Romania-Sinaia-Castelul Peles
Castelul Peles este un palat din Sinaia, Valea Prahovei, (la 44 km de Brasov si 122 km de Bucuresti), construit intre anii 1873 - 1914. Castelul a fost resedinta de vara a regilor Romaniei si se afla in prezent in proprietatea Familiei Regale a Romaniei, adapostind Muzeul National Peles.
Am vizitat castelul Peles pe data de 19 iunie 2019. Cu toate ca mai vizitasem castelul in trecut, de multe ori, mi-a facut placere sa-l revad. Am vizitat camerele prezentate mai jos, unele erau inchise, cred (apartamentele regale). Se poate ajunge la castel usor, sunt indicatoare peste tot in Sinaia. Am parcat masina in parcarea castelului, pretul a fost 15 lei.
Programul de vizitare al castelului este de joi - duminica si marti, de la 9.15 - 16.15, miercuri de la 11.00 - 16.15, iar luni este inchis (pentru programul de vara, 15 mai - 15 septembrie); de joi - duminica de la 9.15 - 16.15, miercuri de la 11.00 - 16.15, iar luni si marti este inchis (pentru programul de iarna, 16 septembrie - 14 mai).
Pretul unui bilet de intrare la castel este de 60 lei, pentru un tur complet, adica parter si etajul I. Pentru fotografiere, se cumpara bilet separat, care costa 30 lei. Am cumparat un singur bilet si am facut fotografii atat eu, cat si sotul meu. Casa de bilete este in curtea interioara a castelului si am stat la coada cam 10 minute pentru a cumpara bilete. Apoi se merge catre intrarea in castel, unde am mai asteptat inca 10 minute pentru a intra. Turul castelului este ghidat si dureaza 45 minute. Turul este numai pentru parter, la etajul I am mers singuri, fara ghid.
Scurt istoric al castelului
Castelul Peles a fost construit la dorinta regelui Carol I al Romaniei (1866 - 1914), dupa planurile arhitectilor Johannes Schultz, Carol Benesch si Karel Liman fiind decorat de celebrii decoratori J.D.Heymann din Hamburg, August Bembe din Mainz si Bernhard Ludwig din Viena.
Castelul Peles a fost, alaturi de Palatul Cotroceni, cea mai moderna si luxoasa resedinta regala, dotata cu toate utilitatile, pe care confortul cerut de regele Carol I le impunea. In Europa acelor vremuri nu existau prea multe castele care sa poata concura cu Pelesul.
Rigoarea si perfectiunea cerute de regele Carol I au facut ca lucrarile sa fie executate numai de firme straine, in special germane, recunoscute pentru calitatea serviciilor prestate. Cu o meticulozitate tipic germana, regele Carol I a supravegheat atent lucrarile de constructie si a adus multe modificari proiectului initial, conceput de arhitectul Doderer. Castelul Peles are amprenta gusturilor si ideilor regelui Carol I, care si-a impus stilul atat in arhitectura exterioara, cat si in decoratia interioara.
Lucrarile de constructie ale Castelului Peles au durat aproape patruzeci de ani, iar forma actuala a luat-o abia in anul 1914.
Principele Carol I, ales domn al Romaniei in anul 1866, a vizitat pentru prima data Sinaia, pe 5-6 august a acelui an si a fost gazduit la manastirea din localitate, construita in anul 1695 de catre spatarul Mihail Cantacuzino. Pe vremea aceea, Sinaia era un sat mic de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul a fost atras de frumusetea salbatica a locurilor si a hotarat sa construiasca un castel intr-un loc retras si pitoresc, Piatra Arsa.
Cativa ani mai tarziu, in anul 1872, Domnitorul a cumparat terenul (1.000 de pogoane), iar lucrarile au inceput in anul 1873, sub conducerea arhitectilor Johannes Schultz, Carol Benesch si Karel Liman. Mai intai, s-au depus eforturi pentru a stapani elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren.
