Danemarca-Copenhaga-Palatul Amalienborg-partea a III-a

DANEMARCA – COPENHAGA – PALATUL AMALIENBORG –

PARTEA a III-a

In acest articol va prezint Palatul Amalienborg din Copenhaga, Danemarca, partea a III-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Amalienborg, din Copenhaga, Danemarca, partea I, le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Amalienborg, din Copenhaga, Danemarca, partea a II-a, le gasiti aici.

Istoria Amalienborg (continuare din articolul precedent)

Regalitatea si Amalienborg

Christian al VII-lea (1766-1808)

Incendiul de la Christiansborg din anul 1794 a distrus palatul la numai jumatate de secol dupa ce a fost construit. Cu toate ca vietile membrilor Familiei Regale au fost salvate, pierderea palatului a fost o catastrofa nationala. A fost cel mai mare si cel mai valoros palat din Europa de Nord si a ars pana la temelii in cursul unei singure nopti, cu aproape tot mobilierul splendid si cantitati enorme de lucrari de arta nepretuite.

Acest fapt a lasat Familia Regala intr-o situatie dificila, dar s-a dovedit ca se putea gasi o solutie destul de usor. A.G.Moltke murise cu o jumatate de an inainte si Ministrul Afacerilor Externe, A.P.Bernstorff a fost selectat sa fie executor testamentar ale bunurilor sale. A fost doar o simpla tranzactie sa se aranjeze pentru Christian al VII-lea sa cumpere Palatul lui Moltke si astfel sa se dobandeasca o rezidenta regala acceptabila pentru el.

Dar s-a rezolvat si problema casei Printului Coroanei, Frederik (VI), deoarece cateva zile mai tarziu a fost cumparat Palatul Schack. A fost considerabil mult mai ieftin, dar era in stare proasta, deoarece a fost lasat in aceeasi stare timp de 20 de ani. De aceea era nevoie de renovare ca sa poata servi ca rezidenta pentru Printul si Printesa Coroanei, care au trebuit sa locuiasca in Palatul Moltke.

Acesta a facut un aranjament convenabil pentru stat, deoarece Printul Coroanei detinea de fapt autoritatea de a conduce in numele tatalui sau nebun. In cele din urma, fratele vitreg al regelui a cumparat Palatul Levetzau, de cealalta parte a Frederksgade, in care Nicolai Abildgaard a creat un interior neoclassic (care este pastrat si astazi) pentru belvedere.

Aceasta a insemnat ca intregul Amalienborg a fost in proprietatea regala, cand Palatul Brockdorff a intrat in proprietatea sa, fiind cumparat de Frederick in 1766. Aceasta cladire nu a fost oricum potrivita sa fie rezidenta regala, deoarece fusese convertita intr-un colegiu pentru ofiteri in anul 1767. Cand s-a mutat Familia Regala, acest lucru a dus la o modificare destul de importanta in arhitectura Amalienborg.

In primul rand, a fost adaugat un etaj extra intre palate si pavilioanele de colt adiacente situate spre Amaliegade si Fredeiksgade. Initial a fost numai o cladire parter de conexiune, asa cum se poate vedea din fatade. Modificarile au dat exteriorului Amalienborg o infatisare mai solida, dar au contribuit la rezolvarea problemelor de spatiu cu care s-a confruntat Familia Regala si staful ei mare.

In al doilea rand, arhitectului responsabil cu aceste modificari, C.F.Harsdorff i s-a permis sa construiasca colonadele, care sunt o structura de pilastri care conecteaza cele doua palate din partea cea mai de sus. Scopul colonadelor era simplu, sa se poata duce de la un palat la altul fara sa se foloseasca trasuri, deoarece Printul Coroanei Frederik (VI), ca sef al statului in functie, trebuia sa fie in contact frecvent cu tatal sau regele, care era bolnav mintal.

Cu toate ca numai cativa metri separau palatele, nu era adecvat pentru regalitate sa iasa in strada, asa ca a fost construita o pasarele inchisa mai sus de pilastrii ionici ai colonadei.

Perioada rezidentei Familiei Regale la Amalienborg a fost considerata la acea vreme a fi o solutie temporara si datorita faptului ca Palatul Christiansborg urma sa fie reconstruit. De aceea, colonada a fost construita din lemn, ipsos tencuit, asa ca arata ca piatra. In ciuda metodei de constructie cu costuri reduse, colonada s-a integrat de minune in mediul inconjurator si a fost pastrata chiar cand scopul ei initial nu a mai existat, dupa moartea lui Christian al VII-lea, in 1808 si se foloseste si astazi.

