Paris-Muzeul Luvru-partea I

 

PARIS -

MUZEUL LUVRU -

PARTEA I

 

 

In acest articol va prezint Muzeul Luvru din Paris, partea I (Departamentele de Antichitati grecesti, etrusce si romane, Departamentul Antichitatilor Egiptene si Departamentul de Sculpturi si Obiecte de Arta).

 

 

Dupa Muzeul Britanic, nu putea sa urmeze decat Muzeul Luvru! Am vizitat  Muzeul Luvru cand am fost intr-o excursie oraganizata, la Paris, in perioada 31 iulie - 7 august 2007.  Dupa ce am vizitat Palatul Versailles si Catedrala Notre-Dame, am vizitat Muzeul Luvru.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Versailles, partea I, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Versailles, partea a II-a, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala Notre-Dame, partea I, le gasiti aici.

 

Muzeul Luvru este cel mai mare muzeu de istorie si arta din Franta, dupa suprafata si unul dintre cele mai importante muzee din lume. Este, de asemenea, unul dintre cele mai vizitate muzee din lume. In anul 2018, Muzeul Luvru a fost cel mai vizitat muzeu din lume, primind 10,2 milioane de vizitatori.

 

Muzeul Luvru se afla in centrul capitalei franceze, Paris, intre cheiul drept al Senei si strada Rivoli, in primul arondisment, intr-o cladire istorica, fost palat regal, Palatul Luvru. Luvrul este muzeu cu caracter universal si expune opere de arta din epoci diferite ale civilizatiei, din Antichitate pana in anul 1848, acoperind o arie geo-culturala intinsa, de la Europa occidentala, Grecia, Egipt, pana la Orientul Apropiat. Operele expuse in Muzeul Luvru au o varietate mare, de la picturi, sculpturi, desene, pana la ceramica, obiecte arheologice sau alte obiecte de arta. 

 

Am stat cam 4 ore in Muzeul Luvru.

 

Palatul regal

 

La originea Muzeului Luvru se afla o cetate care a fost construita de Regele Filip al II-lea al Frantei in anul 1190 si care ocupa o patrime a actualei Curti Patrate. Planul cetatii era un patrulater cu dimensiunile (78 x 72) metri, inconjurat de santuri, flancat de turnuri si cu doua cai de acces. In mijlocul cetatii era un donjon fortificat, numit Marele Turn al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetatii era supravegherea avalului Senei, deoarece zona era adesea folosita de invadatori inca de pe vremea vikingilor.

 

In anul 1317, odata cu transferul bunurilor Ordinului Templierilor catre Ordinul Ospitalierilor, visteria regala, pastrata pana atunci in Casa Templierilor din Paris a fost mutata la Luvru. Regele Carol al V-lea a transformat ulterior Luvrul in resedinta regala cu ajutorul arhitectului Richard du Temple.

 

Marele Turn al Luvrului a fost demolat de catre Regele Francisc I al Frantei, in anul 1528, deoarece nu mai era de niciun folos, iar in anul 1546 a inceput transformarea fortaretei in resedinta de lux. Regele a dispus si demolarea intregii aripi de vest a cetatii, pe care a inlocuit-o cu o constructie in stil renascentist, proiectata de catre arhitectul francez Pierre Lesco. De asemenea, Regele Francisc I este cel care a achizitionat Mona Lisa (Gioconda) de la Leonardo da Vinci, in anul 1516, dupa ce l-a invitat pe acesta in Franta sa lucreze la Amboise, la castelul Clos-Lucé (nume vechi, Cloux), unde artistul si-a petrecut ultimii ani ai vietii.

 

Lucrarile de transformare ale cetatii au fost continuate ulterior in timpul domniilor regilor Henric al II-lea si Carol al IX-lea, iar partea de sud a ceea ce mai ramasese din vechiul Luvru a fost la randul ei demolata, pentru a face loc unei aripi tot in stil renascentist.

 

In anul 1594, Regele Henric al IV-lea a decis sa uneasca Palatul Luvru cu Palatul Tuileries construit de Caterina de Medici. Acesta a fost inceputul unui proiect de mare anvergura, care a fost denumit Le Grand Dessein si a carui prima etapa a constat in constructia Marii Galerii care uneste Pavilionul Lesdiguères (denumit astfel in onoarea lui François de Bonne, Baron de Champsaur, primul Duce de Lesdiguères) cu pavilionul La Trémoille (denumit in onoarea lui Henri de La Trémoille).

