Spania - Alcazar de Segovia


SPANIA - ALCAZAR DE SEGOVIA.
 (PALATUL REGILOR CASTILIEI)





In acest articol va prezint un palat care mi-a placut foarte mult si anume Alcazar de Segovia.




Am fost o zi la Segovia, de la Madrid.

Daca doriti informatii despre atractiile turistice din Madrid, le gasiti aici.

Alcazar de Segovia se afla in Plaza Reina Victoria Eugenia, s/n, 40003 Segovia. Programul de vizitare al palatului este zilnic, de la 10.00 - 20.00, pentru perioada 1 aprilie - 31 octombrie si de la 10.00 - 18.00, pentru perioada 1 noiembrie - 31 martie. Un bilet intreg costa 8 EURO, daca doriti un bilet numai pentru palat si muzeu costa 5,5 EURO, iar pentru Turnul lui Ioan al II-lea, 2,5 Euro. Noi am cumparat bilete intregi, am vizitat tot. Si este liber la fotografiat in interiorul palatului.

Alcazar de Segovia este unul dintre cele mai populare atractii din Spania si unul dintre cele mai unice, datorita formei sale, de vapor. A fost initial o fortareata, a servit ca palat regal, inchisoare de stat, Colegiu Regal de Artilerie si cel mai recent, Academie Militara.

Partea superioara a orasului Segovia a avut o importanta strategica majora inca din timpurile Romane, dovada fiind sistemul de distributie al apei, care se intinde de la Apeductul Roman pana la santul Alcazarului. Chiar daca Segovia a fost populata in timpul domniei lui Alfonso al VI-lea cel Curajos (1072 - 1109), la sfarsitul secolului al XI-lea, primul document care atesta asezari umane aici este de la inceputul secolului al XII-lea si face referire la o fortareata din apropierea raului Eresma.

In Evul Mediu, aceasta fortareata a fost cunoscuta ca "Alcazar", un cuvant arab folosit pentru a descrie rezidentele regale. Datorita frumusetii locului, al caracterului sau inatacabil si al vecinatatii cu frumoasa padure Guadarrama, unde se putea vana, Alcazarul a devenit rezidenta favorita a regilor Castiliei.

Partea veche a palatului - fortareata dateaza din timpul tranzitiei de la Romanic la Gotic. Daca, asa cum se spune, cele doua etaje construite pe roca din apropierea raului Eresma dateaza din timpul domniei lui Alfonso al VIII-lea "Cel din Las Navas" (1158 - 1214), atunci cele doua turnuri mari care se inalta pentru a apara palatul la est si la vest dateaza, de asemenea, din acea perioada.

Palatul a fost extins la scara larga de monarhii dinastiei Trastamara (Casa de Trastamara), cativa dintre ei fiind fascinati de arta Estica. Acest lucru este foarte evident in Alcazar la tavanele cu panouri ornamentale elevate, la ornamentatiile arcuite multicolore, la socluri si frize in care se imbina armonios stilul Gotic tarziu cu decoratii geometrice Arabe.

Alcazarul a atins gloria sa in timpul domniei lui Ioan al II-lea al Castiliei (1405 - 1454), cand au fost implementate un numar mare de proiecte noi, incuzand adaugarea de turnuri mici, largirea asa numitului Turn de Est si a santului fortaretei. Cand era inca print, fiul lui Ioan a ordonat sa se construiasca frizele si tavanul Camerei Conuri de Pin, iar ulterior, Regele Henric al IV-lea al Castiliei, poreclit si Cel Impotent (1454 - 1474) a facut frizele si domul in Camera Tronului. Tot in timpul domnieie lui Henric al IV-lea s-au terminat si frizele in Sala Regilor si decorarea Camerei Snur.

Prin Tratatul de los Toros de Guisando, Henric al IV-lea a recunoscut-o ca succesoare legitima la tron pe sora sa, Isabela Catolica (Isabela I a Castliliei, 1474 - 1504), care dupa moartea sa a fost proclamata regina. Oricum, dupa ce Isabela si Ferdinand de Aragon s-au casatorit in secret in anul 1469, regele a revocat tratatul si a recunoscut legitimitatea fiicei sale, Joanna, numita La Beltraneja, despre care se zvonea ca ar fi fiica ilegitima a favoritului Reginei, Beltran de la Cueva.

Alcazarul a jucat un rol crucial in proclamarea Isabelei ca regina. Pe 12 decembrie 1474 au ajuns vestile la Segovia, ca regele a murit cu o zi inainte, la Madrid si Dona Isabela s-a grabit sa se refugieze in Alcazar, mareata fortareata din Castilia, unde a primit sprijinul Guvernatorului, Andres Cabrera si consensul Consiliului Segoviei. In urmatoarea zi, ziua Sfintei Lucia si aeea a incoronarii Isabelei ca Regina a Castiliei si Leonului, cortegiul regal a mers in Plaza de San Miguel, unde Isabela a fost incoronata si la intoarcere noua regina a primit in posesie Alcazarul de la Cabrera, consolidandu-i astfel suveranitatea asupra Castiliei si Leonului.

