Palatul Residence din Munchen
In acest articol va prezint Palatul Residence, din Munchen, un palat care mi-a placut foarte mult.
Eu am vizitat Palatul Residence la inceputul lunii octombrie, in 2014.
Palatul Residence a servit ca loc de guvernare si rezidenta a ducilor, electorilor si regilor Bavarieni, in perioada 1508 – 1918. In anul 1385, s-a construit un castel in nord – estul orasului Munchen (se numea Neuveste sau Noua Citadela), care a fost transformat de conducatori intr-un palat magnific, cu cladiri si gradini interioare, care au fost mereu extinse. Residence este acum un comnplex de cladiri care are zece curti interioare si expune 130 camere.
Camerele si colectiile de arta se intind pe o perioada care incepe cu Renasterea si se extinde prin Barocul Timpuriu si Rococo la Neoclasicism si sunt dovada gusturilor deosebite si ambitiilor politice ale dinastiei Wittelsbach.Cea mai mare parte din Residence a fost distrusa in timpul celui de al doilea razboi mondial si incepand cu anul 1945 a fost reconstruit gradual.
Muzeul Palatului Bavarian cuprinde Muzeul (Palatul) Residence, Trezoreria si Teatrul Cuvillies si este unul din cele mai mari complexe muzeale din Bavaria.
Palatul Residence se afla in centrul istoric al orasului, pe stada Rezidenzstrasse 1, la cateva minute de Marienplaz. Intrarea se face prin Piata Max Joseph, unde se afla si cladirea Teatrului National. Programul de vizitare al palatului este zilnic, de la 09.00 - 18.00, pantru perioada 1 aprilie – 19 octombrie si de la de la 10.00 - 17.00, pantru perioada 20 octombrie – 31 martie. Pretul unui bilet de intrare combinat pentru Palatul Residence si Trezorerie este de 13 EURO. Din pacate, in palat nu exista tur ghidat.
Timpul de vizitare al palatului este de 3-4 ore.
Eu am cumparat bilet si pentru Trezorerie. Nu am reusit sa vad toate camerele, sau unele erau in renovare. Nu am scris prea multe despre suitele somptuoase de camere cum ar fi Camerele Printului Elector sau Cmerele Charlotte, din jurul Curtii Fantanii, deoarece informatiile despre arhitectura, mobilierul si functiunile caracteristice Palatului Residence s-au deteriorate sau pierdut de-a lungul anilor.
Interioarele elaborate ale palatului
Camerele Renascentiste Tarzii (1570 – 1597)
Gradinile lui Wilhem al V-lea, Duce de Bavaria
Friedrich Sustris si Salonul Grota
Inca din timpul cand era print, Wilhem al V-lea, Duce de Bavaria, a dus un stil de viata sofisticat. El a venit la putere in anul 1579. Sfatuitorul lui Wilhem in materie de arta a fost Friedrich Sustris (1540 – 1600), designer si arhitect. Din pacate, nu se stiu prea multe despre Sustris, care a fost contemporan cu Tintoretto si El Greco. O mica parte a lucrarilor lui Sustris se afla in Palatul Residence.
Curtea Grota este cea mai somptuos decorata dintre toate curtile interioare. Ceea ce a ramas din arhitectura din timpul domniei lui Wilhem este Salonul Grota, aflat la parterul palatului, pe aripa de est si este impresionant. Piesa centrala a Curtii Grota este Fantana lui Perseus (1590), facuta de Hubert Gerhard si care a fost conservata bine. Perseus, fiul lui Zeus si al lui Danae, a fost ca si Hercules, o figura mitologica a antichitatii clasice.
Friedrich Sustris a reprezentat victoria lui Perseus asupra Medusei (una dintre cele trei Gorgone), ilustrand si puterile magice ale Medusei, de a pietrifica pe oricine o privea direct in ochi. Sculpturile aranjate de-a lungul fatadelor sunt victimele umane ale Capului Gorgone.
Fiind bogata in figuri umane si de animale, arhitectura Salonului Grota pare sa reprezinte natura pietrificata. Bolta care a mai ramas din salon este pictata cu picturi care reprezinta un cer luminos, in care sunt zei si zeite. Peretele din spate are picturi din mitologia greaca. Pe pereti mai sunt picturi cu scene de vanatoare. Tot in salon mai sunt 8 busturi.
Salonul Grota, in urmatoarele 3 fotografii.
Antiquarium
In contrast cu Salonul Grota, care este vesel, prima impresie aici este surprinzatoare: vizitatorul vede un hol de 70 metri lungime, cu arcade, iluminat discret de ochiuri de fereastra. Chiar daca Antiquarium dateaza din regimul lui Albrecht, acesta a fost finalizat de Sustris, care l-a facut unul dintre achizitiile supreme ale artei Renascentiste din nordul Alpilor. Cu toate ca sunt diferite, Salonul Grota si Antiquarium se completeaza unul pe altul. Antiquarium este facut in arhitectura clara a cladirilor de stat, cuprinzand doua milenii de cultura vestica. Grandoarea sa atinge noua functie de salon ceremonial pentru ocaziile de stat.
