Londra-Abatia Westminster

LONDRA -

ABATIA WESTMINSTER (WESTMINSTER ABBEY)

In acest articol va prezint Abatia Westminster (Westminster Abbey) din Londra.

Dupa ce am vizitat Muzeul Britanic (British Museum), a doua zi am vizitat Abatia Westminster.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Britanic (British Museum) din Londra, partea I (prezentare generala a muzeului si Biblioteca Regelui), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Britanic (British Museum) din Londra, partea a II-a (Departamentul Greciei si Romei), le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Britanic (British Museum) din Londra, partea a III-a (Departamentul Orientului Mijlociu, Departamentul Egiptului si Sudanului si Departamentul Asiei), le gasiti aici.

Abatia Westminster se afla la adresa 20 Deans Yd, Londra SW1P 3PA. Programul de vizitare al abatiei este urmatorul: de luni-vineri, intre orele 9.30 - 15.30, miercurea intre orele 16.30 - 18.00, sambata intre orele 09.00 - 13.00, pentru perioada septembrie - aprilie si 09.00 - 15.00, pentru perioada mai - august. Un bilet de intrare la abatie este de 23 Lire sau 21 Lire, daca se cumpara online.

Noi am cumparat biletele online, cu doua luni inainte. La cumpararea onlone, ni s-a solicitat intervalul orar in care doream sa vizitam abatia. Noi am ales intervalul 09.00 - 11.00. La intrare ni s-a spus ca timpul de vizitare al abatiei este de jumatate de ora, asa ca am parcurs-o destul de repede, ea fiind foarte mare. Inainte de iesire, dupa ce am vazut Coltul Poetilor, ne-am intors si am vazut odata Capela Doamnei, care mi-a placut cel mai mult. Nu ne-a atras nimeni atentia ca ne-am mai intors sa mai vedem odata capela. Din pacate, fotografiatul este interzis in interiorul abatiei. Se pot face fotografii numai in Sala Capitulara.

Abatia Westminster este monumentala! Este cea mai frumoasa biserica din cate am vazut pana acum, dupa parerea mea.

Scurt istoric al Abatiei Westminster

Nimeni nu stie exact cand a fost construita prima biserica pe locul actualei abatii, dar a fost acum peste o mie de ani. La acea vreme, zona era un loc mlastinos si neprimitor la periferia Londrei. Biserica se afla pe o insula numita Insula Thorney, inconjurata de afluentii Tamisei.

Sunt multe mituri si legende care explica originile bisericii. O poveste spune ca Regele Sebert (mort in anul 616 D.Hr.), rege al saxonilor de est, a fondat biserica in anul 604. Calugarii din secolul al XIV-lea au fost atat de impresionati de acesta poveste incat au exhumat din manastire ceea ce credeau ei ca sunt osemintele Regelui Sebert si le-au reingropat intr-un loc de onoare, in Altarul Mare. Oricum, in anul 2003, arheoloigii au gasit ceea ce se crede acum ca este mormantul Regelui Sebert, departe in Essex.

O multime de astfel de povesti care revendicau originea antica a abatiei au fost inflorite de calugari sa stabilesca ca abatia lor (catedrala sau biserica de vest) a fost mai veche decat Catedrala Sfantul Paul, catedrala de est.

Legendele spun ca in anul 960 Dunstan, Episcopul Londrei a adus 12 calugari benedictini din Glastonbury sa fondeze o manastire la Westminster. O suta de ani mai tarziu, Regele Eduard, cunoscut sub numele de "Confesorul", deoarece a dus o viata deosebit de sfanta si pentru a-l distinge de Eduard Martirul, care a murit in anul 978, a fondat biserica sa pe actualul loc si de atunci se cunoaste istoria Abatei Westminster.

Eduard s-a nascut in jurul anului 1005, dar a fost alungat din Anglia de danezi. Se spune ca in timpul exilului sau in Normandia, Eduard a promis ca, daca regatul sau va fi reincredintat lui, va face un pelerinaj la Roma. Cand a revenit in cele din urma pe tronul sau, in anul 1042, erau atat de multe tulburari in regat, incat a fost sfatuit sa nu faca acea calatorie periculoasa, pentru a nu se produce o lovitura de stat in timp ce ar fi fost plecat.

Papa l-a absolvit de promisiune cu conditia sa ridice sau sa restaureze o biserica in onoarea Sfantului Petru. Abatia lui Eduard a fost consacrata pe data de 28 ndecembrie 1065, dar regele era foarte bolnav si nu a putut sa participe la ceremonie. El a murit cateva zile mai tarziu si a fost inmormantat in Marele Altar, care era, in acele vremuri cativa metri mai la est de unde este astazi.

