Italia-Roma-Muzeele Capitoline-partea I
ITALIA – ROMA – MUZEELE CAPITOLINE –
PARTEA I
In acest articol va prezint Muzeele Capitoline din Roma, Italia, partea I.
Am mai vizitat Muzeele Capitoline in 2006, cand am fost
intr-o excursie organizata de o agentie de turism. Nu am vazut toate muzeele,
asa ca m-am hotarat sa mai merg odata. Oricum, Muzeele Capitoline sunt foarte
frumoase si intre timp s-a construit o noua sala, Exedra lui Marc Aurelius, pe
care nu o vazusem. Un bilet de intrare la Muzeele Capitoline a costat 13,5
EURO.
Am mai scris un articol despre Capitoliu, Piata Capitoliului
(Piata del Campidoglio) si Muzeele Capitoline, aici.
Muzeele Capitoline, in urmatoarele doua fotografii.
Palatul Conservatorilor
Camerele 4-12
Apartamentele Conservatorilor
Sala 4 – Sala Horatii si Curiatii, numita Sala Mare
Am vizitat aceasta sala si in anul 2006.
Sala Mare din apartament a fost decorata cu fresce si
pictata intre 1595 si 1640 de Giuseppe Cesari, cunoscut ca si Cavalerul
d’Arpino (1568-1640), o figura conducatoare in Scoala Manierista de Arta din
Roma. Frescele ilustreaza povesti din istoria Romei antice, inclusiv battalia
dintre Horatii si Curiatii, asa cum le-a relatat Titus Livius.
Listate in ordinea in care au fost executate, frescele incep
cu scena Descoperirii Lupoaicei care ii alapteaza pe Romulus si Remus (pictata
in 1596). Pe peretele principal este Batalia lui Tullus Hostillius impotriva
poporului lui Veii si Fidenae (1587-1601), un episod din razboiul de expansiune
purtat de romani impotriva oraselor din apropiere, in timpul lui Tullus
Hostillius, imparatul Romei.
Urmeaza apoi fresca Lupta dintre
Horatii si Curiatii (1612-1613), care se incheie cu razboiul dintre Roma si
orasul apropiat Alba Longa.
Pe peretele scurt dintre cele doua
ferestre este infatisata Violarea femeii Sabina (1635-1636). Aceasta fresca,
pictata la 20 de ani dupa ultimele doua, expune ca si acestea stilul tarziu,
mai rapid si mai putin detaliat al lui d’Arpino.
Fresca de pe peretele lung, cu
fata la piata infatiseaza Numa Pompilius instituie cultul vestal (1636-1638).
Vazut pe un fundal arhitectural grandios este altarul pe care arde focul sacru
intretinut de Virginele Vestale. Urmeaza scena fondarii mitice a Romei: Romulus
ara linia de delimitare din jurul viitorului oras Roma (1638-1639).
Doua statui magnifice onorifice
ale papilor, comandate de Conservatori stau la fiecare capat al salii. Cea din
marmura, care il portretizeaza pe Urban VIII Barberini (1623-1644) a fost
sculptata de Gian Lorenzo Bernini (1598-1680) intre anii 1635 si 1640. Statuia
din bronz al lui Inocentiu X (1644-1655) a fost facuta de Alessandro Algardi
(1598-1654) intre anii 1645 si 1650.
Sala 4 – Sala Horatii si Curiatii, numita Sala Mare, in
urmatoarele 12 fotografii.
Statuia Papei
Urban VIII
Usa salii
Tavanul salii
Statuia Papei Inocentiu X
Sala 5 – Sala Capitanilor
Sala Capitanilor este o camera ceremoniala cu fresce din
Palatul Conservatorilor. Camera este renumita pentru frescele sale din secolul
al XVI-lea, facute de Tommaso Laureti, care infatiseaza episoade din vitejiile
romanilor, impreuna cu sculpturi si un tavan din lemn impresionant.
Peretii sunt decorati cu fresce pictate de Tommaso Laureti
intre 1586 si 1594, care ilustreaza episode exemplare din epoca republicana
timpurie a Romei.
Camera are un tavan istoric din lemn, cu o emblema centrala
a Lupoaicei care alapteaza gemenii.
