Paris-Muzeul Luvru-partea a II-a

 

PARIS -

MUZEUL LUVRU -

PARTEA a II-a

 

 

 

In acest articol va prezint Muzeul Luvru din Paris, partea a II-a (Departamentul de Picturi).

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul Luvru din Paris, partea I (Departamentele de Antichitati grecesti, etrusce si romane, Departamentul Antichitatilor Egiptene si Departamentul de Sculpturi si Obiecte de Arta), le gasiti aici.

 

Departamentul de Picturi

 

Departamentul de Picturi al Muzeului Luvru are una dintre cele mai importante si mai faimoase colectii din lume. Colectiile departamentului sunt specializate in arta europeana din secolul al XIII-lea pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, majoritatea lucrarilor care dateaza dupa anul 1848 sunt expuse la Muzeul d'Orsay, cu exceptia donatiei Hélène si Victor Lyon.

 

Se poate observa ca picturile din alte epoci se afla in alte departamente, cum ar fi Departamentul de antichitati egiptene, care are picturi copte.

 

Scurt istoric al Departamentul de Picturi

 

Colectiile Departamentului de Picturi provin din colectia regilor Frantei, inceputa de Francisc I in Fontainebleau. Colectiile au fost imbogatite constant in timpul vechiului regim prin achizitii si donatii si au ramas asa sub Revolutie si Imperiu (sechestrele revolutionare, cuceririle lui Napoleon), in timp ce Muzeul Luvru a fost creat in anul 1793. Astfel, picturile franceze de la Academia Regala de Pictura si Sculptura, in principal piesele de primire ale artistilor au fost confiscate inca din timpul Revolutiei.

 

Picturile au fost expuse mai intai in Marea Galerie si in Salonul Patrat si prezentate apoi in Curtea Patrata, in imediata vecinatate a cazarii artistilor.

 

In secolul al XIX-lea, cresterile colectiilor au venit din achizitiile colectiilor private (colectia Marchizului de Campana) si donatii (colectia doctorului La Caze, din anul 1869).

 

In anul 1986, cand s-a deschis Muzeul d'Orsay, colectiile care datau dupa anul 1848 au parasit departamentul muzeului.

 

Departamentul de Picturi ocupa acum aripa Denon (intregul etaj: picturi italiene, spaniole, americane si franceze de format mare), Curtea Patrata (etajul al doilea) si Aripa Richelieu (etajul al doilea) pentru scolile franceze si nordice. In cadrul fiecarei scoli sunt prezentate picturile in ordine cronologica.

 

Colectiile Departamentului de Picturi

 

Muzeul Luvru are 12.000 de picturi, a doua cea mai mare colectie din lume dupa cea a Muzeului Ermitaj (16.000 de picturi) si inaintea celei a Muzeului Prado (9.000 de picturi). Luvrul are cea mai mare colectie de picturi antice din lume (cea a Schitului).

 

Dintre aceste 12.000 de lucrari, 7.000 sunt pastrate in Luvru, iar restul de 5.000 sunt prezentate in muzee provinciale. Din cele 7.000 de panze din Luvru, aproximativ jumatate, sau 3.400 de panze sunt expuse la Gemäldegalerie Berlin (1.200) si la Prado (1.150).

La Muzeul Luvru sunt 140 de sali de expozitie dedicate picturilor. La muzeul Hermitage sunt 120 de sali, la Galeria Nationala de Arta din Washington sunt 110, la Muzeul Prado in jur de 100, la Uffizi din Florenta 80, la Muzeul Metropolitan 75 si la Galeria Nationala din Londra 75. Muzeul Luvru are 18.000 mp de spatiu expozitional pentru picturi.

 

Picturi italiene

 

Tavanul unei camere din Departamentul de Picuri, in urmatoarea fotografie.

 

 

Gioconda (Mona Lisa) de Leonardo da Vinci (Sala 6, etajul 1, aripa Denon)

 

Gioconda (La Gioconda, in italiana) sau Mona Lisa este o pictura celebra a lui Leonardo da Vinci, facuta intre anii 1503 - 1506 si care reprezinta o femeie cu o expresie ganditoare si cu un suras abia schitat. Mona este prescurtarea cuvantului italian Madonna (Doamna). Gioconda este considerata cea mai renumita opera din istoria picturii, putine alte tablouri au mai fost atat de mult reproduse sau discutate. Tabloul reprezinta atractia principala a Muzeului Luvru pentru orice vizitator.