La construirea castelului, au lucrat, incepand cu anul 1875, 400 de muncitori, de multe nationalitati, iar Domnitorul a supravegheat personal, in detaliu, lucrarile. Pe data de 7 octombiie 1883 a avut loc inaugurarea oficiala a Castelului Peles, pe care Domnitorul l-a vazut ca pe un "sediu" al noii dinastii. Asezarea castelului pe Valea Prahovei nu a fost intamplatoare. La Predeal, pe vremea aceea, era granita Romaniei cu Austro-Ungaria. Ulterior, dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns sa fie amplasat chiar in inima tarii.
Castelul Peles a capatat apoi o importanta tot mai mare, devenind resedinta de vara a familiei regale romane, care a petrecut aici destul de multa vreme, de obicei din mai pana in noiembrie. In castel s-au tinut intruniri politice importante, cum ar fi Consiliile de Coroana din anul 1914 (cand s-a hotarit neutralitatea Romaniei din Primul Razboi Mondial, care tocmai incepuse) si din anul 1925.
Castelul a gazduit multe personalitati ale vremii, scriitori, muzicieni, regi si regine. Cea mai importanta vizita a fost a imparatului Austro - Ungariei, Franz Joseph, din anul 1896. Imparatul a facut multe fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusetea si bogatia castelului. In anul 1906, s-a asteptat o noua vizita a imparatului, cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat Apartamentul imperial la castel, dar vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Calculul arata ca intre anii 1875 - 1914, s-au cheltuit pentru Peles peste 16 milioane lei-aur.
Odata cu inaugurarea oficiala s-a incheiat, de fapt, prima etapa de constructie a castelului, care a costat 6.500.000 lei-aur. Lucrarile au continuat insa, Pelesul fiind transformat si extins, datorita pasiunii constructive a regelui Carol I, la forma definitiva ajungandu-se abia in anul 1914, anul mortii regelui. Castelul are 160 de camere si mai multe intrari si scari interioare. Pe langa Pelesul propriu-zis, in zona au mai fost facute inca doua constructii mai mici, Pelisorul si Foisorul.
Acoperisul castelului a fost facut in anul 1881, iar in anul 1906 a fost instalat orologiul din turnul mare al castelului (care masoara 66 de metri inaltime), care a fost facut de firma Meinhardt din Munchen. Pelesul are si o sala de teatru, cu o scena mica si 60 de locuri, plus loja regala. Castelul a avut dotari foarte moderne pentru epoca in care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticla al Holului de onoare este mobil, putand fi actionat de un motor electric. Castelul are incalzire centrala, caloriferele fiind instalate in anul 1881. Semineurile au fost instalate doar ca obiecte de decor.
Castelul a fost prevazut cu un ascensor (1903), instalatie de sonerie electrica (decembrie 1884), aproape in toate camerele existand unul sau mai multe butoane, trei posturi telefonice (octombrie 1885), care faceau legatura cu Gara Sinaia, Oficiul Sinaia si Bucuresti si instalatia electrica, care care asigura iluminarea tuturor camerelor (1894). Datorita uzinei electrice proprii, Pelesul a fost primul castel complet electrificat din Europa.
Pe langa castel au construite Pelisorul, Corpul de Garda, Economatul, Casa de Vanatoare Foisor, Grajdurile, Uzina Electrica si Vila Sipot. Pana la terminarea castelului (1883), Regele Carol I si Regina Elisabeta au locuit la casa de vanatoare, terminata inaintea castelului.
Pelesul s-a remarcat nu numai prin frumusetea arhitecturii sale, dar si prin splendidele decoratii interioare. Lucrarile de decoratie interioara (zugravire, pictura, plafoane sculptate, lambriuri, vitralii) s-au executat intre anii 1881 - 1884. O parte din picturile castelului au fost executate in anul 1907 de catre Fritz Elsner, pictorul decorator al Curtii regale. Mobila castelului a fost comandata unor firme din strainatate. Regele Carol si regina Elisabeta au fost mari iubitori de arta, reusind sa stranga la Peles o colectie impresionanta de tablouri, tapiserii, sculpturi, arme, carti, covoare, servicii de masa, ceramica, mobilier, etc.