Sala adaposteste cateva sculpturi
importante, printre care o statuie a lui Marco Antonio Colonna din 1595 si o
statuie a lui Carlo Barberini din 1630.
Sala Capitanilor este un
testament al istoriei, artei si culturii romane antice si este folosita astazi
pentru ceremonii publice importante.
Sala 5 – Sala Capitanilor, in urmatoarele 4 fotografii.
Tavanul salii
Capela
Capela din palat este dedicata
Fecioarei Maria si patronilor Romei, Sfintii Petru si Pavel. A fost decorata in
1575-1578 de Jacopo Rocca si Michele Alberti, elevii lui Daniele da Volterra,
care in 1569 lucrase deja in Camera Triumfului. Stucaturile aurite si frescele
de pe tavan infatiseaza episode din vietile celor doi apostoli.
Intre 1577 si 1578, Marcello
Venusti (cca 1512-1579) a pictat retabloul cu Fecioara Maria in Glorie intre
Sfintii Petru si Pavel. In spate este un contur al orasului Roma, pe care cei
doi apostoli il incredinteaza Fecioarei Maria.
Pe peretele cu fata la fereasta,
care acopera un gratar aurit care odata se deschidea in Sala Capitanilor de
langa ea este o fresca detasata din Loggia palatului din secolul al XV-lea. O
infatiseaza pe Fecioara si Pruncul cu ingerii si este atribuita lui Andrea
d’Assisi, cunoscut ca “L’Ingegno” (documentat din 1480 in 1521), un elev
eminent al lui Perugino.
Altarul frontal, facut din marmura multicolora cu incrustatii, care infatiseaza
stema Papei, dateaza din timpul papalitatii lui Urban VIII (1623-1644).
Decoratia capelei a fost finalizata intre 1645 si 1648 cu picturi pe panza ale
Evanghelistilor si sfintilor la care s-a rugat poporul roman. Subiectele sunt
redate intr-un stil realist viu.
Capela, in urmatoarea fotografie.
Camera lui Hannibal
Frescele din aceasta camera
infatiseaza razboaiele victorioase ale Romei impotriva rivalei ei, Cartagina.
Camera este renumita pentru scena Hannibal in Italia, de pe peretele central.
Aceasta camera, care a facut parte din cladirea care a fost construita in a
doua jumatate a secolului al XV-lea, este singura care nu a suferit niciodata
schimbari radicale.
Frescele sunt atribuite lui Jacopo
Ripanda din Bologna si sunt documentate intre anii 1485 si 1516. In anul 1493,
pictorul a lucrat in Roma ca asistent al lui Pinturicchio in Apartamentul
Borgia si Vatican. Savantii au identificat in cateva scene colaborarea
probabila a asistentilor din acest atelier. Dintre toate frescele pictate in
Apartamentul Conservatorilor in prima decada a secolului al XVI-lea, acestea
sunt singurele care au supravietuit aproape intacte.
Scenele sunt incadrate de pilastri
pictati, decorate cu motive cu candelabre, pe un fundal aurit. Mai jos de ele
este o friza care infatiseaza busturi ale comandantilor, in nise, alternand cu
steme. Friza decorativa din registrul inferior este pe un fundal aurit; aici
sunt zone extinse repictate si goluri cauzate de insertia de epigrafe si
stergerea lor ulteriiara.
Frescele dateaza din 1507-1508,
atat timp cat atesteaza prezenta stemelor care apartin Conservatorilor in
birourile din acei ani. Influenta studiului din arta antica este evidenta in
special in scena Batalia la Mare, care repeta compozitii figurative din Columna
lui Traian. De fapt, Jacopo Ripanda a fost faimos pentru ca a copiat reliefuri
din coloana de marmura, o isprava pe care a realizat-o coborand de sus intr-un
cos.
Tavanul din lemn este cel mai
vechi din palat; dateaza din perioada 1516-1519. In centru este o imagine a
Lupoaicei alaptand gemenii, care serveste atat ca element decorativ cat si ca o
referinta simbolica a originii orasului.
Camera lui Hannibal, in
urmatoarele 6 fotografii.
Tavanul salii
Am intrat apoi in galeria de sculpturi.
