Franta - Palatul Versailles - partea a II-a

 

FRANTA -

PALATUL VERSAILLES - PARTEA a II-a

 

 

In acest articol va prezint Palatul Versailles, partea a II-a (Apartamentul privat al Regelui, Apartamentul privat al Reginei, Camera Incoronarii, Galeriile Istorice si Gradinile Versailles).

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Versailles, partea I (istoricul palatului, Capela Regala, Camerele secolului al XVII-lea, Apartamentele de Stat ale Regelui si Sala Oglinzilor), le gasiti aici.

 

Apartamentul privat al Regelui (Suia Regelui, etajul I)

 

In mod traditional, Regele a avut doua apartamente: un apartament ceremonial, pentru evenimente oficiale si un apartament privat, pentru viata sa personala, dar imediat dupa instalarea definitiva a Curtii sale la Versailles in anul 1682 si moartea Reginei Maria Tereza din urmatorul an, Ludovic al XIV-lea a preferat o suita de camere proiectate in jurul Curtii de Marmura, care au devenit sediile sale principale de locuit.

 

Regele tinea aici atat evenimentele publice cat si cele private, dand si evenimentelor private un caracter oficial. Aceasta viata, care a fost una dintre cele mai perpetue performante si una in care fiecare moment era guvernat de eticheta, a fost impus si succesorilor sai, care aveau totusi si zone in care se puteau retrage. Dar pana la sfarsitul Vechiului Regim, Suita Regelui a ramas baza puterii Coroanei. In starea sa actuala, Suita Regelui contine cinci camere: o camera de garda, doua anticamere, dormitorul si cabinetul de consiliu.

 

Dormitorul Regelui

 

In anul 1701, Dormitorul Regelui, inima autentica a vietii de la Curte, a fost amenajat in centrul castelului. Cand era Regele acolo, accesul in dormitor era guvernat strict de eticheta, dar in absenta sa, oricine putea sa-l viziteze si aceasta camera i-a uimit pe contemporani.

 

Ludovic al XIV-lea dormea acolo, dar succesorii sai au avut alt dormitor mai mic, care a fost mai confortabil. Ei au continuat, oricum, sa observe ritualurile ceremoniale de "Trezire" si "Culcare". Ritualul Trezirii tinea cam o ora si consta din sase intrari succesive, dupa rangul fiecarui curtean.

 

"Mica Trezire" avea loc cand Regele se scula din pat, in jurul orei 08.30 dimineata si era spalat, barbierit si pieptanat. Pentru un numar mic de oameni, care aveau acces la acest ritual, era o oportunitate sa vorbeasca cu Regele si sa obtina favoruri la Curte. Apoi, in timpul "Marii Treziri", Regele era imbracat in fata catorva sute de oameni.

 

Ludovic al XIV-lea se intorcea in dormitorul sau la aproximativ ora 1 dupa amiaza, pentru a lua masa, ritual care se incadra la "Servicii mai mici", cu alte cuvinte el statea singur la amsa, dar se afla intotdeauna in prezenta barbatilor Curtii. Tot in Dormitorul Regelui se tineau audientele individuale, sau audientele ceremonale pentru ambasadori si ceremoniile pentru cele mai inalte functii.

 

Este singurul spatiu din castel care nu a fost transformat de succesorii sai si care a pastrat capodoperele colectiilor regale incorporate in paneluri. Camera a pastrat decorul sau original de dupa Revolutie si in particular cateva picturi: "Cei patru Evanghelisti" si "Denarius a lui Cezar" facute de Valenti de Boulogne, "Sfantul Ioan Botezatorul" de Carraciolo, "Maria Magdalena" de Dominichino, "Autoportret" si "Portretul Marchizului de Moncade" de van Dyck.

 

Dormitorul Regelui, in urmatoarele doua fotografii.

 

Ne-am intors in Sala Oglinzilor.

 

Gradinile Versailles vazute din Sala Oglinzilor

 

Apartamentul privat al Reginei (primul etaj)

 

Apartamentul Privat al Reginei este simetric cu Apartamentele de Stat ale Regelui si este cu vedere la parterul aripii de sud. Dar, spre deosebire de suveran, care din timpul lui Ludovic al XIV-lea a abandonat Aparatamentele sale de Stat, Regina a continuat sa locuiasca in aparatmnetul sau, ceea ce explica faptul ca decorul s-a stricat de cateva ori in secolul al XVI-lea.