Picturile au provenit din Europa si au fost din colectia diplomatului german Felix Bamberg, colectie pe care regele Carol I a achizitionat-o inttre anii 1879 - 1889. Colectia de tablouri pe care regele a adunat-o la Peles a fost una dintre cele mai valoroase din Europa, avand lucrari ale unor mari maestri ai picturii universale, cum ar fi: El Greco, Zurbaran, Murillo, Velasquez, Tizia, Rembrandt, Rubens, Tintoretto, Clouet, Van Dyck, Carpaccio, Rafael Sanzio, Bruegel, Louis David, Correggio, Tiepolo. Regele Carol I a donat toata aceasta colectie, prin testament, poporului roman.
Reginei Elisabeta, i-au placut foarte mult, ca si reginei Maria, serviciile de masa din aur, argint sau argint aurit, majoritatea provenite din atelierele lui Paul Telge sau din cele orientale, precum si serviciile din portelan.
Castelul mai poseda si o colectie bogata de tapiserii (de Aubusson, secolul al XVIII-lea), covoare, vitralii elvetiene (secolele XVI - XVII), germane (secolele XVIII - XIX), la care se adauga armele (peste 4.000 de piese europene si orientale din secolele XIV - XVIII).
Din pacate, o mare parte din aceste obiecte de arta ale Pelesului au avut o soarta nefericita, fiind date in custodia unor institutii care nu au avut nimic in comun cu arta si nici nu au putut sa le asigure o conservare adecvata (gospodarii de partid, teatre din Bucuresti, Studiourile cinematografice din Buftea, unitati militare). Au fost astfel distruse sau grav deteriorate, iar altele pierdute definitiv, obiecte de mobilier, tablouri, tapiserii, covoare, carti, documente. Ceea ce, din fericire, nu a putut fi instrainat de la Peles, pastrandu-se in conditii bune pana astazi, sunt minunatele decoratii interioare ale celor aproape 130 de incaperi ale castelului.
Pelesul a avut o importanta deosebita pentru istoria tarii noastre. Aici s-a nascut, in anul 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei nascut pe pamant romanesc si primul botezat in religia ortodoxa. In anul 1921, s-a nascut, la Foisor, fiul sau, regele Mihai I. In anul 1921, a avut loc la Peles, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care au participat o multime de personalitati ale vremii, printre care Nicolae Iorga. Doi ani mai tarziu au avut loc serbarile semicentenarului castelului Peles (50 de ani de la inceperea lucrarilor).
Cele mai importante sali care pot fi vizitate in Castelul Peles sunt: Holul de onoare, Biblioteca regala, Salile de arme, Sala de muzica, Sala Florentina, Sala Maura, Sala de teatru, Sala de concerte, Apartamentul Imperial. Alte sali sunt: Sala de Consilii, Cabinetul de lucru, Sufrageria, Salonul Turcesc, Dormitorul regal.
De jur imprejur, Castelul are sapte terase splendide in stilul Neorenasterii italiene, decorate cu statui din piatra, coloane si fantani. Majoritatea lucrarilor au fost realizate de sculptorul Raffaello Rommanelli din Florenta. In apropierea castelului sunt numeroase ziduri de sprijin, trepte si balustrade, sculpturi, bazine, vase ornamentale, basoreliefuri. In anul 1911, firma Antonio Frilli a furnizat castelului o serie de statuete din marmura de Carrara.
In centrul Curtii de onoare exista o fantana din marmura de Florenta, din anul 1894. Alaturi de ea se aflau doi caini din bronz, lucrati la Stuttgart de sculptorul Paul Stotz. Intregul parc al castelului a fost prevazut cu o conducta de apa pentru irigare, montata de firma E.Wolf, in anul 1898.
Dupa Castelul Bran, Pelesul este considerat al doilea muzeu din tara noastra, vizitat de turisti. Castelul este vizitat de turisti din tara si din strainatate, SUA, Australia, Japonia si Noua Zeelanda. A fost deschis publicului un tur extins care cuprinde atat etajul I, cat si mansardele I si II. Ultimul etaj si singurul nedeschis publicului serveste drept loc pentru depozitarea diferitelor obiecte, tablouri, etc. Ghidajul este disponibil in cinci limbi straine. In luna noiembrie a fiecarui an, Castelul Peles este inchis pentru curatenie generala.
