Londra - Palatul Westminster

LONDRA -

PALATUL WESTMINSTER -

PARTEA I

Va prezint partea I a articolului despre Palatul Westminster, din Londra (istoricul, exteriorul si turnurile palatului).

Dupa ce am vizitat Muzeul Britanic (British Museum) si Abatia Westminster, am vizitat Palatul Westminster.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Britanic (British Museum) din Londra, partea I (prezentare generala a muzeului si Biblioteca Regelui), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Britanic (British Museum) din Londra, partea a II-a (Departamentul Greciei si Romei), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Britanic (British Museum) din Londra, partea a III-a (Departamentul Orientului Mijlociu, Departamentul Egiptului si Sudanului si Departamentul Asiei), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Abatia Westminster, le gasiti aici.

Palatul Westminster (cunoscut sub numele de Palatul Parlamentului) este unul dintre cele mai recunoscute palate din lume. Avand Turnul Elisabeta, cu Big Ben la unul din capete si Turnul Victoria la celalalt capat, fatada sa are 287 metri, de-a lungul Raului Tamisa.

Tururi cu ghid, de 75 minute se fac sambata pe tot parcursul anului si in zilele saptamanii in timpul vacantei parlamentare de vara (programul este in intervalul 09.15 - 16.30). Am cumparat bilete online cu doua luni inainte, de pe siteul www.parliament.uk. Se solicita ora de vizitare, asa ca am programat vizita la ora 12.00. Se solicita, de asemenea, sa fim cu 20 de minute inainte de ora programata, pentru controlul de securutate. Un bilet de intrare a costat 19,5 Lire. Am programat vizita la Abatia Westminter intre orele 09.00 - 11.00, iar la 12.00 vizita la Palatul Westminster si am avut suficient timp intre cele doua obiective, ele fiind unul langa celalalt.

Turnul Elisabeta este in restaurare, care a inceput din anul 2017 si se va finaliza anul acesta, in 2021. Este cel mai mare proces de restaurare din istoria sa de 160 de ani. Turnul este acoperit tot, asa ca nu se poate vedea. Fotografiile cu Turnul Elisabeta pe care le-am postat in acest articol au fost facute de fiul meu in anul 2012. De asemenea, fotografiile facute din roata au fost facute tot de el (noi nu ne-am dat in roata).

De la inceputurile sale, din secolul al XI-lea, cand Sala Westminster a fost folosita ca loc de intalnire pentru Rege si Consiliul sau, palatul a devenit locul Parlamentului in secolul al XXI-lea. Liderii natiunii si persoanele importante in stat au tinut cuvantari aici si continua si astazi. De asemenea, aici au fost condamnate figuri istorice, au cazut bombe si s-au facut legi care au schimbat lumea.

Arhitectura palatului reflecta numeroasele schimbari care au avut loc de-a lungul secolelor si lucrarile de arta si tezaurul national pe care-l contine. Astazi, Palatul Westminster este inima Regatului Unit, casa Parlamentului sau. Aici sunt Camera Comunelor si Camera Lorzilor.

Istoricul Palatul Westminster

Palatul Westminster este locul cu o semnificatie istorica si culturala imensa in viata nationala a Regatului Unit. Vederea Big Ben care se ridica deasupra palatului neo-gotic este recunoscuta imediat ca simbol al natiunii. Pe locul actualului palat a existat un palat regal pentru aproape o mie de ani si a fost casa Parlamentului aproape jumatate din aceasta perioada. Charles Barry a proiectat cladirile in forma lor actuala, la mijlocul secolului al XIX-lea si o mare parte din ceea ce se vede astazi are o vechime de peste 150 de ani. Cateva parti sunt, oricum, mult mai vechi, din timpurile cand regii si reginele Angliei au locuit aici.

Primele cladiri

Au ramas putine ramasite din palatul regal din secolul al XI-lea, cu toate ca a existat o cladire langa Abatia Westminster cel putin in timpul domniilor regilor Canute (mort in anul 1035) si Eduard Confesorul (mort in anul 1066). O structura extraordinara din anii 1090 mai supravietuieste inca, chiar daca a fost modificata si anume colosala Sala a Regelui William Rufus (1056 - 1100), care este numita acum Sala Westminster.

