Estonia-Tallinn-Castelul Toompea

ESTONIA – TALLINN – CASTELUL TOOMPEA

In acest articol va prezint Castelul Toompea din Tallinn, Estonia.

Orasul medieval Tallinn a fost format din doua orase diferite, ambele formand o unitate istorica: Orasul de Sus (Toompea) si Orasul de Jos.

Tallinn este locul unde se afla Castelul Toompea (Toompea Loss), unul dintre cele mai maiestuoase castele din Estonia. Se afla pe Dealul Toompea (in germana Dealul Catedralei), care a fost un loc ideal pentru constructia unei fortarete, pe dealul propriu-zis, de la care si-a luat si numele.

Prezentarea generala a Castelului Toompea

Castelul Toompea este locul Parlamentului Estoniei, Riigikogu. Complexul de cladiri al Castelului Toompea este constituit din fortareata medievala, cu zidul sau vestic si Turnul Herman cel Inalt, cladirea Guvernului Provinciei, facuta in stilul classic, din secolul al XVIII-lea si cladirea Riigikogu, in stil expresionist, din curtea castelului.

Toompea a fost locul puterii in Estonia 800 de ani. In decursul timpului, vice-regentii Danemarcei, comandantii Ordinului Livonian si guvernatorii suedezi si rusi au condus teritoriile Estoniei de aici. In timpul primelor decade ale Repulicii Estonia, Castelul Toompea a fost, de asemnea rezidenta sefului statului si pentru un timp lung, Guvernul Republicii Estonia a lucrat aici impreuna cu Parlamentul.

In prezent, Castelul Toompea gazduieste Riigikogu, Parlamentul Estoniei. In decursul secolelor, Castelul Toompea s-a transformat dintr-o fortareata medievala intr-un centru modern de guvernamant. Cladirea Riigikogu a fost construita in curtea castelului in 1920-1922, dupa proiectul arhitectilor Eugen Habermann si Herbert Johansen.

Datorita designului ei expresionist, cladirea este unica printre cladirile parlamentare din lume. In 1935, in aripa sudica, care se potriveste stilului cladirii Guvernului provinciei, a fost construita si Gradina Guvernatorului, care a luat aspectul sau actual.

Istoricul Castelului Toompea

Castelul a fost construit in secolele XIII-XIV si a devenit un simbol al autoritatii locale, o autoritate care s-a schimbat in mod repetat in Toompea. In acest timp, Orasul de Sus a fost subjugat regilor danezi.

Ordinul Sabiei a facut parte inca odata din statul danez, dupa care a facut parte din ordinele religioase militare livoniene, pentru mai mult de 200 de ani. In timpul Razboiului Livonian, pe 27 ianuarie 1561, fortele poloneze au ocupat Toompea, care a fost plasat sub controlul regelui Poloniei cateva luni.

Pe data de 6 iunie 1561, Toompea si Orasul de Jos au jurat loialitate regelui Suediei, Eric al XIV-lea. Pe 29 septembrie 1710, ambele orase, de Sus si de Jos au fost invadate de trupele lui Petru cel Mare si Estonia a devenit parte a Rusiei pentru mai mult de 200 de ani.

Oricum, masterii Castelului Toompea l-au reconstruit in concordanta cu nevoile si gusturile lor proprii.

Ordinul Religios Militar Livonian (la care erau consacrati toti cavalerii) au combinate manastirea si fortareata si au creat un castel. Aceasta structura a avut sediile manastirii uzuale impreuna cu fortificatiile puternice, cu 4 turnuri la fiecare colt al fortaretei. Numele turnurilor sunt scrise pe fiecare dintre ele: Landskrone (Coroana statului), Pilsticker (Rasnita cu sulita), Stur den Kerl (Invinge dusmanul) si Pikk Hermann (Herman cel Inalt).

Cel mai inalt turn al castelului, Herman cel Inalt are 45,6 metri inaltime. Turnul are 10 etaje. Etajele inferioare au gazduit hambare, cele din mijloc camere incalzite, etajele superioare au fost proiectate pentru depozitarea proviziilor si cel mai de sus a fost o platforma deschisa. Numele turnului este derivat din cuvantul german Lange Hermann, care inseamna soldat sau comandant inalt.

Turnul Herman cel Inalt a fost construit in 3 stadii si lucrarile de constructie au durat de la mijlocul secolului al XIV-lea pana la inceputul secolului al XVI-lea.