Tapiseria Byeux din abatie il infatiseaza pe Eduard in timpul inmormantarii lui in abatie. Aceasta tapiserie infatiseaza si cum arata abatia la acea vreme: avea un turn central si trasepturi, pilastri mari si arce rorunde. Se vede cum un muncitor care pune o girueta pe acoperis, ceea ce inseamna ca abatia tocmai fusese finalizata. Arheologii au gasit ramasitele bisericii lui Eduard sub podeaua abatiei si au ajuns la concluzia ca abatia lui Eduard a fost aproape tot atat de mare cat este cea prezenta.

Dupa moartea lui Eduard, reputatia sa de om sfant a crescut. Se spune ca au avut loc miracole la mormantul sau si in anul 1161 el a fost facut sfant. Regele Henric al III-lea (1207 - 1272) il tinea pe Marturisitor cu atata veneratie incat i-a construit un altar nou intr-o biserica glorioasa in stil gotic, suplu, cu arce ascutite si ferestre mari.

Lucrarile au inceput in anul 1245. Capatul de est al noii Capele a Doamnei (Maicii Domnului), care fusese construita cu 20 de ani inainte, a ramas intact si noua abatie fost construita pe el, demolandu-se biserica lui Eduard, deoarece lucrarile au continuat in partea de vest. Arhitectul Regelui Henric a fost Henric de Reyns, care a fost ori francez sau englez scolit in Franta.

Lucrarea sa reflecta multe influente franceze, incluzand arce butante, capele radiante in absida si ferestre rozeta in fiecare transept. Biserica a fost consacrata pe data de 13 octombrie 1269, cand trupul Regelui Eduard Confesorul a fost mutat in pozitia in care se afla si astazi, in spatele Marelui Altar. Pana in anul 1272 au fost finalizate sanctuarul, corul si prima travee a navei, dar in acel an a murit Regele Henric si lucrarile s-au oprit.

In timpul celei mai mari parti a secolului al XIV-lea, abatia a avut o infatisare ciudata, cu o cladire gotica atasata navei Norman a bisericii lui Eduard. Apoi, in anul 1376, a fost pusa alta piatra de fundatie pentru noua nava, care a fost finalizata in urmatorii 140 de ani, cu bani de la donatori bogati, cum ar fi Cardinalul Simon Laugham, un staret vechi al Abatiei Westminster si cu ajutorul regilor Richard al III-lea si Henric al V-lea.

In anul 1503, Henric al III-lea a daramat Capela Doamnei de la capatul de est si a fost inceputa o noua Capela a Doamnei de catre Regele Henric al VII-lea (care a domnit intre anii 1485 - 1509). Capela a fost consacrata in anul 1516, dar 20 de ani mai tarziu manastirile din Anglia au trecut printr-o criza.

Henric al VII-lea a stricat relatiile cu Papa, deoarece acesta din urma a refuzat sa anuleze mariajul regelui cu prima sa sotie, Caterina de Aragon. Henric s-a autoproclamat conducatorul suprem al Bisericii Angliei si in anul 1540 a dizolvat manastirile si a sechestrat bunurile lor. Dupa acest moment, abatia a continuat sa fie folosita ca biserica regala pentru incoronari si funeralii.

Abatia Westminster a dus-o mai bine decat cele mai multe biserici, probabil din cauza legaturii ei cu Regalitatea si in loc sa fie dezgolita si abandonata, ea a fost refondata ca si catedrala, cu un episcop si un vicar. Constitutia noii Abatii, stabilita de Henric al VII-lea nu a fost ultima, deoarece in anul 1553 Regina Maria l-a succedat la tron pe fiul lui Henric, Eduard al VI-lea si Catolicismul Roman a devenit inca odata religia aprobata.

Regina a facut Abatia manastire din nou si calugarii s-au intors. Transformarile au continuat datorita succesoarei sale, Regfina Elisabeta I, care a venit la tron 5 ani mai tarziu, in anul 1558, inversand schimbarile Reginei Maria si refondand abatia, de acesta data ca Biserica Colegiu a Sfantului Petru in Westminster, cu un vicar si o Adunare de Canonici.

Vicarul nu raspundea in fata nimanui, ci doar Reginei ca suverana si in acesta forma de atunci se afla abatia si astazi, nu se subordoneaza jurisdictiei unui episcop, ca multe alte biserici, ci este o biserica speciala subordonata Reginei, o institutie cunoscuta ca fiind Privilegiata Regala. Din punct de vedere constitutional, abatia nu s-a schimbat din timpul Reginei Elisabeta I, dar fizic ea a intampinat multe provocari.

In timpul Razboiului Civil, care a culminat cu executia lui Carol I si a stabilimentului din anul 1649, a Commonwealth-ului lui Oliver Cromwell, abatia a fost avariata cand Puritanii au sfaramat altarele, au disatrus statuile religioase si orga si au capturat bijuteriile coroanei. Ei erau dornici sa scape Aabatia de toate simbolurile "superstitiilor religioase". Cu toate ca abatia a scapat de distrugerea fara voie mai mult decat alte biserici, ea mai poarta inca cicatricile acelei zile.

