Italia-Roma-Palatul Barberini-partea a III-a
ITALIA – ROMA – PALATUL BARBERINI –
PARTEA a III-a
In acest articol va prezint Palatul
Barberini din Roma, Italia, partea a III-a.
Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Barberini
din Roma, Italia, partea I, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Barberini
din Roma, Italia, partea a II-a, le gasiti aici.
In salile 19-21 se afla picturi din secolul al XVI-lea, iar
in salile 22-28 se afla picturi din secolul al XVII-lea.
Sala 19 – Sfarsitul secolului al XVI-lea
Dupa Reforma Protestanta si concluzia Conciliului de la
Trento (1563), chiar si artele vizuale nu au mai putut fi privite doar ca o
industrie artizanala. Imaginile au fost dezbatute, in relatia lor cu cuvintele,
cunostintele, credinta, binele si raul. Imaginile, in special cele religioase
au trebuit sa fie justificate si s-au facut revendicari asupra utiitatii si
eficacitatii lor.
Aceasta a fost o sursa buna pentru o multitudine de tratate,
ducand la dispute permanente. Oricum, daca imaginile urmau sa fie folosite, a
existat un control mai atent, pentru a evita abuzul asupra lor.
Deloc surprinzator, in anul 1564, Giovanni Andrea Gilio a
publicat un tratat care a adresat specific Cateva dintre Erori si Cateva din
Abuzurile Pictorilor.
Tavanul salii
In jurul anului 1585, cand palatul apartinea inca Casei
Sforza, Paola I de Santa Fiora (1535-97) a dat comanda sa se faca frescele
tavanului acestei sali unui grup de pictori, printre care Niccolò Circignani,
cunoscut ca Pomarando si Baldassare Croce.
Povestile biblice ale lui Iosif, impreuna cu stemele
cardinalilor Sforza fac aluzie la protectia Familiei Divine si la succesul
membrilor sai.
Sala 19, in urmatoarele 5 fotografii.
Tavanul salii
Girolamo Siciolane, Portret
al lui Francesco II Colonna
Sala 20 – Venetia
Emanciparea sociala a artistilor din a doua jumatate a
secolului al XVI-lea nu a schimbat mecanismele productiei, care erau bazate
inca pe ateliere conectate la traditiile locale, bine stabilite.
Piata artei in Ventia – un oras caruia ii lipsea o curte
adevarata, cum ar fi curtile princiare ale diferitelor state italiene sau
curtea papala din Roma – a fost sustinuta de comisiie Serenissima (asa cum era
adesea mentionata Republica Venetia), aristoctatia, ordinele religioase si
clasa in curs de dezvoltare a “cetatenilor” si negustorilor.
Tavanul salii
Fresca Carul lui Apollo cu cele Patru Anotimpuri a fost
pictata de Giuseppe Chiari in jurul anului 1693. Subiectul, sugerat de Giovan
Pietro Bellori (1613-1696) infatiseaza nasterea zilei cu Carul soarelui condus
de Aurora si a fost conectata cu casatoria printului Urbano Barberini
(1664-1722) cu Felice Ventimiglia Pignatelli.
Sala 20, in urmatoarele 8 fotografii.
Tavanul salii
Tiziano Vecelio, Venus si
Adonis, cca 1560
El Greco, Adoratia
Pastorilor si Botezul lui Hristos
Sala 21 - Genul
In timp ce in secolul al XVI-lea ierarhiile picturii si
distinctia dintre diferitele genuri traditionale – pictura sacra, pictura
mitologica istorica, portretistica – au fost prezentate in tratate de arta,
pictorii au venit cu noi posibilitti figurative, implinite, de asemenea de
piata epuizanta si specializarea in crestere a artistilor.
Galeria
Galeria din apartamentul Annei Colonna Barberini a fost
decorata de elevii lui Pietro da Cortona intre 1631 si1632, ca urmare a
proiectului facut de Pietro insusi. Fondarea Palestinei de Francesco Romanelli
si Sacrificiul lui Juno de Giacinto Gimignsni au celebrat originea mistica a
Palestinei, care in 1630 a devenit un fief al sotului Annei Colonna, Printul
Taddeo Barberini.
Sala 21, in urmatoarele 4 fotografii.
Jacopo Bassano, Potopul
Tavanul salii
Bartolomeo Passerotti,
Macelaria, 1578-1580
Sala 22
Annibale Carraci (1560-1609) cu Innocenzo Tacconi
(1575-1625) – Tabernaclu cu Pieta, Sfintii Cecilia si Ermenegildus (panourile
interne), Sfantul Mihail, Ingerul Pazitor, Hristos si Dumnezeu Tatal (panourile
externe), cca 1603.
Sala 22, in urmatoarele 4 fotografii.