In perioada de peste 200 de ani in care Amalienborg a servit ca rezidenta regala a fost o traditie ca monarhul domnitor sa locuiasca intr-un palat, in timp ce mostenitorul tronului locuia in altul si este o practica curenta si astazi. Este un avantaj major al constructiei (si unic in context international) ca generatiile sa poata imparti palatele intre ele si este probabil o parte a motivului pentru care Amalienborg a devenit o rezidenta regala permanenta.

Urmeaza un sumar chronologic a faptului cum Casa Regala a folosit diferitele palate in decursul anilor.

Frederik al VI-lea (1808-1839)

De cand Frederik al VI-lea a avut Palatul Schack renovat in timp ce era Printul Coroanei, urcarea sa la tron nu a dus la schimbari majore in sediile sale de locuit. In acelasi an, el a cumparat o casa in Amaliegade, cunoscuta mai tarziu ca “Palatul Galben”, deoarece fatada sa a fost acoperita cu vopsea traditionala galbena in 1842 si si-a mentinut infatisarea de atunci.

In mare parte din viata sa, Frederik al VI-lea si-a impartit timpul intre Palatul Schack (acum Palatul Christian IX) si o casa langa Toldbodgade in care si-a instalat amanta, Bente Rafsted, care a fost cunoscuta mai tarziu ca Fru Dannemand, in 1808.

Faptul ca Amalienborg a devenit rezidenta permanenta a Casei Regale a fost partial rezultatul manevrelor politice nefericite pe care le-a facut Frederik al VI-lea in timpul Rzboaielor napoleonice. In anul 1800, arhitectul C.F.Hansen a primit aprobarea planurilor sale pentru reconstruirea Christiansborg ca rezidenta regala, dar situatia economica nu a permis reconstructia rapida. Bombardamentul Copenhagai din 1807, falimentul statului din 1813 si pierderea Norvegiei din 1814 nu au contribuit la un context propice pentru ambitiosul plan a construirii palatului.

Cu toate ca in anul 1828 lucrarile de constructie au progresat pana in punctul in care familia regala se putea muta in palat, acest lucru nu a mai fost considerat dezirabil. Ei se stabilisera in Amalienborg si nici Frederik al VI-lea, nici Printul Christian (VIII) nu au dorit sa se mute. Dupa moartea lui Frederik al VI-lea din 1839, regina vaduva Marie a continuat sa locuiasca in Palatul Schack pana la moartea ei, in 1852.

Cea mai remarcabila schimbare facuta in Amalienborg in timpul lui Frederik al VI-lea a fost renovarea Palatului Brockdorff. Ofiterul Colegiului de Instruire s-a mutat din palatul extrem de darapanat in 1826, cand Printul Frederik (VII) s-a logodit cu fiica lui Frederik al VI-lea, Vilhelmine. Prin intermediul unei ooeratiuni de reconstructie si a arhitectului Jørgen Hansen Koch s-a facut o creatie omogena neoclasica in palat.

Christian al VIII-lea (1839-1848)

Odata cu urcarea la tron a lui Christian al VIII-lea in 1839, Palatul Levetzau (acum Palatul Christian al VIII-lea) a devenit pentru prima data rezidenta pentru un monarh domnitor. In acelasi an, el l-a mutat pe cumnatul sau, Vilhelm de Hesse-Kassel, care a fost comandantul Copenhagai in Palatul Brockdorff (acum Palatul Frederik VIII); el a ramas acolo pana la moartea sa, in 1867.

Christian al VIII-lea a murit in anul 1848, dar regina vaduva Caroline Amalie a locuit in Amalienborg pana la moartea sa, in 1881. Ca si sotul ei, ea a avut preocupari intelectuale si biblioteca ei poate fi vazuta inca in palat. Mobilierul a fost facut in lemn sculptat in stilul neogotic si rafturile pentru carti sunt pline de literatura din secolul al XIX-lea intr-o varietate de limbi.

Dupa moartea lui Christian al VIII-lea, Palatul Levetzau a fost numit dupa el si se pot vedea inca stemele originale ale proprietarului initial al palatului; familia Levetzau a stipulat ca ele trebuie sa ramana acolo cand palatul a fost cumparat de Casa Regala, in anul 1794.