Colectia de sculpturi, reprezentand cei mai puternici conducatori ai antichitatii, care poate fi vazuta ca un ciclu, simbolizeaza puterea temporara. In acest caz, se refera la ducii de Bavaria, care au avut sansa sa fie sub regimul Wittelsbach. Ciclul de picturi ale Virtutilor care impodobesc scafa arcuita, este o alegorie a guvernarii lor. Salonul a suferit stricaciuni in timpul razboiului si a fost restaurat. Se vede diferenta de culori, daca te uiti atent, mai ales in cele 5 nise centrale.
Opulenta picturilor, care acopera o suprafata mai mare de 800 mp, devine numai aparent graduala. In unele picturi, care sunt in partile ovale, sunt reprezentate 34 orase ale Ducatului de Bavaria, cat si castelele importante si pietele oraselor. Modelul societatii Crestin Umaniste este prezentat in opt picturi ovale si opt rectangulare. Virtutile Crestinismului incep cu Credinta, Speranta si Caritatea, referindu-se la evlavia lui Wilhem al V-lea.
Sunt urmate de patru virtuti spirituale cardinale: Prudenta, Cumpatarea, Justitia si Curajul. Mai incolo de Renume, care se afla in centru, Constanta sau Statornicia reprezinta o forta care compenseaza Curajul. Adevarul, care tine cartea in mana, reprezinta un ideal Umanist al educatiei. Bazele sale formeaza o legatura cu Justitia. Trasaturile Castitatii, Clementei si Rabdarii, care sunt personificate langa ele, au fost preluate din antichitate. Umilinta, o virtute crestina, a fost adaugata, de asemenea. Urmeaza apoi Abstinenta (care inseamna incoruptibilitate) si Obedienta, categorii morale aplicabile la functionarii statului.
Statuile din Antiquarium descriu familiile imperiale romane in ascensiune. Pe randul superior sunt statuile consoartelor imparatilor Romani, iar pe randul inferior impratii. Pe stanga, deasupra intrarii principale se afla numeroasele femei care au jucat un rol important in viata lui Gaius Julius Caesar, neveste, fete, nepoate. Urmeaza si alti imparati si familiile lor, cum ar fi: Julian-Claudian, Nero, Flavius, apoi patru imparati care s-au succedat in anul violent 69 D.Hr: Galba, Otho, Vitellius si Vespasian.
Urmeaza statuile imparatilor Antonius Puis, Marcus Aurelius si Lucius Verus, apoi a celor din linia lui Severus, care s-au succedat, in 235 D.Hr., erei turbulente a Imparatilor Soldati. Urmeaza familia lui Constantin I cel Mare, care a initiat Crestinismul in anul 320. Urmeaza apoi primii 12 conducatori de la Julius Caesar la Imparatul Domitian, iar sirul de pe acest perete lung se incheie cu Valerian, care a condus pana in anul 260 D.Hr. Urmeaza apoi epoca Imparatilor Soldati.
Doua treimi din cele 270 statui expuse in Antiquarium sunt lucrari veritabile, care venereaza antichitatea. Cealalta treime este impartita egal intre sculpturi Renascentiste si lucrari din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Mai sunt busturi ale lui Apollo, Zeul Artelor si Luminii. Capul lui Julius Caesar deschide seria busturilor. Deasupra este un cap mic al unei femei, Calpurnia, a treia nevasta a lui Julius Caesar, lucrarea dateaza de la mijlocul secolului al V-lea D.Hr. si este probabil dintr-o provincie Greaca.
Este expusa si o lucrare Greaca din perioada Parthenonului (450 I.Hr.), sculptura nud a unui tanar care tine in mana o amfora. Pe partea cealalta a ei, pe un piedestal, se afla o replica a Afroditei, una dintre cele 28 replici ale statuilor din cultul Helenistic. Este printre cele mai faimoase sculpturi antice achizitionate de Albrecht. Aceasta sculptura dateaza probabil din prima jumatate a secolului al II-lea D.Hr.
In Antiquarium este mobilier putin, deoarece salonul a fost folosit pentru banchete, fiind aproape de Salonul Imperial, care era folosit ca salon pentru festivitati de stat. In Antiquarium este un camin care dateaza din anul 1600.
Antiquarium, in urmatoarele 3 fotografii.
Camerele din perioada lui Maximilian I (1598 – 1651)
Fatada principala de pe Residenzstrasse
Fatada principala a complexului dateaza din timpul lui Maximilian I si arata ca in acea vreme. Frontul de vest, care are 150 metri lungime, a pierdut cateva monumente originale. Cele doua portale din marmura sunt decorate cu sculpturi. Poarta Capelei din sud are inca usa originala, somptuoasa. Cei patru lei gardieni au fost initial facuti pentru un monument funerar. Cea mai importanta sculptura a fatadei este Fecioara cu Pruncul, in brate, care a fost finalizata in anul 1616.
