Londra - Palatul Westminster - partea a II-a

 

LONDRA -

PALATUL WESTMINSTER -

PARTEA a II-a

 

 

Va prezint partea a II-a a articolului despre Palatul Westminster din Londra (interiorul palatului).

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Westminster, din Londra, partea I (istoricul, exteriorul si turnurile palatului), le gasiti aici.

 

Turul Palatului Westminster

 

Palatul Westminster contine cateva exemple de arta si maiestrie pe care le-a produs natiunea. Turul palatului arata aceste parti ale cladirii si comorile pe care le contin, multe dintre ele fiind comandate special pentru cladire. Cea mai mare parte a decoratiei Palatului Westminster a fost proiectata cand acesta a fost reconstruit, dupa incendiul din anul 1834, in timpul Reginei Victoria (1819 - 1901).

 

Sotul ei, Printul Albert (1819 - 1861) a prezidat Comisia de Arta Plastica, infiintata in anul 1841 pentru a face proiectul palatului. Viziunea Comisiei a fost sa combine arta si sculptura cu arhitectura cladirii. Provocarea a fost mare, de exemplu peste 100 de compartimente ale peretilor au trebuit sa fie umplute cu picturi si cei 20 de ani intreprinsi de Comisie au fost o perioada importanta pentru patronatul de stat al artelor din Marea Britanie.

 

Au fost alese teme istorice pentru decoratii. Incepand din timpurile saxone, picturile si statuile au format un tablou bogat al istoriei nationale, combinand moralitatea victoriana si valorile educationale. Sunt infatisate luptele Razboiului Civil, ca fiind Revolutia Glorioasa. Cele mai mari picturi comandate acopera cea mai mare parte a peretilor, pe fiecare parte a Galeriei Regale si infatiseaza infrangerile lui Napoleon in bataliile de la Trafalgar si Waterloo.

 

Peste statuile din marmura de marime naturala ale parlamentarilor se afla linia Sfantului Stefan, care ii evoca pe cei ale caror voci au rasunat acolo in secolele precedente, cand a fost locul Camerei Comunelor. Comisia de Arta Plastica a tinut expozitii in Sala Westminster pentru a atrage cei mai buni artisti si sculptori. William Dyce (1806 1864), Daniel Maclise (1808 - 1870) si Charles West Cope (1811 - 1890) au fost in grupul mic al artistilor selectati.

 

Oricum, eleganta frescelor, considerate cele mai nobile forme ale artei picturilor pe pereti si de asemenea cele mai dificile din punct de vedere tehnic, impreuna cu scara ambitioasa a proiectului, a insemnat ca unele dintre schemele Comisiei nu au fost niciodata finalizate.

 

Picturile si sculpturile din epoca victoriana formeaza nucleul Colectiei Parlamentare de Arta. Generatii succesive au adaugat lucarari de arta, asigurandu-se ca aceasta colectie nationala unica continua sa documenteze lucrarea Parlamentului, in trecut si in prezent.

 

Fotografiatul este permis numai in Sala Westminster si in Sala Sf.Stefan. Eu am continuat sa fotografiez si dupa ce am vizitat aceste sali si un paznic a tipat la mine si mi-a cerut sa sterg fotografia (s-a uitat si in telefonul meu sa vada daca am sters-o). Asa ca nu incercati sa faceti fotografii in celelalte sali!

 

Sala Westminster

 

In octombrie 1834, cand un incendiu devastator s-a imprastiat prin palat, Sala Westminster, care a jucat un rol important in istoria natiunii, a fost salvata in detrimentul celei mai mari parti a restului palatului medieval. Din nou, in anul 1941, cand focul bombelor din timpul razboiului a amenintat atat Camera Comunelor cat si Sala Westminster, sala a fost salvata.

 

Sala Westminster este cea mai veche parte a Palatului Westminster. Daca ne aflam astazi in acesta sala, putem sa vedem elemente care au fost adaugate de-a lungul secolelor, dupa ce a fost construita prima data in timpul domniei lui William al II-lea (mort in anul 1100).

