Italia-Roma-Palatul Barberini-partea aII-a

ITALIA – ROMA – PALATUL BARBERINI –

PARTEA a II-a

In acest articol va prezint Palatul Barberini din Roma, Italia, partea a II-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Barberini din Roma, Italia, partea I, le gasiti aici.

In salile 12-17 se afla picturi din secolul al XVI-lea.

Sala 12-Traditie si devotament

In ciuda faptului ca a fost martora nasterii si raspandirii treptate a unor noi genuri, cum ar fi portretistica individuala sau istorica, fabule mitologice si peisaje, pictura secolului al XVI-lea a continuat in general sa fie religioasa in natura.

Sala 12, in urmatoarele 5 fotografii.

Andrea d’Agnolo (Florenta 1486-1530), Familia Sfanta

Sala 13 - Lorenzo Lotto (Venetia 1480-Loreto 1556)

In prima fotografie este tabloul lui Lorenzo Lotto, care reprezinta casatoria mistica a Sfintei Ecaterina cu sfintii ieronim, Gheorghe, Sebastian, Staretul Anton si Nicolae de Bari.

Sala 13, in urmatoarele 3 fotografii.

Sala 14 – Ferrara

In secolul al XVI-lea, curtile princiare italiene au fost responsabile pentru una din “hartile” geografice artistice principale, in care orasul si provincia au generat o dinamica complexa si vibranta, formata din ambitie, rivalitate, gelozie si confruntare, la fel de mult ca si in relatii, schimburi, imprumuturi si influenta reciproca. Ducatul Ferrara a fost unul din cele mai importante dintre aceste centre de atractie si diseminare.

Sala 14, in urmatoarele 4 fotografii.

Giovani Luteri (Tramuschio 1486-Ferrara 1542), Sfintii Ioan Evanghelistul si Bartolomeu, cu doi donatori, 1527

Benvenuto Tisi (Ferrara? 1481-1559), Vestala Claudia Quinta si Statuia lui Cybele, 1530-1535

Sala 15 – Siena

Avand o mostenire uimitoare, care i-a marcat identitatea sa artistica in Evul Mediu pana la Renasterea Timpurie, Siena secolului al XVI-lea a devenit o rascruce de drumuri in stiluri figurative, variind atat in intonatie cat si in declinatie.

Pana la mijlocul secolului, cand orasul a fost cucerit de florentini si a cazut sub influenta Ducatului de Medici, patronajul institutiilor civice, religioase, republicane si signorie-in particular sub dominatia puternicei familii Petrucci-a promovat un sezon de arta bogata in noi fermenti si deschideri catre tulpini culturale variate si compozite.

Sala 15, in urmatoarele 7 fotografii.

Giovanni Antonio Bazzi (Vercelli 1477-Siena 1549), Violul Femeii Sabina

Girolamo Genga (Urbino 1476-1551), Casatoria mistica a Sfintei Ecaterina de Alexandria

Giovanni Antonio Bazzi, Casatoria mistica a Sfintei Ecaterina de Alexandria

Marco Bigio, Cele trei Parcae (divinitati feminine care personifica destinul)

Sala 16 – Privirea Renasterii – secolul al XVI-lea, in urmatoarele 5 fotografii.

Angelo di Cosimo Tori, Portretul lui Stefano IV Colonna

Sala 17 – Manierismul

Pictura din primele decade ale secolului al XVI-lea, atat in Italia cat si in alte locuri a devenit constienta -sau mai bine zis a “construit” constientizarea – a scopului sau istoric propriu.

“Regulile artei” nu au mai fost deloc simple , un set de tehnici din atelier transmise de un maestru elevilor sai, definind o traditie a scolii, sau erau stapanirea instrumentelor si abilitatilor profesionale sanctionate de tratate, cum ar fi practica perspectivei sau cunoasterea anatomiei umane.

Sala 17, in urmatoarele 12 fotografii.

Giorgio Vasari, Alegoria Conceptiei Imaculate

Sala 18 este Sala Intelepciunii Divine, cu portretele familiei Barberini.

In proiectul Barberini, pentru descrierea lui, alegoria conceputa, tipica mentalitatii baroce a devenit o celebrare a persoanei si desigur, in primul rand al persoanei Papei Urban VIII. Tavanul acestei sali este pictat cu Fresca Alegoria Intelepciunii Divine, de Andrea Sacchi.