Proclmarea Isabelei Catolica Regina a Castiliei si Leonului, pictura de Munoz de Pablos din Camera Galerie, in urmatoarea fotografie.


Sub Filip al II-lea (1558 - 1598), s-au produs alterari in interioarele Alcazarului si configuratia camerelor a fost schimbata. Prima grija a regelui a fost, oricum sa remedieze starea de ruina in care cazuse palatul. In timpul regimului lui Filip al II-lea au fost adaugate acoperisurile si spiralele turnurilor care sunt caracteristice fortaretei si unice in Spania. Casatoria regelui Filip al II-lea cu a patra sotie, Ana de Austria, in anul 1570, a fost ultimul eveniment istoric mare tinut la Alcazarul din Segovia.

Conducerea Spaniei de catre dinastia Bourbon a inceput sub Filip al V-lea (1700 - 1746), care a fost numit succesor la tron de catre unchiul sau care nu a avut mostenitori, Carol al II-lea. Bourbonii au preferat padurile din muntii Guadarrama in locul regiunii rurale Segovia, cu toate ca Regele Carol al III-lea (1759 - 1788) a facut o schimbare radicala care a afectat destinul vechiului palat, gasindu-l locul perfect in care sa se fondeze un colegiu militar pentru cadetii tineri din Corpurile Artileriei Regale.

Colegiul a fost inaugurat solemn pe data de 16 mai 1764, Alcazarul servind ca sediu pentru aproape un secol, pana pe 6 martie 1862, cand un incendiu devastator a distrus aproape toate tavanele. Pana atunci colegiul, cunoscut ca si Colegiul Artileriei Regale, a fost cea mai buna academie militara din Spania si una dintre cele mai bune din Europa. Se presupune ca incendiul din anul 1862 ar fi pornit de la scanteile jarului de la soba din primul birou, al sefului colegiului, care este acum Budoarul Reginei. Un vant puternic a aprins apoi flacarile, imprastiindu-le rapid, astfel incat in cateva ore toate tavanele au fost distruse. O parte din Turnul lui Ioan al II-lea a fost avariat si singura spirala care a ramas intacta a fost cea de pe turla din stanga.

Restaurarea Alcazarului a inceput in timpul lui Alfonso al XII-lea (1875 - 1886). Lucrarea a fost finalizata in anul 1896 in timpul domniei reginei Maria Cristina si pe 22 ianuarie a aceluiasi an, Alcazarul si teritoriile sale, dependintele si anexele au fost cedate Artileriei Regale, prin ordin regal. Ulterior, a fost infiintat Bordul Aadministratorilor, prin decretul regal din 18 ianuarie 1951, pentru a se asigura ca restaurarea si adaptarea interiorului continua.

Gradinile si fatada proeminenta

Intrarea in Alcazar se face pe o poarta construita in anul 1817, in timpul domniei lui Ferdinand al VII-lea (1814 - 1833).

Poarta de intrare in Alcazar, in urmatoarea fotografie (am platit pentru aceasta fotografie).




Esplanada din fata Alcazarului (unde a fost o catedrala Romana pana in secolul al XVI-lea, care a fost demolata dupa Razboiul Comunitatilor), este cunoscuta ca Piata Regina Victoria Eugenia, in amintirea vizitei lui Alfonso al XIII-lea si a sotiei sale, Regina Victoria Eugenia, in anul 1908, cand au comemorat aici centenarul rascoalei din 2 mai. Zona fusese amenajata cu gradini cu ocazia casatoriei lui Filip al II-lea cu a patra sotie, Ana de Austria. In centru se afla o statuie memoriala a doi studenti ai colegiului Artileriei Regale, Daoiz si Velarde, care au fost eroi in rascoala din 2 mai.

Statuia memoriala a eroilor rascoalei din 2 mai, in urmatoarea fotografie.



Gradinile Alcazarului, in urmatoarea fotografie.


Cunoscuta sub denumirea de "Casa Chimiei", cladirea Neo - Clasica din stanga Alcazarului a fost inaugurata in anul 1792 ca Laboratorul Colegiului Artileriei. Din anul 1898, cladirea a gazduit Artileria Generala Militara. Inaltimea mare a Turnului lui Ioan al II-lea este accentuata de un sant care a fost sapat in timpul diferitelor perioade din Evul Mediu. Santul este deschis de o arcada care dateaza din secolul al XVI-lea si este traversata de un pod basculant al carui mecanism de ridicare se poate vedea inca. Partea de deasupra intrarii principale din granit expune o stema mare cu emblemele tuturor statelor care au format regatul lui Filip al II-lea, inconjurata de colierele si insignele Ordinului Lana de Aur. Atat turnul cat si restul cladirii sunt impodobite cu "sgrafitto", o tehnica decorativa a desenelor geometrice in doua straturi.

