Italia-Napoli-Muzeul de arheologie-partea I

 

ITALIA – NAPOLI – MUZEUL NATIONAL DE ARHEOLOGIE –

PARTEA I

 

 

In acest articol va prezint Muzeul National de arheologie, din Napoli, Italia, partea I.        

 

Am fost o zi la Napoli, cu trenul de la Roma. Eu am mai fost la Napoli in 2006, cu o excursie organizata, dar nu am vizitat nimic. Am stat cam o ora in Napoli si de acolo am vizitat Pompei si insula Capri. Inca de cand am fost la Pompei mi-am dorit foarte mult sa vad Muzeul National de arheologie, din Napoli, deoarece ghida noastra de atunci ne-a spus ca majoritatea frescelor si statuilor din sit se afla la acest muzeu.

 

Asa ca primul gand cand am auzit ca vom merge la Napoli a fost sa vad Muzeul National de arheologie, dupa 20 de ani de cand mi-am propus. Muzeul este magnific! Mi-a placut foarte mult si este printre muzeele mele preferate!

 

La varful dealului Santa Teresa se afla Muzeul National de arheologie. Muzeul are probabil cea mai bogata colectie de arta Greco-romana din lume. Are, de asemenea si specimene pretioase din epocile de piatra, bronz si fier, cat si o colectie remarcabila de arta egipteana antica.

 

Din prima jumatate a anilor 1700, acest palat frumos a adapostit diferite colectii de la Carol de Bourbon, mostenite de la mama sa, Elisabeta Farnese, pana la colectii din Roma antica (Caracalla, Palatino) si obiecte gasite in timpul excavatiilor din Pompei, Herculaneum si Stabia.

 

Este virtual imposibil sa se listeze in intregime colectiile de picturi de perete, mozaicuri, sculpturi, obiecte din aur, argint, marmura si bronz, monede, numeroase modele de armuri, mobilier si obiecte de folosinta zilnica.

 

Lucrarile cele mai remarcabile sunt: la parter, imensul bust al lui Jupiter, cei doi tineri faimosi numiti “Tiraniazi” (o copie dupa sculptura din secolul al VI-lea), statuia splendida a Lancierului (cu proportii minunate si care deriva din originalul Policlet), marea statuie elenistica a Florei, Diana si Efes (in bronz si marmura, marea tehnica si semnificatie simbolica), Taurul Farnese, renumit in intreaga lume (care vine din Caracalla).

 

Bronzurile umplu 20 de camere, urmate de Galeria Imparatilor si o colectie de portrete, printre care Ceazar, Augustus, Homer si un splendid cap de cal.

 

In aceeasi masura de bogat este si primul etaj al muzeului, unde sunt cele mai multe picturi antice si mozaicuri, care au fost excavate recent in zona. Este cea mai exhaustiva colectie de acest gen. Exceptionale sunt: Lupta de cocosi, o ghirlanda cu fructe si mozaicul mare Batalia lui Alexandru si Darius, care vine din Pompei, unde miscarile cailor sunt armonios legate de perspectiva sulitelor ridicate in lupta.

 

La al doilea etaj al muzeului este grupul mare elenistic al Atlasului farnese, realisticul portret al lui Procul si Sofiasa, Ceasca Franese, o incomparabila dalta pe un camen enorm.

 

In sfarsit, sunt nenumarate repere din aur si sticla, vase, repere din bronz si teracota.

 

Am ajuns de la gara la muzeu cu autobuzul hop on hop off, despre care voi vorbi in articolele viitoare. Un bilet de intrare la muzeu a costat 20 EUR si am stat cam 3 ore inauntru. Nu l-am vizitat pe tot. As fi stat o zi intreaga, dar timpul nu mi-a permis, deoarece trebuia sa ne intoarcem la Roma. 

Fatada Muzeului National de arheologie, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Parterul muzeului

 

Pompei

Forumul civic al orasului Pompei, o arie lunga dreptunghiulara, pavata cu dale de calcar si flancata de porticuri a fost centrul vietii politice, economice si religioase a orasului roman; inima intregului complex monumental a fost Capitolium, templul dedicat lui Jupiter Capitolinus, Juno si Minerva, care a dominat partea de nord a Forumului.

 

Forumul si Capitolium

 

Forumul statea pe un platou relativ plat, la intersectia dintre doua strazi antice, care duceau de la nord la vest. Zona era cunoscuta pentru functiile sale comerciale, cum se arata intr-o serui de tabernae (magazine sau taverne) de la acea data, situate de-a lungul partilor lungi ale Forumului.

