Danemarca-Copenhaga-Palatul Amalienborg-partea I

DANEMARCA – COPENHAGA – PALATUL AMALIENBORG –

PARTEA I

In acest articol va prezint Palatul Amalienborg din Copenhaga, Danemarca, partea I.

Palatul Amalienborg se afla in Amalienborg Slotsplads si este deschis de marti pana vineri, intre orele 10.00-16.00, iar lunea este inchis. Un bilet de intrare a costat 125 DKK, adica aproximativ 17 EURO. Nu era nimeni la casa de bilete cand am fost noi.

Cele 4 palate care formeaza Amalienborg sunt foarte familiare pentru cei mai multi danezi si pentru multi straini.

Ele sunt:

- Palatul lui Christian al VII-lea, cunoscut initial ca Palatul Moltke

- Palatul lui Christian al VIII-lea, cunoscut initial ca Palatul Levetzau

- Palatul lui Frederik al VIII-lea, cunoscut initial ca Palatul Brockdorff

- Palatul lui Christian al IX-lea, cunoscut initial ca Palatul Schack.

Acum numai Palatul lui Christian al VII-lea si Palatul lui Christian al VIII-lea sunt deschise publicului.

Amalienborg si Frederiksstaden

Districtul Frederiksstaden din Copenhaga a fost construit in anii 1750 si se intinde de la Piata Sfanta Ana pana pe strada numita Esplanada, intre Tolbodgade si Bredgade. Frederiksstaden este taiata de doua strazi care formeaza axe-Amaliegade si Frederiksgade si la intersectia lor, in Piata Palatului Amalienborg este o statuie ecvestra magnifica a lui Frederik al V-lea, in onorea caruiaa fost construit acest district al orasului.

Regele sta sus pe cal, cu fata la bisrica care ii poarta numele, Biserica lui Frederik si este inconjurat de 4 palate elegante in stilul rococo; ansamblul este considerat a fi unul dintre cele mai bine concepute lucrari de constructii din Europa, din secolul al XVIII-lea. Nu s-a intentionat deloc ca Amalienborg sa fie un palat rezidential. Rezidenta regala de la acea vreme era Palatul Christiansborg, nou construit.

Istoria Amalienborg

Am impartit istoria palatului in 3 parti, pe care le voi prezenta in cele 3 articole despre acest palat. Vizitarea palatului se face in sens invers cronologic.

Istoria timpurie

Pana in secolul al XVII-lea, Copenhaga era inca cuprinsa in limitele vechilor sale fortificatii medievale, care, pe latura de nord-est traversau zona cunoscuta astazi sub numele Kongens Nytorv. In 1606, Christian al IV-lea a inceput sa cumpere o zona extinsa in afara orasului medieval si in cursul anilor 1630 si 1640 a construit metereze mari si santuri in jurul acestei zone. Sectiuni considerabile ale acestei zone sunt pastrate acum in Gradinile Botanica si in zona parcului numita Østre Anlæg.

Zona orasului a fost dublata prin acest proces si inauntrul noilor metereze Chistian al IV-lea a reusit sa-si construiasca o rezidenta-Castelul Rosenborg cu gradinile sale, Kongens Have- si zona navala Nyboder si a construit o biserica rotunda, care nu a fost terminata niciodata. Era mult spatiu nefolosit si regina lui Frederik al III-lea, Sophie Amalie a folosit o parte din el in anii 1660 pentru a incepe constructia unui “palat al placerii”, aproximativ pe locul unde este astazi Amalienborg.

Palatul a fost menit sa serveasca drept inlocuitor Gradinii Reginei, o gradina renascentista langa locul unde este localizat acum Tivoli si care a fost distrus in timpul asediului suedez al orasului Copenhaga, in 1658-59. Proiectul cerea umplerea zonelor mlastinoase dintre tarm si Norgesgade (actualul Bredgade), care era artera principala de trafic a noii zone a orasului.

Din ordinul regelui, tot molozul din oras a fost evacuat de acolo, asa ca a fost posibila constructia si rezultatul a fost primul palat baroc al Danemarcei, Sophie Amalienborg, care a fost finslizat in anul 1673. Era o vila impunatoare, de inspiratie italiana, care statea aproximativ la capatul prezentului Fredericiagade si a avut un interior splendid, extravagant, inclusiv un fel de lift primitiv.