Exteriorul Alcazarului de Segovia si Piata Regina Victoria Eugenia, in urmatoarele trei fotografii.






Turnul lui Ioan al II-lea

Inainte de a intra in fortareata se admira impozantul Turn al lui Ioan al II-lea. Cam pe la jumatatea zidului este o linie care marcheaza turnul original, de pe vremea cand era Turnul de Est. Ferestrele ingradite amintesc de perioada lunga cand turnul a fost inchisoare. La nivelul de jos este o fereastra dubla, arc - potcoava, fasonata, cu caramida, care sta pe baza din piatra si care dateaza din secolul al XIII-lea.

Fatada Turnului lui Ioan al II-lea, in urmatoarea fotografie.




Odata ajunsi la intrarea in castel, turnul se inalta pe patru niveluri si are 156 trepte, iar nivelul superior duce catre o terasa mare cu vederi splendide la imprejurimile palatului: in prim plan este districtul orasului Canonjias, la dreapta este Catedrala, in partea opusa este vechiul Cartier Evreiesc cu cimitirul Evreiesc pe malurile raului Clamores, la stanga Valea Eresma si biserica Veracruz.

Turnul lui Ioan al II-lea eate rezultatul extinderii Turnului de Est, un proiect inceput in timpul domniei lui Ioan al II-lea, in secolul al XV-lea si finalizat de arhitectul Juan Guas in timpul regimului Monarhilor Catolici (a caror monograme sunt expuse pe unul din merloane). Turnul a fost odata inchisoare din care nu era nicio cale de scapare, deoarece exista un singur pasaj de trecere, cunoscut sub denumirea de "Aleea Executiei", care traversa acest turn masiv din piatra cu pereti subtiri. Oricum, nu exista nicio inregistrare a vreunei executii la Alcazar.

Prizonierii ilustri ai turnului se bucurau de confort sporit in celulele lor: tapiserii, covoare, mobila, etc, in concordanta cu rangurile lor. Ultimul "prizonier de stat" a fost primul ministru al lui Alfonso al XIII-lea, Generalul Berenguer, care a fost incarcerat de Guvernul Republicii a Doua.

Beciurile

Un coridor la dreapta intrarii, in prima curte interioara, conduce catre scarile beciului. In beciurile propriu-zise sunt vizibile clar ruinele Romane, care au facut parte din fundatiile Alcazarului. Aici, roca propriu-zisa este strabatuta de caverne si tuneluri, folosite in timp de razboi ca pasaje secrete.

Calea Armelor (Curtea Interioara de Parada)

Calea Armelor sau "Curtea Interioara de Parada" este centrul fortaretei si datoreaza forma sa prezenta modificarilor facute in timpul domniei lui Filip al II-lea (1556 - 1598). Proiectata de Francisco de Mora in stilul arhitectural de la El Escorial (de care Filip a fost foarte atasat), curtea a fost construita in anul 1593. Cladirea cu doua etaje dimprejurul curtii este din granit, galeria sa inferioara este formata din arce semi - circulare care stau pe pilastri zvelti, iar galeria superioara se inalta pe praguri.

Lucrarile de restaurare recente au scos la iveala ruinele unor ferestre de acelasi tip cu cele din partea de nord a palatului si care sunt de la inceputul secolului al XIII-lea. Au fost descoperite, de asemenea, ruinele unor arce semi-circulare, construite in stilul de tranzitie Romanic - Gotic. O stema mare din piatra, de pe centrul peretelui de sud, a fost pozitionata la origini deasupra intrarii principale. Insemnele heraldice si insignele Portugheze sunt ale lui Filip al II-lea, de pe vremea cand era rege al Portugaliei.

Insemnele heraldice, in urmatoarea fotografie.



Ornamentatia curtii este formata din doua bazine care sunt in armonie arhitecturala cu constructia palatului si de o fantana in centru. In spatele curtii au fost adaugate recent busturile lui Carol I si Filip al II-lea (copii dupa originalele lui Pompeo Leoni) si ale lui Filip al III-lea si Carol al III-lea. In coltul de vest sunt niste scari care duc la etaj si camerele principale ale Artileriei Generale Militare. In acelasi colt al cadrului usii Muzeului Colegiului Artileriei Regale este ciment care dateaza din anul 1487 si un tun turnat in anul 1797.

Calea Armelor (Curtea Interioara de Parada), in urmatoarele 3 fotografii.