Cu aceasta sala, cea mai mare sala regala din Europa, Westminster a devenit rezidenta principala a monarhiei englezesti, dar palatul medieval nu a fost numai casa familiei regale. Birourile Guvernului, incusiv Visteria (predecesorul Trezoreriei) si Curtile Juridice au avut, de asemenea, sediul in palat. Palatul a fost adesea locul de intalnire al magnatilor care, pana la inceputul secolului al XIII-lea era numit uneori "Parlament".

Inceputurile Parlamentului

Parlamentul s-a dezvoltat de la consiliile conducatorilor (baroni si episcopi), chemati impreuna de catre Rege sa-l sfatuiasca cum sa conduca. Aceste intalniri provin cel putin din timpurile intalnirilor "witan" anglo-saxone (cuvantul "witan" provine din cuvantul "witenagemot" din engleza veche si insemna "intalnirea oamenilor intelepti"), care a operat inainte de secolul al VII-lea pana in secolul al XI-lea.

Relatiile dintre Rege si magnati au devenit adesea o lupta pentru putere si influenta. In anul 1215, o parte dintre ei l-au fortat pe Regele Ioan (1167 - 1216) sa recunoasca ca autoritatea monarhiei are limite.

Rezultatul acestei actiuni, Magna Carta, a fost primul document constitutional mare din istoria Angliei. A fost pentru prima data cand o monarhie engleza a recunoscut oficial ca supusii sai au drepturi legale proprii, cum ar fi dreptul de a nu fi condamnat fara o judecata.

La inceput, Parlamentul se intrunea oriunde se intampla sa fie Regele, dar la inceputul secolului al XIV-lea se intrunea de obicei la Westminster. Ultima oara cand Parlamentul s-a intrunit in afara capitalei a fost la Oxford, in anul 1681.

Nu se stie exact cand s-a tinut "primul" Parlament in palat deoarece, cu toate ca regii medievali organizau diferite intalniri ale oamenilor importanti, nu toate au fost recunoscute ca adunari parlamentare; de exemplu, ei nu includeau reprezentanti din toate partile Angliei. In timpul secolului al XIII-lea, regii au inceput sa invite in Parlament reprezentanti ai districtelor ("cavalerii districtelor") si oraselor ("burghezii"), cat si magnatii.

Parlamentul convocat de Simon de Montfort (circa 1208 - 1265), din ianuarie 1265, la care au fost invitati atat cavalerii cat si burghezii, este vazut uneori ca fiind primul care a avut elementele principale ale unui Parlament modern. S-au discutat atunci probleme politice mari si nu doar chestiuni legate de taxari.

Lorzii si mai tarziu deputatii (membrii Camerei Comunelor) au inceput sa stea in camere separate. Membrii Camerei Comunelor se intalneau uneori in Casa Adunarii Canonice sau in Sala de cina a Abatiei Westminster din apropiere.

Palatul medieval

In secolul al XIII-lea, Palatul Westminster a fost extins sub domnia lui Henric al III-lea (1207 1272) si au fost construite apartamentele regale pentru rege (Camera Pictata, denumita asa datorita picturilor sale remarcabile de pe pereti) si pentru regina. Cea mai semnificativa constructie a fost cladirea Capelei Sf.Stefan, dintre anii 1292 si 1348. S-a intentionat ca acesta capela sa rivalizeze cu Capela gotica a Sfantului (Sainte-Chapelle) din Paris, care a fost construita sub domnia lui Ludovic al IX-lea al Frantei, la inceputul secolului al XIII-lea.

Lucrarile la o capela inferioara pentru administratia regala au inceput in anul 1292 si la capela superioara, pentru familia regala, in anul 1320. Decoratiile generoase pentru ambele capele au fost finalizate in anul 1363.

