Italia-Roma-Bazilica Sfantul Ioan din Lateran-partea I

ITALIA – ROMA – BAZILICA SFANTUL IOAN DIN LATERAN –

PARTEA I

In acest articol va prezint Bazilica Sfantul Ioan din Lateran din Roma, Italia, partea I.

Bazilica Sfantul Ioan din Lateran (nume complet: Arhibazilica Papala Sfantul Ioan din Lateran), “mama tuturor bisericilor”, este catedrala Romei si scaunul eclezial al episcopului Romei.

Bazilica Sfantul Ioan din Lateran este a doua ca importanta dupa Bazilica Sfantul Petru. A fost ridicata la inceputul secolului al IV-lea, peste o zona a palatului familiei Laterani, donata bisericii de Imparatul Constantin.

Deteriorata de incendii si cutremure, devastata in timpul invaziilor barbarilor, bazilica a fost continuu reconstruita, marita si imbogatita cu decoratii pretioase si lucrari de arta. A fost remodelata extensiv in stilul baroc de Borromini in secolul al XVII-lea. Fatada principala a fost ridicata in secolul al XVIII-lea de Alessandro Galilei: simpla si inca maiestuoasa, consta dintr-un singur ordin de pilastri imensi, care sustin un antablament masiv cu o balustrada deasupra, iar pe fundalul orizontului sunt 15 statui ale lui Hristos si sfintilor care il flancheaza.

Dedesubt este porticul care asigura acces prin 5 intrari in bazilica. Cea din mijloc are usi romane din bronz aduse din Curia din Forumul Roman; cea din extrema dreapta este Poarta Sfanta.

Pe flacul drept al bazilicii este Palatul Lateran. Papa Sixt V a dat comanda arhitectului Domenico Fontana in anul 1586 sa reconstruiasca complet un palat peste ruinele vechiului palat papal (darul Imparatului Constantin), cu intentia de a restabili rezidenta de vara a papilor in el; acest obiectiv nu a fost realizat niciodata.

Palatul a gazduit inainte Muzeele Laterane, care contineau colectiile etnologice crestine, profane si misionare, care au fost transferate la Vatican. Interiorul palatului, restaurat recent este bogat in fresce, iar pictorii implicati in aceata decorare ii includ pe Baldassarre Croce, Cesare Nebbia si Giovanni Battista Ricci.

Istoricul bazilicii Sfantul Ioan din Lateran

Bazilica Sfantul Ioan din Lateran a fost ridicata pe locul Palatului Lateran, de la inceputul Imperiului Roman. Obeliscul din fata palatului este din granit rosu si este cel mai mare din lume. A fost ridicat initial de faraonul Tuthmosis al III-lea în Karnak, mutat de Imparatul Constantin al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) in anul 357 si ridicat din nou in Circus Maximus. Papa Sixt V l-a asezat in locul sau actual in anul 1587.

Palatul Lateran a intrat in posesia imparatului cand Constantin cel Mare s-a casatorit cu a doua sotie, Fausta, sora lui Maxentiu. Palatul Lateran era cunoscut atunci ca “Domul Faustan” sau “Casa Faustei” si a fost dat in cele din urma episcopului Romei de catre Imparatul Constantin. Nu este cunoscuta data exacta a donatiei, dar se crede ca a fost facuta in timpul pontificatului Papei Miltiade, pentru a gazdui Sinodul din anul 313. Bazilica palatului a fost marita si infrumusetata, devenind in cele din urma catedrala Romei, scaunul papilor ca patriarhi ai Romei.

Sfintirea oficiala a bazilicii si anexelor s-a facut in anul 324 si a fost prezidata de Papa Silvestru I, care a declarat-o Domul lui Dumnezeu. In interiorul bazilicii a fost asezat scaunul papal, facand din aceasta catedrala Romei.

Palatul si basilica au mai fost sfintite de doua ori: Papa Sergiu III le-a dedicat Sfantuluj Ioan Botezatorul in secolul al X-lea, cu ocazia sfintirii noului baptiseriu al bazilicii, iar Papa Lucius II le-a dedicat si Sfantului Ioan Evanghelistul, in secolul al XII-lea. Acesti doi sfinti sunt considerati ocrotitori ai lacasului, primul ocrotitor fiind Hristos insusi. Mai tarziu, bazilica a ajuns sub conducerea unor calugari benedictini, care s-au ocupat de ingrijirea ei si cinstirea celor doi sfinti.