Curtea Renascentista
Renovata in anul 1980, Curtea Imperiala are designul peretilor conform cu cei originali. In aceasta curte se ajunge prin Portalul de vest. Poarta de sud duce in Capela Curtii, care a fost odata Culoarul Vanatorilor din oras. Curtea se mai numeste Curtea Fantanii, dupa fantana din centrul sau. Sculptura fantanii il reprezinta pe Otto, Duce de Bavaria, primul conducator al dinastiei Wittelsbach.
Capela Curtii si Capela Bogata
Capela Curtii a fost renovata de Maximilian I, Duce de Bavaria si este consacrata Fecioarei Maria.
Capela Bogata este de departe cel mai somptuos loc de rugaciune din complex si a fost rezervata pentru rugaciunile private ale lui Maximilian I si ale membrilor familiei sale. Piesa dominanta a Capelei Bogate este decorarea peretelui sau cu placi scagliola. Acesta tip de decoratii, dezvoltat la sfarsitul secolului al XVI-lea in Palatul residence, a fost folosit mai tarziu si in alte camere ale palatului.
Zona Gradinii Curtii, cu scarile Imperiale si Salonul Imperial
Zonele Curtii Imperiale au fost finalizate in anul 1616. Salonul celor patru coloane este prima camera unde se intra si se ajunge apoi in camerele mari de receptii de la etajul principal. Aici este expusa colectia din bronz a Renasterii tarzii. Originalele au fost inlocuite cu copii si sunt acum expuse in camerele care au fost ocupate inainte de Muzeul de Stat al Artei Egiptene.
Scara Imperiala este un preludiu al arhitecturii revolutionare. Statuile monarhilor de aici ii reprezinta pe cei din dinastia Wittelsbach: Otto I, fondatorul dinastiei si urmasul sau cel mai de success, Ludwig Bavarianul.
Se intra apoi in Salonul Imperial, care are 34 metri lungime. Tavanul aurit este la aproape 10 metri inaltime, iar peretii sunt acoperiti cu picturi si tapiterii. Salonul actual este o creatie din anii 1980. Pictura centrala a tavanului s-a pierdut in timpul razboiului si a fost inlocuita cu fotografii mari, colorate.
Friza tavanului contine picturi facute de Andrea Michieli, numit Vicentino, un artist Venetian. Sunt pictate doua cicluri cu eroi din Biblie (pe partea de nord), cu paralele din mitologia clasica (pe partea de sud). Pe pereti se afla 12 tapiterii, care acopera aproape jumatate din spatiul acestora. Tapiteriile sunt din Franta si au fost terminate in anul 1618. In salon este si un camin.
Camerele din Piatra si Salonul celor Patru Posomorati
Urmatoarea suita de camere, Camerele din Piatra, au fost numite asa dupa podelele costisitoare din piatra si erau cele mai elegante camere, folosite pentru vizitatori. Ultima persoana care a locuit in ele a fost Luitpold, Printul Regent, care a stat aici pana la moartea sa, in anul 1912. Mai mult de jumatate din picturi s-a pierdut in razboi si a fost necesara o inlocuire masiva dupa incendiul din anul 1674.
“Cei patru Posomorati”, care dau numele primei camere, personifica patru planete (altadata au fost sase), iar tema camerei este semnificatia Universului. Camera adiacenta este Camera Elementelor, cu reprezentatii ale elementelor, vantul si anotimpurile anului. Urmatoarea camera este Camera Universului, care pana in anul 1944 a avut pictata o alegorie, cea a omului care cucereste natura.
In contrast cu tavanele camerelor adiacente, care au fost construite din lemn, tavanul camerei mici din centrul Camerelor din Piatra, care se numeste Camera celor Patru Anotimpuri, are stucaturi si picturi. Tema acestei camere este timpul, divizat in cicluri de anotimpuri si luni. Timpul joaca un rol important si in sistemul planetelor, care este, de semenea, zugravit aici.
Urmatoarele trei camere din sud sunt din sfera filozofiei, cu teme ale eternitatii, religiei si bisericii (Biserica Romano Catolica).
Tapiteriile sunt de cea mai mare valoare in Camerele din Piatra. Zece dintre ele sunt remarcabile. Tapiteriile reprezinta scene din viata lui Otto I, Duce de Bavaria.
Camerele Trier
Sunt doua suite de apartamente simetrice, aflate pe partea de est a Curtii Imperiale. Se poate ajunge aici pe scara Imperiala trecand Holul Alb sau pe Scara Lata, langa Holul Hercules. Numele modern al acestor camere vine de la Printul Episcop al Trierului, care a stat aici adesea, ca musafir, in secolul al XVIII-lea.
