Italia-Roma-Biserica Sfantul Ignatiu

 

ITALIA – ROMA – BISERICA SFANTUL IGNATIU

 

 

In acest articol va prezint Biserica Sfantul Ignatiu din Roma, Italia.

Biserica Sfantul Ignatiu (in italiana: Chiesa di Sant’Ignazio) din Roma este un monument istoric si de arhitectura, aflat la o distanta de 250 de metri de Panteonul din Roma.

 

Ignatiu de Loyola a fost fondatorul Ordinului Iezuit. In aceasta biserica se afla mormantul Papei Grigore XV, cel care l-a declarat sfant pe Ignatiu de Loyola.

 

Este una dintre marile biserici de predicare din secolul al XVII-lea, construite de Ordinele Contrareformei in Centrul Storic, celelalte  fiind Gesù, tot a iezuitilor, San Carlo ai Catinari a barnabitilor, Sant’Andrea della Valle a teatinilor si Chiesa Nuova a oratorienilor. Biserica Sfantul Ignatiu este a doua in ordinea importantei intre bisericile iezuitilor din Roma, dupa Biserica Il Gesù.

 

Istoria bisericii este legata de originile Colegiului Romano (Collegio Romano, in italiana), un seminar teologic fondat de Ignatiu de Loyola in anul 1551.

 

Construita in stilul baroc intre 1626 si 1650, biserica a functionat initial ca o capela a Colegiului Romano adiacent, care s-a mutat in anul 1584 intr-o cladire mai mare si a fost redenumit Universitatea Pontificala Gregoriana.

 

Calugarul spaniol Ignatiu de Loyola a fost fondatorul Ordinului Compania lui Iisus (iezuitii), care a devenit cu timpul unul dintre primele 3 ordine ale Bisericii Catolice, din punct de Vedere al numarului membrilor sai. Mormantul lui Ignatiu de Loyola se afla in Biserica Il Gesù.

 

Istoria bisericii

 

Colegiul Romano a fost deschis cu mare modestie in anul 1551. Chinuit de probleme financiare in primii ani, Colegiul Romano a avut diverse centre provizorii.

 

In anul 1560, Vittoria della Tolfa, marchiza della Valle si-a donat insula familiei, un intreg cartier si cladirile existente Societatii lui Iisus, in memoria regretatului ei sot, marchizul della Guardia Camillo Orsini, fondand Colegiul Romano.

 

Anterior, ea intentionase sa o doneze clariselor pentru intemeierea unei manastiri. Calugaritele incepusera deja sa construiasca ceea ce urma sa devina Biserica Santa Maria della Nunziata, pe locul unde se aflase Templul lui Isis.

 

Cu toate ca iezuitii au obtinut pamantul marchizei, ei nu au obtinut niciun ban de la ea pentru construirea bisericii. Constrangerile bugetare i-au obligat pe iezuiti sa-si angajeze propriul architect. Constructia bisericii a fost facuta sub indrumarea arhitectului iezuit Giovanni Tristano. Construita in intregime cu forta de munca iezuita, Biserica Bunei Vestiri a fost folosita prima data pentru slujbe in anul 1567.

 

O biserica cu 3 abside dedicata Preasfintei Bunei Vestiri (in italiana: Santissima Annunziata) a fost construita de Colegiul Romano intre 1562 si 1567 pe fundatiile constructiei pre-existente. Deoarece biserica anterioara fusese deja construita pana la inaltimea parterului in 1555, iezuitii nu au putut sa o extinda, pentru a gazdui numarul de studenti in crestere, care veneau la Colegiul Romano.

 

Fatada bisericii a fost similara cu cea a bisericii contemporane Sant’Andrea al Quirinale, care a fost, de asemenea proiectata de Giovanni Tristano. Conform dorintei marchizei, fatada bisericii afisa cu mandrie armele Orsini.