Sala octogonala
Cand Roma a fost desemnata capitala Italiei, in anul 1870,
cererea a fost ca orasul sa fie ridicat la noul sau rol; alegerea ministrilor
si crearea zonelor rezidentiale destinate sa primeasca cetateni noi in toate
sectoarele orasului, mai ales in zonele Quirinal, Ulminal si Esquiline, care nu
fusesera implicate in constructia de cladiri si ramasesera necunoscute, la
topografia lor antica.
Recordurile acelei perioade raporteaza descoperirile care
s-au facut in timpul lucrarilor de constructii: “705 amfore cu inscriptii
importante; 2.360 teracote si lampi de ulei; 1.824 inscriptii pe marmura si
pietre; 77 coloane din marmura rara; 313 fragmente de coloana; 157 capiteluri
din marmura; 118 baze; 590 artefacte din teracota; 405 artefacte din bronz; 711
pietre pretioase, pietre gravate si medalioane; 18 sarcofage din marmura; 152
basoreliefuri; 192 statui din marmura in conditii bune; 21 figuri de animale
din marmura; 266 busturi si capuri; 54 picturi in mozaic colorat; 47 obiecte
din aur si 39 din argint; 36.679 monede din aur, argint si bronz; o cantitate
incredibila de relicve mici din teracota, os, sticla, email, plumb, fildes,
bronz, cupru, tencuiala”.
Pentru a gzdui cele mai relevante sculpturi gasite in acei
ani, Virgilio Vespignani a creat o curte deschisa in Palatul Conservatorilor,
asa-numita “Sala octogonala”, un pavilion din lemn cu o decoratie eleganta,
care a fost inaugurat in anul 1876, la cativa ani de la inceperea excavarilor.
Cand a fost inaugurata camera, ea includea 133 sculpturi,
dar in 27 de ani de existenta, pana la demolarea ei in 1903 a fost expus un
numar crescut de statui restaurate in pavilionul lui Vespignani, deoarece
campaniile arheologice erau in desfasurare si noi sculpturi au fost scoase la
lumina.
In anul 1903, Muzeul Palatului Conservatorilor a
achizitionat zone noi, cu fata la gradina interioara, unde a fost construita
Sala octogonala si a fost amenajata o expunere noua a sculpturilor, clasificate
conform provenientei lor, sub directia lui Rodolfo Lanciani, o figura
proeminenta a lumii arheologice din acea perioada.
Astazi, multe dintre acele lucrari sunt plasate in aceleasi
camera, dar intr-un cadru nou, pentru a evidentia calitatea marmurei si
valoarea artistica a sculpturilor, respectand in acelasi timp vechiul
aranjament.
Statuia unui pastor batran, in urmatoarea fotografie. Este din
marmura pentelica si este o copie romana dupa originalul din Alexandria. A fost
plasata initial in Dealul Esquilline (1875).
Exedra lui Marc Aureliu,
camera 17
La primul etaj al palatului se
afla o camera imensa de sticla, construita recent, care contine statuia
ecvestra a lui Marc Aureliu. Camera se numeste Exedra lui Marc Aureliu, o
camera mare, aerisita, cu lucarne si ferestre inalte. Exedra inseamna o sala de
conversatie semicirculara, cu banci sau scaune, care faciliteaza dialogul intre
interlocutori.
Tot aici se afla si celebra Lupa
Capitolina, pe care am vazut-o si in anul 2006, dar era in alta camera, Camera
Lupoaicei.
Exedra lui Marc Aureliu, camera
17, in urmatoarele fotografii.
Lupa Capitolina
Tavanul salii
Capul colosal al lui Constantin
Acest cap, care este de 5 ori mai mare decat unul real, il
arata pe imparatul Constantin, la o varsta mai degraba inaintata si a fost
executat probabil curand dupa moartea sa din anul 337 D.Hr.
Capul a fost anterior in Lateran si apartine grupului din
bronz pe care Papa Sixt IV l-a donat Capitoliului in 1471, marcand astfel
nasterea colectiei Capitoline. Mana colosala din bronz si globul, au facut
parte, de asemenea din donatia Papei Sixt IV, care au apartinut, probabil
aceleiasi statui colosale, in timp ce piciorul drept din bronz a apartinut unei
sculpturi diferite.