Frederik al VII-lea (1848-1863)

Casatoria Printului Frederik (VII) cu fiica lui Frederik al VI-lea, Vilhemine a durat numai pana in 1834, cand regele s-a saturat de stilul de viata desfranat al ginerelui sau. Frederik al VI-lea a impus divortul si printul Frederik a fost trimis in exil in Fredericia, in Jutland, unde a ramas pana la moartea regelui Frederik al VI-lea, in 1839.

Cu toate ca el a copilarit in Palatul Brockdorff, Frederik al VII-lea a fost singurul monarh de la Frederik al V-lea care nu a locuit in Amalienborg in timpul domniei sale. Aceasta s-a intampat datorita faptului ca in timpul mariajului sau cu contesa Danner au aparut multe animozitati in randurile aristocratiei si burgheziei inalte, astfel incat Copenhaga a devenit un loc neplacut pentru el. Cuplul s-a stabilit in cele din urma la castel la Jægerspris, la aproximativ 50 km de Copenhaga, pe care l-a cumparat de la stat in anul 1854.

Frederik al VII-lea a fost ultimul monarh absolut. El a renuntat la puterea absoluta pe 22 martie 1848, la numai cateva luni de la ascensiune si cativa ani mai tarziu, ca o masura inovativa, institutiile bazate pe constitutionalitate au fost mutate la Amalienborg. Astfel, unele parti ale Palatului lui Moltke (acum Palatul Christian VII) au fost luate de Ministerul de Externe si folosit din 1852 pana in 1885 si in perioada 1855-1864 atat Curtea Suprema cat si Ministerul de Externe au ocupat parti din Palatul Schack (acum Palatul Christian IX).

Ultima perioada de timp petrecuta de Ministerul de Externe in Amalienborg a fost in Palatul Levetzau (acum Palatul Christian VIII), din 1885 pana in 1898, cand l-au luat Printul Christian (X) si Printesa Alexandrine. Odata cu sfarsitul monarhiei absolute, palatele regale au fost transferate in proprietatea statului si de atunci statul a plasat cateva dintre ele la dispozitia Casei Regale.

Christian al IX-lea (1863-1906)

Linia Oldenburg a dinastiei regale, in onoarea careia a fost construit Frederiksstaden s-a stins odata cu Frederik al VII-lea. Aceasta a facut loc pentru linia noua Glücksburg, cu Christian al IX-lea, care era deja o figura familiara la Amalienborg. Dupa moartea tatalui lui Christian, Ducele Vilhelm de Schleswig-Holstein-Sonderburg- Glücksburg, in 1831, Frederik al VI-lea si Regina Marie l-au luat pe Printul Christian, care avea 13 ani in casa lor, deoarece nici ei nu aveau copii, asa ca el a petrecut multi ani din tineretea lui in Palatul Schack.

Cand a devenit rege, a stat in Palatul Schack impreuna cu regina Louise, dupa ce au locuit in “Palatul Galben”, de la casatoria lor din 1842. Palatul Schack a ramas rezidenta oficiala a cuplului regal, pana la moartea lor, in 1898 si respectiv 1906 si dupa aceea palatul a fost denumit oficial dupa Christian al IX-lea.

Cand s-a reconstruit Christiansborg dupa incendiul din 1884, palatului splendid al lui Moltke, acum Palatul Christian VII i s-au dat functiile actuale: furnizarea de zone de reprezentare si apartamente de oaspeti, ca o consecinta a pierderii apartamentelor regale de reprezentare in Christiansborg.

Frederik al VIII-lea (1906-1912)

Dupa moartea lui Christian al IX-lea, noul rege, Frederik al VIII-lea si fratii sai au decis ca Palatul lui Christian al IX-lea sa ramana neatins, ca palat unde sa se intalneasca toti si sa pastreze vie memoria parintilor lor. De aceea, Palatul lui Christian al IX-lea a ramas in principal nelocuit pana in anul 1967, cu toate ca imparateasa vaduva a Rusiei, fosta printesa Dagmar a stat acolo un timp scurt, dupa ce a scapat din Rusia in timpul Revolutiei din 1917.

Frederik al VIII-lea si regina Lovisa s-au mutat in Palatul Brockdorff (acum Palatul Frederik VIII) in 1869, cand s-au casatorit si prin urmare urcarea la tron nu a adus nicio schimbare pentru ei si pentru noii Print si Printesa a Coroanei, care s-au mutat in Palatul Christian VIII (fostul Levetzau), in 1899. Dupa moartea sa, Frederik al VIII-lea a fost onorat, ca si tatal sau, dandui-se numele sau palatului, astfel incat toate cele 4 palate aveau nume de regi. Regina vaduva Lovisa a locuit in palat pana la moartea ei, in 1926.