 

Peretii inferiori de peste 1,8 metri grosime dateaza in mare parte de atunci, dar Regele Richard al II-lea a remodelat sala in secolul al XIV-lea in forma sa actuala si aproape toate lucrarile vizibile in piatra dateaza din secolul al XIX-lea.

 

Acoperisul cu grinda de ciocan

 

Lucrarile la cel mai izbitor element, acoperisul din lemn, au inceput in anul 1393. Este cel mai mare acoperis cu grinda de ciocan din lume si cel mai mare acoperis medieval nesustinut din nordul Europei. Datorita proiectului sau, nu au fost necesari pilastri in sala propriu-zisa, ceea ce a creat un spatiu enorm, neintrerupt, care este folosit inca pentru ceremoniile de stat si care a uimit vizitatorii inainte.

 

A fost inserata o structura noua din otel la inceputul secolului al XX-lea, pentru sustinere si putin sub 10% din lemn a fost inlocuit, folosindu-se stejar din Wandhurst din Kent, unele materiale provenind de la copaci care erau deja mari cand a fost construit acoperisul original.

 

Emblemele regale

 

Arhitectura Salii Westminster incorporeaza si alte amintiri decorative ale istoriei regale ale acesteia. 26 de ingeri sculptati formeaza partea inferioara a cadrului din lemn al acoperisului si poarta armele regale ale epocii: floarea de crin a Frantei si cei trei lei ai Angliei. O friza a insignei lui Richard al II-lea de diagrame inlantuite (cerbi) trece pe sub ferestre.

 

Statuile regilor de pe peretele de sud au fost sculptate in anul 1385 si ar fi fost initial pictate stralucitor si aurite. Nu sunt asemanari cu monarhii individuali, ci mai degraba imagini ale regilor medievali imbracati in hainele curtilor de la sfarsitul secolului al XIV-lea. Ferestrele cu vitralii de pe peretele de sud au fost proiectate de arhitectul Ninian Comper (1864 - 1960) si infatiseaza armele si monogramele membrilor Parlamentului, ai ducilor si staffului Camerei Comunelor si Camerei Lorzilor care au murit in Al Doilea Razboi Mondial, impreuna cu emblemele regimentelor lor, escadrilelor sau navelor.

 

Folosirea Salii Westminster

 

Sala Westminster a fost si este inca scena marilor ceremonii de stat, inclusiv a expunerilor pe catafalc ale monarhilor. In trecut, au avut loc in aceasta sala multe judecati mari de stat, consilii regale si festivitati de incoronare. Placile din podeaua salii si ale scarilor care duc sus, la Balconul Sf.Stefan comemoreaza multe dintre aceste evenimente semnificative. Astazi, sala continua sa fie folosita pentru ceremonii de stat si expozitii parmalentare.

 

Ceremoniile regale si de stat

 

Cele mai vechi ceremonii de incoronare care au fost inregistrate si care au avut in Sala Westminster au fost cele ale Printului Henric (1155 - 1183), in anul 1170 si ale lui Richard I, in anul 1189. Festivitatile dupa incoronarea lui George al IV-lea (1762 - 1830) au fost excesive si practica a fost intrerupta in anul 1830 de catre William (1765 - 1837) deoarece era o cheltuiala nefondata.

 

Catorva membri si consoartelor lor si marilor parlamentari li s-a dat dreptul a fi expusi pe catafalc in Sala Westminster. Expunerea pe catafalc este ocazie formala in care publicul poate sa vina si sa plateasca respectul pentru mort, inainte de funerarii. Sicriul este plasat pe o platforma ridicata in mijlocul salii si o garda a onoarei este la datorie 24 ore/zi. Vechiul Prim Ministru, William Ewart Gladstone a fost primul caruia i s-a dat onoarea, in anul 1898. O expunere pe catafalc neuzuala a avut loc pentru o singura zi in anul 1930, cand aproape 90.000 de oameni au venit sa plateasca respectul pentru cele 48 de victime ale accidentului aerian R101.