 

Dupa moartea Reginei Maria Tereza din anul 1683, apartamentul a fost ocupat succesiv de doua mostenitoare ale tronului, Maria-Cristina de Bavaria, Maria Adelaida de Savoy, apoi de doua regine, Maria Leszczinska (din anul 1725 pana in anul 1768) si Maria Antoaneta (din anul 1770, cand era inca mostenitoarea tronului, pana in anul 1789).

 

Apartamentul Reginei contine patru camere, care se pot vizita si in zilele noastre, de la dormitor la camera de garda, opus modului in care au fost utilizate in Vechiul Regim.

 

Dormitorul Reginei

 

Dormitorul Reginei este camera principala a suitei, unde statea de obicei Regina. Ea dormea acolo, insotita adesea de Rege. Diminetile ea il primea pe Rege atat in timpul cat si dupa toaleta ei, un obicei in orarul Curtii care incepea atunci cand se ridica Regele din pat. Tor aici s-au nascut copiii regali, in public: 19 "Copii ai Frantei" au fost nascuti in acest dormitor.

 

Decorul pastreaza memoria a trei regine care au ocupat camera: partajarea tavanului dateaza din timpul Reginei Maria Tereza, dar picturile, facute de Boucher, sunt din timpul Mariei Leszczinska, cat si panelurile. Toate acestea au fost pastrate in timpul Reginei Maria Antoaneta, care a schimbat numai mobilierul si semineul.

 

Cand palatul a fost invadat de multime, pe 6 octombrie 1789, Maria Antoaneta a reusit sa scape prin una din cele doua usi ale nisei mici, care avea acces la camerele private ale Reginei, dintre care erau zece camere rezervate vietii sale private si servitorilor ei. Cand a avut loc Revolutia, palatul nu a fost jefuit, dar mobilierul a fost vandut la licitatii, care au durat un an intreg.

 

Cateva piese au fost regasite, cum ar fi caseta de bijuterii Schwedfeger de la dreapta patului sau a semineului, in timp ce altele au fost inlocuite cu piese echivalente, cum ar fi de exemplu scaunele livrate pentru Contesa de Provence, cumnata Reginei, pentru vizita Regelui Gustav al III-lea al Suediei.

 

In ceea ce priveste tesaturile agatate in jurul patului si pe pereti, acestea au fost retesute in Lyon in stilul desenelor animate originale, care fusesera pastrate. Patul si balustrada au fost reconstruite pe baza unor documente vechi.

 

Dormitorul Reginei, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Salonul Nobililor

 

Anticamera din timpul Reginei Maria Tereza a fost in aceasta camera, pe care Regina Maria Leszczinska a folosit-o ca sa-si tina audientele, stand sub un baldachin. Tot aici ea isi tinea cercurile, adica intalnirile cu doamnele Curtii.

 

Maria Antoaneta a schimbat total decorurle acestei camere, pastrand numai picturile tavanului, iar peretii au fost decorati pentru ea, cu damasc verde mar, impodobit cu panglica lata din aur. A fost livrat mobilier nou care era modern si rafinat. Pentru comodele maiestuoase si piesele de colt concepute pentru acesta camera, Riesener, fabricantul de dulapuri preferat al Reginei, s-a conformat celor mai noi tendinte englezesti, abandonand incrustatile sale mari in mahon, in timp ce benzile aurite precum si placile albastre ale acestui maiestuos ansamblu se potriveau cu cele ale semineului, care era si el nou.

 

Portretul lui Ludovic al XV-lea in costum regal, executat in tapiserie de Cozette, dupa o pictura facuta de Van Loo era deja in acelasi loc in timpul Mariei Antoaneta.

 

Salonul Nobililor, in urmatoarele doua fotografii.

 

Tavanul Salonului

 

Antecamera Pentru Mesele Regale

 

In anticamera Reginei se tineau ospetele publice, un ritual generos care atragea o multime de oameni. Cei din familia regala stateau pe locurile lor, asezati la masa. In fata lor erau ducesele, printii sau functionarii regali inalti, care aveau si ei privilegiul sa stea pe scaune. Erau apoi si celelalte doamne sau domni care, dupa rang sau cu permisiunea insotitorilor, aveau voie sa participe la aceste mese regale. Ei trebuiau sa stea in picioare.

