Viena-Muzeul Albertina

VIENA - MUZEUL ALBERTINA

In acest articol va prezint Muzeul Albertina din Viena.

Muzeul Albertina se afla in Innere Stadt, centrul orasului Viena. Programul de vizitare este zilnic, intre orele 10.00 - 18.00, iar miercurea si vinerea pana la 21.00. Am mers pe jos pana la Muzeul Albertina si am facut cam 10 minute de la hotelul unde am fost cazati, pe langa Catedrala Sf.Stefan. Am intrat la muzeu cu cardul nostru.

Muzeul Albertina contine camerele vechiului Palat Albertina si colectia de arta a Ducelui Albert, de la etajele superioare. In salile muzeului sunt expuse peste 65.000 de desene si aproximativ 1 milion de lucrari de grafica, de la vechii maestrii la artisti moderni. Printre numele celebre se afla Albrecht Dürer, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rembrandt, Rubens, Calude Lorrain, Eugène Delacroix, Édouard Manet si Paul Cézanne.

Dintre artistii secolului al XX-lea sunt reprezentati in special cei austrieci, si anume Egon Schiele, Gustav Klimt sau Oskar Kokoschka.

Am prezentat istoria muzeului trecand prin camerele vechiului palat, asa cum este expusa si in Albertina.

Muzeul Albertina, in urmatoarele doua fotografii.

Monumentul Arhiducelui Albrecht din fata Muzeului Albertina, in urmatoarea fotogrfie.

Am intrat intr-o sala mare si frumoasa, unde se verificau biletele de intrare sau se puteau cumpara bilete, pentru cei care nu aveau un pass.

Sala de intrare a muzeului, in urmatoarele 3 fotografii.

Scarile Sfinx

Intrarea in camerele palatului, in urmatoarea fotografie.

Camera cu semineu

Cei mai mari comandanti ai monaarhia Habsburgilor au locuit aici si au mers prin enfilada Camerelor de Stat Habsburgice.

Linia ducala de Teschen dintre anii 1766 si 1936 este cunoscuta de fapt ca Feldherrn - Linie (Linia Generalilor) din familia Habsburg. In anul 1767, Feldmaresalul (FM) Ducele Albert de Saxe - Tescher (1738 - 1822) a fost numit Feldmaresal Reich Catolic de imparat. Fiul sau adoptiv, FM Arhiducele Carol (1771 - 1847) a fost Generalissimo al Austriei si fiul sau, FM Arhiducele Albrecht (1817 - 1895) a fost primul care a detinut postul de Inspector General al Armatei Imperiale si Regale.

Copilul adoptiv al lui Carol, FM Arhiducele Friedrich (1856 - 1936) a fost fiul fratelui sau si a devenit comandant sef a Militiei Habsburgilor in Primul Razboi Mondial.

Cei 4 lideri militari si-au folosit timpul dintre batalii in palat sa mareasca colectiile de arta si sa se bucure de o viata fara griji, cu copiii si familiile lor. Vizitatorii palatului faceau parte din nobilimea europeana, printre ei fiind Regele Alfonso al XII-lea al Spaniei (1857 - 1885), sora sotiei Arhiducelui Friedrich, Maria Cristina (1858 - 1929).

Incepand din timpul Ducelui Albert, mobilierul somptuos al palatului a fost mentionat in jurnalele de calatorii si prezentat in ghidurile de calatorii. O capodopera executata de producatorul vienez de mobilier Josef Danhauser pentru Arhiducele Carol este un cabinet din mahon, decorat rafinat cu bronz placat cu aur. Cabinetul contine portelanuri de la fabrica vieneza Augarten, iar piesele au fost achizitionate de Ducele Albert, Arhiducele Carol si sotia sa, Printesa Henrieta de Nassau - Weilburg.

Camera cu semineu, in urmatoatrele doua fotografii.

Cabinetul din mahon, decorat rafinat cu bronz placat cu aur

Camerele de Stat ale Habsburgilor

Din 1794 pana in 1918, Camerele de Stat ale Habsburgilor erau centrul reprezentativ si de ceremonii pentru comandantii cu cel mai inalt rang ai Imperiului si monarhiei Habsburgice.

