Italia-Roma-Muzeele Capitoline-partea aII-a
ITALIA – ROMA – MUZEELE CAPITOLINE –
PARTEA a II-a
In acest articol va prezint Muzeele Capitoline din Roma, Italia, partea a II-a.
Daca doriti mai multe informatii despre Muzeele Capitoline din Roma, Italia, partea I, le gasiti aici.
Am continuat vizitarea muzeului.
Zona Templului lui Jupiter-camera 18-colectiile, istoria si
mitul, arme si putere; camera 19- barbati si zei.
Templul arhaic
La mijlocul seolului al XI-lea,
pe versantul Capitoliului, langa Tibru, langa Biserica
Renasterii a Sfantului Omobono a fost descoperita o cladire care dateaza de la
sfarsitul epocii regale (secolul al VI-lea I.Hr.). Ramasitele, aflate la
aproape 6 metri sub nivelul strazii moderne apartin Templului dedicat fie
Fortunei sau lui Mater Matuta, zeitatile carora Regele Srvio Tullio (578-535
I.Hr.), conform surselor literare a consacrat o pereche de temple gemene in
zona Forumului Boarium.
Excavarile au permis
identificarea structurilor podiumului, care apartin a doua secvente de cladiri
diferite, care au fost facute intr-un interval de timp de aproape 50 de ani,
cat si urme ale pererilor, a cellei din lut brut si a unei portiuni de decoratie
a timpanului, in teracota pictata si fragmente ale partii superioare a
acoperisului.
Aceasta cladire poate fi
atribuita lui Tarquinio Prisco (616-579 I.Hr.) sau, conform traditiei, lui
Servio Tuillio, care a promovat rearanjarea planului Forumului Boarium. Templul
a fost de marime modesta si a fost caracterizat de un pediment corintic inchis,
neconventional, care se distingea de alte cladiri sacre etrusce-italice din
aceeasi perioada; din decoratia pedimentului au ramas numai doua placi in forma
unei feline si o parte din Gorgon.
De la remodelarea efectuata de
Tarquinio il Superbo (534-509 I.Hr.) apartin panourile cu o procesiune a
carelor, volutele mari de pe sfincsii acroteriali laterali si statuile plasate
pe varful acoperisului, cat si grupul cu Heracle introdus in Olimp de Atena. In
partea din spate a templului a fost gasita o comoara votiva, care consta din
vase mici de productie locala in “impasto” si “bucchero”, cat si ceramica
pretioasa importata din Grecia si ceramica orientala. Datorita raritatii sale,
un leu mic din fildes, cu o inscripotie etrusca este de interes special.
Templul lui Jupiter, in
urmatoarele 8 fotografii.
Colectia Farnese
Colectia Farnese, una dintre cele mai faimoase si mai
prestigioase colectii de arta si arheologie din secolul al XVI-lea a ajuns la
apogeu in timpul perioadei Roma. Lansata de Alessandro Farnese, care a urcat pe
tronul papal ca Paul III in 1534 (a murit in 1549), colectia a fost imbogatita
mai departe prin munca nepotilor sai si in special de Marele Cardinal
Alessandro.
Fiind o colectie importanta de lucrari de arta si descoperiri
arheologice, colectia a fost, de asemenea un testament prin care familia
Farnese a cautat sa-si consolideze puterea si prestigiul in Roma papala. Unul
dintre cele mai semnificative aspecte ale colectiei a fost de fapt sa
legimiteze si sa aduca prestigiu familiei Farnese, patronii unei Rome noi,
capabila sa aduca grandoarea antica inapoi la viata, prin cultura si arte, dar
si prin stralucirea figurii si muncii lui Paul III.
Pontiful a jucat de fapt un rol fundamental nu numai in
extinderea colectiei, dar si in dezvoltarea culturala si artistica a Romei
secolului al XVI-lea, dupa tragicul Jaf al Romei din anul 1527, de catre
trupele imperiale ale lui Carol al V-lea. Unul dintre exemplele cele mai
semnificative ale interventiei lui Paul III este crearea Pietei del
Campidoglio, care a fost incredintata lui Michelangelo.
O importanta cruciala a avut transferul din anul 1538 a
statuii ecvestre a lui Marc Aureliu din Piata del Laterano in Dealul Capitolin.
Stauia colosala se poate vedea acum in Exedra muzeului.