Palatul a pus accentul pe caracterul rafinat al noului cartier al orasului si in anii urmatori a adus un numar de locatii pentru ocazii de curte magnifice. Acestea au continuat si dupa moartea Reginei Sophie Amalie din 1685, dar s-au terminat brusc in 1689, cand a fost sarbatorita aniversarea a 44 de ani a lui Christian al V-lea.

O petrecere adecvata pentru un monarh absolut trebuia sa aibe o opera, iar in acest scop a fost amenajat un teatru provizoriu din lemn de pin, aproape de palat. Spectacolele de ziua regelui pentru elitele orasului au fost un mare succes si in zilele urmatoare s-au repetat spectacole pentru o audienta mai tanara din aristocratie si burghezimea superioara.

Naratiunile implicau zeii romani si focuri de artificii cu efecte de fum, dar in timpul celei de a treia reprezentatie, cateva decoratii s-au aprins, cauzand un incendiu la casuta de joaca, care a ars in 15 minute. Usile se deschideau numai din interior si din cauza panicii, numai cateva persoane au scapat. Aproape 180 de persoane, cei mai multi dintre ei capii au murit si focul s-a extins la palat, care a ars din temelii in cateva ore.

Incendiul care a distrus palatul Sophie Amalienborg a fost considerat zeci de ani cea mai mare catastrofa a timpului si a fost subiectul multor poeme si cantece. Numele Amalienborg a continuat sa fie asociat cu locul respectiv si a fost astfel preluat de noile cladiri a caror constructie a fost demarata 60 de ani mai tarziu.

In cursul anilor 1690, Christian al V-lea a luat in considerare cateva planuri pentru un palat rezidential nou, pe locul palatului Sophie Amalienborg, inclusiv o propunere proiectata de arhitectul Curtii, suedezul Nicodemul Tessin, dar nu s-a facut nimic inainte de moartea lui, din 1699. Cand a izbucnit Marele Razboi al Nordului, in 1700, ideea unei cooperari suedeze a trebuit sa fie exclusa. De aceea, locul a fost lasat nedezvoltat pana in anii 1720, cand a fost amenajata o gradina regala de agreement in zona din apropierea orasului, cu un loc de parada in proximitatea Castellet, Citadella.

Intre aceste doua zone a fost ridicat un pavilion octagonal; se poate spune ca forma sa a anticipat-o pe cea a Amalienborg. In anii care au urmat, Frederik al IV-lea si-a adus contributia proprie la proiectele cladirilor regale prin initierea Palatului Fredensborg, la nord de Copenhaga si a Palatului Frederiksberg, in partea de vest a orasului.

In anii 1730, cand Christian al VI-lea a construit Palatul Christiansborg in centrul Copenhagai, nu se mai punea problema construirii unui palat pe locul Amalienborg. Palatul Christiansborg, care a fost finalizat in anul 1740 a fost mandria regatului pentru o jumatate de secol de existenta.

Fondarea Frederiksstaden

La cativa ani dupa ascensiunea la tron a lui Frederik al V-lea, in august 1749, locul gol de la Amalienborg a ajuns in centrul atentiei inca odata, cand un grup de negustori puternici au facut o propunere de dezvoltare a zonei, unde la acea vreme aveau depozite de cherestea pe mal. Propunerea a fost reconceputa rapid la nivel inalt, datorita influentei Lordului Chamberlain, A.G.Moltke, care era un fel de figura cheie pentru Frederik al V-lea.

Din cauza stilului de viata desfranat al regelui, Moltke a functionat ca prim ministru neoficial si era de fapt cel mai puternic barbat din tara. El a vazut posibilitatea de a utiliza proiectul cladirii pentru a-I aduce un omagiu regelui si monarhiei absolute. Aceasta a fost de fapt in desfasurare la a 300-a aniversare a Casei Regale Oldenburg (ceea ce, strict vorbind s-a intamplat in anul precedent) cand a fost sarbatorita cu festivitati la scara larga, pe 28-30 octombrie 1749.

A aparut astfel oportunitatea de a construi un nou district al orasului, ca o modalitate potrivita de a-l onora pe rege in acest moment si un grup de cetateni care erau dornici sa dezvolte orasul au fost gata sa faca proiectul. A fost facut un plan pentru lucrarile de constructii si in acelasi timp i s-a permis lui Frederik al V-lea sa apara intr-o lumina extrem de generoasa: regele a putut transfera zona autoritatilor orasului Copenhaga, care au putut administra alocarea zonelor si organiza lucrarile de constructii. Cetatenii au primit terenuri gratis pe care sa construiasca, impreuna cu relaxarea formalitatilor vamale si a taxelor, atat timp cat construiau o cladire pana in 5 ani si respectau regulile in constructii, care sa asigure un grad inalt de uniformitate.