A supravietuit numai putin din palatul medieval. Cea mai semnificativa structura care a supravietuit este acoperisul vast din lemn al Salii Westminster. Acoperisul a fost construit in timpul Regelui Richard al II-lea (1367 - 1400), care a remodelat sala intre anii 1393 si 1401 in forma in care este astazi. Peretii au fost inaltati si intariti, au fost instalate ferestre mari si a fost construita o intrare cu doua turnuri de castel care semana cu intrarea unei abatii. Au fost adaugate diferite ornamentatii incluzand statuile regilor care au ramas in sala pana astazi. A supravietuit si Turnul Bijuteriilor (Jewel Tower) din palatul lui Eduard al III-lea (1312 - 1377), construit in jurul anului 1365 si localizat langa Abatia Westminster.

Casa Parlamentului

Dupa un incendiu major la Westminster in anul 1512, Henric al VIII-lea (1491 - 1547) a parasit Palatul, preluand in cele din urma un palat alaturat, care a devenit cunoscut ca Sala Alba. Palatul ocupa zona de la nordul Parlamentului, care gazduieste astazi departamentele guvernamentale si strada Downing.

Palatul Westminster a devenit o zona supraaglomerata de birouri administrative si juridice. Peste ani, numeroasele extinderi si modificari au schimbat intreaga zona intr-un labirint de structuri subrede. Curand, Palatul Westminster a devenit locul celor doua Case ale Parlamentului. Lorzii stateau in Camera Reginei, pe care au ocupat-o pana in anul 1801.

In anul 1547, Regele Eduard al VI-lea (1537 - 1553) a dat permisiunea sa se stea in zona, iar apoi a scos din uz Capela Sf.Stefan, iar un incendiu devastator a distrus aproape tot palatul medieval, in anul 1834.

Capela Sf.Stefan a ocupat aproape acelasi spatiu pe care-l ocupa si astazi Sala Sf.Stefan. Structura sa interioara de camera ingusta cu doua seturi de banci fata in fata a fost modelul pentru Camera Comunelor de atunci. Suporterii Guvernului stau in dreapta vorbitorului si opozitia sta in stanga.

De atunci, Parlamentul a avut angajatii sau proprii: primul Cleric al Parlamentelor, cel mai in varsta membru al administratiei Casei Lorzilor a fost numit in anul 1315, iar Casa Comumelor a numit primul sau Cleric in anul 1363 si multi dintre ei locuiau in casele parlamentare.

Jurnalele manuscrisului zilnic tinute de Clerici au supravietuit inca din anul 1510 pentru Lorzi si din anul 1547 pentru membrii Camerei Comunelor. Inregistrarile Casei Lorzilor au fost pastrate in Turnul Bijuteriilor, unde au scapat din incendiul din anul 1834; inregisttrarile Casei Comunelor au fost pastrate in alta parte, in Palat si multe dintre ele au fost arse. Arhivele Parlamentului sunt tinute inca acolo, in Turnul Victoria.

Parlamentul si Razboiul Civil

In una dintre cele mai dramatice ocazii parlamentare, Regele Carol I (1600 - 1649) a venit la Casa Comunelor pe data de 4 ianuarie 1642. El a venit cu un grup de soldati sa incerce sa aresteze cinci membri care erau dusmanii sai politici. Parlamentul a devenit centrul opozantilor regelui. Aceasta lupta complexa a dus la Razboiul Civil, la judecata lui Carol I in Sala Westminster, la executia sa din anul 1649 si la Interegnum pana in anul 1660, cand niciun monarh nu era pe tron.

Din acel moment, niciun monarh nu a mai intrat in Camera Comunelor, cu o singura exceptie. George al VI-lea a facut un tur privat al reconstructiei Camerei, dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, cu fiicele sale, viitoarea Regina Elisabeta a II-a si sora ei, Printesa Margareta.

