Italia-Roma-Palatul Barberini-partea I

ITALIA – ROMA – PALATUL BARBERINI –

PARTEA I

In acest articol va prezint Palatul Barberini din Roma, Italia, partea I.

Dupa ce am vazut Expozitia “Caravaggio 2025”, am intrat sa vizitam si Palatul Barberini, pentru care am platit bilet separat.

Istoria palatului

In jurul anului 1549, Cardinalul Alessandro Sforza a intrat in posesia gradinii/viei Cardinalului Rodolfo Pio ds Carpi, pe Dealul Quirinal, unde familia Sforza a construit un pallazzetto. Situl semi-urban in panta a fost achizitionat in anul 1625 de la Alessandro Sforza, Duce de Segni de catre Maffeo Barberini, din familia Barberini, care a devenit Papa Urban VIII.

Trei mari arhitecti au lucrat sa creeze palatul, fiecare contribuind cu propriu stil si caracter la cladire. Carlo Maderno, care lucra atunci sa extinda nava Bazilicii Sfantul Petru a fost insarcinat sa incadreaze Vila Sforza intr-un vast bloc renascentist, asemanator cu Palatul Farnese; insa, designul a evoluat rapid intr-o combinatie inovatoare intre un sediu urban al puterii princiare si o gradina frontala care avea natura unei vile suburbane, cu o gradina semi-inchisa.

Maderno a inceput lucrarile in anul 1627, asistat de nepotul sau, Francesco Borromini. Cand a murit Maderno, in anul 1629, Borromini a fost ingorat, iar sarcina de a supraveghea constructia a fost acordata lui Bernini, un tanar minune, cunoscut pe atunci mai bine ca sculptor.

Borromini a ramas indiferent la situatie, iar cei doi arhitecti au lucrat impreuna, desi pentru scurt timp, la acest proiect si la Palatul Spada. Lucrarile au fost finalizate de Bernini in anul 1633.

Palatul a fost locuit in principal de doi nepoti ai Papei Urban VIII, Francesco si Taddeo, Taddeo cu familia intr-o aripa si Francesco in cealalata aripa. Francesco a infiintat acolo, in anul 1627 Tapiseria Arrazia Barberini sau Barberini, care a ramas deschisa pana in anul 1679.

In februarie 1634, o versiune revizuita a operei Il Sant’Allesio a fost jucata la Teatro delle Quattro Fontane, teatrul de opera privat al Cardinalului din palat. Cardinalul scrisese libretul, iar Stefano Landi muzica. El a fondat o biblioteca la palat care a inclus manuscrise antice grecesti si romane.

De asemenea, el a initiat la Palatul Barberini un muzeu mic de stiinte naturale si o gradina botanica, iar colectiile sale atestau interesele pentru sculptura antica, numismatica si inscriptii. In anul 1902, marea Biblioteca Barberina a fost cumparata de Papa Leon XIII si a devenit parte a colectiilor Vaticanului.

Dupa Razboaiele lui Castro si moartea Papei Urban VIII, palatul a fost confiscat de Papa Pamfili Innocent X si a fost returnat familiei Barberini doar in anul 1653.

Cristina de Suedia a vizitat Roma in decembrie 1655. Nobilii s-au intrecut sa-i castige atentia si i-au oferit o serie nesfarsita de artificii, turniruri, dueluri simulate, acrobatii si opere. A fost intampinata la Palatul Barberini pe 28 februarie de cateva sute de spectator privilegiati, in timp ce privea un carusel uimitor in curte.

Inima constructiei este maiestuoasa Sala de intrare cu fresce pictate de Pietro da Cortona (1632-1639).

Istoria Palatului Barberini ca Muzeu National a inceput in anul 1953, cand palatul a devenit a doua locatie a Galeriei Nationale de Arta Antica, impreuna cu Palatul Corsini, unde galeria a fost deschisa prima data in anul 1895. Colectiile sale ofera o perspectiva cuprinzatoare in cultura italiana si europeana din perioada 1200-1700, cu capodopere facute de Filippo Lippi, Raffaelo, Caravaggio, Gian Lorenzo Bernini, Pompeo Batoni.