 

Sala Westminster este folosita inca pentru ocazii ceremoniale. Camera Comunelor si Camera Lorzilor au prezentat aici adrese ceremoniale Reginei Elisabeta a II-a, la Jubileul ei de Argint in anul 1977, la Jubileul de Aur in anul 2002 si la Jubileul de Diamant, in anul 2012, cand membrii ambelor camere s-au prezentat cu un vitraliu care a fost montat la fereastra de nord.

 

Presedintii de state, printre care Nelson Mandela, Papa Benedict al XVI-lea si Presedintele Statelor Unite, Barack Obama, s-au adresat membrilor ambelor camere in aceasta sala, cu ocazia vizitelor lor in Regatul Unit.

 

 Curtile de Justitie

 

Monarhii au folosit Sala Westminster ca o Curte de Justitie, participand ei insisi adesea la procese. Curtile de Justitie au fost intemeiate inauntrul si imprejurul Salii Westminster, de la sfarsitul secolului al XIII-lea pana in anul 1882. Curtea Bancii Regelui, una dintre cele mai mari curti de justitie, care ocupa un colt la capatul de sud al Salii Westminster, a fost numita astfel, deoarece initial regele prezida acolo. Chiar si cand nu erau prezenti monarhii, erau instalate un tron si o masa inalta, care simbolizau autoritatea lor. Acestea ocupau o pozitie centrala la capatul de sud al Salii Westminster.

 

Aceste curti de justitie erau structuri semi-permanente. In anul 1740, a fost construit un ecran gotic mare, de catre arhitectul William Kent (1685 - 1748), pentru a separa doua dintre curtile de justitie de zona publica deschisa, care includea librarii si pravalii de alimente. Aceste structuri trebuiau sa fie dezmembrate adesea, pentru a permite ca Sala Westminster sa fie utilizata pentru alte evenimente.

 

Pentru judecatile mari de stat, a fost construita o Curte de Justitie temporara, de obicei cu standuri mari de vizionare pentru public. Curtile de Justitie permanente au fost construite la vestul salii in anii 1820. Acestea au fost dezmembrate in anul 1882, cand s-a deschis Curtea Regala de Justitie in Strand.

 

Procese celebre

 

Un proces celebru timpuriu a fost cel al lui William Wallace (mort in anul 1305) care a condus rezistenta scotiana impotriva Regelui englez Eduard I in anii 1290. Fiind un haiduc, lui Wallace nu i s-a permis se apere si a fost condamnat la moarte prin spanzuratoare. El a fost celebrat ca un erou al independentei scotiene.

 

Fostul Presedinte si Lord Cancelar Sir Thomas More (1478 - 1535) a fost judecat pentru tradare in Sala Westminster. Cand Regele Henric al VIII-lea a decis sa divorteze de prima lui sotie, Caterina de Aragon, el a declansat o criza constitutionala si religioasa care a culminat cu creerea Bisericii Angliei. Multi au refuzat sa-l recunoasca pe Henric al VIII-lea ca Seful Suprem al Bisericii. El a fost executat in Turnul Londrei. Multi au fost canonizati de catre Biserica Romano-Catolica in anul 1935.

 

Procesul lui Guy Fawkes si a celor sapte barbati implicati in Complotul Prafului de Pusca a avut loc in Sala Westminster, pe data de 27 ianuarie 1606. Toti opt au fost gasiti vinovati de tradare in atentatul la Regele James I si au fost condamnati la moarte. Guy Fawkes si alti trei au fost executati in Curtea Palatului Vechi, pe data de 31 ianuarie 1606.

 

Carol I a fost judecat in Sala Westminster la sfarsitul Razboiului Civil, in anul 1649. El a fost gasit vinovat de declansarea razboiului impotriva Parlamentului si poporului. Trei zile Regele a refuzat sa recunoasca Curtea, pretinzand ca nu are nicio autoritate asupra lui. Oricum, judecatorii l-au invins si l-au condamnat la moarte. Mandatul original al condamnarii la moarte este in Arhivele Parlamentului si o copie este expusa in Galeria Regala. Carol I  a fost decapitat in Sala Alba, pe 30 ianuarie 1649.