Oliver Cromwell (1599 - 1658) a fost unul dintre parlamentarii conducatori in lupta impotriva Regelui Carol I, dar el a esuat, de asemenea, in a conduce membrii Camerei Comunelor, care erau nesupusi. Parlamentarii se intalneau atunci la intervale neregulate. Ei au inceput sa se intalneasca in fiecare an in sesiuni mai mult sau mai putin regulate, care durau cateva luni, dupa Revolutia Glorioasa din anul 1688, care a stabilit in sfarsit suprematia Parlamentului asupra Monarhiei.

Acesta dezvoltare a Parlamentului intr-o institutie permanenta a necesitat renovarea cladirii. Problemele de mentenanta ale cladirii si de lipsa spatiului nu au fost spuse niciodata, cu toate ca au fost facute schimbari ocazionale.

Formarea Regatului Unit

In anul 1707, Camera Comunelor avea 513 membri, incluzand 14 membri din Wales, care au trimis prima data membri in Parlamerntul Westminster in anul 1542. In urma Actului de Uniune cu Scotia din anul 1707, 16 marchizi scotieni s-au alaturat Camerei Lorzilor, care avea inca un numar mic de membri, de circa 200 si alti 45 parlamentari s-au alaturat Camerei Comunelor. Camera Comunelor nu i-a putut gazdui, chiar daca facuse recent o renovare substantiala in anul 1692, cu supervizarea lui Christopher Wren (1632 - 1723).

Dupa Actul de Uniune cu Irlanda din anul 1800, 100 de parlamentari irlandezi s-au alaturat Camerei Comunelor, care a avut 658 membri dupa aceea si a fost pus inca un rand de banci pe fiecare parte a Camerei. In acelasi timp, Casa Lorzilor, care crescuse la aproape 300 de membri, incluzand 32 marchizi si episcopi irlandezi, s-a mutat intr-o camera mai mare, Sala Inferioara, care a gazduit odata o curte inferioara numita Curtea Cererilor. Chiar si dupa aceasta mutare, interiorul Casei Lorzilor din vechiul Palat Westminster era similar cu cel al Casei Comunelor.

Sir John Soane (1753 - 1837) a proiectat noile Apartamente de Stat in stilul neo-clasic si a adaugat o noua intrare regala si o fatada in stil gotic, la mijlocul anilor 1820.

Parlamentul si politica in secolul al XVIII-lea

Din secolul al XVIII-lea, Camera Comunelor a inceput sa aibe control mare asupra finantelor, a cresterii taxelor si a cheltuirii banului public. Aceasta camera a devenit dominanta. Peste timp, monarhii au jucat un rol minor in procesul de guvernare; ultimul veto regal asupra legislatiei a fost dat de Regina Ana (1665 - 1714) in anul 1708.

Marele Incendiu din anul 1834 si Palatul Nou

Un incendiu mare a avut loc in noaptea de 16 octombrie 1834, cand doi muncitori din Casa Lorzilor au folosit un numar mare de bete din lemn crestat pe care se tinea socoteala voturilor, dandu-le foc in cuptoarele din subsol, de sub Camera Lorzilor. Panourile din lemn de deasupra au luat foc, distrugand cea mai mare parte a Palatului Westminster. Din fericire, Sala Westminster a fost salvata, ca si arcadele din anii 1520 si nivelul inferior al Capelei Sf.Stefan, care este acum Capela Criptei Sf.Maria.

Palatul Westminster a fost reconstruit dupa incendiu conform schitelor arhitectului Charles Barry. Scopul noii cladiri a fost sa gazduiasca Parlamentul, cu camere si facilitati. Camera Lorzilor a ocupat noul sau spatiu din anul 1847 si Camera Comunelor a fost gata in anul 1852. Au fost create: biblioteca pentru cele doua camere, la inceputul secolului al XIX-lea si sali de mese, care au inlocuit salile de catering dinainte. Reconstructia a fost finalizata pana in anul 1870. Instantele judecatoresti care fusesera de atata timp in Sala Westminster si in imprejurimile sale au fost mutate cand a fost finalizata Noua Curte a Justitiei, in anul 1882.