Arhitectura palatului

Maderno a avut in vedere un plan al etajului in forma de “H”, cu aripa Sforza orientata spre piata. O a doua aripa paralela este conectata de o sala centrala. Flancand sala, doua seturi de scari duc la piano nobile, o scara mare patrata proiectata de Bernini, in stanga si o scara ovala mai mica, proiectata de Borromini, in dreapta.

Blocul principal are 3 niveluri de ferestre mari cu arc, asemanatoare unor arcade vitrate, o formula mai degraba venetiana decat romana. La ultimul etaj, ferestrele lui Borromini sunt amplasate intr-o perspectiva falsa, care sugereaza o adancime suplimentara, o caracteristica care a fost copiata in secolul al XX-lea.

Pe langa ferestrele cu perspectiva falsa ale lui Borromini, alte aspecte influente ale Palatului Barberini, care au fost repetate in intraga Europa includ unitatea unei Sali centrale cu doua etaje, sustinuta cu un salon oval si aripile simetrice, care se extindeau din blocul principal, pentru a crea o curte de onoare.

Gradina este cunoscuta sub numele de Giardino Segreto (“gradina secreta”), deoarece este ascunsa privirilor straine. Gazduieste un monument dedicat lui Bertel Thorwalsden, care a avut un studio in grajdurile din apropierea Palatului Barberini, intre 1822-1834.

Palatul Barberini este dechis dupa urmatorul program: de marti pana duminica, de la 10.00-19.00, ultima intrare fiind la ora 18.00. Muzeul este inchis lunea. Un bilet de intrare costa 7 EURO.

Intrarea in Palatul Barberini, in urmatoarea fotografie.

Parterul Palatului Barberini, in urmatoarele 24 fotografii.

Sala 1, apartamentul lui Taddeo Barberini, in urmatoarele 4 fotografii.

La parter si in tot palatul sunt sali cu picturi, pe anumite tematici si perioade.

Sala 6, Perspectivele renascentiste, in urmatoarea fotografie.

Sala 7, Situl cladirii romane, in urmatoarele 4 fotografii.

Artistii care au lucrat in Roma nu au primit numai comenzi de la papi. Antonio, sau Antoniazzo, care se semna cu mandrie “Romanus” a fost cea mai remarcabila figura in circuitele artistice locale, adaptand iesirea sa versatila care variaza de la fresce la si retablouri la icoane cu Sfanta Fecioara, in stilurile medieval si bizantin, pentru a satisfice clientii locali, atat in oras cat si in imprejurimi.

Neri di Bicci (1419-1492), Fecioara si Pruncul, in urmatoarea fotografie.

Lorenzo da Viterbo (1437-1472)-Fecioara si Pruncul, cu Sfantul Mihail si Sfantul Petru, in urmatoarea fotografie.

Antonio Aquili, Nasterea Domnului, cu Sfantul Laurentiu si Sfantul Andrei, in urmatoarea fotografie.

Sala 8, in urmatoarele 3 fotografii.

Pedro Fernandez (1480-1521)-Viziunea Sfantului Amadeo Menez de Sylva

Arhanghelul Gabriel indica curtea ceresca a unui calugar franciscan, ingenunchiat in rugaciune. Hristos si Fecioara Maria, incadrati de o diadema punctata in 7 parti, stau pe cel mai inalt podium, inconjurati de un grup de 7 ingeri, sub care vedem acelasi numar de figuri din Vechiul (dreapta) si Noul (stanga) Testament. In centru, Sfantul Iosif si Sfantul Ioan Botezatorul servesc sa uneasca cele doua grupuri.

Calugarul batran este binecuvantatul Amadeo Menez de Sylva (cca 1420-82), un spaniol ascetic care a fondat Congregatia Amadeitilor, o congregatie care a profesat o respectare mai stricta a regulilor, comparativ cu alte doua ramuri importante ale Ordinului Franciscan, Conventualilor si Observatorilor. La piciorul lui vedem Apocalipsa Nova, un tratat atribuit teologilor si un produs al viziunilor pe care el le-a avut pe Dealul Janiculum.

Panelul este, de fapt o transcriere figurativa a primei din aceste viziuni, in care Amadeo urca sa apara inaintea lui Hristos, care il directioneaza spre misterele credintei.