Christian al X-lea (1912-1947)

Christian al X-lea si Regina Alexandrine au locuit in Palatul Christian VIII de la sfarsitul anului 1899 pana au murit, in 1947 si respectiv 1952. Ei au fost primul cuplu regal care nu au locuit la Amalienborg doar temporar, ci au declarant oficial ca acesta era sediul monarhiei. Aceasta s-a intamplat in contextual crizei Parlamentare din 1920, dar dezvoltarea a fost pregatita cativa ani inainte, odata cu finalizarea celei de a treia versiune (si prezenta) a Christiansborg.

Sedii de locuit au fost furnizate in noul palat pentru cuplul regal, dar exact asa cum a facut Frederik al VI-lea in 1828, Christian al X-lea si Regina Alexandrine au ales sa refuze elegant si sa continue sa locuiasca in Amalienborg. Christian al X-lea a fost primul rege de la Amalienborg care a vazut piata plina de oameni la un meeting politic.

Acest fapt s-a intamplat in anul 1915 la Campania Femeilor (a fost sarbatoarea noului drept de vot al femeilor) si apoi la Criza Parlamentara din 1920 (cand a fost o demonstratie impotriva demiterii arbitrare a Guvernului de catre rege) si mai tarziu, in 1933 la Campania Fermierilor (care cereau conditii mai bune pentru agricultura). Alt eveniment dramatic in istoria Amalienborg a aparut sub forma incaierarii din 19 septembrie 1944, care a lasat urme durabile in forma de gauri de glont in peretii palatului.

Frederik al IX-lea (1947-1972)

Palatul Frederik VIII, vechea Academie a Ofiterilor Navali a devenit in mod cat se poate de potrivit rezidenta “Regelui marinar”, Frederik al IX-lea si astfel si casa copilariei prezentei regine a Danemarcei si a surorilor sale. Printul Coroanei Frederik si Printesa Coroanei Ingrid s-au mutat in palat dupa casatoria lor din 1935.

Regina Ingrid a facut o impresie buna in Amalienborg, in particular in Palatul Frederik VIII; ea a fost foarte interesata in designul interior si a avut talent pentru acesta, pe care l-a transmis si fiicei ei, Majestatea Sa Regina. Printre altele, Regina Ingrid a facut decoratia interioara a Amalienborg mai colorata decat era anterior si cuplul regal a adus mobilier modern in palatele vechi. Dupa moartea lui Frederik al IX-lea din 1972, Regina Ingrid a locuit in palat, pana la moartea ei, in anul 2000.

Palatul Amalienborg astazi

In decursul a mai mult de 200 de ani ca rezidenta regala, Amalienborg a suferit multe schimbari. Multii ocupanti, cu miscarile gusturilor care au fluctuat in timp si-au pus amprenta pe palate si actualii membri ai Casei Regale si-a pus amprenta pe cladiri intr-o maniera remarcabila. Este bine-cunoscut ca Majestatea Sa Regina este strans angajata in dezvoltarea Amalienborg si a fost angajata in diferitele renovari care au avut loc.

Este vorba despre Palatul Christian IX, unde au rezidenta Regina si Printul Consort, dar si Palatul Christian VII a beneficiat de contributiile reginei. In timpul restaurarii amanuntite a vechiului palat al lui Moltke, care a avut loc intre 1982 si 1996, regina a fost parte activa in deciziile luate la restaurarea interioara si acest fapt s-a reflectat, de exemplu in alegerea culorilor. Renovarea a fost facuta cu mare respect pentru interioarele lui Eigtved si Jardin, care sunt inca pastrate bine, chiar daca palatul nu a mai avut rezidenti permanenti, de la moartea lui Christian al VII-lea.

Inaltimile Lor, Printul Coroanei Frederik si Printesa Mary si-au pus, de asemenea o amprenta personala pe Amalienborg. Dupa moartea reginei Ingrid, in anii 2004-2010, Palatul Frederik VIII a suferit o renovare completa si interiorul sau a fost total reproiectat. Printul Coroanei Frederik si Printesa Mary au ales in acest context sa introduca arta moderna in Amalienborg.

Din initiativa lor, interiorul palatului a fost impodobit cu lucrari de arta ale unor artisti danezi ai timpurilor noastre si palatul ca intreg a devenit un exemplu ambitios de rezidenta regala moderna, in care se combina noul cu vechiul. Nu este prima data cand artistii contemporani si-au pus amprenta la Amalienborg-interioarele lui Nicolai Abildgaard din 1794 erau dupa moda timpului-dar face parte din farmecul palatului.