Calea Armelor cu Turnul lui Ioan al II-lea in spate

Muzeul Colegiului Artileriei Regale

Intrarea in muzeu este situata in coltul drept al curtii de parada. Stema Colegiului Artileriei Regale a fost plasata deasupra usii de intrare in anul 1764. Dupa modificarile facute de Filip al II-lea, niciuna dintre camerele din aceasta zona nu a pastrat infatisarea originala, cu exceptia celor de pe aripa de nord. Lucrarile de restaurare recente au scos la iveala o fereastra similara cu cele din salile Palatului Vechi, care ofera acum o priveliste frumoasa a spendidei Vai Clamores. In concordanta cu un decret emis de Bordul Administratorilor Alcazarului, aceste trei camere deschise publicului apartin acum Colegiului Artileriei Regale.

Antetele portretelor "fiilor ilustri" ai Colegiului Regal sunt cele ale fondatorului Carol al III-lea (copie dupa originalul lui Mengs) si al primului director Contele Felix Gazolla de Cereto (copie dupa originalul lui Molinareto de la Fundatia Gazolla de Piacenza). Cei mai faimosi barbati ai colegiului sunt capitanii Luis Daoiz si Pedro Velarde, eroi ai rascoalei din 2 mai 1808. O harta de la intrare ilustreaza perioadele istoriei colegiului.

Sunt expuse si obiecte care dateaza din Razboiul Peninsular si din invazia lui Napoleon. Un interes mare il prezinta cateva arme, carti, documente, albume cu autografe si vesela de la Scoala Seviliei. Muzeul comemoreaza si istoria colegiului de aproape 100 de ani, cand Alcazarul a servit ca sediul sau. Fiecare spatiu este divizat astfel: cabinete cu exponate in centrul camerei, exemple de tehnici de artilerie de-a lungul peretelui din dreapta si exemple de tactici de-a lungul peretelui din stanga. Sunt date informatii despre exponate in fiecare sectiune.

Muzeul Colegiului Artileriei Regale, in urmatoarele 6 fotografii.


Intrarea in muzeu








Sala Vechiului Palat

 Sala Vechiului Palat dateaza din timpul Alcazarului original al lui Alfonso al VIII-lea (1158 - 1214), cunoscut ca "Cel din Las Navas", dupa victoria asupra Almohazilor in Batalia de la Navas de Tolosa din anul 1212. Sala este cunoscuta acum sub denumirea de Camera Ferestrelor Duble, datorita celor patru ferestre de pe peretele de nord. De secole, aceste balcoane mari care dadeau inainte spre exterior erau ascunse vederii. Ulterior a fost zidit un perete intre camera si extensia noua. Balcoanele sunt tipice stilului Cistercian de la inceputul secolului al  XIII-lea, in timp ce peretii ferestrelor duble au fost decorati in secolul al XII-lea cu rosu, pe stucatura alba.

In fortareata originala, aceasta camera era cunoscuta sub denumirea de "Palacio Maior" si a fost camera de audiente. In Evul Mediu, aceasta camera si cele doua camere mici care o flancau au format zona palatului. Camera din stanga era Camera Regala sau dormitorul monarhic, in timp ce camera din dreapta servea ca antecamera la Camera Tronului si era cunoscuta sub denumirea de Camera Semineu.

O scara mica de langa usa Camerei Regale, care ducea jos la beciuri era folosita de garzi, la schimbarea lor din palat, pe timpul noptii. Suita de armuri a fost facuta in stilul Germanic al secolelor XV si XVI, in timp ce halebardele dateaza din timpul domniei lui Ferdinand al VII-lea.

Sala Vechiului Palat, in urmatoarele 4 fotografii.








Camera Semineu

Aceasta camera a fost denumita dupa semineul de pe peretele de sud, care dateaza din timpul domniei lui Filip al II-lea. Camera are infatisarea camerelor regale de la Manastirea El Escorial. Se spune ca semineul din granit ar contine pietre luate de la Apeductul din Segovia. O grija deosebita s-a dat reproducerii mobilierului, tipic rezidentelor lui Filip al II-lea.

Obiectele expuse sunt: scaune manastiresti, o bancheta pictata cu scene a martiriului Sfantului Lawrnce, un birou cu coloane mici aurite si pictate, cateva oglinzi. Peretii sunt pictati cu picturi din secolul al XVII-lea, cu peisaje care infatiseaza palate si gradini imaginare, una din picturi infatisand Alcazarul original alaturi de catedrala veche care a fost distrusa in timpul Razboiului Comunitatilor. Sunt expuse si o tapiserie flamanda si copii ale portretelor lui Filip al II-lea si Filip al III-lea.