Cele trei camere din centru au fost renovate. Dupa al doilea razboi mondial, camerele au fost remobilate in modul original, simplu. Camerele de la ambele capete ale acestei aripi a palatului constau fiecare dintr-o anticamera mare si o camera mica de audienta si sunt exemple impresionante ale stilului cultivat al lui Maximilian. Numele vechi al acestor camere a fost “Camerele Regale” si se refera la tema picturilor de pe tavan, care sunt printre cele mai splendide picturi.
Prima camera din sud este Salonul Printului, care are aceasta denumire datorita picturii din centrul tavanului, care il infatiseaza pe Print stand pe tron. In picturile de pe partea nordica, sunt infatisati soldati si oamenii legii, iar pe cealalta parte este zugravit razboiul. Alta camera este Camera Judecatii, folosita odata pentru audiente. Are aceasta denumire dupa picturile tavanului, care infatiseaza alegorii ale Judecatii de Apoi si selectiei.
Tapiteriile care impodobesc cele patru camere sunt facute cu multe detalii. Una din tapiterii a fost facuta in Bavaria si infatiseaza o secventa a celor 12 luni. Tot in tapiterii mai sunt infatisati oamenii care au trait in secolul al XVII-lea: taranii, negustorii si nobilimea, toti fiind infatisati in angajamentele lor lunare, cu scopurile lor tipice, in stadiile vietii.
Mobilierul din aceste camere este splendid. Printul Elector Max Emmanuel a adus in palat cele doua mese si cabinete, facute in anii 1680 – 1685, pentru camerele de receptie. Un cabinet este in salonul Printului iar altul in Salonul Consiliului. Materialele folosite la aceste cabinete sunt diferite, incluzand sidef, bronz, si argint si creeaza un efect de schimbare a luminii si culorii.
Camerele Trier, in urmatoarele 10 fotografii.
Camerele Baroce (1665 – 1737)
Camerele Papale
Numele de “Camerele Papale” a fost dat dupa vizita Papei Pius al VI-lea la palat, in anul 1782.
Apartamentele Principesei Electoare
In anul 1665, Henriette – Adelaide de Savoy (1636 – 1676), nevasta lui Ferdinand Maria, Printul Elector de Bavaria, s-a mutat in apartamentele care au fost ocupate inainte de soacra sa. Acest lucru a insemant ca saloanele din Residence, considerate a fi opere de arta, au fost imbogatite de Principesa. Ea a introdus Barocul Italian in Bavaria. Incendiul goaznic din anul 1944 a distrus mult din ce a achizitionat Principesa.
Cabinetul Central
A fost camera privata intima a Principesei, camera care este aproape neschimbata. Lambriurile scagliola de pe pereti au fost distruse si inlocuite cu matase verde. Camera are un ton uniform auriu. Motivele din camera reprezinta insigna unui ordin militar, format la origini sub numele de Cavalerii Annunciadei, ordin de care a apratinut Casa de Savoy.
Calul si leul sunt embleme ale celor doua familii regale, aliate prin casatorii si sunt reprezentate aici. Pictura centrala a tavanului infatiseaza ingeri mici care inconjura inimile cuplului electoral, care sunt perforate cu o sageata. Pe frize sunt trei picturi principale, una reprezinta “Orasul Prieteniei”, iar alta reprezinta trei doamne de la curte.
Camerele Papale, in urmatoarele doua fotografii.
Galeria Portretelor si Cabinetul de Portelan
Decoratiile din Galeria Portretelor
Prima camera impresionanta intalnita in Muzeul Residence este Galeria Portretelor, care contine portretele celor din dinastia Wittelsbach. Vizitatorul se confrunta cu o simfonie de culori, alb si auriu, iar ramele portretelor sunt maro. Interiorul sofisticat a fost proiectat de Joseph Effner (1687 – 1745), un protejat al Printul Elector Max Emmanuel. Designerul a facut training la Paris si a finalizat designul la galerie in anul 1726. A fost renumit pentru capodoperele sale de arta de la Palatele Schleissheim si Nymphenburg.
12 nise cu ferestre, un lambriu si o cornisa in relief definesc liniile galeriei.Tavanul pictat a fost facut in onoarea Printului elector Karl Albrecht, sub domnia caruia s-au facut aceaste camere. Doua picturi s-au pierdut in timpul razboiului. Flori aurite, animale si alte motive unesc cele trei randuri de picturi. Perechea de dragoni care scuipa foc arata moda chinezeasca a vremii. Animalele heraldice cat si tot felul de simboluri razboinice arata ca s-a dat frau liber imaginatiei. Motivele de plante sunt de asemenea, detaliate delicat, de la frunze minuscule pana la tulpini care formeaza un arc adanc.
Trezoreria sau Cabinetul de Portelan
Cabinetul d Portelan a fost odata Trezoreria Palatului. A fost executat de Francois Cuvillies pana in anul 1733 si arata ca designul s-a schimbat in 7 ani de la finalizarea Galeriei Portretelor. Stilul cabinetului este Rococo. Obiectele pretioase expuse in spatele sticlei sunt multiplicate de o multime de oglinzi, care creaza imaginea opulentei. In anul 1897, obiectele au fost inlocuite cu piese din portelan.