Castelul a ramas resedinta familiei regale pana in anul 1948, cand a fost confiscat de regimul comunist. In anul 1953, Pelesul a devenit muzeu, dar el putea fi vizitat inca de pe vremea regelui Carol I.
In ultimii ani ai regimului comunist, intre anii 1975 - 1989, Nicolae Ceausescu a ordonat inchiderea domeniului pentru public. Singurele persoane acceptate in domeniu erau cele de intretinere, militare si personalul de paza. Zona a fost declarata de protocol.
Regimul comunist a propagat ideea ca Domeniul Regal Peles ar fi facut parte din Domeniu Coroanei, si astfel proprietatea Romaniei. Adevarul istoric este ca, atat Castelul Peles cat si resedintele Pelisor si Foisor au fost construite pe banii personali ai Regelui Carol I, care a vandut o mosie din Germania ca sa plateasca costurile terenului si a construirii palatului. Regele a evitat sa foloseasca bani din lista civila, astfel incat domeniul Peles nu a facut niciodata parte din Domeniile Coroanei, care erau proprietati ale statului, puse la dispozitia suveranului.
Dupa moartea Regelui Carol I, domeniul a trecut in proprietatea Regelui Ferdinand I si a succesorului dinastic al acestuia, Regele Mihai I. Regele Carol al II-lea nu a avut niciodata domeniul Peles in proprietate si astfel ca nepotul lui din casatoria morganatica cu Ioana Zizi Lambrino nu are niciun drept de proprietate.
Nicolae Ceausescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula in anii 1980, spunea ca sotii Ceausescu ar fi dorit sa-si stabileasca o resedinta de protocol la Peles. Cunoscandu-se faptul ca acestia ordonau tot felul de demolari si schimbari, muzeografii i-au speriat spunandu-le ca in interiorul castelului este o ciuperca care ataca elementele din lemn si este foarte daunatoare omului. Adevarul este ca o ciuperca atacase grinzile cladirii, din cauza umezelii si a neaarisirii. Din acest motiv, au inceput lucrarile de restaurare, fiind inlocuita structura de rezistenta din Holul de onoare si din Sufrageria de la parter. Prudenti, sotii Ceausescu au petrecut o singura noapte la castel, dormind in Foisor.
Aflat in proprietatea privata a Familiei Regale a Romaniei inca de la inceput, Castelul Peles a fost repede nationalizat dupa lovitura de stat comunista de la 30 decembrie 1947, care a dus la abdicarea fortata a Regelui Mihai si la exilul sau fortat, care a durat 50 de ani. Dupa Revolutia din decembrie 1989, Castelul Peles si Pelisorul au fost date in circuitul turistic. Incepand cu anul 1990, si Pelisorul a fost deschis publicului spre vizitare.
In anul 2006, Guvernul roman a anuntat retrocedarea castelului Regelui Mihai I al Romaniei. Dupa revenirea definitiva a Regelui si a familiei sale in tara, in anul 1997, castelul a fost retrocedat proprietarilor de drept, dupa un proces lung. Retrocedarea efectiva s-a realizat pe data de 20 februarie 2007. Totusi, Regele si-a exprimat dorinta sa ca palatul sa continue sa adaposteasca Muzeul National Peles, un muzeu de stat, fiind folosit ocazional pentru evenimente importante, cu semnificatie nationala, pe care le organizeaza Familia Regala. Contrar zvonurilor, castelul nu a fost vandut dupa retrocedare, statului roman, pentru suma de 30 de milioane de EURO.
Pe data de 10 mai 2016, cu ocazia Zilei Nationale a Independentei Romaniei, care a marcat si 150 de ani de existenta a Dinastiei Romane, stindardul personal al Altetei Sale Regale Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei a fluturat pe cel mai inalt catarg al castelului, pentru prima data de la izgonirea Regelui, in anul 1947.
Exteriorul si gradina castelului, in urmatoarele 8 fotografii.
Curtea interioara a castelului, in urmataorele 4 fotografii.