Pontificatul lui Paul III (1534-1549) a fost marcat de o
atentie deosebita pe arta, cultura si crearea unei legitimitati simbolice a
puterii papale. Un rol decisiv in dezvoltarea si prezentarea Colectiei Farnese
a fost jucat de Fulvio Orsini (1529-1600), un erudit umanist si anticar in
slujba familiei Farnese de dinainte de 1554. El, cu vastele sale cunostinte de
antichitati si in relatie stransa cu arheologii si savantii timpului a lansat
colectia si achizitia multor lucrari care au facut parte din colectie.
Orsini a lucrat nu numai sa
achizitioneze sculpturi si lucari de mare valoare, dar a si documentat si
studiat aceste lucrari si a facut legatura dintre colectie si antichitatea
clasica. Legatura puternica dintre Colectia Farnese si Roma este pecetluita si
testata de o propozitie din testamentul Marelui Cardinal Alessandro, conform
careia pretiiasa colectie trebuia sa stea in Palatul Campo de’Fiori si nu putea
fi vanduta niciodata. De fapt, o parte a colectiei a ramas in locatia sa
originala incepand cu secolul urmator.
Statuia ecvestra a lui Marc Aureliu, cca 1580-1590, de Ludovico
del Duca, in urmatoarea fotografie.
Portretul Papei Pul III, in urmatoarea fotografie.
Fragmente de inscriptii, in urmatoarea fotografie.
Bustul Papei Paul III, in urmatoarea fotografie.
Testamentul Marelui Cardinal
Marele Cardinal Alessandro Farnese
(1520-1598) si-a exprimat dorinta ca lucrarile de antichitate si arta care au
facut parte din colectie nu trebuie sa paraseasca Roma si trebuie sa ramana in
contextul lor original. Oricum, aceasta dorinta nu a fost respectata: cand a
murit Alessandro Farnese, colectia a trecut in principal in mainile
mostenitorului sau, Ranuccio, care a devenit Duce de Parma si Piacenza si de
aceea dupa anul 1600 cele mai importante lucrari din colectie au fost trimise
in doua orase.
In 1734, Carol de Bourbon, fiul
Elisabetei Farnese, ultimul mostenitor al familiei a achizitionat Regatul
Napoli si Ducatul de Parma. In anii 1780, fiul sau, Ferdinand al IV-lea a obtinut
transferul la Napoli a catorva dintre cele mai faimoase lucrari din colectie
care, in anii urmatori au imbogatit colectiile Muzeului National de Arheologie
din Napoli si Muzeului Capodimonte.
Protagonistii colectiei
In aceasta camera sunt expuse portretele
catorva figuri care au jucat un rol proeminent in timpul perioadei romane a
colectiei si care au facut posibila expansiunea ei. Mai presus de toti, Papa
Paul III (1468-1549), nascut Alessandro Farnese, care este aratat aici
imortalizat de Rafael in roba de cardinal si apoi in roba sa papala de Titian.
Sunt si portretele dedicate nepotilor lui Paul III.
Alessandro, (1520-1589), Marele
Cardinal, care a fost o figura conducatoare politica si religioasa a timpului,
cat si un mare patron al artelor si patron al savantilor, printre care se afla
si Fulvio Orsini, care a lucrat ca bibliotecar in familia Farnese. Ottavio
(1524-1586), fratele lui Alessandro si Ranu, care apare langa sotia sa,
Margareta de Austria (1522-1586), fiica naturala a Imparatului Carol al V-lea,
casatorita a doua oara in 1538. Marea colectie a Margaretei, pe care a
mostenit-o de la primul ei sot, Alessandro de’Medici s-a unit cu colectia
Farnese pana la moartea ei.
Tot aici putem sa-l vedem si pe
Odoardo (1573-1626) care l-a chemat pe Annibale Carracci la Roma sa decoreze
camerele din Palatul Farnese in Campo de’Fiori si in particular Galeria, care
este considerata capodopera lui.
Portretul Papei Paul III, in roba sa papala, de Titian, in
urmatoarea fotografie.
Un palat pentru “o scoala
publica a lumii”
Palatul Farnese, construit intre
anii 1514 si 1589, la comanda lui Alessandro Farnese, viitorul Papa Paul III,
reprezinta una dintre cele mai semnificative lucrari arhitecturale ale
Renasterii si inceputul erei moderne, cunoscut nu numai pentru maiestuozitatea
sa arhitecturala, dar si pentru importanta sa simbolica si culturala. Fiind o
rezidenta aristocratica, simbolizeaza, de asemenea puterea si influenta
familiei Farnese.