 

Gioconda este o pictura in ulei pe lemn de plop, cu dimensiunile (77 x x 53) cm. Imaginea redata de artist a fost subiectul a nenumarate interpretari. Se poate spune ca vivacitatea si ambiguitatea fizionomiei Giocondei se datoreaza procedeului de pictura "sfumato", care da tabloului un aer misterios. Caracteristica principala a portretului este surasul enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest suras ca simbol al atractiei erotice a lui Leonardo da Vinci fata de mama sa (Complex Oedip).

 

Identitatea personajului din tablou nu este inca sigura, desi recent cercetatorul Giuseppe Pallanti din Florenta a confirmat afirmatia lui Giorgio Vasari, conform careia ar fi vorba despre Monna Lisa Gherardini, membra a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetarile anterioar4e au ajuns la concluzia ca portretul ar fi redat figura unei doamne florentine instarite, Madonna Lisa del Giocondo, al carei nume ar explica si a doua denumire a tabloului.

 

Pictura reprezinta unul dintre primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristica interesanta a tabloului este ca fundalul nu este uniform, partea din stanga este evident la un nivel mai jos decat cea din dreapta, fiind adaugata probabil mai tarziu in cursul realizarii compozitiei. Tabloul a fost restaurat de mai multe ori. Analizale cu raze Röntgen au evidentiat inca trei straturi de pictura sub cel vizibil.

 

Istoricul tabloului

 

Istoria tabloului Gioconda este plina de peripetii. Leonardo a fost foarte atasat de acest tablou si il purta intotdeauna cu el in calatorii, inclusiv atunci cand Regele Francisc I l-a invitat in anul 1516 sa se stabileasca in Franta, la Castelul Amboise. Regele Francisc I i-a cumparat tabloul, care a fost expus mai intai la Palatul Fontainebleau si apoi la Versailles. Dupa Revolutia Franceza, tabloul a fost expus la Luvru, Npoleon Bonaparte l-a luat in propriul sau dormitor, iar apoi a revenit la Muzeul Luvru.

 

In timpul Razboiului Franco-Prusac din 1870 - 1871, tabloul a fost ascuns intr-un loc necunoscut. Pe data de 22 august 1911, s-a constat disparitia tabloului din Muzeul Luvru. A fost suspectat de furt si arestat poetul Guillaume Apollinaire, iar in ziua de 7 septembrie a fost interogat si Pablo Picasso, dar ambii au fost eliberati din lipsa de dovezi. S-a descoperit apoi ca un angajat al  Muzeului Luvru, de origine italiana, Vincenzo Perugia, l-a furat purtandu-l sub sub manta, la iesirea din muzeu, convins ca tabloul apartine Italiei. El a fost descoperit cand a incercat sa-l vanda unui negustor de opere de arta din Florenta.

 

Dupa ce a fost expus in orasele principale ale Italiei, tabloul a revenit la Luvru in anul 1913. In anul 1956, partea inferioara a tabloului a suferit daune serioase in urma unui atentat cu o solutie acida, iar cateva luni mai tarziu, un vizitator a aruncat in el o piatra. In prezent, tabloul este protejat sub o sticla incasabila. In anul 1962, tabloul a fost expus in America, la New York si Washigton D.C., iar in anul 1964 a fost expus la Tokyo si Moscova.

 

A fost descoperita la Muzeul Prado o copie a acestei picturi. Conform expertilor, copia a fost pictata tot in secolul al XVI-lea, de catre unul din discipolii lui Leonardo da Vinci.

 

Era foarte multa lume in fata tabloului, cand am vizitat eu Muzeul Luvru. Trebuia sa astepti ceva timp sa poti sa faci fotografii.

 

Gioconda (Mona Lisa) de Leonardo da Vinci, in urmatoarele 7 fotografii.

 

 

Pictura italiana

Paolo Veronese (1528 - 1588)

Nunta la Cana, de Paolo Veronese, tablou canvas

 

"A fost nunta in Cana Galileei, si a fost si mama lui Iisus. Iisus a fost, de asemenea, invitat la nunta, cat si discipolii sai. Dar nu era vin la masa. Asa ca Iisus a transformat apa in vin si a facut astfel un miracol". Folosind acest pasaj din Evanghelia conform Sfantului Ioan, Veronese si-a aratat abilitatea cu spatiul si stralucirea sa cromatica pentru a infrumuseta reflectoria abatiei venetiene San Giorgio Maggiore.

 

Pentru reprosurile de a fi cedat exagerarii si luxuriantului in detrimentul scenei biblice, Veronese a spus "Noi, ca pictori, ne luam acceasi libertate ca poetii si nebunii". In numele acelei libertati, artistul a ales sa-l picteze pe Iisus in centrul unei multimi de personaje contemporane, imbracate in stil venetian sau turcesc, sa includa bufoni si caini, toate detaliile considerate nepotrivite si sa plaseze un grup de muzicieni in prim plan.