Imparateasa Maria Tereza a avut o cladire a administratiei Curtii, construita aici in anul 1745. Fiica sa favorita, Arhiducesa Maria Cristina (1742 - 1798) a primit in dar o cladire maiestuoasa de la nepotul ei, Imparatul Franz II/I, in anul 1794. Dupa moartea sa, sotul ei si fondatorul Albertinei, Ducele Albert de Saxonia - Teschen (1738 - 1822) a extins cladirea cu o aripa maiestuoasa cu Camere de Stat si acesta a fost momentul infiintarii Palatului Albertina.

Cateva masuratori ale noului proiect au fost incorporate in timpul succesorului sau, Arhiducele Carol (1771 - 1847) si a fiului sau, Arhiducele Albrecht (1817 - 1895), cat si in timpul ultimului rezident al palatului, Arhiducele Friedrich (1856 - 1936).

In timp ce Hofburgul imperial se afla in interiorul zidurilor orasului renascentist, Palatul Albertina se ridica la 11 metri inaltime de Bastionul Augustine si este astfel cladirea principala a complexului Hofburg. Dupa anul 1858, toate zidurile orasului care invaluiau centrul orasului Viena de secole ca un inel au fost distruse la comanda Imparatului Franz Josef I. Trebuia sa se faca astfel loc pentru bulevardul Ringstrasse.

Datorita pretiozitatii palatului si a locuitorilor sai lorzi, Bastionul Augustine, care sevea ca un piedestal arhitectural pentru Palatul Albertina nu a fost demolat.

Vizitatorul este intampinat de doua muze in vestibului camerelor rezidentiale actuale: Euterpe si Erato (facute de Johann Martin Fischer in 1805). Muza muzicii cu un flaut dublu sau a liricii fac parte din programul de mobilare al acestei rezidente.

Ducele Albert si Arhiducesa Maria Cristina

Feldmaresalul general imperial a fost rangul cel mai inalt al serviciului militar din 1664 pana in 1806 si putea sa fie acordat numai de imparat si de statele imperiale in Dieta Imperiala. Datorita confesiunilor duble din interiorul imperiului, aceasta functie era detinuta de doua persoane: un comandant catolic si unul protestant. Ducele Albert a ocupat pozitia catolica. Impreuna cu omologul sau protestant, el a detinut comanda suprema si astfel a avut cea mai importanta functie in Armata Imperiala.

Printul Albert (1738 - 1822) a fost al saselea fiu al Electorului de Saxonia si Rege al Poloniei Augustus al III-lea (1696 - 1763). Crescand inconjurat de cele mai pretioase lucrari de arta din colectiile gigantice ale tatalui sau, Albert a mostenit pasiunea sa pentru colectare.

In anul 1766, Printul Albert s-a casatorit cu Arhiducesa Maria Cristina (1742 - 1798), fiica favorita a Imparatesei Maria Tereza si a primit ca zestre Ducatul de Teschen din Silezia. In anul casatoriei lor, cei doi s-au mutat in rezidenta lor din Pressburg (astazi Bratislava), unde Albert, care purta acum si titlul de Duce de Saxonia - Teschen si-a asumat functia de Guvernator General al Ungariei.

In anul 1780, cuplul s-a confruntat cu o noua sarcina politica. Ducele Albert si Arhiducesa Maria Maria Cristina au fost numiti Guvernatori Generali ai Olandei Austriece. Cuplul s-a reinstalat inca odata si ulterior a locuit in Castelul Laeken de langa Bruxelles.

In anul 1789, Revolutia Franceza a schimbat balanta politica a puterii. Franta a declarat razboi Austriei in anul 1792. Ca Guvernator General si comandant suprem, Ducele Albert trebuia sa apere provinciile austriece. In noiembrie 1792, el a fost infrant intr-o batalie decisiva. Cuplul s-a intors la Viena. Oricum, cea mai mare parte a averii salvate a fost transferata in anul 1804 de la Dresda la Palatul Albertina, care fusese extins. Maria Cristina nu a trait sa vada asta, ea a murit in anul 1798.

Pe de alta parte, Ducele Albert a locuit in acest palat pana la moartea sa din anul 1822. Ultimii ani ai vietii sale si i-a dedicat exclusiv intretinerii si maririi colectiei sale de lucrari grafice. Dupa 100 de ani de la moartea sa, muzeul si colectia de lucrari grafice au fost denumite Albertina, dupa fondatorul lor.

