Danemarca-Copenhaga-Palatul Amalienborg-partea aII-a

 

DANEMARCA – COPENHAGA – PALATUL AMALIENBORG –

PARTEA a II-a

 

 

 

In acest articol va prezint Palatul Amalienborg din Copenhaga, Danemarca, partea a II-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Amalienborg, din Copenhaga, Danemarca, partea I, le gasiti aici.

 

Istoria Amalienborg (continuare din articolul precedent)

Caracteristicile principale ale planului orasului

 

Influenta lui Eigtved a devenit fundamentala pentru Frederik. In afara de Amalienborg, el a desenat planul orasului pentru intreaga zona noua si a stabilit liniile directoare pentru alte lucrari de constructii, iar toate fatadele orasului trebuiau sa fie aprobate de el inainte de a fi construite. Planul sau a devenit rapid realitate, cu cele doua axe, axa longitudinala (Amaliegade) intre Tolboden si Sankt Annæ Plads, traversand axa transversala (Frederiksgade), care merge intre port si biserica planificata, care in viziunea lui Moltke a fost conceput la scara larga.

 

Regele dorea ca o biserica sa fie inclusa in planul orasului si datorita matusii sale, printesa Charlotte Amamlir a facut rost de o parcela patrata de cealalta parte a Bredgade, care s-a potrivit scopului. Axa transversala a gasit o locatie naturala care ducea de la locul bisericii la port si in decurs de doar cateva saptamani Eigtved a desenat plaburile pentru “piata” octogonala cu o statuie ecvestra in centru, inconjurata de 4 vile rococo identice, care combinau elegant caracteristicile stilurilor saxon si francez.

 

Solutia a fost inspirata de la Paris, unde in 1748 a avut loc o licitatie arhitecturala majora pentru proiectarea pietei octogonale care este cunoscuta acum ca Place de la Concorde (Piata Concordiei). Desenele puse la licitatie au fost cunoscute de Eigtved si au furnizat o inspiratie importanta pentru Amalienborg.

 

Planurile originale ale lui Eigtved pentru Frederiksstaden s-au pierdut si sunt cateva incertitudini asupra deciziilor luate si timpului, dar este evident ca planurile orasului au fost in revizie constanta in primii cativa ani. Este sigur in ce stadiu au fost incluse in planuri alte 5 vile mari. Una dintre ele formeaza coltul dintre Amaliegade si Sankt Annæ Plads si celelalte 4, care dau spre Bredgade ocupa cea mai mare parte a portiunii acelei strazi de la Sankt Annæ Plads la Fredericiagade.

 

Vila care este cunoscuta astazi ca Palatul Ciudat a fost construita pentru Minister si contele C.A.von Berckentin si in afara de palatele Amalienborg este cea mai spectaculoasa cladire din Frederiksstaden. A fost finalizata in anul 1755, in stilul parizian, fiind considerata punctul final al Dronningens Tværgade; ca si Amalienborg, a fost proiectata in stilul rococo luminos.

 

In mod similar, a fost ideea lui Eigtved sa faca o gradina la Kastellet pentru a furniza un focus vizual la capatul Amaliegade. Din stadiul incipient au fost idei sa se includa un spital in plan. Dupa urcarea lui Frederik al V-lea la tron, Lordul Sambelan Moltke a lucrat la un plan pentru noul guvern in care a pus accent pe importanta creerii unor conditii mai bune pentru stiinte, arte si grija pentru saraci si bolnavi.

 

Districtul orasului ii leaga impreuna pe Dumnezeu (biserica), regele (statuia ecvestra), nobilimea (vilele) si burghezia, cu spitalul Frederiks, care astazi gazduieste un muzeu de pictura, Designmuseum Danmark. Cu toate ca nu se poate stabili daca spitalul a fost inclus in planul initial, se potriveste cu simbolismul Frederiksstaden; pe piatra de fundatie a spitalului din 1752 se mentioneaza ca avea capacitatea de 300 de persoane, adica numarul de ani sarbatoriti la Jubileul pentru dinastia regala a lui Frederik al V-lea.

 

Construirea Frederiksstaden

 

Cu exceptia bisericii, Frederiksstaden a fost finalizat in cei 25 de ani care au urmat Jubileului. Construirea a inceput in 1750 si primele “case pentru burghezie”, care aveau toate 17 metri latime si 82 metri lungime, cu ferestre si cornise la acelasi nivel, au fost finalizate anul urmator.

 

Nu s-au gasit oameni care sa construiasca case sa umple intreaga zona, deoarece, in ciuda conditiilor economice favorabile de la acea vreme, nu era un numar sufficient de cetateni instariti, dar o mare parte din zona a fost construita in anii 1750. Toate cele 9 case mari din Frederiksstaden au fost construite in prima decada, cum a fost si Spitalul lui Frederik, care a fost finalizat in anul 1757.