Galeria Portretelor, in urmatoarele 5 fotografii.
Cabinetul de Portelan, in urmatoarele 3 fotografii.
Camerele Bogate
Apartamentele Electorale
Sunt inima Palatului Residence, Bavaria a fost condusa din aceste apartamente aproape doua secole, de aici a condus dinastia Wittelsbach. Regina Elisabeta a II-a a stat in aceste apartamente, in prima sa vizita in Germania. Impreuna cu oaspetii straini, nobilimea orasului capitala, Munchen, era invitata adesea la evenimente festive, la Residence. Atractiile includeau concerte si seri dansante, seri cu jocuri de carti, conversatii culturale si oportunitati de intrigi.
Suita de Camere Diplomatice
Incepe cu Salonul de Banchet, care este cunoscut acum ca Salonul Cavalerilor lui Sf.George, deoarece acesta a fost locul unde patronul Wittelsbach al Ordinului Cavalerilor obisnuia sa se intalneasca cu membrii Ordinului, in timpul Regelui Ludwig al II-lea. Remodelata pentru acest scop la sfarsitul secolului al XIX-lea, suita de apartamente a fost foarte distrusa in timpul celui de al doilea razboi mondial.
Asa numitele Camere Effner, adica Anticamera si Audienta Externa, facute in stil Baroc Tarziu, au fost distruse complet si reconstruite in linii simple. Albul si auriul lambriurilor este acum dominat de elegantul rosu catifelat de Genova, cu esantioane florale multe, care au fost recreate conform originalelor. Cele doua sobe din ceramica, care sunt in Anticamera nu sunt aranjate conform cu cele originale, deoarece numai una a fost salvata, din fiecare camera.
Printre picturi se afla portretul Printului Elector Max Emmanuel, impreuna cu portretul celei de a doua sotii, Printesa Therese Kunigunde a Poloniei. Portretele primilor 12 imparati Romani de deasupra usilor Camerelor Effner si Camerei de Audienta Interna, sunt copii.
Camera de Audienta Interna, unde se tineau receptiile oficiale de stat, are infatisarea originala. Cea mai importanta reconstructie moderna este tavanul, ca si in cazul tuturor camerelor de la etajul principal. Figurile simbolice individuale relateaza arta conducerii statului, care a fost ghidata de Prudenta, Sansa, Curaj in Batalii si Intelepciune, simboluri cosmice asociate cu cele patru anotimpuri (pe peretele de la fereastra) si cu cele patru elemente (deasupra colturilor camerei).
Deasupra intrarii, portretul Imparatului Ludwig Bavarianul suplimenteaza ciclul complet al Imparatilor Romani, care impodobesc peretii, asa ca aici, ca si in Antiquarium, antichitatea este este legata cu Imperiul Roman Sfant. Mai sunt portretele ultimului Wittelsbach la tronul imperial, Karl Albrecht si a sotiei sale, Maria Amalia, facute in anul 1722.
Pe o platforma este plasata o canapea cu un baldachin deasupra, nu este tronul. Aici statea regele in timpul audientelor. Camera este foarte luminoasa, datorita oglinzilor. Cele doua comode facute de Charles Cressent sunt luxoase, facute din bronz aurit si au fost aduse de la Paris, ca si oglinzile. Ceasurile expuse aici sunt din portelan si au fost aduse din Japonia.
Ceas frantuzesc ornat, original, din Anticamera, in urmatoarea fotografie.
Camera de Audienta Interna, in urmatoarele 3 fotografii.
Galeria Verde
A fost facuta de Cuvillies. Reconstructia decoratiei peretelui, cu damasc de matase verde, a dat numele galeriei. Pe pereti sunt atarnate picturi valoroase.
Galeria Verde, in urmatoarele 4 fotografii.
Camera de Conferinte
La aproape acelasi nivel cu Camera de Audienta Interna este o Camera de Conferinte spre vest, care a fost folosita pentru audientele private si apartine, de asemenea, suitei diplomatice.
Dormitorul Regal
Urmatoarea camera este Dormitorul Regal. Peretii acestei camere sunt aproape in totalitate acoperiti cu sculpturi originale, care sunt cadre pentru oglinzile foarte mari. Nisa pentru pat este detasata de restul camerei printr-o balustrada inconjuratoare, de mare efect. Mai mult, este demarcata la spate cu o catifea brodata, care atarna.
Mobilierul este original, cu exceptia patului si este opulent. A fost facut de un parizian, Bernard II Vanrisanburg. Decoratiile au forme curbilinii elegante, stranse cu monturi din bronz aurit, bogate, iar finisajele sunt din lac lucios. Tavanul are stucaturi si picturi cu scene de dragoste din antichitate, orele zilei si alte elemente. Camera nu a fost folosita ca dormitor, ea a fost o camera de oaspeti luxurianta.