A fost finalizata o anexa cu Camera Marelui Comitet in anul 1882, in coltul de nord - vest al Salii Westminster, pana in anul 1888. Anexa a fost folosita pana in anul 1999 ca o sala suplimentara de dezbateri de catre Camera Comunelor.

Parlamentul si publicul in secolul al XIX-lea

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, s-a inregistrat o crestere majora in cererea publicului de a participa in politica. Mii de persoane au semnat petitii, solicitand abolirea comertului cu sclavi si a sclaviei si de asemenea, reformarea Parlamentului. Au avut loc mari demonstratii publice in anii 1839, 1842 si 1848, ca urmare a Campaniei Cartiste pentru reforma politica. Actul Marii Reforme din anul 1832, in urma caruia s-au dat legile din anii 1867 si 1884, a extins gradual dreptul votului la barbati.

In secolul al XIX-lea a inceput campania pentru sufragiile femeilor. Femeile au primit dreptul de a vota in anul 1918 si dreptul de a vota in aceleasi conditii ca barbatii in anul 1928.

Un loc al tulburarilor

Palatul Westminster a fost ocazional un loc al violentei, nu in ultimul rand in timpul revoltelor anticatolice ale lui Gordon din anul 1870, cand demonstrantii aproape ca au intrat in ambele camere. In anul 1812, primul ministru, Spencer Perceval a fost impuscat mortal pe coridorul Camerei Comunelor. In anul 1885, suporterii miscarii Fenian, care lupta pentru independenta Irlandei, au plasat o bomba in Camera Comunelor si in Capela Criptei Sf.Maria.

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, Camera Lorzilor a fost lovita de o bomba care s-a dus direct spre etajul camerei, fara sa explodeze. Camera Comunelor a fost distrusa de bombardamente in noaptea de 10 mai 1941 si a fost reconstruita de arhitectul Giles Gilbert Scott.

Reformele secolului al XX-lea

In secolul al XX-lea au fost schimbari semnificative in relatiile dintre Camera Comunelor si Camera Lorzilor. Respingerea bugetului Guvernului Liberal de catre Camera Lorzilor, in anul 1909 a cauzat o criza politica, in timp ce Camera Comunelor s-a straduit sa-si confirme mandatul democratic. Acest fapt a culminat cu Actul Parlamentului din anul 1921, care a anulat dreptul de veto al Camerei Lorzilor la legislatia pentru taxare si cheltuieli, si i-a permis doar sa poata intarzia alte acte. In anul 1949, perioada maxima de intarziere s-a redus de la doi ani la un an.

La inceputul secolului, cei mai multi dintre membrii Camerei Lorzilor erau ereditar marchizi, iar dreptul lor de a sta in Camera si de a vota venea din titlul pe care-l mosteneau si trecea la descendentii lor. In anul 1958, Actul Marchizilor pe Viata a permis acestora sa fie membrii Camerei Lorzilor numai in timpul vietii lor. Rezultatul a fost ca acesta camera a devenit mai diversificata in membrii sai si i-a crescut activitatea. In anul 1999 au avut loc schimbari cand au fost exclusi toti cei 92 marchizi ereditari.

Cladirea Palatului Wstminster

Putine cladiri din lume genereaza asa mult interes si admiratie ca Palatul Westminster. Charles Barry (1795 - 1860) a proiectat cladirea. Palatul Westminster face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, impreuna cu Abatia Westminster, Turnul Bijuteriilor si Biserica Sf.Margareta, care este, de asemenea, casa Parlamentului.

O echipa mare de oameni se ocupa de palat si este dedicata provocarilor, nu numai pentru conservarea multelor comori, dar si pentru a se asigura ca se muleaza scopului sau, ca loc de munca al secolului al XXI-lea.

Arhitectura si designul Palatului Westminster

In urma incendiului din anul 1834 a fost lansata o licitatie pentru proiectarea Palatului Westminster. Proiectul trebuia sa fie in stilul gotic sau in stilul Elisabeta si sa fie amplasat in locatia originala. Au participat 97 de persoane la licitatie si castigatorul, Charles Barry a fost anuntat in anul 1836.