 

 La mijlocul anilor 1760 erau inca zone mari nefolosite in vecinatatea Kastellet si a fost construit alt spital, cunoscut ca Spitalul Almindelig (Spitalul General), care era adiacent primului spital.

 

Amalienborg

 

In timp ce majoritatea zonelor au fost alocate de autoritatile orasului Copenhaga, regelui i s-a rezervat dreptul sa aleaga zonele in care sa construiasca Amalienborg si a fost un mare privilegiu sa i se reserve unul din cele 4 locuri. Fiind cel mai bine situat dintre ele, in ceea ce priveste lumina si terenul, aceasta a fost parcela dinspre sud, cea mai apropiata de Bredgade, care a fost rezervata in avans de Moltke.

 

Cu toate ca fatadele celor 4 palate au urmat meticulos desenele lui Eigtved, s-a dat libertate mare constructorilor in organizarea si decorarea interioarelor si in plus in amenajarea gradinilor.   

 

Palatul lui Moltke a devenit cel mai distins dintre cele patru. A fost unic printre palate, in interior, care a fost proiectat de Nicolai Eigtved si are acum cel mai elegant interior rococo pastrat din Danemarca. Cand a murit Eigtved in anul 1754, interiorul a fost finalizat de arhitectul francez Nicolas-Henri Jardin, care a creat camera de banchet neo-clasica in 1757, care este, de asemenea considerata o capodopera in categoria ei.

 

In anul 1750, Moltke a dat sarcina construirii a ceea ce este acum Palatul lui Christian al IX-lea tanarului baron si consilier Severin Leopoldus Løvenskiold, dar dupa cativa ani el a abandonat finalizarea cladirii datorita lipsei resurselor financiare. El a reusit sa transfere proiectul contesei Anna Sophie Schack in anul 1754 si primul ocupant al palatului a fost nepotul ei. Contele Hans Schack s-a mutat in palat in cursul anului 1757, cand s-a casatorit cu fiica lui Moltke. Moltke insusi a ajutat la finalizarea palatului, punandu-si meseriasii lui sa lucreze.

 

Cladirea care este acum Palatul lui Frederik al VIII-lea a fost ridicata de Joachim Brockdorff, care a fost baron, consilier privat, membru onorific al Academiei Regale Daneze a Stiintelor si Literelor si Cavaler al Ordinului Elefantului. El nu s-a bucurat de palat mult timp, deoarece nu a fost finalizat pana in 1760 si atat el cat si sotia lui au murit in anul 1763. Palatul a fost transferat atunci lui Moltke, dar a fost cumparat ulterior de Frederik al V-lea in anul 1766 si a devenit astfel primul dintre cele 4 palate care au intrat in posesia regala.

 

Ultimul dintre cele 4 palate, acum Palatul Christian al VIII-lea a fost construit de Christian Frederik Levetzau care a fost conte, consilier privat, locotenent general in infanterie si Cavaler al Ordinului Elefantului. El nu a locuit niciodata in palat si la moartea lui, in anul 1756 palatul a fost lasat vaduvei lui.

 

Nicolai Eigtved a murit in anul 1754 si nu si-a vazut capodopara finalizata. Supervizarea proiectului a fost continuata de competitorul lui, Laurits de Thurah, care parasise inainte orasul intr-un acces de furie, cand propunerea lui pentru Frederiksstaden a fost respinsa in stadiul de planificare. Cand a murit si el, in anul 1759, rolul conducator a fost preluat de Nicolas-Henri Jardin, care nu a avut influenta semnificativa asupra produsului final.

 

Statuia ecvestra

 

Statuia ecvestra a lui Frederik al V-lea a fost cel mai costisitor monument din istoria Danemarcei, dar si unul dintre cele mai frumoase. Chiar pe primele schite ale lui Eigtved a fost o statuie in centrul zonei deschise dintre cele 4 palate si calaretul nu putea fi altul decat regele insusi.

 

A fost numit un tanar francez talentat sa proiecteze statuia si anume Jacques François-Joseph Saly, care a fost adus in Copenhaga in anul 1753 si care a afacut un model din ceara, aprobat in anul 1755. Saly l-a ales pe Frederik al V-lea (care este si in prezent) stand pe calul sau, ca un imparat roman, cu armura si cununa de lauri.

 

Dar costurile erau foarte mari, asa ca Saly a trebuit sa faca o versiune mult mai modesta a bazei pe care o planificase deja. Statuia a fost dezvelita in anul 1771 si este unul dintre cele mai frumoase monumente de acest gen din Europa.

 

Va urma….