Dormitorul Regal, in urmatoarele 4 fotografii.
Apartamentele Printului Elector
In timpurile Printului Elector Maximilian al III-lea (1745 - 1777), au fost construite Apartamentele Printului Elector, in stil Rococo, intre anii 1746 – 1763. Lucrarile au fost facute de Cuvillies si Johann Baptist Gunetzrhainer.
Apartamentele Printului Elector, in urmatoarele 5 fotografii.
Cabinetul Oglinzilor
Aceasta camera a fost facuta tot de Cuvillies, care a construit aici un palat de basm, in miniatura. Camera are sculpturi, pereti reflectorizanti si portelanuri rare, ferestre, usi.
Cabinetul Oglinzilor, in urmatoarele 3 fotografii.
Cabinetul Miniaturilor
Ultima camera din suita este Cabinetul Miniaturilor, cel mai intim punct al apartamentelor imperiale, inima simbloica a Imperiului. Este usor de inteles de ce au trebuit multi ani sa se restaureze lambriurile, care au fost distruse in incendiul din anul 1944. Circumstante fericite au menajat picturile mici cu rame si lambriurile usilor, care sunt capodopere ale genului.
Un rosu inchis, inspirat din Estul Asiei straluceste pe pereti, unde sunt si sculpturi superbe. Pe pereti se afla motive decorative din aur, care deseneaza scene bizare. Sunt 129 picturi facute de artistul flamand Hans Bol (1534 – 1593), care sunt pictate in cel mai minutios detaliu si nu depasesc formatul unei coli de hartie de scris. Aceste picturi reprezinta un microcosmos al lumii. Picturile expuse sunt copii, oroginalele sunt in curs de restaurare, care va dura ceva timp.
Cabinetul Miniaturilor, in urmatoarele 3 fotografii.
Arhitectura Neo-Clasica
Epoca Neo-Clasica este reprezentata de Camerele Charlotte, Saloanele Nibelungilor si
Apartamentele Regale.
Cladirea Regelui
Palatul Regal Residence a fost renovat la timp, pe 12 octombrie 1842, cand s-a mutat Maximilian al II-lea, Rege de Bavaria. Toate cladirile vastului complex au fost impodobite cu fatade. Cladirea Regelui, unde Ludwig I a lansat un plan de renovare ambitios, a fost adesea comparata cu Palatul Pitti din Florenta. Fatada consta dintr-un sir de 21 ferestre arcuite deasupra parterului.
Fotografia cu fatada Cladirii Regelui, din Piata Max Joseph, este pe prima pagina a articolului.
Cladirea Salonului de Banchet din Gradina Curtii
Gradina Curtii a fost facuta in anul 1780, iar primul rege a avut apartamente aici in anul 1800. Apartamentele regale de stat au fost construite de fiul sau. Pe data de 18 octombrie 1832, Ludwig I a solicitat planurile pentru noua cladire, care au fost facute de Leo von Klenze. Arhitectul curtii a avut un plan de pastrare a zonelor Curtii Imperiale. O oportunitate pentru a crea ceva nou a fost in coltul de nord-vest al complexului, dupa ce fortificatiile orasului au fost demolate.
Ornamentele sculpturale ale Cladirii Regelui contin lei heraldici, simboluri ale celor opt districte ale Bavariei, care si-a marit teritoriile in anul 1806, prin anexarea Franconiei si Svabiei.
Zona de est
Armonia fatadei Gradinii Curtii a devenit vizibila in zona pavilionului de est, cand a fost finalizata de societatea Max Planck, in anul 1999. Fatada este din sticla. In anul 1842, Klenze a facut, de asemenea, fatada de est, care era in ruina, de cand a ars Neuveste.
Biserica Curtii “Toti Sfintii” este intr-o curte interioara, langa Casa Operei de Stat. Fatada sa, ca si Cladirea Regelui, este facuta din blocuri de piatra. Timpanul portalului principal arata Judecata d Apoi, inconjurata de simbolurile Evanghelistilor. Biserica poate fi accesata si vizitata si din Palatul Residence.
Interiorul Biseriii Curtii “Toti Sfintii”, care era odata impodobita cu fresce, in urmatoarea fotografie.
Curtea Farmacistilor
Intorcandu-ne din Curtea Rupprecht a Printului Coroanei, se trece in curtea Farmacistilor, cel mai mare spatiu deschis al complexului. Zona Renascentista este ascunsa in spatele fatadelor sale: in sud este Coridorul Charlotte, care ducea odata la Neuveste; in vest este zona Trier, cu doua etaje. Tot aici sunt si vestigiile cazematelor fortificate si tot ce a mai ramas pe pamant din castelul vechi de aparare.