Situat pe Via Giulia, palatul,
construit sub directia lui Antonio da Sangallo il Giovane, Michelangelo
Buonarroti, Jacopo Barozzi da Vignola si Giacomo Della Porta, fiind de asemenea
in principal o rezidenta nobila inca de cand a fost construit, el a devenit si
un centru important politic si social pentru nobilime si clerici si un loc de
arta, in masura in care a fost inclus in ghidurile vremurilor pentru atractiile
de vizitat in Roma.
A fost un punct de referinta
pentru savanti, iubitorii de arta si arheologie si un loc unde erau admirate
lucrarile din colectie de numerosi vizitatori. Au fost depuse eforturi in
expozitie pentru a reconstrui cateva din camerele palatului, care gazduiesc
astazi Ambasada Frantei in Italia si nu sunt accesibile ca muzeu public,
oferind recontextualizarea lucrarilor gasite acolo, in primul rand faimoasa
statuie Hercule Farnese.
Faimoasa statuie din marmura, o
copie a originalului din bronz facut de Lisip in secolul al IV-lea D.Hr.,
descoperita in Roma, in Baile Caracalla, intre 1545 si 1546, impreuna cu Taurul
Farnese a fost una dintre simbolurile colectiei. Statuia a fost expusa,
impreuna cu Flora si alte statui colosale in curtea palatului. Eros cu
delfinul, expus tot aici a stat odata la intrarea primei rampe a scarii mari,
proiectata de Antonio da Sangallo.
Eros cu delfinul, epoca imperiala, marmura, in urmatoarea
fotografie.
Copie a Taurului Farnese, Pietro da Barga, in urmatoarea
fotografie.
Galeria
Galeria Farnese, de 20 de metri lungime si aproape 6 metri
latime este una dintre camerele principale ale palatului. Decoratia sa a fost
comandata de Odoardo Farnese si a fost facuta intre anii 1597 si 1608 de
Annibale Carracci, cu asistenta de la Agostino si cativa elevi, inclusiv
Domenichino (1581-1641), Giovanni Lanfranco (1582-1647), Antonio Carracci
(1583-1681), fiul lui Agostino si Sisto Badalocchio (1585-1647).
Pictata cu subiecte mitologice inspirate din Metamorfozele
lui Ovidiu, galeria este considerata capodopera lui Annibale Carracci. Annibale
a conceput o compozitie originala pictata conform obiceiului timpului cu o
tehnica mixta in fresca, cu numeroase retusuri uscate, in care picturile
infatiseaza scenele principale, statui false, medalioane, nuduri si cupidoni
alternati, toate orchestrate intr-o balanta perfecta de ordine arhitecturala si
figurativa, echilibrate intre jocuri vizuale si perspective, unde sculpturile,
picturile si arhitectura se suprapun.
In decorarea Galeriei, artistul a imbinat inspiratia din
antichitate cu elemente de tip Rafael si Michelangelo, asezate intr-un matrix lombardo-emilian.
In centrul tavanului este Triumful lui Bahus si Ariadne. Din secolul al
XVII-lea au fost diferite interpretari ale sensului decoratiei care, in
concordanta cu interpretarea lui Bellori celebreaza uniunea dintre Dragostea
Sacra si Dragostea Profana.
Sunt expuse cateva sculpturi care au fost asezate in nisele
de pe doua parti lungi ale Galeriei, impreuna cu o selectie a desenelor
preparative pentru decoratie, care ne permit sa vedem procesul creativ al lui
Annibale Carracci.
Scopul destinat al Galeriei ramane obscur, utilizarea sa ca
“Sala de muzica” poate fi imaginata. In anul 1644, inventarul colectiei Farnese
mentioneaza prezenta in acest spatiu a catorva instrumente musicale.
Galeria, in urmatoarele 3
fotografii.
Obiecte din Colectia lui Fulvio Orsini, in urmatoarele doua fotografii.
Villa Cafferelli
Villa Cafferelli este localizata pe partea de nord-vest a
Dealului Campidoglio si gazduieste fascinantele Muzee Capitoline, cat si
Cafeteria panoramica a Terasei Cafferelli.