Vestibulul
Vestibulul este decorat in stilul Renasterii germane. La intrarea de onoare din curtea interioara este montata o usa dubla, sculptata, monumentala, care a fost executata de sculptorul Curtii regale, Martin Stohr, in anul 1881. De o parte si de celalata a scarii de onoare sunt doua placi din bronz, una comemoreaza inaugurarea castelului cu versurile poetului Vasile Alecsandri (executata pe data de 7 octombrie 1883), iar calalta comemoreaza sarbatorirea semicentenarului castelului Peles, cu vrsurile poetului Octavian Goga (executata in anul 1933).
Statuile din marmura alba sunt algorii ale anotimpurilor si sunt sculpturi comandate la ateliere italiene, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Vestibulul si usa de intrare in castel, in urmatoarea fotografie.
Scara de onoare
Scara de onoare conduce spre prima sala de receptie a castelului, Holul de onoare. Pe casa scarii de onoare a fost amenajata o galrie mica de stramosi, compusa din sase tablouri cu portrete ale stramosilor regelui Carol I, care au fost realizate de Gustav Klimt si Franz Matsch, la sfarsitul scolului al XIX-lea, in stil academist. Pe plafonul casei scarii este o pictura pe rips intitulata "Stiinta si Arta", realizata de Ernst Klimt in anul 1883.
Scara de onoare, in urmatoarele 4 fotografii.
Casa scarii de onoare, in urmatoarele doua fotografii.
Holul de onoare
Holul de onoare a fost sala principala de receptie a castelului, construita intre anii 1907 - 1911, dupa proiectul arhitectului ceh Karel Liman, pe locul celei de a doua curti interioare. Decoratia holului a fost inspirata din cea a Salii Fredenhagen a Palatului Camerei de Comert din Lubeck, Germania. Decorata in stilul Renasterii germane, cu elemente Baroce, sala are 16 metri inaltime si este pe trei niveluri.
Lambriurile din lemn de nuc, cu intarsii din abanos, trandafir si frasin cret, reliefurile din alabastru care contin scenele patimilor lui Iisus si panourile marchetate care reprezinta resedinte medievale germane, au fost executate de atelierele Bernhard Ludwig din Viena.
Scara in spirala din lemn de nuc este o copie a scarii Primariei din Bremen si a fost executata de artistul Gheorghe Stanescu (1881 - 1967). La nivelul etajului I au fost amplasate sapte tapiserii Aubusson (Franta), din secolul al XVIII-lea.
Holul de onoare este acoperit cu un plafon vitrat mobil, actionat electric, facut de firma Griedl din Viena, in anul 1911. Vitraliile au fost realizate de firma Zwolfer din Viena si ilustreaza stemele judetelor din vechiul regat. Dupa dejun, regele invita oaspetii la ceai, in Holul de onoare. La un semn al suveranului, un aghiotant apasa un buton electric si tavanul salii se deplasa usor, lasand cerul liber.
Holul de onoare, in urmataorele 7 fotografii.
Salile de arme
Sala mare de arme a fost construita pe aripa de nord, intre anii 1903 - 1906, dupa planurile arhitectului Liman si a fost decorata in stilul Renasterii germane, cu lambriu din lemn de stejar si plafon pictat cu scuturi heraldice. In sala sunt expuse o parte a armelor europene de parada ale regelui Carol I.
Constituita treptat, colectia de arme are peste 3.600 de piese europene si orientale. Cele mai vechi dateaza din secolul al XV-lea. O parte din arme au fost aduse din stravechiul castel de la Sigmaringen. Cele mai valoroase 500 de arme au fost inventariate in anul 1914 de catre Julius Scheurer din Viena. Regele Carol I prefera intrarea prin Sala mare de arme, de cate ori vena la castel.
Sala mica de arme a fost amenajata in stil Gotic si expune cateva arme orientale de parada din colectia regelui Carol I. Armele sunt de provenienta persana, otomana, extrem-orientala si africana. intr-o vitrina de cristal sunt expuse cele mai frumoase arme ale colectiei. printre ele se afla sabia voievodului Transilvaniei, Gabriel Bathory (secolul al XVII-lea).