 

Biserica Bunei Vestiri a fost marita in anul 1580, cand Papa Grigore XIII a extins Colegiul Romano, in special capelele de parti. Biserica veche a devenit neincapatoare pentru cei peste 2.000 de studenti de diferite natiuni, care au studiat la colegiu la inceputul secolului al XVII-lea.

 

Papa Grigore XV, care a fost student la Colegiul Romano, a fost foarte atasat de biserica aceasta. In urma canonizarii lui Ignatiu de Loyola in 1622, el a sugerat nepotului sau, Cardinaluo Ludovico Ludovini ca ar trebui ridicata o noua biserica la colegiu, dedicata fondatorului iezuitilor. Cardinalul tanar a acceptat ideea si a cerut catorva arhitecti sa deseneze planurile, printre care se afla si Carlo Maderno.

 

Ludovini si-a ales planurile desenate de matematicianul iezuit Orazio Grassi, professor la Colegiul Romano. Piatra de fundatie a bisericii noi a fost pusa doar pe 2 august 1626, 4 ani mai tarziu, o intarziere cauzata de faptul ca o sectiune a cladirilor care apartineau Colegiului Romano a trebuit sa fie daramata. Vechea biserica a fost demolata in anul 1650 ca sa faca loc masivei Biserici a Sfantului Ignatiu de Loyola.

 

Constructia bisericii a inceput in anul 1626 si s-a finalizat doar la sfarsitul secolului. In contrast izbitor cu Biserica Bunei Vestiri, care ocupa doar o mica sectiune a Colegiului Romano, Biserica Sfantului Ignatiu de Loyola a luat un sfert din intregul bloc, cand a fost finalizata.

 

Biserica a fost deschisa pentru slujbele publice in anul 1650, cu ocazia Jubileului anului 1650. Sfintirea finala solemna a bisericii a fost facuta de-abia in anul 1722 de Cardinalul Anton Felice Zondadari. Intrarea bisericii este orientata acum spre Piata Sfantului Ignatiu si este in stilul rococo. A fost proiectata de arhitectul Filippo Raguzzini.

 

Interiorul bisericii

 

Biserica are un plan in cruce latina, cu numeroase capele de parti (3 capele pe fiecare parte). Cladirea a fost inspirata de biserica mama iezuita, Biserica lui Gesù (Iisus) din Roma (terminata la sfarsitul secolului al XVI-lea).

 

Impunatoarea ordine a pilastrilor corintieni care inconjura intregul interior, accentul teatral pus pe altarul principal din spatele absidei largi de est, marmura colorata a bisericii, relieful figurativ animat din stuc, altarele bogat ornamentate, aurirea extensa si picturile indraznete in stilul trompe-l’oeil din “domul” de la trecerea acesteia si din tavanul navei, toate produc un efect festiv si somptuos.

 

Nu au mai fost fonduri pentru construirea unei cupole, asa ca a fost angajat un pictor care sa picteze iluzia unei cupole.

 

Peretele de vest al navei are un grup sculptural care infatiseaza Maretia si Religia (1650) de Alessandro Algardi.

 

Algardi a ajutat, de asemenea la proiectarea altor reliefuri in stuc, care se desfasoara pe ambii pereti laterali ai navei, chiar deasupra intrarilor in capele si sub grandiosul antablament al navei. Alte lucrari de arta din biserica includ o statuie imensa din stuc a Sfantului Ignatiu, de Camillo Rusconi (1728).

 

Fresce de Andrea Pozzo

 

Andrea Pozzo, un frate laic iezuit, a pictat grandioasa fresca care se intinde pe tavanul navei, in jurul anului 1685. Fresca celebreaza activitatea Sfantului Ignatiu si a Societatii lui Iisus in lume, prezentandu-l pe sfantul primit in paradis de Hristos si Fecioara Maria si inconjurat de reprezentari alegorice ale tuturor celor 4 continente.

 

Prin utilizarea iscusita a perspectivei liniare, a luminii si a umbrei, el a transformat marea bolta butoi a navei bisericii intr-o aula idealizata din care se vede primirea Sfantului Ignatiu in cerurile deschise.