 

Ludovic al XIV-lea s-a fortat sa participe la acest eveniment aproape in fiecare seara; Ludovic al XV-lea a preferat cinele mai intime cu prietenii; cat despre Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta, documentele vremii au raportat urmatoarele: "Regina statea in stanga Regelui. Ei stateau cu spatele la semineu. Regele a mancat cu pofta, dar Regina nu si-a scos manusile si nu si-a folosit servetul, ceea ce nu era manierat." Pentru a nu se plictisi la aceste mese, Maria Antoaneta a cerut sa fie muzica in permanenta la aceste ospete si de aceea s-a instalat o platforma pentru muzicieni in aceasta camera.

 

Antecamera Pentru Mesele Regale, in urmatoarea fotografie.

 

Pictura o reprezinta pe Regina Maria Antoaneta si copiii ei

 

Camera Incoronarii (primul etaj)

 

Camera mare a fost modificata complet in secolul al XIX-lea, cand Regele Ludovic-Filip a transformat Versailles intr-un muzeu, povestind istoria Frantei pana la propria domnie, prin picturi si sculpturi. De aceea, el a atasat Galeriile Istorice, care ocupa astazi o parte semnificativa a aripilor palatului si alte spatii.

 

Picturile din aceasta camera se refera la epoca lui Napoleon si numele sau vine de la prezenta faimoasei picturi a lui David, care infatiseaza ceremonia incoronarii lui Napoleon si a Joséphinei, care a avut loc in Catedrala Notre-Dame din Paris, pe data de 2 decembrie 1804.

 

Sub Vechiul Regim, aici a fost o camera mare de garda, care, datorita dimensiunilor sale si a decorului neutru, a fost folosita in diferite ocazii: pentru ceremoniile de spalare a picioarelor in Joia Mare, pentru "Paturile dreptatii", in care Regele impunea dorinta sa Parlamentului si chiar pentru petreceri de nunti.

 

Lucrarile majore din Camera Incoronarii, una facuta de David: "Distributia vulturilor la Campul lui Marte" (1804) si alta de Gros: "Batalia de la Aboukir" (1799) acopera peretii de est si de nord. Panelurile de deasupra usii, pictate de Gérard infatiseaza Curajul, Geniul, Generozitatea si Constanta. Alegoria de pe tavan este o lucrare de Callet.

 

Coloana din bronz si portelan din centrul camerei, comandata de Napoleon I comemoreaza Batalia de la Austerlitz (2 decembrie 1805).

 

Camera Incoronarii si picturile sale, in urmatoarele 7 fotografii.

Coloana din bronz si portelan din centrul camerei

 

Gradinile Versailles vazute din Camera Incoronarii, in urmatoarea fotografie.

 

 

Muzeul de Istorie al Frantei (Galeriile Istorice, primul etaj)

 

Dupa Revolutia din anul 1830, care l-a indepartat pe Carol al X-lea, fratele mai tanar al lui Ludovic al XIV-lea si ultimul Bourbon care a domnit, a fost proclamat Rege al Frantei varul sau, Ludovic-Filip de Orléans. Prin decizia luata in anul 1833, noul suveran a demonstrat determinarea sa de a scapa de Vechiul Regim, indepartand statuile rezidentei regale de la Versailles si transformand palatul in muzeu.

 

Cu un entuziasm istoric in vremea in care disciplina devenise o veritabila stiinta, el a decis sa asambleze acolo toate picturile, imaginile desenate si gravurile care ilustreaza evenimente sau personalitati din istoria Frantei, chiar din primele sale zile. Pentru a face acest lucru, el a adunat piese din colectiile regale, princiare, private si institutionale si le-a suplimentat cu mii de copii si lucrari retrospective, comandate artistilor contemporani.

 

Regele i-a comandat arhitectului Nepveu sa organizeze totul. Arhitectul a distrus multe apartamente princiare, in special din cele doua aripi principale ale castelului, unde sunt aceste galerii istorice si astazi. In timp ce pentru Regele Ludovic-Filip, acest muzeu, inaugurat in anul 1837 si dedicat "tuturor gloriilor Frantei" a reflectat o ambitie politica (pentru a reconcilia partizanii diferitelor regimuri succesive incepand cu anul 1789 si astfel a impus propria sa legitimitate ca rege al tuturor francezilor), muzeul ramane principala sursa istorica franceza, cu mai mult de 6.000 de picturi si 3.000 de sculpturi.