In micul studio inchis cu grilaj din fier forjat este expusa colectia de monede a regelui. Vitraliil fabricate de firma Zettler ilustreaza scene de lupta ale nobilimii germane.
Salile de arme, in urmatoarele 4 fotografii.
Cabinetul de lucru al Regelui Carol I
Cabinetul de lucru al Regelui Carol I a fost amenajat in prima etapa a constructiei castelului Peles, in anul 1883, in stilul Renasterii germane, de catre firma Heymann din Hamburg. Mobilierul din lemn de stejar si nuc se remarca prin sobritate, compunandu-se din birou, pupitru, loja si dulap biblioteca.
De o parte si de alta a bibliotecii sunt doua tablouri care ii reprezinta pe regele Carol I si pe regina Elisabeta, cu unicul lor copil, Maria. In fiecare dimineata, de la ora 10.00, regele Carol I acorda audiente ministrilor, apoi, dupa-amiaza relua audintele dupa ce lua ceaiul la regina.
Carol I a fost recunoscut pentru obsesia sa pentru punctualitate. Ultimul raport, ramas dschis pe biroul suveranului, dupa moartea acestuia, era de ordin militar si se referea la asezarea trupelor de granita.
Cabinetul de lucru al Regelui Carol I, in urmataorele 5 fotografii.
Biblioteca
Biblioteca a fost amenajata pe doua niveluri, inre anii 1875 - 1883 si a fost decorata in stilul Renasterii germane, de catre firma Heymann din Hamburg. Regina Elisabeta a fost o cititoare pasionata si petrecea foarte multe ore in Biblioteca.
In Biblioteca se gasesc peste 700 de volume princeps de literatura, arta, medicina, religie si istorie. Suveranii erau abonati la publicatiile cele mai importante ale epocii. In 48 de ani de domnie, Carol I a cumparat peste 30.000 de carti, pe care le-a distribuit in toate resedintele sale.
Din Biblioteca se facea comunicarea cu etajul intai printr-o usa secreta, mascata cu coperte de carti. Bibliotecarul regelui Carol I a fost elvetianul Leo Bachelin, urmat de G.T. Kirileanu, bibliotecarul regelui Ferdinand si de Nicolae Condiescu, bibliotecarul regelui Carol al II-lea.
Biblioteca, in urmataorele doua fotografii.
Sala de consiliu (Sala noua de audiente)
Sala de consiliu a fost amenajata intre anii 1911 - 1914, la initiativa regelui Carol I, fiind ultima lucrare arhitcturala a castelului Peles, inainte de moartea suveranului. Sala de consiliu a fost facuta dupa un interior al Primariei din Lucerna, Elvetia si urma sa gazduiasca audientele regale.
Sala de consiliu, in urmataorea fotografie.
Sala veche de muzica
Sala veche de muzica este situata pe latura sudica a castelului si a fost construita in anul 1883 si modificata in anul 1906. A fost utilizata si ca salon literar. Ansamblul se compune din lambriuri realizate in panouri casetate din lemn de nuc si frasin cret, mobilier german si vitralii policrome executate in atelierele Zettler din Munchen, care ilustreaza scene din basme romanesti culese de Vasile Alecsandri, Insir'te margarite, Ana Doamna si Ciocarlia.
Suita de panze cu personaje alegorice din legendele stravechi germane, interpretate de regina Elisabeta in scrierile sale, reprezinta lucrari ale pictoritei germane Dora Hitz. Instrumentele muzicale care amintesc de seratele muzicale de la castel sunt orchestrionul (Atelier Welte, Freiburg, Germania, 1890), care este piesa unicat in tara noastra, pianul Carl Bechstein din Berlin, harpa de provenienta italiana si vioara. In aceasta sala se gasesc, de asemenea si partiturile muzicale preferate ale reginei Elisabeta.
Cunoscuta sub pseudonimul literar Carmen Sylva, regina Elisabeta a studiat filozofia si arta la universitati de prestigiu din Germania, precum Heidelberg si Berlin. A fost muziciana, pictorita si scriitoare.