 

Inca din perioada arhaica, sanctuarul lui Apolo, de pe partea de vest a Forumului, reprezenta centrul sau sacru.

 

In timpul secolului al II-lea I.Hr., zona a capatat un aspect monumental, dupa modelul impus de Roma in coloniile sale; un templu pe un podium, dedicat initial numai lui Jupiter (Jupiter Vesuvius, probabil) a fost construit pe partea de nord; piata de mancare (Macellum) era pe partea de est. Un spatiu in forma regulata, pavat cu dale in opus caementicium si tuf a fost creat de-a lungul axei templului si Vezuviu.

 

Cladirile cu functii administrative au fost construite pe partea de sud. Ele au ramas mai mult sau mai putin neschimbate, in ciuda renovarilor multiple si a reconditionarilor, chiar si dupa ce orasul a intrat compet sub influenta Romei. In structura sa finala este posibil sa recunoastem Curia (casa senatului local), sala magistratilor orasului si Tabularium (arhivele orasului).

 

Cand Pompei a devenit o colonie sullana (colonie romana, sub influenta dictatorului Lucius Cornelius Sulla, in anul 80 I.Hr.), templul de pe podium a fost transformat in Capitolium; in timpul excavarilor facute intre 1816 si 1818, au fost descoperite parti din sculpturie colosale legate de imaginile cultului.

 

De la principatul Augustan (27 I.Hr.-14 D.Hr.), noile cladiri de pe partea de est a Forumului, care erau pavate in intregime in travertine reflectau noua faza in istoria Romei, marcata de raspandirea prezentei imaginilor Princeps (titlu purtat de imparatii romani) si formelor timpurii ale cultului dinastic, promovat de demnitarii locali influenti. Doua arcuri onorifice dedicate membrilor familiei Julio-Claudian au fost construite pe partile Capitoliumului.

 

Onorurile platite magistratilor si binefacatorilor generosi sunt inregistrate la baza cu inscriptii, care au ramas in situ, cu toate ca statuile, care au fost recuperate partial dupa eruptia vulcanului, lipsesc.

 

Pompei - Bazilica si asa-numita cladire Eumachia

 

Bazilica si cladirea Eumachia au furnizat dovezi importante asupra sculpturilor din Pompei.

 

Lucrarile de explorare care au dus la descoperirea cladirilor din Forumul Pompei au inceput la inceputul secolului al XIX-lea. In coltul de sud-est al Forumului, excavarile au scos la lumina Bazilica, o cladire folosita pentru tranzactiile comerciale si administrarea justitiei. Cladirea, care dateaza din a doua jumatate a secolului al II-lea I.Hr., reprezinta una dintre cele mai vechi exemple cunoscute de acest fel din lumea romana. Intrarea era pe una din partile scurte, o alegere mai degraba neuzuala, dar una care era inclusa in tratatele din antichitate (Vitruvius, V.1,4).

 

Interiorul era divizat in 3 nave cu doua randuri de coloane din caramida, surmontate de capiteluri ionice. In spate era un podium inalt pe care erau plasate 6 coloane corintice; aceasta este curtea (tribunalul) folosita de magistrati cand se ocupau de probleme judiciare. Interiorul a fost gasit gol cand a fost descoperit, datorita avariilor cauzate de cutremurul din 62-63 D.Hr. Peretii erau ornamentati cu stuc si fresce in Primul Stil si erau acoperiti cu graffiti de natura politica, erotica si glume.

 

Partea de sud-est a Forumului este dominata de alta cladire mare, posibil o piata pentru sclavi, construita la inceputul secolului I D.Hr. Numele patronului sau este cunoscut ca rezultat a doua inscriptii dedicate, una localizata pe colonada de la intrare si alta pe Via dell’ Abbondanza: Eumachia, o preoteasa a lui Venus si membru a unei familii bogate de antreprenori.

 

Porticul din fata cladirii a fost un spatiu dedicat celebrarii figurilor conducatoare din Pompei, asa cum este aratat de cele doua nise de pe fatada, concepute sa contina statui onorifice. Interiorul este aranjat ca triporticus cu 3 camere absidale in spate: cea centrala contine statuia Concordiei Augusta. Statuia Eumachia a fost gasita intr-un coridor pe partea din spate si cele mai multe decoratii elaborate din marmura au fost indepartate in antichitate. Friza cu motive din plante, remontata la portalul de la intrare a apartinut probbail templului adiacent al lui Genius Augusti.