 

Galeria Bataliei

 

Aceasta galerie a fost creata in anul 1837 de catre arhitectii Fontaine si Nepveu. Avand 120 metri lungime, galeria ocupa cea mai mare parte a aripii de sud, construita in anul 1681 pentru a gazdui printii familiei regale. 5 apartamente frumoase de la primul etaj si 14 sedii din atic ale curtenilor au fost distruse pentru a putea face aceste galerii, comandate de Ludovic-Filip, impreuna cu Camera anului 1830 de langa galerie.

 

Sala Bataliei are 35 de picturi mari si 82 busturi si ilustreaza faptele vitejesti ale figurilor militare majore ale Frantei. Ciclul incepe cu descrierea Bataliei de la Tolbiac, incheiata cu victoria francilor, care a dus la fondarea monarhiei franceze de catre Clovis I (primul Rege al francilor), in anul 496 si se termina cu cea a lui Napoleon de la Wagram, din anul 1809. Alti pictori care au fost implicati in realizarea acestui proiect grandios au fost Eugène Delacroix, François Gérard si Horace Vernet.

 

Consulatul si Camerele Imperiale

 

Epoca Napoleoniana este infatisata cel mai bine la Versailles. Istoria sa este spusa in 31 de camere distribuite intre parterul aripii de sud si aticurile localizate deasupra lor. Cand Ludovic-Filip a creat acest muzeu, erau inca partizani numerosi si influenti ai Imparatului si subiectul abunda pe masura ce fiecare artist a simtit sa preamareasca gloria lui Napoleon.

 

Este ilustrat fiecare aspect al domniei lui Napoleon, de la ascensiunea sa la putere, inainte de ceremonia de incoronare din 2 decembrie 1804, pana la a doua abdicare din anul 1815: campaniile militare din Italia, Egipt si din toata Europa pana in Rusia, aliantele diplomatice, reorganizarea administrativa, familia imperiala si demnitarii regimului.

 

Fiind si de un interes istoric semnificativ, colectia se distinge clar prin valoarea artistica a lucrarilor sale, facute de cativa dintre cei mai mari pictori istorici sau de portrete (Gros, Guérin, Girodet-Trioson, David, Regnault), pictori topografi (Lejeune, Bagetti) si sculptori (Houdon, Boizot si Canova).

 

Galeria Bataliei, in urmatoarele 12 fotografii.

 

 

Gradinile Versailles

Partea de vest a gradinilor

 

Gradinile Versailles au fost incluse intr-un program de replantare, incepand cu anul 1992, iar dupa devastatoarea furtuna de iarna din decembrie 1999 lucrarea a fost urgentata astfel incat un numar mare de zone au recapatat infatisarea initiala. Panorama gradinilor vazuta de la fereastra centrala a Salii Oglinzilor merge de la Parterul Apei (compus din doua piscine ornamentale) pana la orizont. André Le Nôtre a dezvoltat aceasta perspectiva originala care existase inainte de domnia lui Ludovic al XIV-lea si a extins gradinile prin largirea Bulevardului Regal si saparea Marelui Canal.

 

Parterul Apei

 

Cele doua piscine ornamentale par sa fie o extindere a fatadei palatului. Fiind distrus de cateva ori, acest ansamblu a capatat forma finala in anul 1685. Decorul sculptat a fost apoi proiectat si supravegheat de Charles Le Brun: fiecare piscina este inelata, cu patru statui culcate, reprezentand raurile Frantei, precum si patru nimfe si patru grupuri de copii. Intre anii 1687 si 1694, fratii Keller, proprietari fondatori, au turnat modelele furnizate de sculptori (Tuby, Le Hongre, Regnaudin, Coysevox si altii) in bronz.

 

Parterul Apei nu poate fi vazut separat de cele doua fantani cunoscute sub denumirea de "Animale in lupta", finalizate in anul 1687, care incadreaza marea scara care coboara spre Bazinul Letona sau catre sase statui alegorice: Aerul (de Le Hongre), Seara (de Desjardins), Amiaza si Zorile (de G.Marsy), Primavara (de Magnier) si Apa (de Le Gros), care fac parte din "Marele ordin" al lui Colbert pentru statui din marmura, din anul 1674.

 

Bazinul Latona

 

Inspirat de Metamorfozele lui Ovidiu, Bazinul Latona ilustreaza legenda Latonei, mama lui Apollo si a Dianei, protejandu-si copiii de insultele taranilor din Licia si cerandu-i lui Jupiter sa o razbune. El a facut acest lucru transformandu-i in broaste sau soparle.

