Italia-Roma-Bazilica Santa Maria Maggiore-partea aII-a

 

ITALIA – ROMA – BAZILICA SANTA MARIA MAGGIORE –

PARTEA a II-a

 


 

In acest articol va prezint Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, Italia, partea a II-a (Muzeul Bazilicii Papale Santa Maria Maggiore).

 


Daca doriti mai multe informatii despre Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, Italia, partea I, le gasiti aici.

 

Muzeul Bazilicii Papale Santa Maria Maggiore (Sfanta Maria Mare) pastreaza o varietate mare si pretioasa de mobilier bisericesc, mobilier, vesminte, podoabe, picturi si imprimeuri strans legate de liturghia, istoria si identitatea primului altar marian din Occident.

 

Cele 3 sali inaugurate pe data de 11 decembrie 2024, pentru Anul Sfant 2025 sunt punctul de sprijin al traseului expositional. Fiind situate la primul etaj in inima Palatului Canoanelor Papei Paul V (1605-1621), se poate ajunge la ele printr-un itinerar evocator, care duce vizitatorul prin Marea Scara a Palatului Canoniciolor al lui Benedict XIV (1740-1758), pana la Logia Binecuvantarilor, cu minunata Sala a Cpitoliului, care trece prin fatada.

 

Noile Sali sunt divizate in 3 sectiuni, fiecare fiind dedicata unei teme specifice.

 

Sala Betleemului Occidentului introduce rolul Sfintei Maria Maggiore ca Bazilica Sfintei Nasteri si locul in care papii au celebrat de secole Sfintele Liturghii in Ajunul Craciunului, intrucat a adapostit lemnul Sfintei Iesle a lui Iisus. Piesa centrala a exponatelor din aceasta sala este prima scena a Nasterii Domnului din Istoria Artei, creata in anul 1291 de Arnolfo di Cambio.

 

Printr-o vitrina inovatoare, capodopera medievala poate fi admirata de aproape si din orice unghi. Grupul din marmura este insotit de asa-numita “Casabla a Sfantului Ieronim”, un exemplu foarte rar de vesmant liturgic medieval. Ramasitele Sfantului, Doctor al Bisericii, care a ales sa locuiasca in Betleem, unde era si Sfanta Iesle a Pruncului Iisus au fost mutate in jurul anului 1285 din Betleem in Betleemul Occidentului si anume in Bazilica Santa Maria Maggiore.

 

Salile dedicate Sfintei Maria a Zapezii si Trezoreria Salus Populi Romani (in traducere “Salvarea poporului roman:”) gzduiesc doua fresce pictate in timpul Papei Paul V de Baldassare Croce. Picturile de tavan infatiseaza Miracolul Zapezii si Procesiunea Sfantului Grigore cel Mare. Ele sunt in concordanta cu capodoperele expuse in spatiul nou, incluzand doua panouri cu acelasi subiect, lucrari facute de pictorul florentin Jacopo Zucchi.

 

Acestea din urma, s-au intors in bazilica dupa mai bine de 270 de ani, de la Muzeele Vaticane si sunt prezentate impreuna cu alte picturi importante, printre care Drumul spre Calvar de Giovanni Antonio Bazzi, cunoscut sub numele de Il Sodoma si Madona cu Pruncul si Sfintii, de Domenico Becaffumi.

 

Punctul culminant al muzeului este Sala Salus Populi Romani, dedicata celei mai faimoase si venerate icoane mariane din Roma si din lume. Multe secole, ea a jucat un rol central in viata religioasa a orasului, legata profund de identitatea sa si a papilor sai.

 

In sala sunt expuse unele dintre cele mai pretioase donatii pe care papii le-au dat icoanei drept ofrande votive: lacasul original din metal, cu capacul din argint, care a protejat-o mai bine de 300 de ani, precum si coroanele stralucitoare si bijuteriile rafinate pe care papii Grigore XVI (1831-1846) si Pius XII (1939-1958) le-au oferit la fiecare mijlocire a icoanei Salus, implorand-o in provocarile fiecarei varste.

 

Pentru a vizita muzeul, se plateste bilet de intrare, care costa 7,5 EURO/persoana. Biletul se cumpara de la punctul de informatii, aflat inainte de intrarea in basilica.

 

Scara pe care se urca la muzeu (se afla chiar langa intrarea in bazilica), in urmatoarea fotografie.