Caminul are o placa din otel cu stema primilor Bourboni. Usile sunt flancate de halebarde. Ca in toate camerele din zona care sunt deschise publicului, soclul pardosit cu placi din ceramica este in stilul Talavera, din secolul al XIX-lea.

Camera Tronului

Aceasta camera face parte din cladirea construita de regii din dinastia Trastamara. In concordanta cu o inscriptie comemorativa a Bataliei de la Jimena, aflata deasupra frizei, decoratiile camerei dateaza din timpul domniei lui Henric al IV-lea (secolul al XV-lea). Ornamentatia usii care duce catre Camera Semineu este complet intacta. Stucatura originala a frizei este facuta din cercuri care se intrepatrund, un motiv Mudejar comun pentru Segovia. Domul din lemn este pictat si contine scene ale cavalerismului si animale salbatice, motive foarte populare la acea vreme. Acest dom l-a inlocuit pe cel original, care a fost distrus complet in incendiul din anul 1862. Domul seamana cu cel de la o biserica din Urones de Castroponce, din Tierra de Campos, dateaza din aceeasi perioada si a fost facut de acelasi maestru in motive Mudejar, Xadel Mayor.

Tronurile si baldachinul din catifea au fost facute special pentru vizita la Alcazar a lui Alfonso al XIII-lea (1902 - 1931) si a Reginei Victoria Eugenia, cu ocazia sarbatoririi centenarului rascoalei din 2 mai. Numai monarhii au folosit tronurile. Cum aceasta zona din palat comemoreaza Monarhii Catolici, ornamentatia baldachinului contine stema Isabelei si a lui Ferdinand, cu mottoul "Tanto Monta". Picturile portretelor Monarhilor Catolici, a Reginei Isabela (facuta de Madrazo) si a Regelui Ferdinand (facuta de Montaner), dateaza din secolul al XIX-lea.

Toate ferestrele vitralii au fost facute de artistul segovian Munoz de Pablos, care s-a inspirat dupa "Manuscrisul Regilor Castiliei", facut de Hernando de Avila, pictorul curtii din timpul domniei lui Filip al II-lea.

Camera Tronului, in urmatoarele 3 fotografii.


Tronurile si baldachinul

Tavanul si friza

 
Fereastra vitraliu care il infatiseaza pe Henric al III-lea cel Bolnav

Camera Galerie

Cand a fost extins palatul vechi, Camera Galerie a devenit camera principala din Alcazar. Numele sau vine de la tavanul urias in forma de corp de nava rasturnat. Tavanul original a fost construit din ordinul Reginei Caterina de Lancaster, vaduva lui Henric cel Bolnav, cand domnea fiul sau, Ioan al II-lea. Tavanul original a fost distrus in incendiul din anul 1862. Reconstructia tavanului a fost posibila datorita desenelor facute de Avrial inainte de incendiul din anul 1847. Peretele dintre Camera Galerie si Camera Tronului a fost distrus, de asemenea, in incendiu si a fost reconstruit ulterior.

In friza Mudejar, armele din Castilia si Leon alterneaza cu arcuri ornamentale, aflandu-se intre doua inscriptii, cea superioara fiind din anul 1412, cand a fost instalata friza, iar cea inferioara avand rugaciunea Anima Christi, populara pe atunci la Curtea Castiliei. Inainte de construirea noilor camere, peretele din fata al vechiului palat era exterior,  ceea ce explica existenta celor patru ferestre duble. Masoneria este inca prezenta in ornamente, cu piese mici de zgura minerala la intersectii, ceea ce a dat inaltime lucrarii "sgrafitto" de mai tarziu.

La sfarsitul camerei este o pictura murala mare cu "Proclamarea Isabelei Catolica ca Regina a Castiliei si Leonului", care face referire la evenimentul care a avut loc in atriumul Bisericii San Miguel din Segovia, pe data de 13 decembrie 1474. Doua tapiserii brodate pe catifea rubinie (o reproducere a seriilor de imparati Romani de la Manastirea Las Huelgas), flancheaza usa care duce la Camera Tronului. Camera mai contine si o suita de armuri.

Figurile infatisate in ferestrele cu vitralii sunt ale regilor Castiliei. In centrul unei ferestre este fondatorul dinastiei Trastamara, Henric al II-lea (1369 - 1379), poreclit "cel Generos", in timp ce in sectiunea din stanga este zugravita moartea lui Petru I cel Crud (1350 - 1369), in mainile fratelui sau vitreg Henric Trastamara, iar in sectiunea din dreapta este infatisata moartea fiului lui Henric, Ioan I, ca urmare a caderii de pe cal.

Stemele sunt ale Cstiliei si Leonului (dedesubtul lui Henric al II-lea), a Aragonului (dedesubtul lui Ioan I) si este expusa emblema Trastamara cu capete de dragoni (dedesubtul lui Petru I). Pe alta fereastra este pictat Henric al III-lea (1390 - 1406, cunoscut ca si Cel Bolnav sau cel Infirm, datorita starii sale constante de boala), pe tronul Aragonului, impreuna cu sotia si copiii sai.