Camera Domneasca, in urmatoarele 3 fotografii.

Cabinetul de Aur

Cabinetul de Aur este oglindit de 4 pereti si de usi si da un efect minunat imersiei complete in aur. Cabinetul are cateva decoratiuni frumoase de trandafiri pictati, o pictura murala frumoasa de tavan, cu nori si panourile frizelor cu putti. Revarsarea neobisnuita de trandafiriu a acestei incaperi se datoreaza foii speciale din aur folosite pentru aurire, un aliaj care consta din aur de 23 de carate, argint de 1/2 carate si cupru de 1/2 carate, care este cunoscut si astazi ca "aur Albertina".

Cabinetul de Aur, in urmatoarele 5 fotografii.

Obiecte pretioase din Camera Regala de Scris

Podeaua isi are originile de la Fabrica Viena a lui Josef Danhauser, care a proiectat si cele doua standuri de valet din mahon luxos, pentru Arhiducele Carol. Pentru a-si creste popularitatea, Danhauser a proiectat o piesa de mobilier care i-a permis arhiducelui, in conformitate cu spiritul Iluminismului sa plaseze in mod independent obiecte pe unul dintre cele 4 panouri geometrice deschise pe toate partile si sa le aleaga din nou fara a-i implica pe servitorii sai. Standul de valet simplu si elegant este una dintre cele mai revolutionare piese ale Fabricii de Mobila Viena.

Masa din portelan, mica si pretioasa, in stilul Ludovic al XVI-lea intruchipeaza un spirit complet diferit. Isi are originile din timpul mamei adoptive a Arhiducelui Carol, Arhiducesa Maria Cristina. Ea a primit-o in dar de la sora ei cea masi mare, Maria Antoaneta, care este cunoscuta pentru soarta ei tragica. La cativa ani dupa Revolutia Franceaza ea si sotul ei au fost condamnati la moarte la ghilotina.

Masa ocazionala (Gueridon) provine de la Fabrica regala de portelan din Sevres. Panoul mare din mijloc infatiseaza scena de dragoste dintre vrajitoarea Armida si cavalerul Rinaldo din epicul "La Gerusalemme liberata" de Torquato Tasso (1574).

Camera Regala de Scris, in urmatoarele 5 fotografii.

Securizarea mostenirii

Datorita faptului ca nu au avut copii, Maria Cristina l-a numit in anul 1781 pe nepotul ei, Arhiducele Carol, singurul ei mostenitor. Ducele Albert a recunoscut testamentul ei, care stipula ca averea lor extinsa trebuie sa-i ramana numai Arhiducelui Carol, dupa moartea sa si sa fie returnata astfel Casei de Habsburg. Oricum, in timpul vietii sale, Albert si-a pastrat toate titlurile. Testamentul ei nu a avut nicio influenta asupra dreptului sau de a locui in Palatul Albertina.

Arhiducesa Maria Cristina a murit in anul 1798. Ducele Albert a supravietuit iubitei sale sotii "Mimi" inca 24 de ani. In anul 1802, el a construit aripa cu Camerele de Stat ale palatului si pana la sfarsitul vietii sale s-a dedicat stabilirii si maririi colectiei sale, faimoasa in lume. Ducele a murit la 84 de ani in palat, in anul 1822 si a fost ingropat alaturi de iubita sa sotie in Cripta Imperiala.

Conform planificarii Mariei Cristina cu mult timp inainte, fiul ei adoptiv si unicul mostenitor, Arhiducele Carol si-a asumat mostenirea. Ca ultim Guvernator General al Olandei Austriece si singurul Generalissimo al Austriei, el a locuit din acel moment cu sotia sa, Printesa Henrieta de Nassau - Weilburg si cei 6 copii ai lor in Palatul Albertina.

Arhiducele Carol s-a dovedit a fi un mostenitor demn. El a renovat palatul si l-a mobilat din nou. Fabrica vieneza a lui Josef Danhauser a produs parchet de podea pretios, pentru palat. Tapetele luxuriante de matase provin de la tesatoria lui Cristian Georg Hornbostel. Carol a mentinut cateva elemente din timpul Mariei Cristina si a Ducelui Albert.