In timpul acelei perioade, Ansamblul Abatiei, o adunare a oamenilor bisericii si a altora, care au formulat Confesiunea Presbiteriana a Credintei, s-au intalnit la Abatia Westminster.

Din punct de vedere arhitectonic, urmatoarea piatra de hotar majora a venit in anul 1745, cand au fost construite cele doua turnuri de vest , conform unui proiect al discipolilor lui Sir Christopher Wren si a lui Nicholas Hawksmoor. Abatia a aratat aproape cum o stim astazi, exceptand fatada frontului de nord, care a fost remodelata la inceputul secdolului al XIX-ldea, cand portalul vechi a fost distrus si din nou, in epoca Victoriana, a fost construit porticul triplu si a fost reproiectata fereastra rozeta.

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, bombardamentele au distrus acoperisul de deasupra trecerii, mai mult pe cel al vicarilor, cateva case in Manastirea Mica si Sala Scolii Westminster (o parte a dormitorului vechi al calugarilor). Interiorul a ramas intunecat si murdar pana in anii 1960, cand a fost curatat pentru a dezvalui adevarata culoare "miere palida" a pietrei abatiei.

In anul 1995 a fost finalizata o restaurare majora a pietrei exterioare a abatiei si au fost adaugate statui noi frontului de vest, inclusiv cele 10 statui ale martirilor secolului al XX-lea.

Dincolo de nava, in transeptul sudic, se afla Poets'Corner (Coltul Poetilor). Primul poet inmormantat aici a fost Geoffrey Chaucer, in anul 1400. Alte personalitati literare inmormantate aici sunt: Alfred Tennyson, Ben Jonson (inmormantat in picioare), Thomas Hardy, Charles Dickens, Robert Browning si Rudyard Kipling.

In spatele sanctuarului sunt capele si morminte regale bogat ornamentate. Mormantul soldatului necunoscut contine trupul unui soldat adus din Franta dupa Primul Razboi Mondial.

In anul 2018 au fost deschise Galeriile Jubileului Diamant ale Reginei in trafor, la 17 metri deasupra nivelului podelei. Ele expun tezaurul Abatiei si dau vederi remarcabile asupra abatiei si extern asupra Casei Parlamentului.

Exteriorul Abatiei Westminster, in urmatoarele 4 fotografii.

Portalul de la intrarea in abatie si fereastra rozeta, in urmatoarele 9 fotografii.

Marea Poarta de Vest si turnurile abatiei, in urmatoarele 8 fotografii.

Memorialul Crimeei si a Rascoalei Indiene

Acest memorial se afla in partea opusa intrarii de vest a Abatiei Westminster si este o coloana inalta din marmura si piatra, ridicata si proiectata de Sir George Gilbert Scott. Memorialul aminteste de discipolii Scolii Westminster care au murit in Razboiul Crimeei (1854 - 1856) si in Rascoala Indiana (1857 - 1858). In varful monumentului se afla statuia Sfantului Gheorghe care ucide dragonul si care a fost sculptata de J.R.Clayton si statuile Sfantului Eduard Confesorul, a lui Henric al III-lea, Elisabetei I si Reginei Victoria, sculptate de J.Birnie Philip. Piatra monumentului a fost curatata si s-au sculptat multe inscriptii in anul 2007.

Baza monumentului este flancata de patru lei.

Memorialul Crimeei si a Rascoalei Indiene, in urmatoarele 4 fotografii.

Leii de la baza monumentului

Fatada abatiei, in urmatoarele 4 fotografii.

Curtea interioara a Abatiei Westminster, in urmatoarele 4 fotografii. In fundal se vede Turnul Elisabeta a Palatului Westminster.

Sala Capitulara

Sala Capitulara este o cladire sau o camera care face parte dintr-o catedrala, manastire sau biserica colegiala, in care se tin intalniri.

Picturile de pe peretii Salii Capitulare

Cele mai multe dintre picturile din Sala Capitulara au fost pictate in jurul anului 1400, in stilul gotic. Documentele arata ca ele au fost comandate de John de Northampton, unul dintre calugarii abatiei.

Picturile sunt importante datorita calitatii lor inalte. Supravietuirea acestor picturi este remarcabila, luand in considerare deteriorarile pe care le-a suferit cladirea, mai ales intre secolele XVI - XIX, cand Sala Capitulara a fost folosita pentru depozitarea documentelor. Picturile sunt cele mai bine pastrate picturi din acea perioada a Angliei.

Picturile infatiseaza scene din Apocalipsa, o serie de viziuni a sfarsitului lumii descrise de Sfantul Ioan in Cartea Revelatiei. Au fost pictate initial 96 de scene de jur imprejurul camerei. Scena principala, Judecata de Apoi, a fost pe peretele de est, opus intrarii. De-a lungul soclului au fost facute ulterior adaugiri de picturi.

Holul de intrare in Sala Capitulara, in urmatoarele 10 fotografii.