Italia-Roma-Biserica Santa Maria din Aracoeli-partea aII-a

ITALIA – ROMA – BISERICA SANTA MARIA DIN ARACOELI –

PARTEA a II-a

In acest articol va prezint Biserica Santa Maria din Aracoeli, din Roma, Italia, partea a II-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Biserica Santa Maria din Aracoeli, din Roma, Italia, partea I, le gasiti aici.

Capela Bufalini

Printre numeroasele atractii din interior, prima este Capela Bufalini, chiar in dreapta intrarii in biserica. Un pavaj cosmatesc fabulous margineste podeaua, in timp ce peretii si tavanul sunt acooeriti cu fresce vibrante extraordinare, facute in secolul al XV-lea de pictorul maestru Pinturicchio. Frescele infatiseaza viata si vremurile predicatorului franciscan incendiar Sfantul Bernardino din Siena.

Frescele ofera o imagine incredibila a lumii magice a Italiei moderne timpurii, cu miracolele sale si sfintii sai, ritualurile Curtii si dramele violente. Capela Bufalini este una din imaginile de arta renascentista din Roma.

Originar din orasul Umbrian Citta di Castello, Niccolò Bufalini a avansat rapid in ierarhia bisericii catolice si s-a mutat la Roma pentru a ocupa o functie inalta la Curia, in anii 1460. Steaua sa a crescut si mai mult in timpul papalitatii Papei Sixt IV, cand a fost numit avocat consistorial la Vatican, iar in timp ce a detinut aceasta functie l-a insarcinat pe Pinturicchio sa picteze capela familiei de la Santa Maria din Aracoeli cu picturi grandioase care celebreaza viata Sfantului Bernardino.

Bufalini este inmormantat sub pietrele capelei.

Tavanul capelei

Tavanul bolta in cruce este impartit in campuri triunghiulare care ii infatiseaza pe cei 4 evanghelisti pe nori, incadrati de mandale aurii. Combinand o soliditate monumentala care scoate in evidenta stapanirea perspectivei si a modelarii tridimensionale de catre Pinturicchio, cu ipostaze redate indraznet-evanghelistii deschid carti si flututura stilouri cu un dinamism dezarmant de realist-intreaga gama de abilitati a artistului este evidentiata aici.

Capela Bufalini si tavanul sau, in urmatoarea fotografie.

Peretele altarului-Gloria Sfantului Bernardino

Scena centrala a ciclului frescei il infatiseaza pe Sfantul Bernardino ridicandu-se in Rai in glorie, in timp ce doi ingeri purtati de nori, purtand crini in maini tin o coroana deasupra capului predicatorului. Batranul Bernardino, zbarlit, sta pe o stanca zdrentuita si tine o carte deschisa in mana stanga, indreptand spre cer mana dreapta. Textul de pe pagina spune: Pater Manifestavi Nomen TVVM (H) OminiBVS-o referinta la veneratia lui Bernardino fata de Cristograma HIS, care i-a adus o acuzatie de erezie, de care a fost in cele din urma absolvit de Papa Martin V.

Bernardino este flancat de Sfantul Anton de Padova, alt predicator franciscan, care isi strange propria inima in flacari si de Sfantul Luis de Toulouse, un print napolitan din secolul al XIII-lea, care a renuntat la drepturile sale feudale obtinute prin nastere pentru a urma exemplul Sfantului Francisc si in cele din urma a devenit arhiepiscop de Toulouse.

Intre timp, in ceruri, Hristos vegheaza asupra incoronarii lui Bernardino de pe o mandala cereasca, in timp ce ingeri eleganti canta la lire si la laute, suna din trompete si isi inalta vocile intr-un cantec divin.

Peisajul inconjurator ofera una dintre cele mai incantatoare si pitoresti privelisti naturale descrise vreodata in Renastere, o lume de stanci si copaci inalti, care da loc unei mari calme, incadrata de munti indepartati. Daca privim cu atentie poteca care coboara de pe versantul mumtelui din spatele orasului St. Louis, vom vedea conflictul care se desfasoara intre familiile Baglioni si Bufalini, potolit dintr-o privire de Bernardino, inconjurat de aureola.