Tavanul salii
Sala 23 – Peisajele Mattei
Spre sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului
al XVII-lea, perceptia picturii de peisaje, care era considerata pana atunci a
fi un gen minor, s-a schimbat semnificativ. Conciliul de la Trento ar fi putut
favoriza indirect aceasta schimbare prin reiterarea faptului ca frumusetea
naturii a fost o expresie a creatiei divine.
Tavanul salii
Sala a servit ca antecamera a Capelei (acum budoir) si a
fost decorata cand palatul a fost detinut de familia Sforza. Cand familia
Barberini a achizitionat cladirea in anul 1625, fresca centrala a tavanului era
deja pierduta. A reprezentat Nasterea Domnului, asa cum a fost sugerata de
profeti, cu scene de peisaje facute de maestrii flamanzi si sibile pe tron care
tineau tablete cu profetiile lor, facand aluzie la nasterea lui Mesia.
Sala 23, in urmatoarele 3 fotografii.
Paul Bril, Vedere a Rocca
Sinibalda, 1601
Tavanul salii
Sala 24 – Caravaggio 1
Sala 24, in urmatoarele 5 fotografii.
Tavanul salii
Sala 25 – Caravaggio 2
In secolul al XVII-lea, arta “naturalism” a insemnat mai mult
decat pictarea simpla de umbre adanci si modele luate de pe strada. Nici nu a
insemnat doar “copierea gresita a lucrurilor naturale”, asa cum a spus
Caravaggio insusi, sau portretizarea realitatii asa cum o vede cineva, chiar
daca era ceva ce nu s-a mai facut inainte.
Ceea ce vede cineva in realitatea naturala si in ce consta
aceasta de fapt este mult mai putin evident decat s-ar putea crede.
Sala 25, in urmatoarele 3 fotografii.
Bartolomeo Manfredi, Bachus
si un Betiv, 1621-1622
Sala 26 – Caravaggio 3
Potentialul figurativ are radacini in comparatia cu pictura
lui Caravaggio ca model imprumutat la diferite nevoi si scopuri ale picturilor artistilor,
pe care multi pictori le-au interpretat in felul lor propriu.
Incepem sa vedem teme “profane”, care apar adesea
actoricesti, uneori chiar grotesti, desi nu lipsite de nuante metaforice sau de
intentie moralista traditionala.
Pictura religioasa, inca mult raspandita in termenii
cantitatii, concentrata pe cautarea menita sa incurajeze devotamentul prin
simplificarea compozitiei, alegand incadrari de aproape si reprezentari care
erau adesea intentionat simple, daca nu chiar goale. Aceste scene se
concentreaza pe puterea imaginilor in sine: viziunile, extazul, imitarea lui
Hristos si a Patimilor Sale.
Sala 26, in urmatoarele 3 fotografii.
Orazio Gentileschi, Sfantul
Francisc si Ingerul, 1612-1613
Sala 27 – Urmasii lui Caravaggio
Noutatea stilului lui Caravaggio si a lucrarior adeptilor
sai, mai mult sau mai putin apropiati si a imitatorilor a ajutat la
diversificarea si marirea pietei artei. Aceasta a facilitat specializarea,
conducand multi pictori sa se concentreze pe producerea de lucrari in stilul
cel mai recunoscut.
Acesta este cazul care se refera la “pictura lumina
lumanarilor”, un gen imbratisat asiduu in primele decade ale secolului al
XVII-lea, in principal de catre maestrii olandezi si flamanzi activi in Roma si
Italia.
Explorarea de catre artisti a efectelor sugestive generate
de “lumini speciale”, cum ar fi lampi, candele are radacini cel putin din
secolul anterior de la pictura venetiana a lui Savoldo si Bassano. Fiind
inspirat din folosirea de catre Caravaggio a efectelor dramatice ale luminii,
interesul in “scenele noptii” in pictura a fost alimentat in continuare si a
atras atentia patronilor si colectionarilor.
Sala 27, in urmatoarele 4 fotografii.
Tavanul salii
Valentin de Boulogne,
Hristos conducand negustorii de la Templu, 1618-1622
Sala 28 – Reni si Gli Emiliani
In aceasta sala sunt picturi facute de pictorul Italian
baroc Guido Reni (1575-1642) si de grupul de pictori din regiunea
Emilia-Romagna, cunoscuti sub numele de “Gli Emiliani” (din perioadele
renascentista si baroca).
Sala 28, in urmatoarele 4 fotografii.
Noi am vizitat numai pana la sala 28. Conform planului
palatului, mai exista sali, dar probabil ca erau inchise, pentru ca nu am vazut
pe nimeni care sa mearga mai departe de sala 28.
In salile 34-37 se afla picturi din secolul al XVII-lea, iar
in salile 38-41 se afla picturi din secolul al XVIII-lea.
Recomand
vizitarea Palatului Barberini din Roma, Italia!
Comments
Post a Comment