 

Pozzo a lucrat pentru a deschide, chiar a dizolva suprafata reala a boltii butoi a navei, pentru a face observatorul sa vada o cupola imensa si impunatoare, deschisa spre cerul luminos si plina de figuri care plutesc in sus.

 

Un disc de marmura asezat in mijlocul podelei navei marcheaza locul ideal din care observatorii ar putea experimenta pe deplin iluzia.

 

Un al doilea indicator in podeaua navei, mai la est, ofera punctul ideal de observatie pentru pictura in stilul trompe-l’oeil pe panza, care acopera trecerea si infatiseaza o cupola inalta, cu nervuri si casetata. Cupola pe care cineva se asteapta sa o vada aici nu a fost construita niciodata si in locul ei Andrea Pozzo a facut in 1685 o pictura pe panza cu o proiectie a cupolei. Pictura originala, terminata in 1685 a fost distrusa intr-un incendiu; in 1823 a fost reprodusa cu fidelitate de Francesco Manno, pe baza desenelor si studiilor lasate de Pozzo. 

 

Pozzo a pictat, de asemenea frescele din absida de est care infatiseaza viata si apoteoza Sfantului Ignatiu. Asediul Pamplonei din panoul inalt din stanga comemoreaza ranirea lui Ignatiu, care a dus la convalescenta care i-a transformat viata. Panoul de deasupra altarului principal, Viziunea Sfantului Ignatiu la Capela La Storta comemoreaza viziunea care i-a dat sfantului chemarea sa divina.

 

Pictura Sfantul Ignatiu il trimite pe Sfantul Francisc Xavier in India aminteste de munca misionara agresiva a iezuitilor in tari straine, iar in final pictura Sfantul Ignatiu il primeste pe Francesco Borgia aminteste de recrutarea nobilului spaniol care avea sa devina general al Companiei Iezuitilor. Pozzo a pictat, de asemenea fresca din scoica care il infatiseaza pe Sfantul Ignatiu vindecand ciumatul.

 

Exteriorul (fatada) Bisericii Sfantul Ignatiu, in urmatoarele 7 fotografii.

 

Interiorul Bisericii Sfantul Ignatiu, in urmatoarele fotografii.

 

Un dom in perspectiva

 

O panza mare circulara, pictata de Andrea Pozzo in anul 1685 da iluzia unui dom care nu exista. In cele 4 pandantive din frescele lui Pozzo, facute imediat dupa finalizarea domului sunt infatisati Iudita, David, Samson si Iaela. Aceste caractere biblice au triumfat peste dusmanii Israelului si simbolizeaza lupta intreprinsa de Ignatiu prin persuasiune si caritate impotriva viciilor si erorilor.

 

 

Altarul mare este o capodopera a grandorii si a fost proiectat de Andrea Pozzo. In centru se afla o sculptura aurita care il infatiseaza pe Ignatiu de Loyola, care este dus in ceruri, inconjurat de ingeri si simboluri ale Societatii lui Iisus. Altarul mare este incununat de un baldachin si iluminat noaptea.

Fresca care se intinde pe tavanul navei centrale si domul in perspectiva, in urmatoarele doua fotografii.

 

Nava principala si Altarul mare

 

 

Ieslea napolitana

 

Ieslea a fost realizata in concordanta cu traditia napolitana tipica secolului al XVIII-lea si a fost facuta in atelierul maestrului Marco Ferrigno in Saint Gregorio Armeno, Napoli. Statuia ieslei este facuta din ceramica si portelan.

 

Ieslea napolitana, in urmatoarea fotografie.

 

Capela Mariei Imaculate

 

Capela, dedicata Preasfintei Maria Neprihanita (Imaculata) are un “altar pictat” la fel ca si in a treia capela pe dreapta si in cea de dupa ea, construita probabil ca un altar temporar pentru inaugurarea Jubileului anului 1650.