 

Curtea Patrata a fost proiectata de catre arhitectii Jacques Lemercier si apoi Louis le Vau, sub domniile regilor Ludovic al XIII-lea si Ludovic al XIV-lea si are de patru ori dimensiunea curtii renascentiste din timpul lui Francisc I, dimensiune care a dus implicit si la demolarea a ceea ce mai ramasese din cetatea medievala.

 

Amenajarea si decorarea palatului au fost facute de pictori celebri, cum ar fi Nicolas Poussin, Giovanni Francesco Romanelli si Charles Le Brun. Aceasta dezvoltare a Luvrului a fost insa intrerupta brusc in anul 1678, cand Regele Ludovic al XIV-lea a ales Versailles ca centru al puterii si ca resedinta regala. A urmat o perioada in care Luvrul a ramas neschimbat, pana in secolul al XVIII-lea, cand au fost lansate o serie de proiecte de modificare, care au fost conduse de Ange-Jacques Gabriel si Jacques-Germain Soufflot. Printre aceste proiecte a fost si acela de a transforma palatul in muzeu, proiect care a inceput in timpul regelui Ludovic al XV-lea, dar care a fost pus in practica abia odata cu Revolutia Franceza.

 

O mostenire regala

 

Organizarea unui muzeu destinat tuturor cetatenilor s-a bazat pe un proiect care a fost adoptat in timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea. In anul 1776, o comisie a studiat proiectul, a facut inventarul obiectelor, a restaurat cladirea si a suplimentat colectiile regale prin achizitii noi. Muzeul Luvru a fost deschis pe data de 10 august 1793 in Salonul Patrat si in Galeria Lunga (Galeria Mare), care conectau Luvrul cu Palatul National (vechiul Tuileries).

 

Muzeul a mostenit de la regi seturi impresionante de picturi, desene si statui: colectiile de picturi ale regilor Francisc I al Frantei, Ludovic al XIV-lea si Ludovic al XVI-lea, care abunda in valori ale Renasterii Italiene (Rafael sau Leonardo si Gioconda lui), in lucrari ale artistilor din secolul al XVII-lea (cunoscut ca Marele Secol), sau in lucrari ale pictorilor flamanzi, olandezi si alti maestri. Creata de Regele Henric al IV-lea, colectia din Camera de antichitati a stat la baza crearii muzeului. La toate acestea s-au adaugat capodoperele Academiei de Pictura si Sculptura.

 

La aceasta mostenire regala si-a adaugat contributia Republica I, urmata curand de Consulat, in anul 1799: a confiscat proprietatile emigrantilor si a Bisericii (de aici provine "Regalia", instrumentele incoronarii regilor, care erau tinute la Manastirea Saint - Denis) si a adunat prada armatelor sale, care scotoceau prin Belgia, Germania si Italia. Muzeul Luvru este un simbol al victoriei poporului asupra tiranilor sai, un exemplu al gloriei Frantei.

 

Apoi a fost randul Imperiului sa-si puna amprenta asupra Muzeului Luvru: chiar cu un an inaintea incoronarii sale, in anul 1803, Napoleon Bonaparte a dat muzeului numele sau. Campaniile militare desfasurate in toata Europa au adus numeroase lucrari la Paris. Doi arhitecti, Percier si Fontaine, au reproiectat camerele muzeului, pentru a putea depozita colectiile de arta, care devenisera foarte mari.

 

Descoperirea altor civilizatii

 

In anul 1815, totul s-a prabusit. Monarhia resturata a recastigat Tuileries si a avut grija de muzeul lasat de predecesorii sai. Prima sarcina a monarhiei a fost sa returneze aproape toate lucrarile confiscate. Format in timpul Revolutiei, Muzeul Monumentelor Franceze a fost inchis in anul 1817 si colectiile sale au oferit o gama larga de sculpturi Muzeului Luvru; panzele pe care le-a pictat Rubens pentru Galeria Luxemburg au constituit un inceput impresionant pentru Luvru; in anul 1821 a fost oferita muzeului statuia Venus din Milo, de catre Regele Ludovic al XVIII-lea. Sase ani mai tarziu a fost amenajat Muzeul Carol al X-lea.