 

Sala Westminster a fost folosita uneori pentru puneri sub acuzare si procese ale Ministerelor si ale altor oficiali publici mari. Cea mai de notorietate a fost punerea sub acuzare a lui Warren Hastings (1732 - 1818) pentru coruptie in timpul cat a fost Guvernator General al Bengalului. Procesul a durat din anul 1788 pana in anul 1795 si s-a incheiat cu achitarea inculpatului.

 

Sala Westminster este intr-un amplu proces de conservare si se fac lucrari de curatire a peretilor si a structurii acoperisului, se vor instala sisteme de detectare a focului, se vor face lucrari electrice si reparatii exterioare.

 

Sala Westminster, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Acoperisul cu grinda de ciocan, in urmatoarele doua fotografii.

 

Vitralii din Sala Westminster, in urmatoarea fotografie.

 

Detalii ale Salii Westminster, in urmatoarele 7 fotografii.

 

 

Sala Sf.Stefan

 

Sala Sf.Stefan este locul unde au stat membrii Camerei Comunelor, de la mijlocul secolului al XVI-lea pana la incendiul din anul 1834. Sala se afla pe locul fostei Capele Regale Sf.Stefan, care a fost distrusa in incendiu, dar are forma si dimensiunile capelei originale.

 

Ferestrele cu vitralii si picturile sale murale de pe pereti incearca sa restabileasca o parte din culoarea pentru care a fost candva faimoasa.

 

Sala Sf.Stefan a fost locul marilor evenimente parlamentare pentru aproape 300 de ani. Oratori faimosi cum ar fi Walpole, Pitt si Fox au tinut dezbateri aici; William Wilberforce (1759 - 1833) a argumentat impotriva comertului cu sclavi in aceasta sala; si tot asici, Regele Carol I a incercat sa aresteze cinci membri ai Camerei Comunelor, doar pentru a fi confruntati cu Presedintele, William Lenthall.

 

Statuile din marmura comandate pentru aceasta sala reflecta rolul ei dinainte si infatiseaza marii oratori parlamentari. Statuia Lordului Falkland (mort in anul 1643) are lipsa un pinten de la o cizma; avarierea a fost cauzata in anul 1909, cand o sufrageta s-a inlantuit de statuie pentru a protesta impotriva refuzului de a acorda dreptul de vot femeilor.

 

Membrii Camerei Comunelor au folosit stranele capelei originale, ceea ce inseamna ca politicienii stateau fata in fata. Camerele de dezbateri din palatul de astazi, cu Camera Lorzilor si Camera Comunelor, sunt inca asezate in acest fel.

 

Cateva Camere ale Comitetului sunt aranjate in forma de potcoava, astfel incat intregul Comitet sa poata vedea si sa fie vazut de oameni. Un aspect similar de potcoava a fost introdus in Camera de Dezbateri a Salii Westminster in anul 1999, dar membrii Parlamentului din diferite partide politice inca tind sa stea unul in fata celuilalt in camera.

 

Astazi, singurele locuri care au ramas in Sala Sf.Stefan sunt banci din piatra integrate in pereti pe care le pot folosi vizitatorii cand asteapta sa intre in galeria publica, sa asculte dezbaterile. In podea sunt patru stifturi din alama care marcheaza unde a fost scaunul vorbitorului si inainte altarul Capelei. In apropiere, patru stifturi intr-un patrat marcheaza pozitia Mesei originale care sustinea Sceptrul. Doua tablete din alama in peretii laterali, care au aproximativ noua metri, din capatul de vest, marcheaza pozitia unui perete care separa Coridorul de Camera. Camera a fost mai mica decat cea actuala.

