Italia-Roma-Bazilica Santa Maria Maggiore-partea I

ITALIA – ROMA – BAZILICA SANTA MARIA MAGGIORE –

PARTEA I

In acest articol va prezint Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, Italia, partea I.

Bazilica Santa Maria Maggiore, cunoscuta si ca Sfanta Maria a Zapezii este un monument istoric din secolul al V-lea, inscris pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial. Bazilica a fost construita in timpul domniei Imparatului Constantin cel Mare si a suferit mai multe reconstructii. Hramul bisericii este in ziua de 5 august.

Termenul grecesc “acheiropoieton” indica ceva care in mod traditional nu a fost creat de mana omului, ci de un miracol. Bazilica papala Santa Maria Maggiore gazduieste cea mai importanta “icoana mariana” care “nu a fost pictata de mana omului”, numita Salus Populi Romani si chiar conturul ei evoca un plan divin.

Istoria fondarii bazilicii este cunoscuta din secolul al XIII-lea si ne spune despre un cuplu bogat de patricieni romani, un barbat numit Giovanni si sotia sa, care o implorasera pe Fecioara Maria sa aibe copii, deoarece nu puteau sa faca copii. In noaptea de 5 august 358, Fecioara Maria le-a aparut cuplului in vis si Papei Liberiu (352-366), care i-a indemnat sa construiasca o biserica in locul exact unde ea va crea mai tarziu o ninsoare.

In urmatoarea dimineata, era o zi de vara si pe Colina Esquillin, cea mai inalta a Romei dintre cele 7, cuplul a vazut forma viitoarei bazilici desenata in zapada. Apoi, a fost construit sanctuarul marian pe acel loc, cu banii de la patricianul Giovanni. Pana in zilele noastre, Miracolul Zapezii este celebrat cu o cascada de petale albe care cad din tavanul casetat al bazilicii in timpul liturghiei.

Traditia o glorifica pe Sfanta Maria Mare ca o relicva mariana, dorita si infatisata ca Mama lui Dumnezeu.

Istoria acestei povesti se bazeaza pe cateva extracte din Liber Potificalis, o colectie de biografii care detaliaza viata papilor, compilata in secolul al VI-lea. Atribuie fondarea Bazilicii Santa Maria Maggiore Papei Liberiu, in timp ce se spune ca Papa Sixtus III (432-440) a construit bazilica actuala, langa Piata Livia, consacrand-o Fecioarei Maria.

Atribuirea din Liber Potificalis ramane o enigma in zilele noastre. Excavarile care au avut loc sub bazilica, din 1967 pana in 1971 au scos la lumina ramasitele unui domus (dom) roman remarcabil din timpurile imperiale, dar nu s-a gasit nicio urma a fundatiei miticei Basilica Liberiana. Oricum, se stie despre existenta si importanta acelui sanctuar, deoarece in timpul disputei care a aparut in legatura cu succesiunea Papei Liberiu in anul 366, suporterii lui Ursinus, contracandidatul papei, au ales Basilica Liberiana drept catedrala lor.

Cercetatorii nu pot sa localizeze Basilica Liberiana sub prezentul templu marian, consacrat de Papa Sixtus III. Papa Sixtus a finalizat o cladire inceputa de predecesorii sai, consacrand-o Sfintei Fecioare, pe 5 august 434, 3 ani mai tarziu dupa ce Maria a fost proclamata Mama lui Dumnezeu de catre Sinodul de la Efes.

Santa Maria Maggiore sta pe Cispius, cea mai inalta dintre colinele care formeaza Colina Esquillin. In timpul antichitatii pagane, aceasta zona a fost locul Templului lui Juno Lucina, zeita romana protectoare a femeilor in travaliu.

Absida bazilicii este cu fata la nord-vest, in timp ce fatada principala este indreptata spre Bazilica Laterana, Catedrala Mantuitorului, ridicata de Imparatul Constantin.

Santa Maria Maggiore este comanda monumentala a Episcopului Romei, care si-a asumat gradual sarcini si functii rezervate inainte autoritatii imperiale, pretinzand astfel si primatul in Biserica Universala. De la inceputurile sale, Santa Maria Maggiore a servit ca si “Co-Catedrala”, unind Bazilica Laterana, care era localizata la periferie, de centrul Romei. Fiind una dintre cele 4 bazilici papale, Pactele Laterane au recunoscut-o in 1929 ca o zona extra-teritoriala a Sfantului Oras Vatican.