Consliul de Coroana convocat de regele Carol I in Sala veche de muzica a hotarat neutralitatea Romaniei in Primul Razboi Mondial, la data de 3 august 1914.
Sala veche de muzica, in urmatoarele 4 fotografii.
Sala Florentina
Sala Florentina se afla pe locul Marelui Salon si a fost amenajata ca sala de receptie, in perioada 1906 - 1910, dupa modelele Renasterii florentine tarzii. Plafonul casetat din lemn de tei sculptat si aurit, are in centru o pictura intitulata "Muza Caliope", care este o copie dupa originalul lui Giorgio Vasari din Sala della Signatura (Palazzo Vecchio, Florenta).
Lambriurile din lemn sculptat, parchetul din stejar marchetat si usile din bronz dcorate cu personaje alegorice, realizate in atelierele Luigi Magni din Roma, se incadreaza stilistic ansamblului renascentist. Caminul din marmura de Paonazzo are la partea superioara reductii din bronz, copii dupa sculpturile lui Michelangelo: Ganditorul, Amurgul si Aurora de la Biserica San Lorenzo, Florenta.
Piesele de mobilier: cabinete, mese si jilturi sunt copiate dupa piese originale din Italia secolului al XVI-lea, de catre firmele Bernhard Ludwig (Viena) si Menegatti (Florenta). Candelabrele si oglinda sunt achizitionate din atelierele Murano, Venetia.
In timpul domniei regilor Ferdinand si Carol al II-lea, sala a srvit ca sufragerie de oaspeti.
Sala Florentina, in urmatoarele 5 fotografii.
Sala coloanelor si a oglinzilor
Sala coloanelor si a oglinzilor a fost amenajata intre anii 1907 - 1910, dupa planurile arhitctului Karel Liman. Sala are aspectul unei galerii cu coloane ionice si motive decorative inspirate din Sala della Guarantia din Palatul Dogilor de la Venetia si a fost folosita ca sala de receptie. In perioada 1910 - 1911, au fost instalate marile oglinzi ventiene, care confera amplitudine spatiului. Mobilierul salii se compune din piese italiene originale, din secolele XVI - XVIII.
Sala coloanelor si a oglinzilor, in urmataorea fotografie.
Sala Maura
Sala Maura a fost amenajata intre anii 1890 - 1892, pe locul terasei acoperite de pe fatada sudica a castelului, dupa planurile arhitectului francez Charles Andre Lecomte du Nouy. Sala Maura a fost folosita ca sala de receptie si salon de ceai pntru regina si anturajul sau. Decoratia salii a fost inspirata din stilul maur al Palatului Alhambra din Granada, Spania. Mobilierul a fost realizat de firma vineza Stoger.
Sala Maura, in urmatoarea fotografie.
Salonul Turcesc
Salonul Turcesc a fost amenajat in prima etapa a constructiei, intre anii 1875 - 1883, in stil otoman, de catre atelierele Siegert din Viena. Broderiile din matase care acopera plafonul, peretii si mobilierul au figurat in Expozitia Universala de la Viena din anul 1873. Oglinzile de la nivelul scafei dau luminozitate incaperii, alaturi de vitraliile cu versete din Coran.
O nota orintala este adusa d egrupul statuar "Arabi si Camila", realizat din bronz de artistul francez Louis Hottot (1829 - 1905), piesa care a fost achizitionata de consulul Romaniei la Munchen, Karl von Gunther, si de vasele din alama, de influenta persana. Sala a fost utilizata ca salon de oaspeti si fumoar.
Salonul Turcesc, in urmatoarea fotografie.
Salonul Francez
In Salonul Francez sunt expuse doua tapiserii franceze de la inceputul secolului al XX-lea, lucrate in atelierele Aubusson, care figureaza personaje istorice: Marc Antonius si Cleopatra. Sculpturile din marmura alba rprezinta busturi ale unor personaje din istoria Frantei: Regele Ludovic al XIV-lea si Marie de Rohan.
Salonul Francez, in urmatoarea fotografie.
Coridorul de vest
Coridorul de vest este decorat cu altoreliefuri din marmura alba, reprezentand grupuri de copii cantand, care sunt copii dupa Luca della Robbia si oglinzi din cristal, in stil Baroc, ornate cu sticla colorata de Murano.