 

Obiecte gasite in excvatiile din Pompei, in urmatoarele 14 fotografii.

 

Fresce din Pompei, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Doua rame din marmura, Pompei, Forum, in urmatoarea fotografie. Mijlocul secolului I D.Hr.

 

Fresce din Pompei, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Eumachia, statuie din marmura alba cu cap portret acoperit cu voal, in urmatoarea fotografie. Pompei, cladirea Eumachia, prima jumatatea secolului I D.Hr.

 

Pompei - Templul lui Fortuna Augusta

 

Marcus Tullius, un cetatean influent din Pompei a construit un tempu dedicat lui Fortuna Augusta, in una dintre cele mai importante intersectii din orasul antic. Sanctuarul este situat imediat la nord de Forum, la intersectia dintre Via del Foro si Via delle Terme.

 

Templul sta pe un podium inalt si are un pronaos larg cu 4 coloane corintice pe fatada si 3 pe parti, o coloana scurta pe un peristatis intreg. In fata templului este o platforma incadrata de doua scari, unde era un altar; atasamentele portii au ramas inca pe podea. O aedicula din caramida (altar mic) in spatele cellei (camera interioara) a fost proiectata sa gazduiasca o statuie de cult, cu toate ca, din pacate nu a fost descoperita, in timp ce alte 4 statui au fost plasate in nise pe peretii laterali. Numai cele doua statui de aici, din muzeu au fost descoperite intre 20 si 25 februarie 1824.

 

 Zeitatea titulara a fost identificata chiar de la descoperirea initiala a complexului monumental, cand a fost scoasa la lumina o dedicatie care o mentiona pe Fortuna Augusta, in onoarea careia cavalerul Marcus Tullius a construit un templu pe cheltuiala proprie si pe pamantul sau, la sfarsitul secolului I I.Hr. (templul a fost inaugurat in secolul al III-lea D.Hr.).

 

Intoarcerea cu sucess a lui Augustus la Roma, din Est a fost celebrata cu dedicatia unui altar al Fortunei Redux. In timpul aceleiasi perioade, cultul Fortunei s-a raspandit si in alte orase din Italia, stimuland astfel popularitatea cultului lui Augustus si a familiei sale. O statuie a lui Augustus trebuie sa fi fost, de asemenea prezenta in Pompei in cella templului. Pe langa dedicatie, erau imagini ale persoanei care a comandat statuia, infatisat probabil alaturi de sotia sa si imagini ale altor membri ai familiei Julio-Claudian.

 

Statuie ecvestra gasita langa Templul lui Fortuna Augusta, in urmatoarele doua fotografii. Pompei, prima jumatae a secolului I D.Hr.

 

Ercolano – Herculaneum - Teatrul

 

In anul 1710, un fermier care sapa o fantana a descoperit neasteptat scaenae frons (fatada arhitecturala) a Teatrului din Herculaneum antic. Sansa gasirii acestei cladiri, construite in timpul epocii Augustane (30 I.Hr.-14 D.Hr.) a marcat inceputul unor mari descoeriri ale antichitatilor din zona Vezuviului, care au fost ascunse sub stratul de material vulcanic lasat de eruptia din anul 79 D.Hr.

 

Primul complex architectural care a fost descoperit in orasele din jurul Vezuviului a fost Teatrul din Herculaneum care, dintre diferitele cladiri explorate folosind tuneluri este singurul care poate fi inca vizitat intr-un tur subteran. Descoperirea a avut loc in anul 1710 prin intermediul “fantanii lui Enzechetta”, un epitet care vine de la numele fermierului care l-a descoperit. Fatada teatrului, descoperita de fermier la 25 metri adancime era intr-un grad de conservare surprinzator de bun.

 

In urmatorii ani de atunci, excavatiile s-au extins si a inflorit un interes mare pentru descoperirea statuilor din marmura si bronz, inscriptiilor si decoratiilor uimitoare. O campanie a fost condusa de Carol al III-lea de Bourbon, care a intreprins excavatii sistematice in anul 1738, care au fost extinse ulterior si la alte sectoare din orasul antic.

  

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si in secolul al XIX-lea, teatrul a atras vizitatori in Marele Tur, care mergeau prin tuneluri subterane illuminate de torte. Dupa ce fusesera facute planurile de finalizare ale explorarilor prin excavari in aer liber, puse in valoare de catre arhitectul elvetian Karl Weber si patite de Luigi Vanvitelli, studiile planului teatrului si a arhitecturii care a fost vizibila in subteran au continuat neclintit. Ei au furnizat documentatii extinse ale planurilor si au creat modele la scara.

