Lituania-Vilnius-Manastirea Baziliana Sfanta Treime

LITUANIA – VILNIUS – MANASTIREA BAZILIANA SFINTA TREIME

In acest articol va prezint Manastirea Baziliana Sfanta Treime din Vilnius, Lituania.

Mai sus, pe strada de la Societatea Filarmonica, se afla o poarta deosebit de eleganta a Manastirii Baziliene (strada Aušros Vartų 7B), unul dintre cele mai frumoase monumente baroce tarzii din Vilnius. Poarta a fost facuta in anul 1761 de arhitectul Jan Krzysztof Glaubitz. Poarta este decorata cu o compozitie care glorifica Sfanta Treime.

Intrand printr-un arc, se da intr-o curte spatioasa, in mijlocul careia se afla o biserica in forma de cub, cu elemente ale stilului gotic, baroc si bizantin rusesc. O manastire este pe Dealul Sfintei Treimi, faimos ca loc, unde in timpurile pagane au fost omorati 3 martiri crestini lituanieni: Anton, Ioan si Eustatius. Conform unei legende, Iuliana, sotia Marelui Duce Algirdas a construit o biserica din lemn in memoria lor, in anul 1347.

Biserica care a supravietuit pana in zilele noastre a fost construita cu fonduri de Constantin Ostrogsky in anul 1514, ca o biserica ortodoxa rusa. In perioada 1608-1827, biserica si manastirea au apartinut calugarilor greco-catolici bazilieni. Mai tarziu, a trecut la credinciosii ortodocsi rusi si recent a venit inapoi la greco-catolici.

Abside masive, turnuri in stilul baroc tarziu, ajurate pe fatadele de est si o clopotnita izolata cu aspect arhaic (secolul al XVI-lea) trebuiesc mentionate, in special. O placa a unei pietre de mormant de la sfarsitul secolului al XVI-lea a burgomasterului Vilniusului Anastazy Braha si a fiului sau, Anton, cu o inscriptie cu caractere chirilice se afla in biserica.

Cladirile manastirii au fost construite odata cu biserica si a fost adaugat un turn rotund in nord-vest, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. A gazduit o tipografie ortodoxa rusa, care a publicat prima carte ABC Slavona din Est, scrisa de Lavrentii Zizanius in anul 1596, cat si carti lituaniene.

La inceputul secolului al XIX-lea a fost stabilita o inchisoare in sudul cladirii manastirii. In 1823-24, participantii la cazul Filaret si Filomat, printre care poetii Adam Mickiewicz si Ignacy Domejko, care au imigrat mai tarziu in America de Sud si unul din ei a devenit primul ministru al educatiei in Chile, au fost intemnitati aici.

Mituindu-I pe gardieni, prizonierii obisnuiau sa se uneasca in celula spatioasa a lui Mickiewicz noaptea. Aceasta celula a primit numele de Conrad, deoarece personajul dramei lui Mickiewicz, Stramosul Evei, numit Conrad a experimentat o lupta neintemeiata cu Dumnezeu si Satana, o trezire spirituala si a pronuntat Marea Improvizatie, unul dintre cele mai remarcabile monologuri din istoria literaturii din lume.

Lacatia celulei lui Conrad a fost stabilita de Juliusz Kłos in anii 1920. Deasupra usii in manastirea veche este o placa memoriala dedicata autorului Stramosul Evei. Exista si o expozitie a celulei Conrad intr-o cladire mica, langa biserica.

Membrii revoltei din 1830-31, cat si revolutionarii Szymon Konarski (executat in 1839) au fost intemnitati in manastire. In prima jumatate a secolului al XX-lea, o scoala inalta bielorusa, o societate stiintifica si un muzeu au operat acolo. Mai tarziu, diferite institutii educationale au folosit cladirea. Un hotel a preluat o parte din complexul manastirii.

Formarea Ordinului Bazilian

Dupa ce a devenit un calugar al Manastirii Sfanta Treime (si mai tarziu prior=canducator al manastirii catolice), Sfantul Josaphat Kuntsevych a devenit curand prieten si companion al lui Iosif Velamin Rutski, care initial a fost arhimandrit al aceleiasi manastiri si mai tarziu Mitropolit al Kievului. Educat in vestul Europei, Rutski visa la un ordin de calugari bine educati, care sa execute activitati pastorale si misionare, modelate dupa Societatea lui Iisus si Ordinul Carmelitilor Desculti.

In acest scop si cu ajutorul lui Josaphat, el a inceput sa reorganizeze modul traditional de viata al calugarilor ortodocsi si sa creeze un nou ordin religios bazat pe Biserica din vest. Asa s-a nascut in anul 1617 Ordinul Sfantul vasile cel Mare, sau al Bazilienilor (numit initial Congregatia Vilnius a Sfintei Treimi). Primele manastiri care au intrat in aceasta Uniune au fost Minsk, Zhyrovichy, Byten si Navahrudak, care au avut centru al noului ordin in Vilnius.

Dupa stabilirea ordinului, Mitropolitului Rutski si Arhimandritului Kuntsevych le-a crescut prestigiul printre calugarii de rit catholic din est: ei au introdus un sistem de educatie din vest, au orientat calugarii catre un serviciu pastoral si au primit sprijin de la nobilime. Josaphat insusi a fost poreclit “dushokhvat” (“prinzator de suflete”), deoarece el a lucrat activ printre oameni, incurajandu-i sa renunte la diviziuni, sa sustina unitatea printre semeni si credinciosi si sa asculte confesiunile.

Pe termen lung, Bazilienii au devenit un ordin legat cu activitatile educationale, cu stabilirea scolilor si tipografiilor.

Poarta Manastirii Baziliene, in urmatoarele 4 fotografii.