 

Cele zece ferestre cu vitralii infatiseaza stemele oraselor si cetatilor. Statuile au fost instalate in secolul al XIX-lea, dar decoratiile au fost finalizate de-abia in anii 1920, cand au fost facute picturile murale si au fost puse mozaicurile. Picturile murale ilustreaza cladirea Marii Britanii si au fost finantate de membrii Camerei Lorzilor. J.H.Whitley, fostul Presedinte al Camerei Comunelor in perioada 1921 - 1928, care a supravegheat lucrarea, a vrut ca picturile murale sa evoce "cetatenii obisnuiti si elevii care viziteaza Casa Parlamentului lor".

 

Subiectii prezinta 800 de ani de istorie britanica, de cand navele Regelui Alfred au aparat teritoriul, la sfarsitul secolului al IX-lea si pana la Uniunea Angliei si Scotiei din anul 1707.

 

Mozaicurile de deasupra arcelor celor doua intrari se refera la Sf.Stefan. Deasupra intrarii Coridorului Central este infatisat Sf.Stefan stand intre un soldat incoronat, Regele Stefan si un sfant incoronat, Eduard Confesorul, simbolizand puterea si aspiratia la o guvernare buna. In partea opusa se afla mozaicul care il infatiseaza pe Regele Eduard al III-lea care comanda constructia Capelei Sf.Stefan. Ingenunchiat in fata lui se afla Maestrul sau Mason, Thomas de Canterbury. Modelul masonului a fost un membru al personalului din Parlament, Thomas Wilson, functionarul care a supravegeat instalarea mozaicului.

 

 Sala Sf.Stefan, in urmatoarele 15 fotografii.

 

 

Bolta Salii Sf.Stefan

 

Bolta Salii Sf.Stefan a fost construita sa simuleze bolta din lemn a Capelei Sf.Stefan din secolul al XIV-lea, care a fost in acelasi loc. Sunt infatisate subiecte luate din viata Sf.Stefan. Candelabrele din alama au fost facute dupa incendiul din anul 1834 pentru Camera Comunelor temporara, in timp ce era construit noul Palat.

 

Bolta Salii Sf.Stefan, in urmatoarea fotografie.

 

Statui din Sala Sf.Stefan, in urmatoarele doua fotografii.

 

Vitraliile Salii Sf.Stefan, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Picturile murale de pe peretii Salii Sf.Stefan, in urmatoarele 18 fotografii.

 

Pictura murala "Membrii englezi si scotieni ai Comisiei guvernamentale prezinta Reginei Ana articolele Agrementului pentru Uniune, 1707" (pictura a fost facuta in anii 1926 - 1927).

 

 

Holul de la iesirea din Sala Sf.Stefan, in urmatoarea fotografie.

 

 

Va mai prezint doua camere care mi-au placut mie foarte mult si anume Camera Lorzilor si Camera Comunelor.

 

 

Camera Lorzilor

 

Camera Lorzilor a fost finalizata in anul 1847. A fost proiectata sa fie cea mai mare camera din palat, deoarece este locul unde se intalnesc cei trei stalpi ai societatii britanice: Monarhia, Biserica si Parlamentul. Decoratia interiorului Camerei Lorzilor nu se regaseste in alta parte din Palatul Westminster si exemplifica colaborarea de succes dintre Barry si Pugin.

 

Camera Lorzilor este dominata de Tronul de aur si Baldachinul, care se afla la capatul sudic si de ornamentatiile lor aurite, o aluzie a faptului ca Marea Britanie a fost in culmea bogatiei si puterii sale cand a fost construit noul palat. La Deschiderea de Stat a Parlamentului, monarhul citeste discursul sau, asezat pe Tron, in centru. In toate celelelte momente, Tronul este gol, desi consilierii privati si cel mai mare copil al oricarui membru al Camerei Lorzilor pot sta pe trepte pentru a urmari activitatea Camerei.

 

Nu este nicio parte a Camerei Lorzilor nedecorata, exceptand Perna de Lana, o perna rosie fara brate umpluta cu lana, pe care sta Lordul Cancelar, care prezideaza Camera (Lord Speaker din 2006, dar istoric Lord Cancelar sau un adjunct). Se crede ca perna a fost introdusa in secolul al XIV-lea pentru a reflecta importanta comertului cu lana al Angliei. De-a lungul anilor, umplutura pernei s-a schimbat cu par, dar in anul 1938 a fost umpluta cu lana din Anglia, Scotia, Wales, Irlanda de Nord si Commonwealth.