 

Barbatul in rosu canta la contrabas, in dreapta altul tine o trusa, barbatul in alb si cel care sta in spatele lui canta la viola, in fundal unul sufla un cornet, in timp ce barbatul cu turban, din stanga, danseaza.

 

Nunta la Cana, de Paolo Veronese, in urmatoarele doua fotografii.

 

Iisus in Emaus (1559 - 1560), de Paolo Veronese, in urmatoarea fotografie.

 

Tavanul unei camere din Departamentul de Picuri, in urmatoarea fotografie.

 

 

Pictura franceza

Eugène Delacroix (1798 - 1863)

Macelul din Chios, de Eugene Delacriox

 

"Macelul din Chios" a fost pictat in anul 1824. Tema tabloului este de natura istorica. In aprilie 1822, populatia greaca din insula Chios a fost masacrata de armata Inaltei Porti, cum era denumit pe atunci Imperiul Otoman. Pentru a picta acest tablou, Delacroix s-a informat din cartea locotenentului Voutier, ofiter francez care a luptat in randurile grecilor si a scris in anul 1823 cartea "Amintiri din actualul razboi grecesc".

 

Tabloul a fost expus in Salonul de la Luvru in anul 1824, cu titlul integral "Scene din macelul de la Chios; familii grecesti in asteptarea mortii sau a robiei". Tabloul a provocat o mare indignare si intr-adevar Delacroix a realizat o revolutie in pictura. Culorile folosite au socat, deoarece artistul a renuntat la tonurile stinse ale primelor sale panze, folosind culori noi, pure si intense: albastru cobalt, verde smarald, rosu aprins.

 

Delacroix a facut o intreaga serie de schite pentru a ajunge la tabloul final. Artistul a dorit sa exprime caracterul cutremurator al temei si a cautat indelung o abordare cat mai dramatica a intregii scene. A creat in final o compozitie zguduitoare, in care a reusit sa transmita emotii diferite: resemnare din privirea barbatului cu legatura rosie pe cap, disperarea femeii cu turban, cre sta la picioarele lui, caracterul nemilos al cotropitorului otoman. Dar forta si tragismul tabloului se afla pe chipul femeii batrane in rochie rosie, ochii ei exprimand o nefericire profunda.

 

Macelul din Chios, de Eugène Delacriox (detaliu), in urmatoarea fotografie.

 

 

Moartea lui Sardanapal, de Eugène Delacroix

 

Tema acestui tablou imens (aproximativ 4 x 5 metri) este soarta regelui asirian Sardanapal. Sursa de inspiratie a tabloului a fost din operele lordului Byron, pe care artistul l-a admirat intotdeauna. Delacroix a creat un Sardanapal propriu si original, o compozitie picturala de mare amploare.

 

In tablou sunt pictate 15 personaje. Figura centrala este a regelui asirian Sardanapal, care priveste cum sunt distruse din propriul ordin toate bunurile si toti supusii sai. Locul central al compozitiei, patul regal, este gol. De jur imprejur totul pare sa fie cuprins de un vartej.

 

Panza respira forta si da impresia ca depaseste granitele ramelor care incadreaza tabloul. Acest efect este accentuat de culorile explozive si de numarul mare de obiecte diverse ingramadite in cadru. Regele Sardanapal, plin de calm, observa masacrul ca o persoana care stapaneste haosul. Poate ca regele il reprezinta chiar pe artist care contempla epoca furtunoasa in care traieste.

 

Liniile tabloului lui Delacroix sunt energice si indraznete, subordonate viziunii intregului, fapt care-i confera tabloului o mare doza de violenta. Haosul aparent a fost planuit cu maiestrie, dovada cea mai buna fiind figura femeii din coltul din dreapta jos a tabloului. Picioarele femeii sunt prea scurte, dar sandalele ei echilibreaza proportiile. Erotismul tabloului este tipic pentru posturile feminine pe care artistul le-a pictat in aceeasi perioada.

 

Moartea lui Sardanapal, de Eugène Delacroix (detaliu), in urmatoarea fotografie.