Cu trecerea timpului, orasul a devenit bogat si pericolul de atac ostil a crescut. In 1310-1355 a fost ridicat un zid al orasului (care supravietuieste inca) si santurile care inconjurau orasul au fost umplute cu apa din Lacul Ulimiste. Zidul avea 6,5 metri inaltime si aproape 2,3 metri grosime si continea un sistem de transee defensive in interior.

La sfarsitul secolului al XIV-lea a fost o practica generala sa se construiasca turnuri semicirculare si turnulete patrulatere la varful portilor. Numai umul dintre acestea, turnul portii Piciorul Lung (Pika jala väravatorn), construit in anul 1380 a supravietuit. In secolul al XVI-lea au inceput sa se construiasca turnuri circulare. Turnul Herman cel Inal teste unul dintre exemplele acestui design.

In prezent, steagul national estonian, albastru-negru-alb este ridicat zilnic pe acest turn. Steagul nu este ridicat mai devreme de 7.00 am si este coborat la 10.00 pm. Ridicarea steagului se face in acordurile imnului national. Steagurile care au fost arborate pe Turnul Herman cel Inalt sunt pastrate in Arhivele Castelului Toompea. In 1454-1455 a fost construit un zid de-a lungul strazii Piciorul Lung.

Turnul portii din lemn al strazii Piciorului scurt (Lühikese jala väravatorn) a fost inlocuit de unul paralelipipedic din piatra si Turnul Piciorul Lung a fost, de asemenea renovat. Ambele turnuri au supravietuit pana astazi si turnul portii Piciorul Scurt si-a pastrat chiar usa sa masiva din stejar, acoperita cu o multitudine de nituri ciocanite, cu capete late indreptate spre Orasul de Sus.

A fost o vreme cand turnul avea doua astfel de usi si un grilaj din fier forjat, care era coborat de garzi noaptea. Datorita acestui fapt, zidul orasului care merge de-a lungul strazii Piciorul Lung a fost numit “Zidul Neincrederii” de catre oraseni.

Initial, usa de stejar fusese conceputa doar in scop functional, era inchisa in fiecare noapte si marca granita dintre Orasul de Sus (Toompea) si Orasul de Jos. Usa se inchide chiar si astazi, numai odata pe an, in dimineata zilei de 15 mai si pentru un scop total diferit. De sus (adica din Orasul de Sus), prim ministrul ciocane la usa nituita. Din partea opusa (adica din Orasul de Jos), se aude un raspuns de la primar si poarta se deschide.

Ceremonia deschiderii usii este inceputul sarbatorii Zilei Tallinnului. Tallinn sarbatoreste acesta zi pe 15 mai. Mai precis, pe 15 mai 1248, Legea Orasului Lubeck a intrat in vigoare, dandu-i orasului Tallinn dreptul de auto-guvernare. Nici regelui danez si nici magistratului Ordinului nu le era permis sa intervina in deciziile luate de magistratul Tallinnului. Legea Lubeck a adus reputatie internationala Tallinnului.

Pana recent, Tallinn nu a avut propria sa zi nationala si acesta zi a fost declarata oficial pentru prima data in anul 2002. Multe evenimente interesante au loc in acesta zi a Orasului Vechi. Piata Primariei devine centrul evenimentelor, unde un program de diverse concerte are loc toata ziua. La sfarsitul lunii sunt tinute traditionalele Zile ale Orasului Vechi.

Poarta Toompea - poarta principala a Tallinnului – era suedeza

Poarta Toompeaa fost cea mai importanta poarta a Tallinnului in perioada post-medievala. Poarta a luat forma sa finala in timpul cand Tallinn, numit apoi Reval, a fost centrul provinciei estoniene a Suediei, care a fost apoi un stat major. Rezidenta guvernatorului a fost in Castelul Toompea.

Defensivele Toompeei au fost extinse pana la acea linie in jurul anului 1500, in conexiune cu introducerea artileriei grele, pentru a obtine o pozitie mai buna. Noua poarta construita aici a fost intarita cu turnul de artilerie puternic Rosenkrantz. Primele bastioane relativ mici au fost ridicate in secolele XVI-XVII-construirea portii a fost apoi simpla, fiind o cladire cu un acoperis cu frontoane.