 

Retabloul cu sfintii Francesco Saverio si Francesco Borgia a fost facut de iezuitul Pierre de Lattre. Sunt multe picturi facute de acest artist, pastrate inca in Sacristie.

 

Capela Mariei Imaculate, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Capela Crucifixului, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Capela Bunei Vestiri

Capela din transeptul stang gazduieste relicvele Sfantului Ioan Berchmans.

 

Grandiosul altar, dedicat Maicii Domnului a Bunei Vestiri si Sfantului Ioan Berchmans este identic cu cel al Sfantului Luigi Gongaza si a fost construit in anul 1749 de taietorul in piatra Francesco Cerroti.

 

Retabloul monumental din marmura, care infatiseaza Buna Vestire a fost facut de Filippo della Valle. Mai sus, pe timpan sunt statuile din stuc ale Caritatii si Smereniei, create de Pietro Bracci in anul 1749. Sub altar este urna care contine ramasitele Sfantului Ioan Berchamans, un student filozof de la Colegiul Romano, care, ca si Sfantul Luigi a murit foarte tanar, in anul 1621.

 

Pe tavan, decoratia frescei, facuta de Ludovico Mazzanti, la mijlocul secolului al XVIII-lea repeta in aceasta zona partitia sugerata in bratul drept al transeptului, de Andrea Pozzo.

 

In centru este Buna Vestire, pe parti Prezentarea Fecioarei Maria in Templu si Nasterea Domnului.

 

Altarul Bunei Vestiri, in urmatoarele doua fotografii.

 

Buna Vestire (1750) de Della Valle

 

Prezbiteriul si absida sunt lucrari de Andrea Pozzo. Efectul scenic este uimitor: peretele absidei pare multilateral, dar in realitate este un perete concav. Pozzo a lucrat la aceste fresce intre 1685 si 1701.

 

Picturile ilustreaza momentele fundamentale ale vocatiei Sfantului Iganatiu si ale Societatii lui Iisus: asediul Pamplonei, ingrijirea bolnavilor de ciuma, intrarea lui Francis Borgia in Societate si trimiterea lui Francis Xavier in Indii. In particular, absida infatiseaza viziunea din La Storta, Roma (a 51-a zona a Romei).

 

Absida bisericii (la capatul navei centrale), in urmatoarele 3 fotografii.

 

Capela cu monumentele funerare ale Papei Grigore XV si nepotului sau, Cardinalul Ludovico Ludovisi

 

Capela aflata chiar in dreapta prezbiteriului bisericii (in coltul de sud-est) gazduieste monumentele funerare ale Papei Grigore XV si nepotului sau, Cardinalul Ludovico Ludovisi, fondatorul bisericii. Pierre Le Gros a proiectat monumentul si a executat cea mai mare parte a sa, intre anii cca 1707-14, cu exceptia celor doua personificari zburatoare ale Faimei, care au fost facute de Pierre-Étienne Monnot.

 

In fata monumentului se afla Panoul din lemn a Templului lui Hristos Regele, o lucrare a lui Vincenzo Pandolfi (1905-2005). Artistul a inceput lucrarea cand avea 70 de ani si a terminat-o la varsta de 98 ani, putin inainte de a muri. Panoul este facut din diferite feluri de lemn pretios.

 

Capela cu monumentele funerare ale Papei Grigore XV si nepotului sau, Cardinalul Ludovico Ludovisi, in urmatoarele doua fotografii.

 

Monumentul Papei Grigore XV si Cardinalului Ludovisi (cca 1707-14), facut de Le Gros

 

Capela Sfantului Luigi Gongaza

 

Capela din transeptul drept este dedicata Sfantului Aloysius Gongaza (in italiana Luigi Gongaza) si are un relief inalt, mare, din marmura, care infatiseaza Gloria Sfantului Aloysius Gongaza (1697-99), facut de sculptorul francez Pierre Le Gros. Andrea Pozzo a pictat tavanul capelei, care arata, de asemenea, Gloria Sfantului.