Exteriorul Bazilicii Santa Maria Maggiore

Colina Esquillin este caracterizata de cladiri rezidentiale si administrative construite in succesiune rapida, dupa ce Roma a devenit capitala Regatului Italiei (1871). Bazilica, punctul focal al cartierului, este un complex arhitectural distinct si compact. Fatada principala, construita de arhitectul florentin Ferdinando Fuga, pentru a marca ocazia Anului Sfant 1750, este dominata de Loggia Binecuvantarilor, caracterizata de un arc triumfal cu motiv elegant.

Loggia are mozaicuri facute de Filippo Rusuti (cca 1295), care il infatiseaza pe Hristos pe tron, flancat de sfinti, cat si Miracolul Zapezii. Pana la al Doilea Conciliu al Vaticanului, Papa impartasea Binecuvantarile sale Apostolice din Loggie, de Craciun si de Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului. Pana in ziua de azi, loggia leaga “canonisa” construita la comanda papilor Paul V (partea dreapta, 1605-07) si Clement XI (pe partea stanga, 1721) si terminate de Benedict XIV, in 1743.

Avand 75 metri inaltime, turnul clopotnita este cel mai inalt din Roma si dataorita amplasarii bazilicii pe colina, cel mai inalt punct din oras. Turnul a fost construit in anul 1376 pe fundatiile unei constructii dinainte, care data de la sfarsitul secolului al XIII-lea si a fost ridicat cu doua etaje, in timpul Cardinalului Guillaume d’Estouteville (protopop al bazilicii din 1443 pana in 1483) si in timpul pontificatului Papei Iulius II (1503-13) si a fost acoperit cu o coroana piramidala.

In fiecare seara se bate clopotul la orele 21.00. Clopotul este cunoscut ca “la sperduta” (femeia pierduta), in memoria unei pelerine care s-a pierdut noaptea si se spune ca si-a gasit drumul spre casa datorita clopotului.

Piata din fata bazilicii este marcata de Coloana Mariana, cunoscuta si sub denumirea de Coloana Pacii, un monilit canelat din marmura, cu un capitel corintic, luat de la Bazilica lui Maxentiu din Forumul Roman. Coloana este incoronata de o sculptura din bronz a Fecioarei Imaculate Maria (facuta de Guillaume Berthelot in 1614) si a fost conceputa de Papa Paul V (1605-21), ca un memorial al pacii. A devenit un model pentru multe coloane mariane in Europa, cum ar fi cele din Munchen, Viena, Praga si Coloana Feciaorei Imaculate din Roma.

Pe partea de nord a bazilicii, a fost adaugata Capela Sixtina intre 1585-87 si impreuna cu Capela Paulina, construita doua decade mai tarziu, definesc aspectul exterior al bazilicii. Spatele bisericii, care este cu fata la centrul istoric, a fost completat cu o scara monumentala, de catre Carlo Rainaldi, in anul 1673. Are forma neliniara si imbunatateste perimetrul bazilicii, fiind considerata o interventie divina.

Fata in stil baroc se infasoara in jurul absidei gotice si este orientata spre platforma si obelisc. Obeliscul are 14 metri inaltime si monolitul este facut din granit rosu, din carierele din Aswan. Papa Sixtus V a dat ordin sa fie transferat din Mausoleul lui Augustus la Esquillin, ca parte a planurilor sale de urbanizare a orasului.

Este piesa centrala a unui drum in forma de stea care leaga Santa Maria Maggiore de Trinità dei Monti prin Via Sistina; de Bazilica Santa Croce (Sfanta Cruce) din Ierusalim (din Roma) prin Via Carlo Alberto; de Lateran prin Via Merulana si de Columna lui Traian prin Via Panisperna. Obeliscul reafirma importanta bazilicii ca loc de pelerinaj si loc de venerare a relicvei ieslea sfanta a pruncului Iisus, la care se face referire atat prin steaua-motiv (Steaua de la Betleem), cat si prin Obeliscul lui Augustus, care a fost imparat la momentul nasterii lui Iisus.

Intrarea in Bazilica Santa Maria Maggiore este libera, dar se plateste bilet pentru anumite zone (Sacristia, muzeul). Noi am fost cazate in apropierea bazilicii, la 5 minute de mers pe jos.

Bazilica Santa Maria Maggiore, in urmatoarele 3 fotografii.

Fatada principala a bazilicii, in urmatoarele 6 fotografii.

Piata din fata bazilicii cu Coloana Mariana, sau Coloana Pacii, in urmatoarea fotografie.

In fata intrarii in bazilica este un hol foarte frumos, ca in urmatoarele 4 fotografii. Aici se afla si biroul de informatii.

Usa Sfanta

Usa Sfanta, care este pe partea stanga se refera la semnificatia anilor sfinti, celebrati in Roma din 1300, la fiecare 50 de ani pana in 1470 si la fiecare 25 de ani de atunici, care atrag un numar mare de credinciosi crestini in oras. Usa este simbolul reconcilierii cu Dumnezeu si a unui nou inceput si este deschisa numai pentru Anul Sfant.