Proiectul lui Barry a combinat stilul clasic si conturul pitoresc. Traveele regulate ale cladirii, cu pavilioane identice cu turnulete, proiectate la capetele de nord si sud, sunt intrerupte de trei turnuri plasate asimetric: Turnul cu Ceas, Turnul Central si Turnul Victoria. Inspiratia pentru designul fatadelor Palatului a venit de la Capela ornamentata a lui Henric al VII-lea, din secolul al XVI-lea, din Abatia Westminster.

Silueta cladirii este o combinatie de turnuri, parapeti, creneluri, alte lucrari detaliate in piatra, pavele, acoperisuri abrupte de inspiratie flamanda si simboluri regale, cum ar fi coroanele. Detaliile fatadelor variaza de la sectiune la sectiune. Intre ferestre sunt inserate randuri de statui care reprezinta monarhii. Panouri cu simboluri regale, paravane sau alte sculpturi marcheaza pozitia etajelor. Sculptorul si arhitectul John Thomas (1813 - 1862) a fost responsabil cu toate sculpturile din piatra si cu producerea statuilor regilor si reginelor, atat in interiorul cat si in exteriorulo Palatului.

Caracteristica principala a amenajarii este coloana nord - sud a Palatului care uneste camerele principale pe etajul principal. Pornind de la sud, camerele sunt: Camera Garderoba a Reginei, Galeria Regala, Camera Printului, Casa Camerei Lorzilor, Culoarul Central si Casa Camerei Comunelor.

O succesiune de curti interioare ajuta sa patrunda lumina in coridoare si birouri, cu toate ca unele curti au devenit mai mici datorita noilor cladiri care au fost adaugate.

Terasa lunga a Palatului uneste cladirea cu raul, care a fost o artera aglomerata de transport care unea Londra cu restul lumii la mijlocul secolului al XIX-lea. Materialele de constructii pentru Palat au fost aduse pe rau in salupe. Acoperisul Palatului a fost o realizare tehnica importanta a secolului al XIX-lea si a fost folosita prima data in Marea Britanie tigla din tabla zincata.

Barry a proiectat grinzi din fier pentru a sustine ambele barne ale tavanelor vizibile cat si un acoperis superior ignifugat. Acest acoperis s-a dovedit a fi uimitor de durabil, necesitand doar o revizie dupa 150 de ani.

Bibliotecile si Camerele Comitetelor sunt dispuse pe etaje diferite, de-a lungul raului. Impresionantul Coridor lung al Comitetului, de la primul etaj, este impartit de cadrele din stejar sculptat ale usilor. Tavanul sau cu panouri din lemn este nedecorat, ceea ce este neuzual pentru Palat.

Pentru a ajunge la Coridorul Comitetului de la primul etaj se urca pe Scara Comitetului, la piciorul careia se afla statuia lui Charles Barry facuta de J.H.Foley, care a fost comandata de Institutul Regal al Arhitectilor Britanici in anul 1865 si finantat din fonduri publice.

Camerele Comitetului contin multe dintre semineele originale, ansamble, mobilier si panouri din lemn proiectate de Barry si Pugin, impreuna cu echipamente moderne, cum ar fi camere web, microfoane si ecrane informative. Pe pereti atarna picturi selectate din Colectia de Arta a Parlamentului.

Reconstructia Camerei Comunelor dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial a fost incredintata arhitectului Giles Gilbert Scott. Noile cladiri au fost captusite la interior si la exterior cu piatra Clipsham din Rutland.

Exteriorul Palatului Westminster, in urmatoarele fotografii.

Palatului Westminster vazut noaptea, in urmatoarele doua fotografii.

Palatul Westminster vazut din curtea sa interioara, in urmatoarele 7 fotografii.

Fatada Palatului Westminster, statuia lui Oliver Cromwell si Turnul Elisabeta, care era in renovare (stanga fotografiei)

Portalul de intrare in Palatul Westminster, in urmatoarele 3 fotografii.

Palatul Westminster vazut de pe podul peste Tamisa, in urmatoarele 6 fotografii.