 

 

Libertatea conducand poporul, Eugène Delacroix

 

Libertatea conducand poporul este o pictura celebra a lui Eugène Delacroix. Actiunea tabloului se petrece la Paris, iar in fundal, pe partea dreapta se vade Catedrala Notre-Dame. Personajele principale din prim plan sunt despartite de restul revolutionarilor printr-un nor de fum. Artistul a redat in mod realist imbracamintea si personajele. Reprezentantul orasenilor este barbatul in negru, cu joben. Baiatul din dreapta femeii simbolizeaza copilul parizian al strazii, pe care l-a imortalizat mai tarziu Victor Hugo in Mizerabilii (1862), sub numele de Gavroche. In partea stanga a tabloului, barbatul cu sabie si taranul de la picioarele lui simbolizeaza populatia Parisului. In acest fel, Delacroix a creat o compozitie sugestiva: intregul popor se ridica impotriva despotismului. Realismul personajelor contrasteaza cu figura centrala a tabloului. Femeia care se catara pe varful baricadei a fost reprezentata in maniera clasica, iar imbracamintea si poizitia ei trimit la modele antice.

 

Tabloul a fost cumparat de Ludovic-Filip, noul rege al Frantei de atunci, din fondurile proprii, la pretul de 3.000 de franci. Ulterior, tabloul a fost daruit Muzeului Luxemburg nou infiintat, care urma sa expuna artisti contemporani. Tabloul a fost expus insa numai cateva saptamani, deoarece guvernul s-a temut ca amintirea confruntarilor de strada care l-a instaurat putea sa starneasca din nou spiritul de protest. Publicul a putut sa admire capodopera lui Delacroix deabia in anul 1855, cu ocazia Expozitiei Mondiale.

 

Tabloul a fost vandalizat pe data de 7 februarie 2013, de o femeie de 28 de ani, care l-a mazgalit. Oficialii Muzeului Luvru au declarat ca ar fi vorba de daune superficiale, usor de reparat.

 

Libertatea conducand poporul, Eugène Delacroix, in urmatoarele doua fotografii.

 

Tavanul unei camere din Departamentul de Picuri, in urmatoarea fotografie.

 

Muzeul Luvru vazut din Departamentul de Picturi, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Muzeul Luvru vazut din Departamentul de Picturi, in urmatoarea fotografie.

 

 

Pictura italiana

Fecioara intre stanci, de Leonardo da Vinci

 

Leonardo da Vinci a realizat doua picturi cu titlul " Fecioara intre stanci". Prima versiune, care se afla in Muzeul Luvru a fost pictata intre anii 1483 si 1486, iar cea de a doua, care se afla in Galeria Nationala din Londra, intre anii 1495 si 1508.

 

Pe data de 25 aprilie 1483, lui Leonardo i s-a cerut sa realizeze o piesa de altar pentru capela Immaculatei de la Biserica Sfantul Francisc cel Mare din Milano. Din aceasta piesa au rezultat doua picturi. Expertii au studiat cele doua picturi si au ajuns la concluzia ca versiunea de la Paris a fost pictata cu siguranta de Leonardo da Vinci, in timp ce versiunea londoneza se afla inca in dezbateri.

 

Fecioara intre stanci, de Leonardo da Vinci, in urmatoarele doua fotografii.

 

Pictura franceza

Jacques - Louis David (1748 - 1825).

Incoronarea lui Napoleon, de Jacques - Louis David

 

Incoronarea lui Napoleon este o panza pictata de Jacques - Louis David intre anii 1805 si 1807. Pictorul a primit o comanda din partea Imparatului Napoleon pentru un tablou care sa comemoreze incoronarea sa. Pictorul a lucrat la acest tablou doi ani si a adaptat realitatea cu cerintele clientului sau. Astfel, in spate, la o tribuna, este reprezentata mama imparatului, Letitia, desi ea nu a participat la festivitate.

 

Finisajul tabloului este extraordinar de riguros: pictorul nu a omis nici cel mai mic detaliu in ceea ce priveste vesmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezinta imaginea fidela a realitatii. David s-a inspirat mai degraba din traditia romana decat din cea greaca.

 

Incoronarea lui Napoleon, de Jacques - Louis David, in urmatoarele doua fotografii.

 

Sabinele, de Jacques - Louis David

 

Istoria femeii sabine este este o istorie de familie; pentru a-si asigura descendentii pentru noua lor tara emergenta, romanii au luat femeile sabinilor. Dupa trei ani, hotarati sa se razbune, sabinii s-au intors la locul rapirii. Apoi, femeile au intrat in lupta si s-au plasat intre cei care le devenisera soti si cei care le-au fost tati si frati. Acesta a fost momentul imortalizat de David, iacobinul anilor Revolutiei si liderul neo-clasicismului.

 

David si-a aratat opera in anul 1799. Cativa ani mai tarziu, David s-a indreptat catre evenimentele vremurilor si s-a plasat in slujba Imperiului.

 

Sabinele, de Jacques - Louis David, in urmatoarea fotografie.

 

Muzeul Luvru vazut din Departamentul de Picturi, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

 

Recomand vizitarea Muzeului Luvru!