Coridorul de vest, in urmatoarele 3 fotografii.
Sala de teatru
Sala de teatru dateaza din anul 1883, a fost proiectata de arhitectul Johannes Schulz si modificata in anul 1906, sub directia arhitectului Karel Liman. atunci s-a realizat denivelarea si sala a fost adaptata pentru proiectii cinmatografice, fiind dotata cu un aparat de proiectie. Sala a fost decorata in stil clasicizant de catre firma August Bembe din Mainz si contine ansamblul de picturi intitulat "Muze, masti, alegorii si embleme", creatie a firmei Kunstler Compagnie, din care faceau parte pictorii vienezi Gustav si Ernst Klimt si Franz Matsch.
In anul 1912, in aceasta sala a fost proiectat primul film romanesc de lung metraj "Independenta Romaniei". Intre anii 1914 - 1947, sala a fost utilizata ca cinematograf, regina Maria si regele Carol al II-lea fiind recunoscuti ca mari cinefili.
Sala de teatru, in urmatoarele doua fotografii.
Scara de onoare
Scara de onoare a fost lucrata in atelierele August Bembe din Mainz, in anul 1905. Statuetele care reprezinta gnomi si paji sunt opera sculptorului german Karl Fisher si au rol de lampi. Seria de tapiserii lucrate la Roma, in atelierele Erulo Erolli, la inceputul secolului al XX-lea, ilustreaza scene din cucerirea Iudeei de catre romani. Aceasta scara de onoare duce la etajul I al castelului.
Scara de onoare, in urmatoarea fotografie.
Sala mare de concerte
Sala mare de concerte a fost construita dupa planurile arhitectului Karel Liman si decorata de Anton Possenbacher in stilul Renasterii engleze si a gazduit seratele muzicale ale reginei Elisabeta. Muzicieni talentati precum George Enescu, Dumitru Dinicu, Eugene Ysaye, s-au numarat printre invitatii de marca ai reginei.
Lambriurile din lemn de nuc, plafonul casetat din stuc aurit, tapetul flamand din piele gofrata, sunt inspirate din decoratia Holului de onoare al castelului Hatfield din Anglia. Deasupra semineului este amplasata panza pictorului Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouy, realizata in anul 1897 si intitulata "Regina Elisabeta asultand vocile padurii".
Orga Rieger, fabricata in Cehia, in anul 1903, este un instrument pneumatic cu doua console (pupitre de comanda), la care regina Elisabeta interpreta muzica clasica, in special Bach si Beethoven.
Sala mare de concerte este la etajul I al castelului.
Sala mica de muzica (Sala pentru auditii muzicale)
Sala mica de muzica a fost destinata auditiilor muzicale. In aceasta sala se afla cel de al doilea pupitru al orgii Rieger din Sala de concerte. In aceasta sala sunt vitrine care dateaza din perioada interbelica si in care sunt expuse astazi piese de arta extrem-orientala, pretioase: vase de gradina din ceramica chinezeasca, piese Celadon din secolul al XVIII-lea, faianta japoneza de Imari si Arita, vase persane din secolele XVII-XIX.
La nivelul superior se remarca un balcon-estrada in forma de "U", prevazut cu banchete, accesibil printr-o scara mica, incastrata in perete. Balustrada si balconul sunt executate in stuc, care imita perfect lemnul. Scara interioara in spirala duce la etajul II, in apartamentul garderobierei si aduce un surplus de frumusete acestui ambient.
Se remarca garnitura de salon, din lemn de teck, sculptat in India, la sfarsitul secolului al XIX-lea, vitrina-caseta, din lemn exotic, cristal, sidef si fildes, realizata in anul 1937 special pentru inaintarea la gradul de sublocotenent al Marelui Voievod de Alba-Iulia, paravanul, vasul de mirodenii si platourile din faianta pictata, create in atelierele extrem-orientale.
Sala mica de muzica este la etajul I al castelului.
Sala mica de muzica, in urmatoarele 4 fotografii.
Comments
Post a Comment