In 1677-1710 au fost construite bastioane mari, care exista inca, conform proiectului general al inginerului suedez Erik Dahlberg si de asemenea, Poarta Toompea finala in zidul cortina, intre ele. Lucrarea principala de constructie a noii Porti Toompea a avut loc in perioada 1685-1693. Nu se stie daca poarta baroca a fost proiectata de Dahlberg insusi, de catre directorul local al constructiei, Paul von Essen sau de alta persoana.

Originea inspiratiei pentru porti de fortarete similar a venit din arcele triumfale ale antichitatii. Pasajul arcuit, lumg de 20 de metri prin metereze a avut 3 portaluri cu usi duble. Poarta a avut un turn-ca superstructura. Pe partea de interior a meterezei, poarta a fost unita de doua aripi inferioare cu camera pentru soldatii garzii. In fata portii a fost un sant larg, care avea mai mult de 100 de metri, cu un pod din lemn care il strabatea. Poarta a fost conectata cu bastioanele vecine prin pasaje subterane.

In anul 1710, Tallinn a cazut sub puterea rusa. Poarta a fost demolata in anul 1860. Camerele si pasajele subterane exista inca. Casa Comandantului a fost, de asemenea pastrata.

Poarta Toompeaa, in urmatoarele doua fotografii.

Pikk Hermann (Herman cel Inalt)

Castelul Toompea nu se viziteaza! Eu citisem inainte de a pleca ca se viziteaza, dar cred ca nu este adevarat. Am inconjurat castelul, crezand ca exista o intrare, pentru a-l vizita, dar nu am gasit nicuna. Se viziteaza doar Gradina Guvernatorului, gratuit. Nu era nicun angajat al castelului, sa-l intrebam daca se viziteaza castelul. Am intrebat si la receptia hotelului unde am fost cazati si s-a uitat receptionera pe niste site-uri si ne-a spus ca nu se viziteaza.

Cand am inconjurat castelul, a fost foarte frumos. Am urcat un drum in panta si am mers pe niste poteci foarte inguse.

Castelul Tompeea de jur imprejur, in urmatoarele 13 fotografii.

Turnul Pilsticker (Rasnita cu sulita)

Turnul Pikk Hermann (Herman cel Inalt)

Gradina Guvernatorului

Gradina Guvernatorului se numeste asa deoarece aripa de est a Castelului Toompea a devenit rezidenta Guvernatorului in ultimul trimestru al secolului al XVIII-lea. Guvernatorul a fost cel mai inalt oficial al Imperiului Rus in Guvernoratul Estoniei.

Istoric

In Evul Mediu, zona inferioara din sudul castelului, din spatele unui zid parametru - astazi Gradina Guvernatorului - a facut parte din prima linie a sistemului defensiv Toompea. In timpuri de pace, zona a fost folosita ca o pasune.

Documentele din 1820 metioneaza o gradina a Dealului Tompeea. Aceasta face gradina una dintre primele spatii verzi publice din fortificatiileTallinnului.

In 1935 a inceput reconstructia pe aripa de sud a castelului, cat si a gradinii castelului. Planurile de reconstructie ale castelului au fost facute de arhitectul Estonian Alar Kotti. In 1936, compania de gradinarit din Berlin, Ludwig Spath a primit comanda sa proiecteze parcurile Kadriog si Oru - in jurul rezidenteleor de iarna si vara ale Presedintelui Republicii de la acea vreme-, cat si Gradina Guvernatorului.

Reprezentantul companiei, peisagistul Carl Kempkes a vizitat Estonia in calitate de consultant. Proiectul final al Gradinii Guvernatorului a fost auster in simpliatea sa. Parterul de gazon a fost asezat in fata de sud a palatului, care era marginita de copaci la vest si la est. Designul gradinii a reflectat perfect esteticul istoric abstract al epocii.

Schimbarile de mai tarziu

In 1968, gradina a fost reproiectata de peisagistul Aleksander Niine, care a fost un campion ferm al simplicitatii modene. El a aranjat parterul de gazon cu paturi rotunde de trandafiri. In anul 2018, Gradina Guvernatorului a suferit o modificare. S-au depus eforturi pentru a restaura complet aspectul din 1936, ca un exemplu remarcabil de proiect de parc istoric estonian.

Gradina Guvernatorului este cu fata la Dealul Linda, cu monumentul sau din anul 1920, Linda, facut de August Weizenberg. Linda a fost o eroina mitologica care, conform legendei a facut Dealul Toompea aducand pietre in sortul ei.

Gradina Guvernatorului, in urmatoarele 7 fotografii.