Istoria Villei Cafferelli a inceput cu Giovanni Pietro I,
care a servit ca paj Imparatului Carol al V-lea. Imparatul a fost gazduit de
familia Cafferelli in timpul calatoriei romane si a decis sa-l rasplateasca cu
pamant langa Rupe Tarpea (Stanca Tarpeiana), cat si cu Palatul Conservatorilor.
Cu tot trecutul sau glorios, Dealul Capitolin a fost folosit adesea pentru
hrana pentru animale, care i-a dat numele de Monte Caprino (Muntele Capra).
Dealul Capitolin a suferit cateva lucrari de restaurare
executate de Giovanni Pietro si apoi continuate de fiul sau, Ascanio
Cafferelli.
Palatul a fost incredintat ambasadorului Prusiei in anul
1823. In timpul perioadei prusace, au fost construite in palat un spital german
si o biblioteca. Aceste spatii au fost luate apoi de familia Cafferelli, care a
fost in opozitie cu Papa Pius IX si cu Municipalitatea Romei. Incercarile de
expropriere si rezistenta continua au fost apoi neglijate.
Municipalitatea Romei a recastigat posesiunile palatului in
1918, dupa sfarsitul Imperiului prusac. Dupa aceea, palatul a fost demolat
partial pentru a se construi asa-numita Terasa Cafferelli si chiar dedesubt
noul Muzeu Mussolini, ulterior Muzeul Nou.
Spatiile au fost inchise apoi in anul 1950, datorita catorva
probleme de stabilitate, pentru care au fost facute inspectii arheologice.
Peste secole, palatul a suferit cateva transformari care i-au schimbat forma sa
originala. Cateva din tavanele cu fresce sunt conservate in Muzeul Romei.
Villa Cafferelli, in urmatoarele fotografii.
Galeria de arta, in urmatoarele 3 fotografii.
Doua colectii, un singur destin
Colectia Farnese, in configuratia sa din secolul al XVI-lea
in Roma este imprimata in istoria Romei si a culturii europene. Colectia
impresionanata reprezinta un model care a reusit sa combine eruditia si
calitatea alegerii lucrarilor, datorita personalitatilor distinse care au
creat-o si imbogatit-o in timpul acestor ani.
Ultima sectiune a expozitiei pune amprenta pe memoria
colectiei si sfarsitul unui sezon extraordinar si unic, expunand in aceeasi
camera cateva din lucrarile importante care au apartinut creatorilor ei:
familia Farnese si Fulvio Orsini. Ultimul a lasat mostenire colectia lui
Odoardo Farnese, bogata in antichitati, pietre pretioase, picturi si desene
facute de cei mai mari artisti ai Renasterii.
Expozitia se termina cu o juxtapunere care rezuma magistral
legatura dintre Orsini si familia Farnese: Portretul lui Julius Clovius care
tine Cartea Orelor, proprietatea lui Fulvio Orsini, este prezentat langa
manuscrisul pretios (expus aici deschis la aceeasi pagina care este infatisata
in pictura), considerat de Marele Cardinal Alessandro a fi una dintre cele mai
valoroase lucrari.
Cartea Orelor a fost inapoiata Italiei pentru prima data
dupa vanzarea ei la Biblioteca Morgan cu ocazia expozitiei. Dupa moartea lui
Fulvio Orsini (1600) si mai tarziu a lui Odoardo Farnese (1626), colectia
Farnese a suferit un declin incet.
Sicriul Farnese, 1543-1561, in urmatoarea fotografie.
Statuia colosala a Imparatului
Constantin cel Mare este o reconstructie recenta a unei sculpturi antice, a
carei versiune originala era amplasata in Forumul lui Constantin din
Constantinopol (actualul Istanbul). Reconstructia a fost finalizata in anul
2024 si are 13 metri inaltime.
O mare parte din piesele sale
originale au fost identificate si reunite. Unele parti, cum ar fi un deget din
bronz au fost regasite si se afla in muzee, cum ar fi cel de la Luvru. Studiile
sugereaza ca statuia a fost reciclata din sculpturi mai vechi, cum ar fi, de
exemplu, una a lui Jupiter.
Statuia colosala a Imparatului
Constantin cel Mare, in urmatoarele doua fotografii.
Va urma….
































































Comments
Post a Comment