 



Scara pe care se urca la muzeu, in urmatoarele doua fotografii.

 




Logia Binecuvantarilor, cu minunata Sala a Cpitoliului, care trece prin fatada, in urmatoarele 4 fotografii.

 





Vesminte preotesti, in urmatoarele doua fotografii.

 





Sala Betleemul Occidentului

 

Santa Maria Maggiore este Bazilica Solemnitatii Nasterii Domnului. A fost construita in timp ce Sinodul de la Efes (431) a proclamat-o pe Maria Mama Domnului si este prima biserica dedicata Fecioarei Maria in Crestinatatea de Vest.

 

Incepand cu Papa Teodor I (642-649), Bazilica a fost numita Sancta Maria ad Proesepem si a continut parti din lemnul Ieslei Sfinte, in care a fost pus Iisus la nastere. Acesta, impreuna cu alte relicve care au apartinut Nasterii lui Iisus au fost venerate in asa-numitul Oratoriul Ieslei. Oratoriul a fost construit sa evoce Grota din Betleem si a fost locul unde papii au celebrat Sfantele Liturghii in Ajunul Craciunului, multe secole.

 

In timpul pontificatului Papei Nicolae IV (1288-1292), primul calugar franciacan care a devenit papa, Arnolfo di Cambio a creat pentru Oratoriu prima Scena a Nasterii Domnului din Istoria Artei. Este o capodopera a artei medievale si reprezinta montarea teatrala a Nasterii lui Iisus in Betleem, intr-un staul sarac, langa un bou si un magar.

 

Executia scenei din marmura a Nasterii Domnului a avut loc in acelasi timp cand trupul Sfantului Ieronim a fost adus la Roma. Sfantul a trait in Betleem, unde a fost tinuta Ieslea Sfanta a Copilului Iisus. Cea mai faimoasa lucrare scrisa de Sfantului Ieronim a fost Biblia Vulgata, traducerea Bibliei in latina. Corpul Sfantului, unul dintre cei mai traditionali Doctori ai Bisericii, a fost mutat in jurul anului 1285 din Betleem in Betleemul de Vest, adica in Santa Maria Maggiore.

 

In timpul pontificatului lui Sixtus V (1585-1590), monumentala Capela Sixtina a Bazilicii Santa Maria Maggiore a fost numita Capela Ieslei Sfinte. Aceasta capela este plasata in centrul unui drum in forma de stea in Roma, care evoca Steaua de la Betleem, astfel o lumina va ghida calea oricarui pelerin catre Misterul Reincarnarii.

 

Intrarea in Sala Betleemul Occidentului, in urmatoarea fotografie.

 


Scara Bernini, in urmatoarele doua fotografii.

 



Sala Betleemul Occidentului, in urmatoarele doua fotografii.

Prima scena a Nasterii Domnului din Istoria Artei, creata in anul 1291 de Arnolfo di Cambio, in urmatoarea fotografie.

 




Sala Sfanta Maria a Zapezii

 

Traditia atribuie nasterea Bazilicii Santa Maria Maggiore interventiei divine. Legenda, documentata prima data in jurul anului 1250 in Liber Potificalis, ne spune miracolul din 5 august, care a aparut in timpul pontificatului Papei Liberiu (352-366). Fecioara Maria a aparut in vis pontifului si unui cuplu roman, patricianul Giovanni si sotiei sale sa le ceara sa construiasca o biserica in onoarea sa, indicandu-le locatia cu un strat de zapada, care va cadea vara.

 

Pe 5 august, planul viitoarei biserici a fost desenat in zapada, pe Colina Esquillin. Bazilica a fost construita mai tarziu la comanda Papei Liberiu, cu fonduri de la patrician. Apoi, Papa Sixtus III (432-440) a construit basilica actuala.

 

Prima reprezentare a Miracolului Zapezii din Istoria Artei este cea de pe mozaicul fatadei. Din acel moment, Miracolul Zapezii a fost infatisat in mod repetat. Florentinul Jacopo Zucchi a pictat acel eveniment miraculos pentru Bazilica Santa Maria Maggiore, cand poporul roman, condus de pontif si de patricianul Giovanni au vazut fenomenul extraordinar care a avut loc.