 

Calul “Mazzocchi”, statuie ecvestra facuta din bronz si restaurata in secolul al XVIII-lea, in urmatoarea fotografie. A apartinut unei quadriga monumentala (car cu 4 cai). Herculaneum, a doua jumatate a secolului I D.Hr.

 

Ercolano – Herculaneum - Picturile

 

Analiza documentelor din arhive a facut posibila recunoasterea provenientei din perioada Augustan a 31 de fragmente de picturi, din care 29 sunt tinute in acest muzeu, in timp ce doua, donate in 1825 de Francis I regelui Frantei, Ludovic al XVIII-lea, sunt la Luvru.

 

Din reconstructiile ipotetice variate ale structurii originale decorative, cea mai plauzibila este una care corespunde schemei celui de Al Patrulea Stil care -in cazul absidelor terminale ale porticurilor lungi- infatiseaza picturi mitologice mari inauntrul aediculae (altar) pe ambele parti ale podiumului, in fata caruia erau grupuri statuare ale unei creaturi tinere si semi-salbatice.

 

Nisele de-a lungul partilor lungi contin inca picturi mitologice stabilite inauntrul structurilor arhitecturale, care sunt partial recogniscibile pe partile picturii, care il infatiseaza pe Hercule ca un copil. Nisele mai mici contin panouri care infatiseaza figuri de femei intinse, din care numai una a ramas in Napoli.

 

Semnificatia programului decorativ a fost recent subiectul unei dezbateri largi. Au fost identificate numeroasele plaje tematice, legate de cultul dinastiei imperial, mituri: scena lui Telephus, care se presupune ca a fondat Pergamonul, hranit de o caprioara in prezenta lui Hercule, fondatorul Herculaneumului este legata de scena lui Tezeu, fondatorul Atenei si salvatorul tinerilor orasului.

 

Sunt si aluzii la eliberarea Romei de sub tirania lui Nero: uciderea Minotaurului instalat in labirintul Cretan poate fi interpretata ca o referinta la proconsulatul Cretei si a Cyrenei, detinut de Vespasian. Sunt, de asemenea referinte la programul de regenerare si protectie a tinerilor sustinuti de Augustus si rezumat la succesorii sai, infatisate in picturile lui Hercule si Telephus, Tezeu eliberatorul si grupurile “statuare” ale lui Ahile cu Chiron si Pan cu Olympus. 

 

Ercolano – Herculaneum - Augusteum

 

Arcul in 4 parti de pe Decumanus Maximus din Herculaneum este singura parte a uneia dintre cele mai magnifice cladiri a orasului, care este acum vizibil. Studiile facute de inginerul Pierre Bardet de Villeneuve au dezvaluit structura interiorului, care nu a fost explorata niciodata in excavari in aer liber si a ramas inca ingropata sub orasul modrn Ercolano.

 

Augusteum a fost o zona dreptunghiulara imprejmuita de porticuri, cu nise in peretii de capat pe partile lungi. Langa partea scurta a intrarii erau doua pedestale dreptunghiulare, descriese de Bardet ca tribunalia pentru declamaticus si pe care Filippo Morghen le-a descries ca bazele statuilor ecvestre ale familiei lui Nonius Balbus.

 

Doua statui colosale fara capete de imparati asezati, restaurate in 1807 de Filippo Taglioni ii reprezinta pe Augustus si Claudius, iar alta statuie a lui Titus, infatisat stand si purtand armura au fost descoperite in exedra cu 4 laturi in centrul partii scurte a spatelui cladirii. Bazele pentru doua statui din bronz ale lui Augustus si Claudius au fost gasite in fata niselor absidale, la capatul porticurilor lungi.

 

Cladirea a starnit interesul excavatorilor lui Bourbon inca din anul 1739, datorita deescoperirii picturilor mari, pastrate bine. In noiembrie a aceluiasi an, vestile despre aceste descoperiri au ajuns la Camillo Paderni, pictorul roman care, datorita prieteniei sale cu Giuseppe Canart – sculptorul care a primit comanda sa restaureze marmura si statuile din bronz si sa detaseze frescele - a reusit sa se duca si sa fie martor la excavare.