 

Sufrageria (sala de mese)

 

Cele doua busturi de la ferestre ii infatiseaza pe Christian al X-lea si regina Alexandrine. Ei luau mesele zilnice aici, in sufragerie, care erau pregatite in bucataria din subsol si aduse de un servitor prin usa din colt. Cuplul regal prefera mancarea simpla si a avut autoritate stricta, inclusiv cu cei doi fii ai lor, Printul Coroanei Frederik (IX) si printul Knud.

 

Sufrageria, in urmatoarele 9 fotografii.

 

Busturi de la ferestre ii infatiseaza pe Christian al X-lea si regina Alexandrine, in urmatoarele doua fotografii.

 

Biblioteca lui Christian al X-lea si a reginei Alexandrine, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Familia Regala in fotografii

 

Fotografiile au jucat un rol important pentru imaginea publica a monarhiei. Fotografiile Familiei Regale s-au vandut in numar mare si au fost reproduse in magazine si ziare.

 

Fotografiile cu portretele regale atarna in birourile publice si au fost reproduce in ziare si reviste, pe carti postale, timbre caritabile, puzzle-uri, cutii de ciocolata si cutii de sardine. Aceasta a facut Familia Regala mai accesibila -o familie pe care oamenii o puteau identifica-cat si un simbol national de unificare intr-o societate in schimbare.

Poze ala Familiei Regale, in urmatoarele 8 fotografii.

 

 

Frederik al VIII-lea

Extravagant si omul poporului

 

Sub Frederik al VIII-lea, monarhia a imbratisat pompa si ceremoniile. Uniformele istorice s-au intors si evenimentele sociale au devenit generoase. In acelasi timp, lui Frederik al VIII-lea ii placea sa se intalneasca cu poporul.

 

Camera lui Frederik al VIII-lea, in urmatoarele 12 fotografii.

 

Tronurile regelui Frederik al VIII-lea si a reginei Lovisa, in urmatoarea fotografie.

 

 

Lovisa (1851-1926)

Victima izolata a bullyingului

 

La 17 ani, printesa suedezo-norvegiana Lovisa s-a maritat cu viitorul Frederik al VIII-lea. Acest mariaj a unit casele regale nordice pentru un timp. Lovisa a avut dificultati cu noul sau rol de Printesa daneza a Coroanei. Ea nu a trait dupa normele familiei sotului si a devenit tinta bataii de joc a lor. Simtindu-se izolata, ea si-a gasit linistea in religie, activitati caritabile si cresterea copiilor cuplului.

 

Regina Lovisa a adus cu ea o colectie impresionanta de bijuterii, care este inca purtata de regina astazi. Ea a suplimentat, de asemenea Bijuteriile Coroanei daneze cu noi piese.

 

Bustul Lovisei, in urmatoarea fotografie.

 

Camera Fabergé

 

Perioada 1860-1917 a fost fertila pentru bijuterii si artizanat in Rusia si multe obiecte au intrat in posesia Familiei Regale daneze. Aceasta s-a intamplat in primul rand deoarece Christian al IX-lea si fiica reginei Louise, Dagmar/Maria Feodorovna a devenit penultima imparateasa a Rusiei. O legatura suplimentara a fost facuta cu Rusia prin mariajul lui Christian al X-lea cu Regina Alexandrine, a carei mama a fost din Casa Romanov.

 

Printre multe bijuterii eminente ale perioadei imperiale tarzii, numele de Fabergé a luat proportii aproape mitologice. Produsele Fabergé continua sa fascineze datorita bogatiei inventiei si a tehnicii magistrale. In aceasta expozitie, piesele Fabergé s-au amestecat cu alte lucrari rusesti din aur si argint care au intrat in posesia Familiei Regale daneze.

 

Camera Fabergé, in urmatoarele 13 fotografii.

 

Racitor de sampanie, Fabergé, in urmatoarea fotografie. A fost un dar de la cuplul imperial rus Alexandru al III-lea si Maria Feodorovna cu ocazia aniversarii nuntii de aur a lui Christian al IX-lea si reginei Louise, din 1892. Este una dintre cele mai mari piese Fabergé din argint.

 

Racitoare de vin, Fabergé, in urmatoarea fotografie. Au fost date in dar cu aceeasi ocazie, de catre copiii si nepotii regelui.

 

Obiecte decorative in stilul rusesc (nu sunt Fabergé), in urmatoarea fotografie.

 

Serviciu de ceai ruso-danez (nu este Fabergé), in urmatoarea fotografie.

 

Bijuterii Fabergé, in urmatoarea fotografie, cu brosa in forma de coroana (in mijloc), creata pentru incoronarea imparatului Nicolae al II-lea, in 1896.

 

Obiecte de birou Fabergé, in urmatoarea fotografie.

 

Oua in miniatura pe un lant, Fabergé, in urmatoarea fotografie. De Paste, aceste oua decorative din aur, email si pietre pretioase erau schimbate intre membrii familiei imperiale.

 

 

Va urma….