Toti papii de la Miltiade incoace au ocupat scaunul papal din Lateran, pana la domnia papei francez Clement V, care a decis sa transfere scaunul oficial al bisericii catolice la Avignon, in anul 1309. In timpul exilului de la Avignon, palatul si bazilica din Lateran au intrat in declin. Doua incendii devastatoare au cuprins Lateranul, unul in anul 1307 si celalalt in anul 1361. In ambele cazuri au fost trimise fonduri de catre papii din Avignon pentru reparatiile necesare. Lateranul si-a pierdut insa stralucirea initiala.

Papa Sixt V a eliminat palatul original si bazilica, ordonand inlocuirea lor. Astazi, Palatul Lateran gazduieste Muzeul pontifical si crestinismului antic.

Palatul Lateran a gazduit multe sinoade.

Au fost mai multe tentative de reconstructie a bazilicii inainte de Papa Sixt V. Papa l-a angajat pe arhitrctul sau favorit, Domenico Fontana sa revizuiasca proiectul. O continuare a renovarii a fost facuta de catre Francesco Borromini, angajat de Papa Inocentiu X. El a creat cele 12 nise in interiorul bszilicii, care au fost umplute abia in anul 1718 cu statuile Apostolilor.

Viziunea Papei Clement XII in privinta reconstructiei bazilicii a fost ambitioasa: el a realizat un concurs de proiecte pentru ridicarea fatadei. S-au inscris peste 23 de arhitecti si a castigat Alessandro Galilei. Fatada actuala dateaza din anul 1753. Fatada facuta de Galilei a inlocuit toate elementele antice ale bazilicii originale, impunand stilul neo-clasic. Catedra papala sau tronul episcopal, asezat in absida face din aceasta basilica singura catedrala a Romei.

In basilica se afla mormintele a 6 papi: Alexandru III, Sergiu IV, Clement XIII, Martin V, Inocentiu III si Leon XIII, care a fost si ultimul papa neingropat in Bazilica Sfantul Petru.

Bazilica Sfantul Ioan din Lateran se afla in Piata San Giovanni In Laterano. Am luat autobuzul cateva statii pana acolo si am dat 1,5 EURO pe un bilet de autobuz. Intrarea in bazilica este libera.

Bazilica Sfantul Ioan din Lateran, cu fatada principala si Palatul Lateran, in urmatoarele 3 fotografii.

Poarta Sfanta, in urmatoarele 4 fotografii.

Interiorul bazilicii

Interiorul imens este divizat intr-o nava centrala si 4 nave laterale. Nava centrala este acoperita de un tavan somptuos din lem aurit (din secolul al XVI-lea) si are o podea frumoasa in stil cosmatesc. Nise mari care contin statuile celor 12 Apostoli sunt plasate intre stalpii navei centrale.

Printre comorile bazilicii se afla: un tabernaclu magnific, plasat peste altarul papal sculptat in stilul gotic de Giovanni di Stefano in secolul al XIV-lea si care are racle cu capetele Sfintilor Petru si Pavel; lespedea de mormant delicata, sculptata in bron a lui Martin V; transeptul restaurat de Giacomo Della Porta, decorat cu fresce care sunt capodopere autentice ale artei secolului al XVI-lea; absida cu mozaicuri din secolul al XIII-lea, de Jacopo Turriti si Jacopo da Camerino si, in nava laterala stanga, eleganta Capela Corsini, proiectata de Alessandro Galilei (1734).

Pe primul stalp din stanga, in nava laterala intermediara din dreapta este o fresca fragmentara a lui “Papa Bonifaciu VIII proclamand Jubileul in 1300”, atribuita lui Giotto. La piciorul navei laterale din stanga extrema se afla usa care duce la frumosul claustru (curte interioara) cosmatesc, lucrarea familiei Vassalletto.

Nava centrala (corpul principal al bazilicii), dupa transformarea radicala realizata de Francesco Borromini in secolul al XVII-lea, in urmatoarele 10 fotografii.

Podeaua in stil cosmatesc

Nisele mari care contin statuile celor 12 Apostoli, plasate intre stalpii navei centrale

Tavanul somptuos din lem aurit (din secolul al XVI-lea) al navei centrale

Altarul principal si ciboriul (vas liturgic) gotic sunt din secolul al XIV-lea. Altarul principal este alcatuit din relicva altarului original din lemn folosit de Sfantul Petru. Deasupra ciboriului se afla statui ale Sfintilor Petru si Pavel.

Altarul principal, in urmatoarele 4 fotografii.