Viziunea Sfantului Amadeo Menez de Sylva, in urmatoarea fotografie.

Sala 10, Litoralul Adriaticii, in urmatoarele 3 fotografii.

Sala 11, Venetia si Veneto, in urmatoarele 4 fotografii.

Una dintre cele mai influente regiuni in panorama italiana a artei secolului al XV-lea a fost zona Venetiei si Veneto.

Apartamentul Annei Colonna

Expunerea lucrarilor de arta din secolul al XVI-lea ocupa aripa de nord-vest a etajului principal. Aceste camere au fost finalizate cu 10 ani inainte ca Barberini sa cumpere palatul familiei Sforza in anul 1625 si astfel noii proprietari au mentinut la scara larga aranjamentul si decoratiunile existente, care, la urma urmei, puteau fi usor adaptate pentru a face fata utilizarii ca apartament pentru Anna Colonna (1601-1658), sotia Printului Taddeo Barberini (1603-1647), aluzie la binecuvantarea lui Dumnezeu asupra noii uniuni si a viitorilor urmasi ai cuplului.

Astfel, s-au facut numai anumite schimbari. O camera mare a fost impartita in doua camera mai mici, cu o capela privata decorata de Pietro da Cortona si atelierul sau, in anul 1631.

Printre ele se numara Camera de receptie a Intelepciunii Divine (nr.18), cu o fresca de Andrea Sacchi, facuta intre anii 1629 si 1630. Andrea Camassei a fost insarcinat sa faca o fresca a tavanului in camera adiacenta (nr.17), pictand Creatia Ingerilor si completand astfel ciclul bazat pe Cartea Genezei, comandata de familia Sforza.

Bolta salii de audienta (nr.16) a fost repictata in anul 1774, dupa un incendiu cauzat de iluminat, care a distrus decoratia anterioara comandata de Ducele Sforza lui Antonio Viviani. Laurent Pécheux a pictat canvasul central care infatiseaza Creatia Elementelor, in timp ce Nicolò Ricciolini a ilustrat scene din viata lui Adam si Eva in frescele inconjuratoare.

Friza care impodobeste cornisa din stucatura are inca stemele cu albine ale lui Barberini si armele Annei Colonna, care au dat stralucire familiei papei si au dus la o zester uriasa.

Planurile etajului 1, in urmatoarele doua fotografii.

Scara mare patrata proiectata de Bernini, in urmatoarele doua fotografii.

Palatul vazut din interior, in urmatoarea fotografie.

Antonio Corradini (1688-1752)-Femeie cu voal, in urmatoarea fotografie.

Tavanul pictat de Pietro da Cortona

Pietro da Cortona (nascut in Cortona in 1597-decedat la Roma in 1669)-Triumful Providentei Divine si implinirea scopurior sale sub Papa Urban VIII (1632-1639).

Aceasta fresca a fost pictata de Pietro da Cortona si elevii sai intre 1632 si 1639. Fresca sarbatoreste puterea spirituala si politica a familiei Barberini, printr-o multitudine de personaje-peste o suta-asezate intr-un spatiu deschis, dilatat la infinit, dincolo de limitele impuse de arhitectura.

Singura masura care poate ancora ochiul este marea cornisa dreptunghoilara, pictata iluzionist sa semene cu marmura si care imparte bolta in 5 compartimente.

Providenta Divina este asezata in centru, pe tron, pe nori, tine sceptrul regal si ii comanda Gloriei sa incununeze stema familiei Barberini. In fiecare din panelurile de pe parti sunt infatisate principii opuse, cum ar fi viciile si virtutile, binele si raul: Minerva doboara Gigantii; Teologia si Religia alunga desfranarea; Hercule alunga Harpiile avide si Buna Guvernare alunga razboiul si asigura pacea.

Cu vitalitatea sa, ritmul frenetic si iluzionismul spatial, fresca este una dintre cele mai vechi si mai deosebite exemple de pictura baroca.

Maiestuoasa Sala de intrare, in urmatoarele fotografii.

Tavanul pictat de Pietro da Cortona, in urmatoarea fotografie.