Usa Sfanta duce intr-un sanctuar unde a fost celebrata de 1600 de ani intruparea smerita a Fiului lui Dumnezeu, prin Fecioara Maria si este asteptata intoarcera Domnului pe Tronul Gloriei, pregatita de El.

Usa Sfanta, in urmatoarele 3 fotografii.

Interiorul Bazilicii Santa Maria Maggiore

Santa Maria Maggiore este singura bazilica crestina veche din Roma, care sia- pastrat infatisarea originala. Cu toate ca s-au facut diferite adaugari, arhitectii si constructorii au respectat infatisarea originala, care isi mentine tributele planului divin. Coloanele din marmura au fost aduse din depozitele romane antice si din locuri de rugaciune, dezmembrate in timpul erei cerstine.

Decoratiile cu mozaic, care dateaza din pontificatul lui Sixtus III (432-440) se afla in nava centrala si peste arcul triumfal. Mozaicurile arcului triumfal, care au fost initial pe peretele absidei au fost pastrate aproape integral din jurul anului 430. Tema aleasa a fost copilaria lui Iisus.

In timpul pontificatului lui Nicolae IV (1288-92), Santa Maria Maggiore a suferit multe inovatii artistice. Papa Nicolae a comandat constructia unui transept mare de 8 metri, cat si reconstructia absidei.

Cu ocazia Anului Sfant 1750, Papa Benedict XIV (1740-48) l-a angajat pe arhitectul florentin Ferdinando Fuga sa faca lucrari majore de restaurare si renovare a bazilicii. Tot in acea perioada, Fuga a instalat un nou Altar Mare. Deoarece este un altar pontifical, poate fi folosit in mod traditional numai de catre papa sau delegatul sau. Pentru altar, Fuga a reutilizat un sarcofag antic din porfir, care a servit initial ca mormant al legendarului Patron al Bisericii, patricianul Giovanni. Baldachinul sta pe 4 monoliti din porfir luati de la porticul si Corul de iarna, care este astazi Baptiseriul.

La comanda Papei Pius IX (1846-78), arhitectul roman Virginio Vespignani a construit confessio (locul unde se marturiseste, 1861-64), plasat in fata altarului. O scara dubla duce la nivelul inferior, unde se afla ieslea lui Iisus, pastrata intr-un relicvariu din roca de cristal (1802), proiectat de Giuseppe Valadier, in forma de leagan.

Podeaua bazilicii este compusa din marmura policroma, aranjata in modele geometrice. In secolele XII-XIII, specialistii in tehnica refolosirii au fost membri ai Familiei romane a lucratorilor in marmura, cunoscuti sub denumirea de “Cosmati”.

Podeaua din nava a fost restaurata complet in timpul pontificatului lui Benedict XIV. Restaurarile facute de Ferdinando Fuga au inclus nu numai inlocuirea unor parti din piatra, ci si producerea unei noi structuri geometrice, folosind materialele existente. Arhitectul a organizat si indepartarea sau relocarea numeroaselor morminte, pentru a da bazilicii o infatisare uniforma. Mormantul familiei Bernini, aflat in nava laterala dreapta a ramas neatins.

Fuga a fost responsabil si pentru restauraea colonadelor si a inserat baze noi si capiteluri ionice.

In navele laterale, Fuga a adaugat altare, fiecare fiind decorat cu picturi canvas, sustinute de cate o pereche de ingeri in stucatura. Picturile ii infatiseaza pe Sfintii Francisc de Assisi, Leon cel Mare, Buna Vestire, pe protopopul Bazilicii Santa Maria Maggiore, Nicola Albergati, beatificarea Papei Benedict XIV si Familia Sfanta.

Nava centrala are un tavan casetat din lemn aurit, proiectat de Giuliano si Antonio da Sangallo.

Interiorul Bazilicii Santa Maria Maggiore, in urmatoarele fotografii.

Nava principala (centrala), in urmatoarele 8 fotografii.

Decoratiile cu mosaic din nava centrala

Tavanul casetat din lemn aurit

Podeaua din nava

Altarul Mare cu Baldachinul si Arcul triumfal, in urmatoarele 4 fotografii.

Arcul triumfal

Confessio, cu relicvariul Ieslea lui Iisus, in urmatoarele 6 fotografii.