 

In timp ce Luvrul se putea mandri atunci cu capodoperele artei de vest, trebuia totusi sa se ocupe si de alte civilizatii. Organizata in anul 1826, "Divizia Egipteana" a fost constituita de Jean- François Champollion, care a cumparat colectiile consulilor francez si englez din Egipt; sapaturile efectuate in anul 1843 de catre Paul - Émile Botta, consulul francez la Mosul, a excavat Palatul lui Sargon al II-lea in Khorsabad si a fondat Muzeul Asirian.

 

Acelasi spirit a ghidat si Republica a II-a: dupa ce a redenumit Muzeul Luvru "Palatul Poporului" in anul 1848, l-a restaurat, decorat si a infiintat un Muzeu de Etnografie, viitorul Muzeu Mankind.

 

Cadouri, mosteniri si achizitii

 

In timp ce al Doilea Imperiu a inceput cu lucrari ambitioase, reunind Luvrul cu Tuileries, muzeul si-a conntinuat dezvoltarea, preluand inventare si cataloage, incurajand donatiile (cum ar fi cele facute de Charles Sauvageot in anul 1856 sau de Dr.La Caze in anul 1869) si a achizitionat colectii uriase, cum ar fi cea a Marchizului de Campana din anul 1863, care include mii de obiecte ceramice grecesti si etrusce, picturi italiene, majolica. In anul 1863 a fost adusa la muzeu capodopera Victoria lui Samothrace.

 

In timpul Republicii a III-a, mostenirile si donatiile au continuat sa imbogateasca departamentele muzeului. Ele au fost facute de Camondo, Thiers, Schlichting, Chaucahard, Rothschild, Caillebotte, Moreau - Nélaton si altii.

 

Operarea Marelui Luvru

 

Printr-o decizie luata in anul 1981 de a atribui intregul palat Muzeului Luvru, s-a adaugat un capitol nou in istoria muzeului. Fiind deschis in cateva etape, piramida din sticla si salile de receptie din Curtea Napoleon in 1989, Aripa Richelieu, unde o prezentare noua a colectiilor a inlocuit Ministerul de Finante anul 1993, Aripile Denon si Sully in anul 1997 si astfel Marele Luvru este pe cale de a fi finalizat.

 

Muzeul Luvru are sapte departamente: Antichitati Orientale in Seciunea Islamica, Antichitati Egiptene, Grecesti si Etrusce, Antichitati Romane, Pictura, Arta Grafica, Sculpturi si Obiecte de Arta, fiind un muzeu - palat cu bogatii uluitoare.

 

Nu am prezentat Muzeul Luvru in ordinea in care am vizitat departamentele, am lasat Departamentul de Picturi pentru articolul viitor. Ordinea vizitarii a fost urmatoarea: Departamentele de Antichitati grecesti, etrusce si romane, Departamentul de Picturi, Departamentul Antichitatilor Egiptene si Departamentul de Sculpturi si Obiecte de Arta.

 

Exteriorul Muzeului Luvru, in urmatoarele 12 fotografii.

 

Muzeul si piramida din sticla

 

Piramida din sticla

 

Fatada Muzeului Luvru

 

Piramida din sticla

 

Sala de la intrare a muzeului, cu casa de bilete, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Departamentele de Antichitati grecesti, etrusce si romane (aripa Sully)

 

In aceste departamente sunt expuse lucrari din bazinul mediteranean, care acopera o perioada mare de timp, din Epoca Neolitica pana in secolul al VI-lea. Colectia incepe din perioada civilizatiei Cicladelor, intinzandu-se pana la declinul Imperiului Roman. Acest departament este unul dintre cele mai vechi ale Muzeului Luvru, fiind initial colectia regala de arta, din care o parte fusese dobandita sub domnua regelui Francisc I.