Din acesta camera se iese intr-un balcon cu o ogiva mare, care ofera  una dintre cele mai frumoase vederi ale Segoviei, cu altarul Sfintei Fecioare de la Fuencisla (Sfantul patron al orasului si provinciei Segovia), Manastirea Carmelitelor Desculte (locul unde se afla mormantul Sfantului Ioan), in cel mai inalt punct se afla satul Lamarramala (renumit pentru sarbatoarea Sfintei Agata, cand femeile au controlul municipalitatii, o zi pe an), Biserica La Vera Cruz si Manastirea El Parral y La Ceca.

Camera Galerie, in urmatoarele 3 fotografii.





Camera Conuri de Pin

Aceasta camera are denumirea de la motivele decorative ale tavanului, unde sunt expuse 392 nconuri de pin, toate diferite. Ca si in Camera Tronului, friza este Gotica, cu motive Mudejar. Cei patru ingeri pictati tin scuturi cu armele Castiliei si Leonului. Inscriptia de pe friza relateaza ca acesta camera a fost ornamentata in anul 1452, la ordinul lui Henric al IV-lea, cand a fost succesor al tronului.

Vitraliile din aceasta camera il infatiseaza pe fondatorul Alcazarului, Alfonso al VIII-lea, cu fiica sa, Lady Berenguela. Insemnele heraldice se refera numai la regatul Castiliei, acesta fiind posesia exclusiva a lui Aalfonso. Peretii sunt acoperiti cu damasc rubiniu si impodobiti cu tapiserii care dateaza din secolele al XV-lea si al XVI-lea. Un interes mare printre obiectele de mobilier il reprezinta un cabinet aurit si pictat, care dateaza din secolul al XVII-lea. Ferestrele mici din aceasta camera sunt pictate cu picturi care infatiseaza ravagiile incendiului din anul 1862.

Camera Regala

Camera, care a fost dormitor regal, l-a gazduit pe Ferdinand al VII-lea (1814 - 1833), in timpul vizitei sale la Colegiul Artileriei, in anul 1817. Cornisele care orneaza usile Gotice Mudejar sunt copii din piatra Novelda a stucaturilor de la Palatul lui Henric al IV-lea din districtul San Martin al Segoviei. Peretii sunt impodobiti cu tapiserii care infatiseaza scene de la curtea regala si a turnirurilor din timpul domniilor Monarhilor Catolici.

Tavanul infatiseaza scuturile si armele regilor Castiliei si Leonului, iar armele lui Ioan al Portugaliei sunt expuse pe panouri. Deasupra usii palatului vechi este o efigie a Sfantului Anton. Patul din lemn de nuc este Gotic si dateaza din secolul al XVI-lea. Are un baldachin din brocart rubiniu, tesut cu fir din aur, iar cuvertura, care este, de asemenea din brocart, infatiseaza armele Castiliei si Leonului, asa cum erau ele in timpul domniei lui Henric al IV-lea.

Camera Regala, in urmatoarele doua fotografii.





Sala Regilor

Camera principala din castel, Sala Regilor, a fost locul celor mai importante ceremonii de la curte. Construirea acestei sali este atribuita lui Alfonso al X-lea cel Intelept (1252 - 1284), dar nu exista niciun document care sa ateste acest lucru. Desenele si picturile sunt caracteristice perioadei Gotice tarzii si ale restaurarii lui Filip al II-lea. Cum camera originala a fost distrusa complet in incendiul din anul 1862, a fost necesar sa se apeleze la Manuscrisul Regilor Castiliei si la desenele lui Avrial pentru restaurarea salii.

Tavanul este format din panouri ornamentale hexagonale de influenta Renascentista. Ca si in galeriile bisericesti, friza contine 52 efigii cu toti regii si reginele din Asturias, Leon si Castilia, de la Pelayo (720 - 737) la Ioan Nebunul (1504 - 1517). Cartusele ornamentale au fost compuse de Esteban Garibay si contin cele mai importante evenimente din fiecare domnie a monarhilor.

Extrem de curios este numarul de regi cu numele de Alfonso, care difera de cel folosit in cartile de istorie. Prima schimbare este a lui Alfonso I de Aragon, care este denumit ca Alfonso al VII-lea, sotul Donei Urraca, fiica lui Alfonso al VII-lea al Castiliei si Leonului. Prin urmare, Alfonso al X-lea Inteleptul apare ca Alfonso al XI-lea. De asemenea, numele reginelor sunt numarate in ordine cronologica, asa ca Isabela Catolica devine Isabela a VI-a si fiica sa, Ioana I cea Nebuna devine Ioana a VII-a.