 

Lucrarea centrala din marmura, facuta de fratii Marsy, care o infatiseaza pe Latona si copiii ei, a fost localizata initial, in anul 1670, pe o stanca. A fost inconjurata de sase broaste scufundate pe jumatate in apa si inca 24 de broaste pozitionate in afara bazinului, pe peluza ridicata. La vremea aceea, zeita era cu fata la castel.

 

Acest ansamblu a fost modificat de Jules Hardouin-Mansart intre anii 1687 si 1689. In locul stancii a fost pus un soclu concentric din marmura, iar Grupul Latona este acum cu fata la Canalul Mare. Bazinul Latona este extins printr-un parter unde se afla cele doua fantani in forma de soparle.

 

Bazinul Latona, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Bulevardul Regal

 

Cunoscut sub denumirea de "Covorul Verde":, datorita gazonului care este pe mijloc, Bulevardul regal are 335 metri lungime si 40 de metri latime. Aspectul initial dateaza din timpul lui Ludovic al XIII-lea, dar Le Nôtre l-a largit si l-a impodobit cu 12 statui si 12 vase (plasate in perechi simetrice). Majoritatea acestora sunt lucrari regale trimise de studentii Academiei Frantei din Roma, in secolul al XVII-lea.

 

Pe cealalta parte a bulevardului, drumurile ofera acces la grote, pe care vizitatorii gradinilor le descopera treptat, pe masura ce inainteaza.

 

Bulevardul Regal, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Bazinul Apollo si Marele Canal

 

Un bazin, cunoscut sub numele de "Bazinul Lebedelor" a existat in acest loc inca din anul 1636, sub Ludovic al XIII-lea. Ludovic al XIV-lea l-a largit si l-a impodobit cu un ansamblu somptuos si faimos din plumb aurit, reprezentandu-l pe Apollo in carul sau, o lucrare facuta de Tuby, bazata pe un desen al lui Le Brun.

 

Tuby a facut acest grup monumental intre anii 1668 si 1670 la fabrica Gobelin. A fost apoi transportat la Versailles, inainte de a fi pus pe pozitie si aurit in anul urmator.

 

Lucrarea la Marele Canal, care este urmatorul dupa Bazinul Apollo a durat 11 ani, intre anii 1668 si 1679. A fost locul a numeroase festivaluri pe apa, cu multe barci mici care navigau pe el. Ludovic al XIV-lea a pus pe canal numeroase barci si vase in miniatura. In anul 1674, Republica Venetia a trimis Regelui doua gondole si patru gondolieri, care au fost gazduiti intr-un grup de cladiri de la capul canalului, cunoscute ca Mica Venetia.

 

Bazinul Apollo, in urmatoarele doua fotografii.

 

Marele Canal, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

 

Partea de nord a gradinilor

 

In partea de nord a gradinilor domina tema apei, probabil din cauza terenului natural care a fost ideal pentru constructia multor fantani. Dar Grota lui Tetis a fost, de asemenea localizata in apropiere, pana in anul 1684. La acea vreme, grota atragea numerosi vizitatori, datorita varietatii fantanilor sale si a frumusetii decorului sau interior.

 

S-a folosit aici acelasi principiu ca in lungul axei est-vest, adica un bulevard central, care deschide panorama si este captusit cu cranguri inconjurate de arbori.  Se mai pot vedea scari, o fantana piramidala (echivalentul Bazinului Latona), un Bulevard al Apei (care extinde perspectiva in acelasi mod ca Bulevardul Regal) si Bazinul Dragon (tema sa poate fi comparata cu Baile lui Apollo), care culmineaza intr-o mare piscina cu apa: Bazinul Neptun.

 

Parterul nordului sau Patul de flori din nord

 

Din terasa centrala si Parterul Apei, vizitatorii pot sa coboare cateva scari incadrate de doua sculpturi din bronz: Venus cel Virtuos, de Coysevox si Slefuitorul Cutitului de Foggini, aflate de-a lungul Parterului de nord, proiectat in anul 1664. Pe alta parte a bulevardului central sunt doua "Bazine ale Coroanei" in care sunt tritoni si sirene care inoata, lucrare facuta de Tuby si Hongre.

 

Parterul de nord este inconjurat de 18 sculpturi, dintre care 15 apartin "Marelui ordin" al anului 1674. Designul iconografic al parterului, proiectat de Charles le Brun, ilustreaza mitul lui Apollo, a vietii sale daruitoare si a rasei sale influente de-a lungul Pamantului; Statuile au fost aranjate in patru sectiuni care reprezentau cele patru continente, cele patru anotimpuri, cele patru temperamente, etc., dar schimbarile perpetue care au fost facute in modul de amenajare al gradinilor au dus in scurt timp la dispersarea acestor ansambluri.