 

La inceput, colectia a fost concentrata pe lucrari de marmura, cum ar fi celebra sculptura Venus din Milo. Dupa Razboaiele napoleoniene, a urmat o crestere a numarului de lucrari, printre care Apollo Belvedere, dar aceste piese au fost returnate dupa caderea lui Napoleon din anul 1815. In secolul al XIX-lea, Muzeul Luvru a achizitionat piese cum ar fi vaze din colectia Durand si bronzuri precum Vaza Borghese de la Biblioteca Nationala.

 

Departamentele de Antichitati grecesti, etrusce si romane, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Statueta Victoriei; Samothrace, Era Elenistica, cca 190 I.Hr. Este din marmura sia re inaltimea de 328 cm. Se afla in aripa Denon, la etajul 1.

 

 

Departamentul Antichitatilor Egiptene

 

Departamentul Antichitatilor Egiptene din Muzeul Luvru expune artefacte din civilizatiile Nilului, care dateaza din anul 4000 I.Hr. pana in secolul al IV-lea. Colectia, care cuprinde peste 50.000 de piese, este printre cele mai mari din lume, cu prezentari generale asupra vietii egiptene, care se intinde in Egiptul antic, Regatul Mijlociu, Regatul Nou, arta copta si perioadele romana, ptolemeica si bizantina.

 

Scurt istoric al Departamentului Antichitatilor Egiptene

 

Originile departamentului sunt in colectia regala, dar a fost marit de expeditia lui Napoleon din anul 1798 cu Dominique Vivant, viitorul director al Muzeului Luvru. Dupa ce Jean-François Champollion a tradus Piatra Rosetta, Carol al X-lea a decretat crearea unui departament de antichitati egiptene. Champollion a sfatuit autoritatile sa cumpere cele 3 colectii formate de Edmé-Antoine Durand, Henry Salt si Bernardino Drovet; acestea au adaugat muzeului 7.000 de lucrari.

 

Marirea departamentului a continuat prin achizitiile facute de catre Aauguste Mariette, fondatorul Muzeului Egiptean din Cairo. In urma sapaturilor facute la Memphis, Mariette a trimis muzeului lazi cu descoperiri arheologice, inclusiv Scribul asezat.

 

Camerele Departamentului Antichitatilor Egiptene

 

Pazita de Sfinxul Mare (cca 2000 I.Hr.), colectia este gazduita in aproximativ 30 de camere. Exploatatiile includ arta, suluri de papirus, mumii, instrumente, imbracaminte, bijuterii, jocuri, instrumente muzicale si arme. Piesele din perioada antica includ cutitul Gebel el-Arak, din anul 3400 I.Hr., Scribul asezat si Seful regelui Djedetre.

 

Arta Regatului Mijlociu, "cunoscuta pentru opera si statuile sale din aur" s-a mutat de la realism la idealizare; acest lucru este exemplificat de statuia schista a lui Amenemhatankh si de Purtatorul de ofrande din lemn. Sectiunile Regatului Nou si Egiptului copt sunt adanci, dar statuia zeitei Neftis si statuia din calcar a zeitei Hathor demonstreaza bogatia Regatului Nou.

 

Pentru a ajunge in Departamentul Antichitatilor Egiptene am trecut prin subteran, unde se pot vedea inca portiuni ale Luvrului medieval, ca in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Prezenta faraonului

 

Fie ca ia forma unui sfinx, a unui leu culcat cu cap de om, sau fie ca apare cu trasaturi realiste, prezentand ofrande unui zeu, faraonul este omniprezent in toate locurile si in toate formele: ca un razboinic, ca o figura de rugaciune, sau ca un print care vaneaza pasari salbatice sau hipopotami in mlastinile Nilului. In acest fel, faraonul isi punea amprenta prin prezenta si autoritatea sa divina asupra templelor si zonelor inconjuratoare, iar caile de procesiune sau cladirile funerare erau infrumusetate cu basoreliefuri si picturi.

 

Sfinxul Mare (Camera 1), in urmatoarea fotografie. Ptrovine din Tanis, Regatul Mijlociu, Dinastia a XII-a (cca 1850 I.Hr.), este din granit roz si are inaltimea de 183 cm.