Pe un nivel inferior sunt patru nise deasupra usilor, care contin portretele lui Fernan Gonzales (Primul Conte al Castiliei), El Cid Campeador si si ginerii lui Alfonso al VI-lea (1072 - 1109), primul rege care a repopulat orasul. Decoratia salii este completata cu pictura lui Bejarano "Cucerirea Cadizului de cattre Alfonso Inteleptul" si cu copii ale portretelor lui Filip al II-lea, a Anei de Austria (a patra sa nevasta) si Regina Elisabeta a Frantei, prima nevasta a lui Filip al IV-lea (1621 - 1665). Scaunele din lemn au fost facute special pentru vizita lui Alfonso al XIII-lea la Alcazar.

Un set de cruci din podeaua balconului mare al acestei sali il comemoreaza pe fiul lui Henric al II-lea, care a cazut de aici, din mainile guvernantei si a murit. Terifiata de cele intamplate, guvernanta s-a aruncat dupa el. Copilul a fost ingropat in catedrala veche, dar mormantul sau a fost transferat mai tarziu in catedrala noua.

Sala Regilor, in urmatoarele 8 fotografii.







Pictura lui Bejarano "Cucerirea Cadizului de cattre Alfonso Inteleptul"




Camera Snur

Aceasta camera a fost restaurata la inceputul secolului al XX-lea in stilul lui Henric al IV-lea, dupa desenele lui Avrial. Interesant este tavanul cu panouri ornamentale atipice, cu pavilioane pictate cu cerul si stelele. Friza, care a fost originala in relief, a fost pictata sa reproduca scene ale cavalerismului. Peretele de nord consta intr-o galerie de arce, cu un parapet de siguranta. Peretele de sud este impodobit cu o tapiserie cu detalii ale seriilor Capturarii lui Arcila, originalul fiind in Biserica Pastrana de Guadalajara.

Decorarea aceste camere mici este completata cu o pleiada de sfinti si martiri dintr-un altar Gotic si de diferite tablouri de la inceputul secolului al XVI-lea, cu teme religioase, incluzand Buna Vestire, Sf.Barbara si Sf.Lucia. Cea mai interesanta decoratie a camerei este, oricum, cea a frizei care reprezinta Snurul Sf.Francis.

O legenda spune ca Alfonso al X-lea Inteleptul, care era si ingamfat, a afirmat ca Dumnezeu ar fi trebuit sa-l consulte si pe el inainte de a ceea Universul. Calugarul Antonio de Segovia l-a rugat sa-si confeseze pacatul, insa regele a refuzat. In concordanta cu un cronicar din acele timpuri, Dumnezeu l-a pedepsit pe Alfonso pentru indrazneala sa, trimitandu-i un fulger care a zguduit cladirea puternica, a smerit regele si l-a trimis la cainta. Sotia regelui, Violant de Aragon a ordonat sa se orneze o camera cu Snurul Ordinului Franciscanilor, ordin din care facea parte calugarul Antonio, ca sa-i aminteasca regelui ca intelepciunea lui Dumnezeu este infinit mai mare decat a oamenilor de rand, fie ei si regi.

Oricum, decoratia este mai probabil facuta de Henric al IV-lea, care a cedat o proprietate de stat Franciscanilor. Cunoscuta ca Sf.Antonio el Real, comunitatea gazduieste acum o comunitate de clerici saraci. Un panou din lemn cu zabrele care desparte o camera adiacenta mica de Capela, permitea monarhilor sa asculte slujbele religioase separat de curteni.

Camera Snur, in urmatoarele 3 fotografii.





Budoarul Reginei

Cunoscuta odata ca si "Closetul Regelui", acesta camera este adiacenta Camerei Snur. De aici a izbucnit incendiul. Tavanul original, care conform descrierilor vechi a constat in patru panouri ornamentale decorate cu bleo si auriu si cu unul subtire cu motive vegetale, a fost distrus complet de flacari. Soclul este din placi de faianta de Toledo, din secolul al XVI-lea.

Capela

In aceasta capela a avut loc slujba casatoriei lui Filip al II-lea cu Ana de Austria. Cu toate ca a fost decorata in stil Renascentist inainte de incendiu, acum capela are un tavan cu panouri ornamentale Mudejar din biserica din Cedillo de la Torre, din provincia Segovia. Peretii sunt acoperiti cu damasc si este expusa crucea Sfantului James. Soclul este din ceramica veche de Talavera. Spatarele a doua jilturi Renascentiste din capela sunt sculptate cu capetele Monarhilor Catolici. Ferestrele vitralii infatiseaza figuri de sfinti, asociate traditional cu familia regala de Castilia.