 

Vitraliile reprezinta aproape jumatate din inaltimea peretilor de est si de vest. Designul vitraliilor i-a infatisat initial pe monarhii britanici, dar a fost inlocuit in anii 1950 cu designuri heraldice, dupa ce vitraliile au fost avariate in Al Doilea Razboi Mondial. Panourile din lemn care acopera partea inferioara a peretilor de est si de vest sunt cele mai ornamentate din palat. Deasupra sunt galeriile pentru oaspetii marchizilor.

 

Draperiile rosii din jurul balustradelor superioare au fost puse sa ascunda gleznele doamnelor de la vedere, pe masura ce moda s-a schimbat si tivurile rochiilor au crescut. Subiectele picturilor de pe pereti din Religie, Justitie si Cavalerism au fost alese sa reflecte  rolurile Camerei Lorzilor din secolul al XIX-lea: Lorzii Spirituali, Lorzii Justitiari si Lorzii Temporali (membri ai nobilimii britanice).

 

Fiecare subiect este ilustrat de o pereche de picturi: una arata o reprezentare alegorica, deasupra galeriei vizitatorilor si cealalta arata un exemplu istoric, deasupra Tronului, la capatul opus al camerei. 18 statui de baroni si arhiepiscopi care au sigilat Magna Carta ocupa nisele inguste din piatra, la inaltime in pereti. 15 dintre ele sunt facute din zinc galvanizate cu cupru, un pionierat al tehnologiei victoriene.

 

Steme, insigne si alte numeroase referinte la regi, regine si nobilime impodobesc camera. Tavanul are incrustatii cu emblemele vechi ale regilor.

 

Camera Lorzilor este foarte frumoasa, iti taie rasuflarea, mai ales Tronul de aur si Baldachinul.

 

 

Camera Comunelor

 

 

Pe data de 10 mai 1941, in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, Camera Comunelor a fost distrusa compet de incendiul provocat de bombardamente. Noua camera a fost proiectata de Giles Gilbert Scott. Este mai mica decat se asteptau multi oameni, cu mai putine locuri decat numarul de deputati, deoarece Winston Churchill a dorit ca cei prezenti sa poata sa vada si sa auda ce se intampla in Camera. Numarul parlamentarilor a variat de-a lungul timpului, din cauza modificarilor dimensiunilor circumscriptiei electorale si a altor factori, dar au fost peste 600 din anul 1801.

 

Nu toti membrii Parlamentului participa la toate dezbaterile, asa ca spatiul nu este de obicei o problema, chiar daca poate deveni populat in ocazii semnificative, cum ar fi ziua Bugetului si intrebarile Primului Ministru.

 

Desi are design gotic, Camera Comunelor contrasteaza cu restul Palatului, deoarece decorul este mai restrans. De exemplu, panourile din lemn de deasupra scaunelor galeriei si consolele care sustin structura acoperisului sunt simple. Fiind proiectata imediat in perioada postbelica, in timpul austeritatii financiare, Camera Comunelor a fost criticata pentru lipsa stilului omologului sau din secolul al XIX-lea, dar predecesorul sau era, de asemenea, mult mai putin ornamentat decat Camera Lorzilor.

 

Cele 19 steme aflate de-a lungul galeriei de sud comemoreaza membrii Parlamentului care au murit in Primul Razboi Mondial si cele 23 de steme opuse, de-a lungul galeriei de nord ii comemoreaza pe cei decedati in Al Doilea Razboi Mondial. Paravanele de deasupra intrarilor de nord si de sud infatiseaza armele a patru membri parlamentari care au fost ucisi de Armata Liberarii Nationale Irlandeze (INLA) si de Armata Republicana Irlandeza (IRA).

 

 

 

 

Recomand vizitarea Palatului Westminster!