Palatul Westminster vazut noaptea, din roata (London Eye, sau Ochiul Londrei, in traducere), in urmatoarele 8 fotografii.

Palatul Westminster vazut noptea, din zona London Eye, in urmatoarele 3 fotografii.

Palatul Westminster si London Eye

Turnul Victoria

Turnul Victoria are 98,5 metri si a fost odata cel mai inalt turn patrat si cea mai inalta cladire seculara din lume. A fost numit Turnul Regelui in planurile originale, dupa William al IV-lea, care a fost monarhul din vremea cand a ars Palatul Westminster, in anul 1834.

Turnul Victoria a fost proiectat in principal sa gazduiasca documentele Parlamentului. Intre anii 1948 si 1963, interiorul turnului a fost reproiectat pentru a avea 12 etaje, cu magazii cu aer conditionat si a fost adus la standarde inalte pentru depozitarea documentelor, intre anii 2000 si 2004.

Miezul turnului din caramida si piatra exterioara au fost puse fara schele exterioare. Materialul a fost ridicat prin mijlocul turnului cu un troliu cu abur.

Fantana centrala din bolta de deasupra Intrarii Suveranului este folosita inca in timpul Deschiderii de Stat a Parlamentului. Trasura monarhului se opreste imediat sub turn si se transmite un semnal la varful turnului pentru a cobora steagul si a ridica Stindardul Regal care semnalizeaza prezenta monarhului.

Un steag al Uniunii a fluturat pe Turnul Victoria in fiecare zi, din ianuarie 2010. Inainte de aceasta data, steagul flutura in zilele cand se intruneau ambele Camere ale Parlamerntului.

Turnul Victoria, in urmatoarele 9 fotografii.

Turnul Elisabeta

Cel mai cunoscut element al proiectului lui Barry este turnul cu ceas in care se afla Big Ben, care astazi se numeste oficial Turnul Elisabeta, in onoarea domniei de 60 de ani a Reginei. Turnul se inalta la 96 metri deasupra capatului de nord al cladirii. Bataile a patru dintre clopotele adapostite in clopotnita turnului se aud la fiecare sfert de ora. Al cincilea clopot si cel mai faimos, Big Ben, bate ora exacta.

Big Ben este porecla care se refera strict la cel mai mare dintre clopote (clopotul orar) din Turnul Elisabeta si nu la turnul insusi. Nimeni nu stie sigur de unde provine numele de Big Ben (Marele Ben), dar o sugestie ar fi ca a fost numit pentru Sir Benjamin Hall (1802 - 1867), un membru al Parlamentului care a fost seful lucrarilor pe vremea cand a fosat turnat clopotul, in anul 1859. Alta sugestie este ca muncitorul care a facut clopotul l-a denumit dupa Benjamin Caunt, care a fost un faimos boxer la acea vreme.

Cand a fost proiectat prima data in anul 1856, Big Ben a fost cel mai mare clopot turnat vreodata in Marea Britanie. Clopotul care atarna in Turnul Elisabeta este al doilea care a fost turnat, dupa ce primul s-a spart in timpul testarii. Clopotul a fost turnat in anul 1858 in cladirea care este acum Turnatoria de Clopote a Capelei Albe. Big Ben cantareste 13.760 kg, ceea ce inseamna mai mult de 13 tone, are 2,3 metri inaltime si 2,7 metri diametru si este de 22,2 cm grosime la punctul unde este lovit.

Multimi de oameni care aplaudau se aflau pe strazile Londrei pentru a privi cum este transportat Big Ben la Palatul Westminster, cu un carucior tras de 16 cai. Clopotul a trebuit sa fie ridicat manual pana la inaltimea de 60 de metri in clopotnita din Turnul Elisabeta, proces care a durat 18 ore.

Pe data de 31 mai 1859, Big Ben si celelalte clopote au batut pentru prima data in Londra. Nota muzicala a bataii clopotului Big Ben este un "E".

Turnul Elisabeta, in urmatoarele 9 fotografii.