 

In 1749, Paderni a devenit membru al echipei de desenatori ai Disegnatori di Antichita, inainte de a deveni, in 1751, primul anticar al Antichitatilor in Muzeul Portici.

 

Augusteum a fost construit in perioada claudiana la initiativa lui L. Mammius Maximus, un preot al cultului imparatului care a dedicat, de asemenea cateva statui familiei Julio-Claudian. Grupul statuar al dinastiei Flavian ar fi putut fi dedicat in timpul lucrarilor de restaurare facute cu cativa ani inainte de eruptia vulcanului Vezuviu. 

 

Frescele (picturile) din Herculaneum, in urmatoarele 8 fotografii.

 

Formiae

 

Impreuna cu orasul apropiat Cajeta, orasul antic Formiae, o asezare de coasta in sudul Latiumului a fost un resort popular pentru elita senatoriala urbana, care a stabilit, de asemenea activitati economine infloritoare in teritoriul sau prosper.

 

In concordanta cu mitul, Formiae a fost legat de infricosatorii lestrigoni (oameni care mancau giganti), intalniti de Ulise. Numele orasului vine din sfera de influenta a Romei, care a acordat drepturi de vot cetatenilor romani fara drepturi de vot, in anul 338 I.Hr. Evenimentul a fost cu cativa ani inainte de constructia Via Appia (312 I.Hr.).

 

Au fost identificate diferite parti ale orasului antic, pe care a fost construit orasul modern: zona Forumului, reteaua principala de strazi, mormintele de-a lungul Via Appia, ruinele luxuriantelor vile de coasta, teatrul – incorporat intr-o cladire Bourbon – si o parte a fortificatiilor construite din zidarie.

 

Excavarile, are au inceput in anii 1920 au dus la identificarea Forumului si, de-a lungul Via Appia, nu departe de Forum, a unui natation spectaculos (piscina ornamentala mare), infrumusetata cu sculpturi elegante; acest loc a fost dedicat artei, naturii si otium (placerii) si a fost bazat pe modelul faimoaselor gradini din Roma.

 

Piscina a fost facuta intre doua fatade arhitecturale, una din ele avea o arhitrava cu o inscriptie dedicatoare. Textul inscriptiei dezvaluie identitatea persoanei care a comandat monumentul si functia sa publica. A fost construita (sau renovata) de Marcus Cocceius Nerva, viitorul imparat Nerva, in timpul anului celui de al doilea consulat (90 D.Hr.); Coccei Nervae, o familie senatoriala puternica a avut interese economice lungi in zona.

 

Cateva din cele mai izbitoare infatisari ale decoratiei complexului sunt doua Neraide, care sunt sculpturi originale grecesti. Cand au ajuns in Italia, posibil ca prada de razboi, statuile au devenit obiecte de valoare, demne de o colectie. La Formiae au fost folosite ca ornamente de fantana si aranjate sa creeze un efect dramatic piscinei. Grupul statuilor natatio include de asemnea, un Apollo, un Hermes, o Afrodita ghemuita, din care numai trunchiul a fost recuperat si alte sculpturi mai mici, descoperite intr-o stare fragmentara.

 

Calitatea inalta a publicului si complexele decorative private pot fi vazute, de asemenea in sculptura Capul lui Ephebus, care a fost gasit langa teatru si in craterul (vas antic grecesc folosit pentru amestecarea vinului cu apa), semnat de pictorul atenian Salpion, parte a mobilierului luxos a unei vile din golf.

 

Obiecte gasite in Formiae, in urmatoarele 3 fotografii.

Apollo odihnindu-se, statuie facuta din marmura din insula Thasos, in anul 90 D.Hr., in urmatorea fotografie. Formiae, piscina.

 

Nereida pe un cal de mare, in urmatoarele doua fotografii. Grup statuar, facut din marmura pantelica, secolul al IV-lea I.Hr.

 

Sarcofag cu scene din mitul Meddei, in urmatoarea fotografie. Marmura, mijlocul secolului al II-lea D.Hr.

 

Grifoni si ghirlande. Sarcofag din marmura alba, in urmatoarea fotografie. Cicciano (Napoli), al doilea trimestru al secolului al II-lea D.Hr.

 

Poarta Hades si insigna unui magistrat. Sarcofag din marmura alba, in urmatoarea fotografie. A fost refolosit pentru mormantul lui Roger I al Siciliei; Mileto, manastirea SS Trinita, prima jumatae a secolului al III-lea D.Hr.

 

 

Va urma….