 

Statuia colosala a lui Ramses al II-lea (Camera 12), in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Scrierea, un privilegiu

 

Scrierea detinea un loc privilegiat in Egiptul antic, deoarece prin aceasta era transmis mesajul faraonului. Biroul scribului, care era un simplu copiator sau un inalt functionar, se bucura de o consideratie mare la acea vreme.

 

Scrierea in Egiptul antic, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Viata mortilor

 

Pregatirea pentru Viata de Apoi a fost o preocupare de baza pentru toti egiptenii. Pe sarcofage, stele sau pe peretii camerelor mortuare sunt aratate ritualurile care trebuiau urmate, formule magice, scenele inmormantarilor sau resuscitarea mumiilor, scene din viata de Dincolo, rugaciunile adresate zeitatilor, cum ar fi Ra - Horakhti, "Soarele la Zenit", cu un cap de soim purtand discul si locul fiecaruia sub protectia ochiului lui Horus.

 

Horus, Zeul Regilor

 

Batalii pe pamnat si mare, soldati inecati si coborati de maini se de picioare, un taur zdrobind un om si lei, ibexi, caini si girafe, sunt scenele pictate din morminte sau din temple. Imaginile razboaielor sau reprezentarile de animale sunt marturiile existentei principatelor de pe malurile Nilului inainte de unificarea Egiptului Superior si a celui Inferior, guvernat de un sistem monarhic absolut.

 

Apoi, Horus, Zeul Luminii, fiul lui Isis si a lui Osiris ar fi ales sa protejeze teritoriul. El ar fi dat numele sau primilor suverani. Pe stela funerara a celui de al treilea faraon al Dinastiei I se afla inscris titlul acestuia, "Regele (Horus) Djet". Deasupra unui serekh, un cadru care evoca fatada palatului, se afla soimul dinastic, iar sarpele ilustreaza litera "dj" a cuvantului djet.

 

Sarcofagul Cancelarului Imeneminet (sicriul si capacul); Dinastiile XXV-XXVI, cca 700-600 I.Hr. Este din lemn stucat si pictat si are inaltimea de 188 cm. Se afla in zona Sully, parter, camera 14.

 

 

Caractere sacre

 

"Aceste caractere, atat de variate in forma, adesea atat de contrare in expresia lor fizica, nu sunt decat semne care servesc la exprimarea unor idei, arata un inteles fix, continuu si constituie astfel scrierea reala", a scris Champollion in anul 1824. Egiptologul a fost capabil sa inteleaga functiile diferite ale hieroglifelor, ideogramele (care aratau un obiect, o actiune, o idee), fonogremale (care reprezentau un sunet si erau formate din doua sau mai multe consoane) sau determinativele (specificau intelesul unui termen). Intreaga scriere era fara punctuatie, litere mari sau spatii intre cuvinte.

 

 

Scribul asezat, in urmatoarele doua fotografii. Provine din Saqqara, Regatul Vechi, Dinastia a IV-a sau a V-a (cca 2620 - 2350 I.Hr.). Este din calcar pictat, are ochii incrustati cu roca de cristal si alabastru si inconjurati cu cupru si inaltimea de 53,7 cm.

 

Statuia colosala a lui Akhenaten (detaliu), in urmatoarea fotografie. Provine din Aamarna, Regatul Nou, Dinastia a XVIII-a (cca 1365 - 1349 I.Hr.), este din calcar pictat si are inaltimea de 137 cm.

 

Pictura Zeita Hathor si Regele Seti I, in urmatoarea fotografie. Pictura provine din Valea Regilor, Mormantul lui Seti I, este din calcar pictat si are dimensiunile de 226 x 105 cm (parter, Camera 27, zona Sully).

 

 

Departamentul de Sculpturi si Obiecte de Arta, in urmatoarele 25 fotografii.

 

 

Portretul Regelui Ludovic al XIV-lea

 

Portretul Regelui Henric al IV-lea

 

Aripa Denon, etajul 1, camera 66, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Scoala Franceza (secolul al XIX-lea), Galeria Apollon de la Muzeul Luvru (detaliu, cca 1880).

 

Coroana de incoronare a Regelui Ludovic al XV-lea (inceputul secolului al XVIII-lea). Provine din Trezoreria Manastirii Saint-Denis si este din argint aurit cu reproduceri de pietre pretioase si satin brodat.

 

 

Va urma...