Camerele Charlotte
Au aceasta denumire de la Printesa Charlotte Auguste, fiica primului Rege Bavarian, Max I Joseph, care a domnit intre anii 1799 – 1806 ca Elector, iar intre anii 1806 – 1825, ca Rege.
Camerele Charlotte, in urmatoarele 4 fotografii.
Camera de Receptie din Camerele Charlotte, care contine multe tablouri cu portretele familiei Regelui Max I Joseph, in urmatoarea fotografie.
Saloanele Nibelungilor
Klenze, arhitectul Regelui Ludwig I, a reusit intr-un mod impresionant sa transforme visele regale in grandoare, in Saloanele Nibelungilor. Cele cinci saloane, aflate in partea de vest a parterului Cladirii Regelui, au tavane cu dom, ceea ce le-a asigurat supravietuirea dupa incendiul din anul 1944. Triada de culori austere din secolul al XVIII-lea, de alb, auriu si rosu, este completata de o simfonie de culori irizante de rosu de Burgundia, verde si ocru. Klenze a simulat marmura pe o stucatura colorata.
Regele Ludwig I a fost pasionat de Legenda Nibelungilor, scrisa in anul 1200. Aceasta legenda este ilustrata in 12 picturi murale centrale, in cele trei saloane din mijloc, care sunt suplimentate cu scene la scara redusa, deasupra usilor si pe tavanul arcuit. Picturile murale au fost facute de Julius Schnorr von Caroldsfeld, in perioda 1826 – 1867. Schnorr si-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale in acest proiect din Residence.
Vizitatorul care vine din holul de la parter, intra intai in Salonul Eroilor, unde sunt prezentati, ca intr-o scena de teatru, principalii protagonisti ai Legendei Nibelungilor. Urmeaza apoi Salonul Nuntii, care este decorat festiv cu ghirlande si flori, apoi Salonul Tradarii, Salonul Razbunarii, iar actiunea se termina in Salonul Reclamatiei.
Calitatea frescelor a fost contestata, deoarece Schnorr nu a folosit paleta de culori stralucitoare care a folosit-o in lucrarea sa anterioara, faimoasa, din Roma. S-a facut o restaurare in anul 1958, cand s-au reparat cateva stricaciuni ale razboiului, iar alta campanie, inceputa in anul 2017, pare sa imbunatateasca considerabil calitatea frescelor. S-au pierdut si alte fresce din Residence, facute de Schnorr, printre ele, trei din Saloanele Imperiale, sase din saloanele Odiseei, cat si frescele din Biserica “Toti Sfintii”.
Apartamentele Regale
Camerele Private ale Regelui
Suita de camera de la etajul principal al Cladirii Regelui a fost restaurata si in principiu arata asa cum a fost in timpul Regelui Ludwig. Aici se gasesc Saloanele Bataliei, unde sunt picturi care infatiseaza bataliile lui Napoleon. Sunt trei Saloane ale Bataliei. Imediat dupa al treilea Salon al Bataliei, care are sase picturi care zugravesc decaderea Marii Armate a lui Napoleon, este Camera Tronului. Camera este decorata Neo-Clasic, cu scene din poeziile Grecii antice.
Aceasta camera este cea mai mare din suita si are decoratii in alb si auriu. Tronul din camera s-a pierdut si a fost inlocuit cu cel din cladirea saloanelor de Ceremonii. Are broderii din aur, pe catifea rosie.
Apartamentele Reginei
Se poate ajunge la aceste apartamente prin spirala de marmura a Scarii Reginei Mama. Decoratiile interioare originale ale lui Klenze au ramas intacte. Pe podele este parchet, iar efectul culorilor este similar cu cel al caselor din Pompei. Maiestria antichitatii a inspirat, de asemenea, decoratiunile peretilor.
Locul cel mai frumos de admirat din punct de vedere al finisajelor bogate, opace, este Camera de serviciu a reginei, care era a servitorilor reginei. Tema din aceasta camera este poezia Germana. Urmeaza Camera Tronului Reginei, care impresioneaza prin peretii aurii magnifici, apoi Camera de Zi, care are un parchet foarte frumos si un mobilier remarcabil.
Trezoreria
Trezoreria palatului a fost fondata in data de 19 martie 1565, cand Ducele Arbrecht al V-lea a declarat 17 obiecte de valoare, ca apartinand Casei de Wittelsbach. Mai tarziu, el a declarat inca 10 obiecte. Succesorul sau, Wilhem al V-lea, a contribuit la marirea Trezoreriei cu cateva piese. Printul Elector Maximilian I a mostenit pasiunea de colectionar de obiecte de arta de la bunicul sau si a marit colectia palatului cu 71 piese.
Colectia a crescut cu 600 piese in timpul lul Max al III-lea Joseph, ultimul Wittelsbach din linia veche Bavariana, care a decedat in anul 1777. Chiar daca Printul Elector Karl Theodor a fost fortat sa isi plateasca datoriile cu cateva piese din Trezorerie, piesele pe care le-a adus cu el din Palatinate au compensat pierderile.