Sala 18, in urmatoarele 5 fotografii.

Fresca Alegoria Intelepciunii Divine, de Andrea Sacchi

Fresca este considerate o capodopera. Infatiseaza Intelepciunea Divina si a fost facuta in perioada 1629-33. Lucrarea a fost inspirata din Parnasus lui Rafael, aflata in Camerele Rafael din Palatul Vatican.

Joseph Connors, istoric de arta America a spus despre aceasta lucrarare:

Emblema personala a lui Urban VIII este rasaritul soarelui si un visitator al palatului trebuie sa vada soarele Intelepciunii Divine si constelatia leului (precum si pe tron) in fresca lui Sacchi… ochiul poate admira fresca dar si patrunde dincolo de ea, in capela alaturata.

Din punct de Vedere corect, soarele Intelepciunii Divine arata ca si cum ar pluti deasupra cupolei capelei “radiind in jos lumina sa binefacatoare”… Interpretarea astrologica a lui Scott este convingatoare, deoarece este si o interpretare politica.

Datorita conjunctiei favorabile a stelelor in doua momente cheie, nasterea si alegerea lui Urban VIII, familia Barberini s-a “nascut si a fost aleasa sa conduca”. Campanella i-ar fi spus papei ca, atunci cand a fost ales, soarele intrase in Marea Conjunctie cu Jupiter (al carui vultur este reprezentat de Sacchi in conjunctie cu soarele si leul).

Nepotul lui Urban VIII, Taddeo Barberini, proprietarul aceste aripi a palatului si ruda pe care familia isi punea sperantele pentru urmasi si nemurire, avea o harta natala similara cu cea a unchiului sau si, prin coincidenta, la fel avea si copilul lui, nascut in timpul cat a stat la palat.

Capela mica adiacenta frescei lui Sacchi a fost conceputa pentru botezul unor astfel de copii, iar frescele sale purtau toate talismanele obisnuite ale fertilitatii. Se putea astepta ca stelele sa priveasca cu favoare o familie “nascuta si aleasa sa conduca” de-a lungul generatiilor.

Fresca Alegoria Intelepciunii Divine, de Andrea Sacchi, in urmatoarele 3 fotografii.

Capela

Spatiul liturgic al capelei adiacente Camerei Intelepciunii Divine nu a fost un simplu adaos. Din contra, a marcat punctul natural al sosirii sfarsitului unui traseu ideal, scenografic si simbolic, care repetat temele de pe bolta Salii mari, dar intr-un filon crestin.

Frescele ilustreaza incarnarea Intelepciunii in figura lui Hristos si traseaza o paralela favorabila intre casatoria lui Taddeo Barberini cu Anna Colonna si aceea a Familiei Sfinte. Alegerea subiectelor si iconografia lor unica servesc aceasta intentie aluziva.

De exemplu, in scena Odihna in fuga in Egipt, care are loc sub dafin, un simbol heraldic al lui Barberini, vedem o coloana langa Fecioara Maria, care este oarecum nelalocul ei, unde nu este o referinta clara la numele familiei Annei. De fapt, aceeasi colana poate fi vazuta in luneta opusa, aproape de Sfanta Anna in Adoratie, unde o femeie a fost pusa printre pastori si in Arma Christi de pe bolta.

In ceea ce priveste tema luminii divine a Intelepciunii, aceasta are o oarecare semnificatie ca Rastignirea si ar contine detaliul medieval al unui corp ceresc intunecat de moartea lui Mesia. Mai importanta este o fereastra deschisa initial in mica bolta de deasupra, prin care lumina naturala a zilei cadea pe altar, pecetluind astfel unitatea simbolului si fenomenul concret care este o caracteristica distincta a compozitiilor scenografice ale lui Bernini.

De fapt, este foarte probabil ca atunci cand Pietro da Cortona a decorat capela, cu asistenta lui Giovan Francesco Romanelli si a lui Pietro Paolo Beldini, intre anii 1641 si 1632, el facea acest lucru sub ochiul atent al lui Bernini insusi.

Capela, in urmatoarele 7 fotografii.