Revelion la Castelul Miclauseni

SCURT ISTORIC SI POZE CU EXTERIORUL CASTELULUI

Deoarece m-am gandit sa imi deschid blog in 2018, am inceput sa prezint faptele de la inceputul anului, adica de la revelionul 2018.

Mosia Miclauseni se afla aproape de lunca Siretului, pe partea stanga a drumului European E 583 dinspre Iasi spre Bacau, la o distanta de 18 km de Targu Frumos si la 21 km de Roman, in satul Miclauseni, comuna Butea.

Mosia Miclauseni are numele de la primul proprietar, vornicul Miclaus, care a detinut acest pamant prin anii 1410-1416, fiind primit drept rasplata de la voievodul Alexandru cel Bun. Mosia a apartinut familiei Sturdza intre anii 1686-1947 si a fost un loc de cultura si spiritualitate in aceasta perioada.

Resedinta boiereasca a fost compusa din castel si dependinte, biserica si cimitirul familiei, fiind situata in mijlocul unui parc de 30 hectare.

Constructia castelului Miclauseni a inceput in anul 1880, de catre George si sotia lui Maria Sturdza (nascuta in familia Ghica). Cei doi s-au casatorit inainte de anul 1880 si au plecat in occident dupa nunta, unde au stat aproape 1 an, iar la intoarcere George Sturdza a mostenit un conac de la tatal sau, Alecu Sturdza. Se spune ca a fost darul de nunta. Cei doi se hotarasc sa modifice conacul, transformandu-l intr-un castel cu arhitectura neo-gotica, inspiriat din calatoriile lor in Germania, Franta si Austria. Toata transformarea conacului in castel a durat 24 ani, intre anii 1880-1904, la care au lucrat si mesteri austrieci adusi din Bucovina (la sobe, tamplarie, parchet).

Maria era artistul familiei.

George si Maria au avut un singur copil, o fata pe nume Ecaterina, care a copilarit la castel. Ecaterina s-a casatorit in anul 1897 cu Serban Cantacuzino, un nobil foarte bogat, dar care a avut o boala de piele grea, similara cu lepra si a murit tanar (1871-1918). Cei doi nu au avut copii.

Dupa terminarea castelului in 1904, pana in 1944, timp de 40 de ani, castelul a avut o perioada linistita si frumoasa. In timpul primului razboi mondial in castel erau tratati ranitii de razboi. In acea perioada au fost la castel Regina Maria si George Enescu, care era prieten al familiei Sturdza. In timpul celui de al doilea razboi mondial castelul a fost ocupat de armata sovietica. Cand au venit sovieticii, parintii Ecaterinei si sotul acesteia erau morti, ea era singura proprietara a mosiei.

Stiind ca se apropie frontul, Ecaterina s-a retras repede cu ce a putut, dar nu a reusit sa salveze prea multe lucruri. A salvat odoarele bisericii. Nu s-a intors prea repede la castel, care a ramas nepazit si a fost devastat si de localnici. Localnicii au luat mii de carti.

Dupa razboi, zidurile sau tamplaria castelului nu au fost distruse, dar a disparut colectia de tablouri, armuri medievale, candelabre, piese de mobilier, carti.

In 1947 Ecaterina a donat intreg domeniul si castelul, Episcopiei Romanului, in vederea infiintarii unei manastiri de maici. Dupa desfiintarea manastirii, in 1953 de catre comunisti, Ecaterina va merge impreuna cu obstea de maici la schitul Cozancea din judetul Botosani. Aici s-a calugarit, primind numele de monahia Macrina si tot aici a murit si a fost inmormantata.

In anul 1970, parintele ieromonah Nicanor Racu a stramutat osemintele Ecaterinei de la Cozancea la Miclauseni, ingropandu-le in cimitirul familiei, aflat langa biserica.

Pana in 1950, comunistii nu au conservat castelul, l-au transformat in depozit. Castelul a fost depozit de armament, mai tarziu depozit de grane, apoi spital pentru copiii cu dizabilitati intre 1960÷2001, timp de 41 ani. In acea perioada castelul s-a degradat. In iarna anului 1985, pe vremea cand castelul era camin pentru copii, a fost un incendiu de proportii, a luat foc acoperisul. Pompierii au turnat apa, care a intrat in barnele castelului si apoi in stuf si s-a infiltrat in pereti.

Parcul de 30 hectare este amenajat in stil englezesc de Alecu Sturdza, tatal lui George (care este ingropat in biserica). Era o moda pe vremea aceea, majoritatea bogatasilor aclimatizau arbori exotici. Langa castel se afla un arbore de ginkgo biloba (are peste 150 ani), iar sub arbore cei din familia Sturdza aveau un foisor, se spune ca arborele da energii pozitive.

Deasupra usii de la intrarea in castel este scrisa deviza familiei, in latina, avand traducerea “Frumusetea straluceste pretutindeni”.

Si cateva poze cu exteriorul castelului de la Miclauseni si dependintele.