 

Aceasta capela a fost construita la dorinta cardinalului Scipione Lancellotti. Gongaza a fost primul fiu nascut al marchizei Ferrante si a murit in anul 1591, la varsta de 23 ani de ciuma, cand ingrijea neobosit bolnavi (mai mult de 60.000 de persoane au murit de ciuma la Roma in acel an).

 

Altarul a fost construit intre anii 1697 si 1699, bazat pe un desen al lui Pozzo. Retabloul mare din marmura cu Gloria Sfantului Luigi Gongaza a fost facut de Pierre Legros, care a pictat si figurile simbolice din timpanul altarului: la dreapta Puritate, la stanga Pocainta.

 

Au fost pictati de acelasi artist si ingerii de pe fiecare parte a urnei pretioase care contine relicvele sfantului: cel din dreapta tine o coroana si impinge cu piciorul departe de el un glob in lapis lazuli, un simbol al gloriei in lume; cel din stanga are la picior o coroana, care face aluzie la pricipatul la care a renuntat Sfantul Luigi pentru a-l urma pe Hristos in saracia evanghelica.

 

Capela Sfantului Luigi Gongaza, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Gloria Sfantului Luigi Gongaza (1697-99) de Le Gros

 

Capela Sfantului Ioachim

 

Dedicata Sfantului Ioachim, aceasta capela a fost construita spre mijlocul secolului al XVII-lea. Retabloul cu Fecioara Prezentata Domnului de Ioachim este atribuita lui Stefano Pozzi, un elev al lui Carlo Maratti. In 1923, corpul neinsufletit al lui San Roberto Bellarmino, tatal spiritual al Sfantului Luigi Gongaza a fost plasat aici.

 

Capela Sfantului Ioachim, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Capela Sacripanti

 

Capela, dedicata Sfantului Iosif, a fost acordata marchizului Scipione Lancillotti in anul 1629, astfel incat sa o poata construi in onoarea Sfantului Luigi Gongaza. A fost ales Carlo Rainaldi sa o proiecteze, in anul 1656, dar datorita neintelegerilor cu Rectorul, Tatal Ludovico Bampiani, el nu a facut niciodata planul capelei.

 

Fiind data cardinalului Giuseppe Sacripanti in 1709, capela a fost restaurata de el si impodobita cu marmura policroma si picturi bazate pe desenele facute de Nicola Michetti.

 

Haina altarului, care arata Moartea Sfantului Iosif a fost facuta de pictorul Francesco Trevisani, care a pictat si luneta dreapta, portretizand Ultima Comuniune a Sfantului Luigi Gongaza. In luneta opusa, Giuseppe Chiari a pictat Lucia Binecuvantata din Narni primind Stigmatul (Cardinalul Sacripanti a fost din Narni), in timp ce Gloria Sfantului Iosif din dom si Viata Sfantului Iosif din corbele sunt de Luigi Garzi.

 

Capela Sacripanti, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Domul capelei

 

Capela Sfantul Cristofer

 

Prima capela din dreapta (eu le-am vazut in sens invers) are un altar din secolul al XVIII-lea, care ii arata pe Sfinții Stanislau Kostka și Ioan Francisc Regis inchinandu-se Fecioarei si Pruncului.

 

Capela Sfantul Cristofer, in urmatoarele doua fotografii.

 

Domul in perspectiva, in urmatoarele doua fotografii

 

Tavanul pictat de Andrea Pozzo, cu arhitectura trompe-l’oeil, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Atractia acestei biserici este o oglinda mare, care reflecta tavanul si poti sa-ti faci selfie cu tavanul, ca in urmatoarele 3 fotografii. Se plateste 1 EURO, se pune intr-o caseta langa oglinda, apoi apare tavanul in oglinda. Timpul este limitat, tavanul dispare din oglinda in cateva minute. Am stat la coada cam 10 minute la oglinda.

 

 

Recomand vizitarea Bisericii Sfantul Ignatiu din Roma, Italia!