Nu mult dupa anul 1800 dezordinea produsa de Revolutia Franceza a permis confiscarea averilor bisericilor din Bavaria. Au ramas totusi cateva din cele mai valoroase obiecte in Trezoreria Residence. Trezoreria a supravietuit caderii monarhiei Bavariene din 1918 si a ramas neschimbata dupa devastarile din cel de al doilea razboi mondial.
Trezoreria a fost deschisa din nou publicului in anul 1958. In 1897, Julius Hofmann a construit Vechea Trezorerie, care a fost prea mica pentru numarul de exponate. De aceea, s-a construit o trezorerie noua, care a fost finalizata in anul 1958 si care se afla in partea de est a Cladirii Regelui.
In Camera I sunt cateva exemple de pietre gravate, antice si lucrari importante din arta veche medievala. Multe din piese au apartinut Bisericii. Camera II este alocata secolelor al XV-lea si al XVI-lea si se simt inca influentele stilului artei sacre. Sunt expuse lucrari din Franta, Germania, Flandra si Italia. Lucrarile Renascentiste sunt insotite de cateva lucrari de arta Gotica.
In camera III este expus lantul ducelui Albrecht, cu roba de serviciu si relicvariul Sf.George. In Camera IV este colectia de arta sacra tarzie, cat si coroana Bavariana, insigna coroanei si sceptrul, care au fost facute in anii 1806 – 1809, in atelierul lui Martin-Guillaume Biennais, care a fost bijutierul Imparatului Napoleon. Bavaria a fost loiala aliantei cu Napoleon. In urmatoarele camere, VI si VII, sunt expuse roci de cristal si cuart. Una dintre cele mai impunatoare exponate este o miniatura a coloanei lui Traian, achizitionata de Printul Elector Karl Theodor, in anul 1783, in Roma.
Camerele Vesmintelor Sacre
Sunt expuse vase liturgice si haine din altar, cat si vesmintele purtate de clericii care oficiau serviciul divin Romano Catolic. Unul din motivele pentru care exista aceste camera cu specific religios in Residence este ca Ducele Maximilian I a fost o persoana foarte religioasa si a vrut sa aibe biserici aproape de palat. In muzeu sunt cateva textile care au fost achizitionate in anul 1615, pentru Capela Bogata din palat.
Prima si a doua camera din Camerele Vesmintelor Sacre sunt rezervate achizitiilor facute de Ducele Maximilian I pentru Capela Bogata. A fost cumparata o cantitate mare de material brodat cu aur, din Italia, intre anii 1610 si 1615 si s-au facut 26 seturi de vesminte care s-au folosit in timpul sarbatorilor religioase. Vesmintele de zi cu zi s-au pierdut.
Relicvariul
Colectia Relucvariu a fost fondata in anul 1577, anul in care Papa a dat dreptul colectionarii relicvelor, Printului coroanei, care a devenit Wilhem al V-lea. Muzeul Residence are 14 exponate din era lui Wilhem. Sunt expuse vase pretioase, o bucata din Crucea Sfanta pe care a fost rastignit Hristos si aschii subtiri din aceasta cruce, biciul cu care a fost biciuit si un piron.
Farfuriile Curtii
Printre cele mai populare forme ale functionarii curtii regale erau banhetele elaborate, la scara mare, acompaniate de muzica si ceremonii de servire. Aceste etichete inalte s-au tradus in folosirea tacamurilor din aur, argint aurit si argint, iar pentru oficialii de rang mai mic se foloseau aliajele de cositor. Visteria de Argint din Munchen este printre cele mai bogate din lume, alaturi de colectiile din Londra, Stockholm si St.Petersburg. Expozitiile actuale au fost deschise publicului in anul 1974.
Colectia de argintarii porneste din salonul de Aur, care face parte din Camerele Papale. Prima Camera de Argint are exponate din secolul al XVIII-lea, a doua camera este cu exponate aduse din Palatinate, iar in ultimele doua camera sunt expuse obiecte din argint facute pentru tanarul Regat de Bavaria.
Colectia de portelan
Colectai din Estul Asiei
Sunt obiecte din portelan in toate saloanele din palat. Francois Cuvilliers a folosit piese din portelan din Estul Indepartat pentru a decora peretii din Camerele Bogate. In Cabinetul Oglinzilor sunt peste 100 vase mici din portelan.
In Trezorerie, in prima camera sunt vaze din portelan, in a doua camera sunt bibelouri (figurine) din portelan, in a treia camera sunt obiecte din portelan de la inceputul secolului al XVIII-lea, in a patra camera este un set mare de farfurii care au fost aduse din Palatinate, iar in a cincea si a sasea camera sunt obiecte din portelan aduse din China si Japonia.
De asemenea, sunt si obiecte din portelan din fabricile Europene: Meissen, Frankenthal, Nymphenburg, Sevres, din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.
Sunt expuse si statui din bronz.
Comments
Post a Comment