Altarul inalt, care dateaza din primul sfert al secolului al XVI-lea, este de la Scoala de la Valladolid si consta in 17 panouri cu scene din Noul Testament. Antablamentul care a fost achizitionat de Bordul Administratorilor in anul 1962, este Gotic si a fost adus de la biserica Viana de Cega. In centru sta o sculptura din lemn, Gotica, a Sfintei Barbara (Sfantul patron al artileristilor), iar in nisa din stanga este alta figura, Romana, de sfant, descoperita recent in timpul lucrarilor de restaurare.

In fata altarului este o cruce din argint, de procesiune, iar pe podea, in centrul camerei, mormintele a doi vistiernici din trecut, ai Alcazarului. Altarul de pe peretele de nord dateaza din secolul al XV-lea si a fost facut de Scoala Castiliei. Panoul central il infatiseaza pe Sf.James, in timp ce pe pereti sunt sfintii Sebastian, Agata, Vincent si Bridget. In partea opusa altarului este una dintre putinele lucrari de arta salvate din incendiu, Adoratia Magilor, semnata de Bartolommeo Carducci, in anul 1600. Alta lucrare magnifica este Coborarea de pe Cruce de Seghers.

Capela, in urmatoarele 4 fotografii.







Ante - Capela

Un panou ornamental din otel, din secolul al XVI-lea, din atelierele din Cristobal de Andino, separa Capela de Ante-Capela. Aceasta camera, a carui soclu este din placi de ceramica de Talavera, duce la Curtea Ceasului si prin usa din dreapta la Terasa Bazin.

Curtea Ceasului

Decoratia si arhitectura din acesta zona sunt mai simple decat cele din Curtea de Parada (se ajunge din acest punct printr-un pasaj arcuit la capatul indepartat). Aceasta curte interioara si-a luat denumirea de la ecranul solar de pe peretele turnului, care duce la scarile Donjonului. Stema imperiala a lui Carol I, aflata deasupra usii, a fost demolata si adusa aici de la poarta San Martin, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Mai jos de Donjon este Sala de Arme.

Camera Armelor sau Sala de Arme

Structura acestei camere a ramas intacta si dupa incendiul din anul 1862. Bolta camerei are infatisarea tipica secolului al XIII-lea, in stilul arhitectural Cisterian. Cum castelul se termina in forma unei prove, acesta camera are forma alungita. In peretii de pe ambele parti sunt ferestre mari, duble, una are vedere catre Valea Clamores si catre dealul mic unde este situat cimitirul medieval al Evreilor, iar ceaslalta are vedere catre pasajul Terasei Regilor.

Acesta camera a continut altadata cele mai importante piese din armureria si trezoreria regala. Astazi sunt expuse: o colectie remarcabila de arme, obuziere, lanci, halebarde, bombardiere, iar cele mai importante sunt sabiile, care dateaza din secolele XV-XVII. Un numar de armuri sunt expuse frumos, dar probabil cel mai interesant exponat din toate este arcul de vanatoare impodobit cu vulturul imperial, din cabinet. Este similar cu cel zugravit in pictura cu portretul Regelui Carol al V-lea, facut de Lucas Cranach, care se afla in Muzeul Prado.

Camera Armelor, in urmatoarele 6 fotografii.









Trezoreria

Aeasta camera mica, semi-circulara de la baza Donjonului a fost magazia celor mai valoroase piese din Trezoreria Regala. Grilajul de la inttrare este Roman. Presa din centrul camerei este facuta din bronz si cantareste 4.292 pounds. A fost facuta pentru a bate monede in timpul domniei primului rege Bourbon, Filip al V-lea. Pe parti sunt trei cutii mari cu mecanisme complicate, care sunt exemple ale muncii maestrilor Monetariei Segovia, fondata de Filip al II-lea in secolul al XVI-lea.

Terasa Bazin, Gradina Almohad si Turnul Adiacent

Aceasta terasa si-a luat numele de la un bazin din centru, care dateaza din timpul domniei lui Filip al II-lea. Terasa ofera, de asemenea, o vedere a Donjonului (cel mai frumos turn al Alcazarului), in toata splendoarea sa. La stanga si dedesubt se afla Gradina Almohad, cunoscuta sub denumirea de "Patio de la Fruta" (Curtea Fructelor), care este pictata pe tavanul casetat din Camera Galerie. Gradina se poate vedea numai din acest punct. De la terasa coboara o scara care duce in jos, la Turnul Adiacent, care a fost original un turn cu ceas peste Valea Clamores.

Terasa, Gradina Almohad si Turnul Adiacent, in urmatoarel 11 fotografii.




Donjonul


Gradina Almohad si Turnul Adiacent


Turnul Adiacent



Catedrala din Segovia





Recomand vizitarea Alcazarului de Segovia!








Comments

Popular posts from this blog