 

Baldassare Croce, a infatisat in fresca sa din tavan (1610) episodul pe un camp deschis, infatisat cu ruine antice pe fundal. O multime mare s-a adunat in ambele infatisari.

 

Sala Sfanta Maria a Zapezii, in urmatoarele 5 fotografii.

 






 

Sala Salus Populi Romani

Altarul Icoanei Salus Populi Romani

 

Efigia sfanta, cunoscuta ca Salus Populi Romani este cea mai faimoasa si venerata icoana mariana din Roma. Multe secole ea a jucat un rol central in viata religioasa a orasului, fiind strans legata de identitatea orasului si a papilor. Panoul din lemn de cedru (117x79 cm) o infatiseaza pe Fecioara cu Pruncul in brate si este atribuita traditional Sfantului Luca, Evanghelist si Sfantul Patron al pictorilor.

 

Icoana a fost reprodusa pe un panou de Jacopo Zucchi si reprezentata pe o fresca a tavanului facuta de Baldassare Croce (1610). Ei arata cum a fost dusa icoana in procesiunea Papei Grigore cel Mare (590-604), pentru a implora sfarsitul ciumei. Datorita ajutorului icoanei Salus, Arhanghelul Mihail a aparut poporului roman deasupra Mausoleului lui Hadrian (numit mai tarziu Castelul Sant’Angelo) si a declarant sfarsitul epidemiei.

 

De-a lungul secolelor, papii au facut numeroase donatii dedicate icoanei, ca ofrande pentru indurarile primite. Papa Paul V (1605-1621) a construit monumentala Capela Paulina in Bazilica Santa Maria Maggiore, care gazduieste inca Imaginea Sacra. Altarul din metal acoperit cu argint, care este expus in aceasta sala dateaza din aceeasi comanda si icoana a fost pe el mai mult de 300 de ani.

 

Papii Grigore XVI (1831-1846) si Pius XII (1939-1958) au oferit coroanele lor pretioase si bijuteriile lor, implorand ajutorul Icoanei Salus in dificultatile fiecarei perioade. In anul 2023, Papa Francisc si-a exprimat devotamentul adanc icoanei, donandu-i Trandafirul de Aur, un gest menit sa sublinieze semnificatia spirituala pentru Biserica Universala.

 

Sala Salus Populi Romani, in urmatoarele 5 fotografii.

 




Altarul Icoanei Salus Populi Romani, in urmatoarea fotografie.

 


Coroanele si bijuteriile Papilor Grigore XVI si Pius XII, in urmatoarea fotografie.

 


Am coborat, dupa ce am vizitat muzeul si am mai facut niste fotografii la scara de intrare.

 






Chiar langa intrarea in muzeu este o capela mica, ca in urmatoarele doua fotografii.

 




Clopotul din bronz “La Sperduta”

 

Clopotul este un artefact de mare valoare culturala pentru bazilica. Apartine perioadei apogeului artistic, care a aparut in timpul pontificatului lui Nicolae IV (1288-1292), primul papa franciscan. Este contemporan cu faimoasa scena a Nasterii Domnului, facuta de Arnolfo di Cambio (1291), cu mozaicul absidal facut de Jacopo Toritti si cu mozaicul de fatada facut de Filippo Rususti (cca 1295).

 

Clopotul a fost donat de senatorul roman Pandolfo Savelli. Pentru executia sa, Guidotto si Andreatto Pisano au turnat un clopot vechi din timpul Papei Calixt II (1119-1124). Initial, clopotul a atarnat in clopotnita veche, apoi a fost pus in clopotnita noului turn, construit in anul 1376, care este inca cel mai inalt punct din centrul Romei.

 

Din varful Colinei Esquillin, clopotul a propagat sunetul in tot orasul pana in anul 1884, cand a fost dat jos si dus la Vatican, la cererea Papei Leon XIII (1878-1903). In locul lui a fost pus alt clopot, care se refera la povestea “La Sperduta”, legata initial de vechiul clopot.

 

In fiecare seara la ora 9.00 pm se auzea clopotul batand, pentru a aminti de povestea unei pelerine care s-a pierdut noaptea in oras si a gasit drumul spre casa datorita clopotului.

 

Clopotul din bronz “La Sperduta”, in urmatoarea fotografie.

 



 


Recomand vizitarea Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma, Italia!

 

 

 

 

 

 

 









Comments

Popular posts from this blog