 

Partea de nord a gradinilor, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Fantana Piramida

 

Fantana Piramida este o lucrare facuta de Girardon, bazata pe un desen al lui Le Brun si a fost realiata in trei ani. Este facuta din patru bazine impozante din marmura, sustinute de tritoni de plumb, delfini si raci.

 

Fantana Bazin a Nimfelor

 

Fiind alimentata cu apa din Fantana Piramida, cascada cunoscuta ca Baile Nimfelor Dianei este impodobita cu basoreliefuri, cel mai cunoscut dintre ele fiind cel de pe peretele de sustinere, care este o lucrare de Girardon, care a fost aurita inainte, iar celelalte au fost facute de Le Gros, Le Hongre si Magnier.

 

Bulevardul Apei

 

Conform fratelui Regelui Carol (faimosul scriitor de fabule), arhitectul care a proiectat acest bulevard a fost Claude Perault. Bulevardul este cunoscut si sub denumirea de Aleea Copiilor. Pe acest bulevard sunt 22 sculpturi din bronz, care sustin bazinele din marmura.

 

Bazinul Dragon

 

Bulevardul Apei culmineaza cu o jumatate de luna la Bazinul Dragon, care infatiseaza unul dintre episoadele din legenda lui Apollo: Python (ucis de sageata tanarului Apollo) este inconjurat de delfini si cupidoni inarmati cu arcuri si sageti, calarind pe lebede.

 

Jetul principal de apa se ridica la 27 de metri. De cealalta parte a bazinului sunt alei care duc la doua grote restaurate recent: la est este Grota Frantei Triumfante, iar la vest este Grota celor Trei Fantani.

 

Bazinul Neptun

 

Le Nôtre a supervizat constructia Bazinului Neptun intre anii 1679 si 1681, cunoscut la acea vreme ca "Piscina de sub Dragon" sau "Piscina Brad". Jacques Ange Gabriel l-a modificat usor in anul 1736 si in anul 1740 au fost puse trei grupuri de sculpturi: Neptun si Amphitrita, de L.S.Adam, Proteus, de Bouchardon si Ocean, de J.B.Lemoyne. Noul bazin, inaugurat de Ludovic al XV-lea a fost ornamentat cu o varietate de fantani, creand un ansamblu hidraulic extraordinar.

 

Partea de sud a gradinilor

Parterul de sud sau Patul de flori din sud

 

Cea mai buna panorama a acestei parti se vede probabil din Apartamentul Reginei, de la primul etaj al palatului. A fost denumit inainte Parterul Florilor sau Parterul Dragostei si este localizat sub Orangeria construita de Jules Hardouin-Mansart. Se poate ajunge aici pe niste scari flancate de doua dintre cele mai vechi sculpturi din parc, denumite "Copiii cu Sfinxuri". Copiii din bronz au fost modelati de Sarazin, turnati de Duval in anul 1668 si plasati pe sfinxuri din marmura, care au fost ciopliti de Lerambert.

 

Orangeria

 

Construita de Jules Hardouin-Mansart intre anii 1684 si 1686 pentru a inlocui orangeria mica facuta de Le Vau in anul 1663, Orangeria contine o galerie centrala boltita, de 155 metri lungime, extinsa de doua galerii laterale de sub Marea Scara, care are 100 de trepte. Lumina vine prin ferestre mari, arcuite. Parterul Orangeriei se intinde pe trei hectare; in timpul lui Ludovic al XIV-lea acesta a fost impodobit cu cateva sculpturi care sunt acum in Muzeul Luvru.

 

Fiind facuta din patru zone de gazon si o piscina circulara, Orangeria are pe timpul verii 1.055 copaci in tuburi (palmieri, oleandri, rodii, eugenii, portocali, etc.), care sunt dusi pe timpul iernii in interiorul Orangeriei. Dincolo de parterul Orangeriei, pe partea cealalta a Strazii Saint Cyr se afla Piscina Elvetiana. Sapaturile pentru construirea aceastei piscine au inceput in anul 1678 si s-au finalizat in anul 1688. Piscina are 682 metri lungime si 234 metri latime, acoperind o arie de 16 hectare (de doua ori marimea Pietei Concordiei din Paris).  

 

Orangeria, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Recomand vizitarea Palatului Versailles!