Pana pe 12 septembrie, Frederik al V-lea a anuntat planul de constructie al Frederiksstaden, pe baza acestei scheme si lucrarile au inceput imediat pentru alocarea terenurilor membrilor prosperi ai nobilimii si burgheziei inalte-oameni care puteau sa satisfaca cererile grele in termenii cerintelor cladirilor, atasate donatiei regale.

Linia ampla a barocului era cunoscuta din alte parti, inclusiv Stockholm, St. Petersburg si in special Paris, dar la mijlocul secolului, Copenhaga arata inca ca un oras medieval, cu arhitectura care exprima cerinta de simetrie predominanta la acea vreme. S-a gandit sa se schimbe acest lucru si sa i se dea lui Moltke sarcina de a implica constructorul Curtii, Nicolai Eigtved, care a fost numit responsabil pentru planul orasului nou si al Amalienborg.

Nicolai (sau Niels) a calatorit mult in Europa in anii 1720 si 30, cand ceea ce a fost cunoscut ca stilul rococo s-a imprastiat din Franta in restul continentului si prin munca lui, un nou stil luminos a fost inclus intr-un numar de cladiri in Copenhaga si nordul Zealand. Eigtved si Moltke au cooperat la cateva proiecte de cladiri, asa ca Lordului Chamberlain a stiut ca Eigtved era capabil sa creeze un monument magnific pentru monarhul absolut.

Va urma….

Amalienborg si Frederiksstaden, in urmatoarele 15 fotografii.

Garzile de la palat, in urmatoarele doua fotografii.

Palatul lui Christian al VII-lea, cunoscut initial ca Palatul Moltke, in urmatoarele 4 fotografii.

Palatul lui Frederik al VIII-lea, cunoscut initial ca Palatul Brockdorff, in urmatoarele doua fotografii.

In urmatoarea fotografie se vede Biserica lui Frederik (Biserica de marmura).

Statuia ecvestra magnifica a lui Frederik al V-lea, in urmatoarele 3 fotografii.

Interiorul Palatului Amalienborg, in urmatoarele fotografii.

Bustul reginei Louise, in urmatoarea fotografie.

Bustul regelui Christian al IX-lea, in urmatoarea fotografie.

Frederik al IX-lea (1899-1972)

Marinar

Frederik al IX-lea a rupt traditia familiei regale prin alegerea lui sa primeasca instruire militara in Marina. De-a lungul vietii sale, marea a ramas aproape de inima lui. Regelui i-a placut sa fie pe mare si s-a inconjurat de amintiri maritime.

Muzician

De la mama sa, regina Alexandrine, Frederik al IX-lea a mostenit talentul musical si dragostea pentru muzica. De mic copil, el a luat lectii de pian si teorie muzicala. La concerte si opere, el a urmarit adesea partiturile muzicale si s-a bucurat sa dirijeze in ocazii private.

In urmatoarele 10 fotografii este camera regelui Frederik al IX-lea. Nu se putea intra in acesta camera, deoarece erau geamuri mari din sticla.

Louise (1817-1898)

Orientata catre familie

Regina Louise a fost un membru al familiei. Sentimentul de sine a avut radacinile in familie. Prin mama ei, a avut un drept ereditar la tronul danez, pe care l-a transmis sotului ei. In anul 1863, ei au devenit noul cuplu regal al tarii, cand a murit Frederik al VII-lea, care nu a avut copii.

In urmatoarele 8 fotografii este camera reginei Louise, care are, de asemenea geamuri din sticla.

Camera dinspre gradina

Camera dinspre gradina are doua portrete lungi ale lui Christian al IX-lea si reginei Louise. Pe peretele de capat sunt picturi ale copiilor cuplului. Camera dinspre gradina si sufrageria adiacenta au fost redecorate in anul 1898 de nepotii cuplului, Christian al X-lea si regina Alexandrine, care s-au mutat in palat ca proaspat casatoriti. Cuplul regal a folosit cele doua camere ca sufragerie si camera de zi, private.

Camera dinspre gradina, in urmatoarele 11 fotografii.