Este de asteptat ca viitoarele generatii ale Casei Regale sa ia in posesiune palatele Amalienborg in moduri noi si ca Frederik al V-lea sa stea triumfal pe calul sau, ca punct central constant al acestui district ideal de oras.

Am urcat la etaj.

Biblioteca gotica

Biblioteca gotica a fost proiectata pentru regina vaduva Caroline Amalie in anul 1852 si contine aproximativ 2.300 de carti. Regina vaduva a gazduit saloane literare in biblioteca, cu poeti importanti, scriitori si figuri culturale ale timpului, printre oaspeti. Unul dintre ei a fost faimosul scriitor danez Hans Christian Andersen. El a vizitat alti cativa membri ai Fmiliei Regale. El i-a dat lui Christian al IX-lea si reginei Louise rigla lui.

Biblioteca gotica, in urmatoarele 5 fotografii.

Ordinele Regale daneze ale Cavalerismului

Danemarca are doua Ordine Regale ale Cavalerismului: Ordinul Elefantului si Ordinul Dannebrog. Ambele si-au castigat primele statute scrise in anul 1693. In orice moment, monarhul conducator eate suveran al ambelor ordine. Robele ceremoniale au fost folosite in ocazii speciale, dar nu s-au mai purtat si au fost folosite ultima data la ungerea ca rege a lui Christian al VIII-lea, in anul 1840.

Insigne ale Ordinelor Regale daneze ale Cavalerismului si camera in care se afla, in urmatoarele 8 fotografii.

Sala apartament

Sala apartament a fost proiectata pentru evenimente sociale, asa-numitele apartamente: ocazii saptamanale cu conversatii, jocuri de carti si banchete. Cu aceste ocazii, masa avea decoratii generoase, care includeau piese de rezistenta, cum ar fi Tabla aurie, proiectate sa impresioneze oaspetii si nu in ultimul rand, le dadeau prilej sa vorbeasca despre ele.

Figurinele reproduc cateva dintre cele mai cunoscute opere ale celebrului sculptor danez Bertel Thorvaldsen. Astazi, table similare sunt folosite pentru banchete de gala regale.

Sala apartament, in urmatoarele 23 fotografii.

Masa cu decoratii generoase, in urmatoarele doua fotografii.

Masa cu decoratii generoase, in urmatoarele 4 fotografii.

Camera tronului

Monarhia daneza nu mai foloseste tronuri si vechea camera a tronului din rezidenta regala a cuplului a fost convertita pentru alt scop; singura camera a tronului ramasa in Amalienborg este aceasta. A fost decorata in anii 1790 de fratele vitreg mai mic al lui Christian al VII-lea, Frederik, printul ereditar.

Din punct de vedere istoric, toti membrii Familiei Regale au avut camerele lor de tron, unde au tinut audiente. Chiar si copiii regali au tinut audiente. Astazi, Frederik al X-lea tine audiente publice regulate in Palatul Christiansborg.

Camera tronului, in urmatoarele 5 fotografii.

Camera pompeiana

Camera pompeiana a fost initial dormitorul lui Christian al VIII-lea si al reginei Caroline Amalie. Patul cu baldachin al cuplului a fost plasat pe partea opusa peretelui, unde se vede o nimfa imbracata in rosu si care tine un corn al abundentei.

Christian al VIII-lea a fost fascinat de excavatiile din Pompei, care s-au extins in anii 1800. Excavatiile au fost o senzatie globala. In timpul unei sederi in Italia, Christian al VIII-lea si Caroline Amalie au vizitat Pompei, care i-a inspirat in decorarea camerei.

Camera pompeiana, in urmatoarele 6 fotografii.

Macheta Amalienborg, cu cele 4 palate identice, construite in anii 1700, pentru 4 nobili, in urmatoarea fotografie.

Macheta Palatului lui Christian al VIII-lea, in urmatoarea fotografie. Doi regi danezi au avut rezidente in acest palat: Christian al VIII-lea, dupa care a fost denumit palatul si mai recent, Christian al X-lea. Astazi, acest palat gazduieste muzeul si contine de asemenea apartamentele catorva membri ai Familiei Regale.

Ca Print al Coroanei, inainte de casatoria cu regina Mary, Frederik al X-lea a avut apartamentul la etajul superior. Palatul poate fi recunoscut dupa cele 4 cosuri de fum.