Capul colosal al lui Constantin, in urmatoarea fotografie.
Leu atacand un cal, marmura pentelica, cu restaurari in
marmura Luna
Acest grup sculptural impresionant este primul documentat in
Piata del Campidoglio in anul 1300. Din anul 1347 a fost localizat pe scarile
Palatului Senatorilor, o zona destinate administrarii justitiei si pedepselor
capitale.
Fiind un simbol al Romei si al trecutului glorios al
orasului, grupul a fost admirat mult de Michelangelo Buonarotti si in 1594 a
fost restaurat de unul dintre elevii sai, Rugerro Bescapè, care a adaugat
capul, picioarele si coada calului, cat si picioarele din spate ale leului.
Sculptura dateaza de la inceputul perioadei elenistice
(sfarsitul secolului al IV-lea I.Hr.) si poate fi atribuita unui atelier care
opera atat in Grecia cat si in Asia Mica. Grupul era probabil un monument
comemorativ legat de victoriile persane ale lui Alexandru cel Mare.
Leu atacand un cal, marmura pentelica, cu restaurari in
marmura Luna, in urmatoarea fotografie.
Monumentul ecvestru dedicat Imparatului Marc Aureliu
Monumentul ecvestru dedicat Imparatului Marc Aureliu
(161-180 D.Hr.) pare sa nu fi fost mentionat in sursele literare antice, dar a
fost ridicat probabil fie in 176 D.Hr., contemporan cu alte onoruri aduse
imparatului, in legatura cu triumful sau asupra popoarelor germanice, sau in
180 D.Hr., imediat dupa moartea sa.
In acea perioada, statuile ecvestre erau destul de difuze in
Roma: ultimele descrieri imperiale ale regiunilor orasului au mentionat cel
putin 22 sculpturi, numite equi magni, care erau mai mari decat cele naturale,
exact ca monumentul lui Marc Aurelius. Oricum, aceasta sculptura este singura
care ne-a fost transmisa de-a lungul secolelor; datorita integritatii sale, a
capatat curand un simbol puternic pentru toti aceia care aspirau sa devina
mostenitori legitimi ai Imperiului Roman.
Nu exista nicio informatie sigura despre locul antic unde a
fost ridicata statuia. Oricum, Carlo Tea, care a fost primul care a vorbit
despre supravietuirea monumentului si identificarea calaretului cu Imparatul Constantin
a acceptat ca statuia a fost ridicata initial in Lateran, unde este mentionats
in surse medievale. De fapt, se poate spune doar ca statuia a fost ridicata
pentru o dedicatie publica si de aceea cel mai probabil cadrul original a fost
Forumul Roman sau piata cu templul dinastic care incercuia Coloana Antonine.
Statuia din bronz a lui Marc Aureliu a fost inregistrata in
Lateran din secolul al X-lea, dar este posibil sa fi fost deja acolo de la
sfarsitul secolului al VIII-lea, cand Carol cel Mare a decis sa faca duplicat
la aranjamentul campus lateranensis, prin plasarea unei statui ecvestre similare,
care a fost luata din Ravenna, in fata palatului sau din Aachen (Aquisqrana).
In ianuarie 1538, la dorinta Papei Paul III din familia Farnese,
statuia a fost mutata in Dealul Capitoliului, care a fost din 1143 locul
autoritatilor orasului.
La un an dupa sosirea statuii, Senatul Roman i-a incredintat
lui Michelangelo sarcina de a rearanja cadrul statuii lui Marc Aureliu. Marele
maestru florentin nu a dezvoltat un design simplu pentru amplasarea adecvata a
monumentului, dar a transformat statuia intr-un punct vizual al unui cadru
architectural atat de minunat ca Piata del Campidoglio.
Monumentul ecvestru dedicat Imparatului Marc Aureliu, in
urmatoarea fotografie.
Monumentul ecvestru dedicat Imparatului Marc Aureliu, in urmatoarele doua
fotografii.
Va urma….






















































Comments
Post a Comment