Fresca de pe peretele altarului-Gloria Sfantului Bernardino, in urmatoarea fotografie.

Peretele din stanga: Moartea Sfantului Bernardino

Cea mai frumoasa fresca din capela, infatiseaza aparent funerariile Sfantului Bernardino, dar opera de arta a lui Pinturicchio de pe peretele din stanga este mult mai mult decat o simpla naratiune a inmormantariil sfantului. Desfasurarea in piata deschisa a unui oras renascentist ideal pare sa fi fost inspirata din experimentele din arhitectura pictata a vechiului coleg al lui Pinturicchio, Perugino. Sfantul fara viata sta pe un catafalco, in timp ce este inconjurat de o multime de spectatori.

Pinturicchio isi etaleaza intreaga capacitate expresiva a artei sale in varietatea si individualismul extraordinar al personajelor care se misca in jurul sicriului in care se odihneste Bernardino. Colegii franciscani ai sfantului isi pleaca capetele cu glugi in semn de durere; un calugar isi sterge o lacrima de pe ochi. De o parte si de alta a patului de moarte, figuri nobile in haine contemporane opulente privesc deschis in afara spatiului pictural, in timp ce femeile discuta intre ele, iar una dintre ele alapteaza un copil, indiferenta la evenimentul care se desfasoara in fata ei.

Multe dintre aceste figuri sunt aproape cu siguranta portrete autentice ale membrilor familiei Bufalini, care a comandat fresca, iar barbatul sumbru, imbracat somptuos, din extrema stanga a frescei, care tine o manusa in mana, a fost identificat in mod convingator drept patronul Niccolò Bufalini.

Desigur, unul dintre principalele scopuri ale unui ciclu de fresce ca aceasta era de a preamari reputatia sfantului insusi, asa ca in jurul acestei scene sunt imprastiate miracole asociate cu Bernardino. Direct in spatele catafalcului se afla un grup de cersetori si pelerini zdrentarosi; unul, purtand scoica distinctiva a Sfantului Iacob-un simbol al pelerinajului-pe boneta, arata spre ochi pentru a indica faptul ca orbirea sa a fost vindecata in mod miraculos datorita apropierii sale de sfant.

In prim-planul scenei, un prunc infasat sta fericit si gangureste in iesle, amintind de legendara inviere de catre Bernardino a unui copil nascut mort.

In mijlocul frumoaselor logii din fundal, abia putem distinge familiile aflate in razboi, Baglioni si Bufalini, care se lupta din nou, violenta urmand sa fie potolita prin mijlocirea lui Bernardino. In planul central, in extrema dreapta, o femeie posedata de demoni isi revine in sfarsit.

Daca privim cu atentie grupul de personaje din dreapta lui Bernardino si chiar la marginea cadrului, vom zari un barbat bine facut care poarta o sapca rosie eleganta, acesta este insusi Pinturicchio, caee face o aparitie surpriza ca invitat.

Fresca de pe peretele din stanga: Moartea Sfantului Bernardino, in urmatoarea fotografie.

Alta capela cu fresce foarte frumoase, in urmatoarele 6 fotografii.

Capela Sfantului Girolamo, in urmatoarele 3 fotografii.

Capela Crucifixului, cu arhitectura din secolul al XV-ea, in urmatoarea fotografie.

Capela Sfantului Petru, in urmatoarele 3 fotografii.

Capela Sfantului Petru din Alcantara, in urmatoarele 3 fotografii.

Capela Sfantului Diego din Alcala-Ordinul Fratilor Minori Capucini

Capela are arhitectura originala gotica. A fost facuta de familia Cenci, o familie nobiliara, veche si influenta din Roma. Sub altar este mormantul Sfantului Diego, facut de Giovanni de’Vecchi (secolul al XVI-lea).

Fresca de pe peretele lateral infatiseaza istoria Sfantului Diego si a fost facuta de Vespasiano Strada (secolele XVI-XVII). In luneta este reprezentata istoria Sfantului Diego, care a fost facuta de A.Nucci (secolul al XVII-lea).

Capela Sfantului Diego din Alcala, in urmatoarele 6 fotografii.