Ieslea lui Iisus

Capela Sixtina

Capela Sixtina, cunoscuta si sub denumirea de Capela Ieslei, a fost ridicata de Papa Sixtus intre anii 1585 si 1587. Capela Sixtina este prima dintre cele doua constructii monumentale care cuprind domurile construite in jurul anului 1600, care flancheaza vechea basilica crestina intr-o simetrie bine balansata. Au fost planificate ca mausolee pentru papi si altare pentru relicvele Ieslei Sfinte si icoanei Salus Populi Romani, care exprima doua titluri ale Mariei: Mama Domnului si Regina Raiului.

Domenico Fontana, un arhitect de incredere al Papei Sixtus V a construit cea mai mare capela din Roma de la acea vreme, bazata pe un plan in cruce greaca, cu doua capele subsidiare. Pilonii care sustin domul magnific sunt decorate cu pilastri corintici, din marmura policroma. Domul sta pe un tambur, cu 8 ferestre mari si incoroneaza Oratoriul Nasterii Domnului, localizat la etajul de dedesubt, care poate fi accesat printr-o scara dubla.

Sanctuarul mic a fost initial pus pe partea dreapta a navei bazilicii, cu inima sa, care reproduce grota nasterii lui Hristos in Betleem si dateaza de la inceputul Evului Mediu. Pana sa fie construit confessio in nava centrala, acesta era locul unde erau venerate paiele ieslei, o ramasita din scutecele lui Iisus si cele 5 bete ale ieslei.

Pentru acest oratorio, Papa Nicolae V l-a chemat pe Arnolfo di Cambio, unul dintre cei mai influenti arhitecti si sculptori italieni ai Evului Mediu din Italia, sa creeze scena Nasterii Domnului (1291). Grupul sculptural din marmura de Carrara este prima scena a Nasterii Domnului cunoscuta in istoria artei.

Capela Sixtina, in urmatoarele 9 fotografii.

Domul capelei

Capela Paulina

Capela Paulina sta in inima complexului cladirii bazilicii si a fost implementata de Paul II, un membru al familiei Borghese, imediat dupa alegerea sa ca papa, in 1605. El a reluat proiectul conceput anterior de predecesorul sau, Sixtus V, sa gazduiasca cea mai importanta icoana mariana a Bazilicii Romei, Salus Populi Romani. Capela Paulina era inchisa, asa cum se vede si din fotografii.

Capela Paulina, in urmatoarele 3 fotografii.

Capela Sforza

Capela Sforza este mausoleul Cardinalilor Guido Ascanio Sforza di Sanat Fiora (1518-64) si Alessandro Sforza (1534-81). Cei doi frati au fost nepotii Papei Paul III si in 1562 l-au implicat pe Michelangelo, care avea atunci 87 de ani, sa faca proiectul capelei.

Capela Relicvelor sau a Crucifixului

Capela Relicvelor sau a Crucifixului a fost reconstruita ca parte a proiectului cuprinzator conceput de Ferdinando Fuga. Aceasta o face cea mai noua dintre toate capelele bazilicii. Este decorata cu 10 coloane din porfir si este in intregime captusita cu marmura. Doua aedicule (altare mici) din marmura galbena incadreaza altare cu relicve pretioase. Crucifixul din lemn de deasupra altarului dateaza din prima jumatate a secolului al XV-lea; el a fost plasat inainte la intrarea in nava, unde Fuga a instalat monumentul pentru Papa Clement IX.

Capela Relicvelor sau a Crucifixului, in urmatoarea fotografie.

Baptiseriul

In numai 3 ani (1605-08), Flaminio Ponzio a construit un palat pentru canonici, al carui etaj inferior a gazduit noua sacristie si corul de iarna. Bolta zonei corului, separata de restul bisericii printr-o serliana (fereastra), a fost decorata de Domenico Passignano (1608-10) cu fresce care infatiseaza Parintii Bisericii si Profetii grupati in jurul unei imagini a Conceptiei Imaculate.

In timpul pontificatului lui Leon XII (1823-29), corul de iarna a fost transformat in Baptiseriu de Giuseppe Valadier. Pentru aceasta camera, papa a donat un bazin din porfir, folosit ca si cristelnita, care a fost pus in valoare de o balustrada din marmura, de jur imprejur. Acoperirea eleganta cu statuia Sfantului Ioan Botezatorul (1828) a fost creata de sculptorul Adamo Tadolini.

Baptiseriul sau Corul de iarna al bazilicii, ridicat in timpul pontificatului de Papa Paul V, facut de Flaminio Ponzio si transformat intr-un Baptiseriu in 1826, in urmatoarele 4 fotografii.

Intrarea in Sacristie, in urmatoarea fotografie. Pentru a vedea Sacristia, se platea bilet. Nu am intrat, deoarece timpul era limitat, trebuia sa ajungem la un muzeu unde aveam bilete la ora fixata de acasa si riscam sa intarziem.