Acestea au inclus obloanele interioare ale ferestrelor, cu ornamentatii bogat sculptate si aurite lucios - mat, de inalta calitate, in acest salon. Simbolul central al soarelui se refera la Ducele Albert si la pozitia sa de rang inalt in Asociatia Francmasonilor. Obloanele ferestrelor, cat si imaginile inserate deasupra usilor provin din Castelul Laeken de langa Bruxelles. Guvernatorii Generali le-au luat cu ei la Viena in timpul fugii lor din anul 1792.

Picturile facute de Andris Cornelis Lens arata alegoria noptii si anotimpurile primavara, vara si iarna. Picturile rezuma astfel atat trecerea nesfarsita a timpului si ritmurile naturale, cat si recurenta obisnuita.

Politica casatoriilor in Casa de Habsburg

Portretele inramate ii infatiseaza pe Imparatul Franz I Stefan (de Lorena) si pe Imparateasa Maria Tereza. Cuplul a avut 16 copii. Ei au fost destinati fie pentru o vocatie spirituala sau, in conformitate cu cerintele dinastice au fost casatoriti in primul rand in Casa Regala franceza larg ramificata de Bourbon. Maria Tereza i-a permis numai fiicei sale favorite, Arhiducesa Maria Cristina sa-si aleaga liber un sot si acela a fost Printul Albert de Saxonia.

Cu ocazia casatoriei lor din anul 1766, Maria Tereza i-a dat fiicei sale o zestre considerabila. Zestrea a constat in mosii mari, cele mai pretioase bijuterii si o avere enorma. Arhiducesa Maria Cristina a devenit astfel o femeie estrem de influenta. Pentru a compensa diferenta de clasa dintre Arhiducesa Maria Cristina si Printul Albert de Saxonia, lui Albert i s-a dat Ducatul silezian de Teschen. Maria Tereza l-a facut pe ginerele sau feldmaresal si mai tarziu Guvernator General in Ungaria (locotenent), cat si comandant suprem al trupelor in Ungaria (capitan general).

Cuplul a locuit uletrior in Catelul Pressburg (Bratislava) pe care l-a aranjat Maria Tereza, renovandu-l extensiv si echipandu-l cu picturi si mobilier.

Arhiducesa Maria Cristina si Printul Albert de Saxonia - Teschen nu au avut copii. De aceea, Maria Cristina l-a adoptat pe Arhiducele Carol, care avea atunci 20 de ani, al treilea fiu al fratelui sau, Imparatul Leopold al II-lea, in anul 1791. Aaceasta a insemnat ca averea enorma a ramas in interiorul Casei de Habsburg - Lorena.

Salonul Rosu de Ceai, in urmatoarele doua fotografii.

Camera Galbena

Calatoriile extinse prin Italia au fost o componenta a unei educatii potrivite unui statut social si a unei educatii cu orizont largit a nobilimii europene in secolele XVII si XVIII. In anul 1776, Ducele Albert si Arhiducesa Maria Cristina au facut asa-numitul Marele Tur.

Ei au vizitat cele mai importante muzee si colectii de arta, au studiat monumentele antice si moderne si au inspectat intreprinderi economice, porturi si obiective militare. In timp ce Maria Cristina, in numele mamei sale Maria Tereza a studiat vietile familiare sau cele mai noi tendinte in moda in Florenta, Napoli, Milano si Modena, Ducele Albert, cu capacitatea sa de colector important a frecventat studiourile artistilor contemporani cum ar fi Hackert, Mengs si Piranesi. El a comandat chiar si un portret al sotiei sale pictorului englez Johan Zaffany. Ducele Albert a fosat fascinat de fenomenele naturale magnifice ale tarii. El a urcat pe Vezuviu si s-a minunat de casacda impresionanta Tivoli de langa Roma. El a comandat imediat o pictura impozanta cu acest spectacol natural faimos artistului Michael Nutky, nascut in Krems, care locuia atunci in Napoli.

Cum Arhiducesa Maria Cristina si Ducele Albert apartineau nobilimii europene, ei au fost primiti de cateva ori de Papa Pius al II-lea. Au primit daruri rafinate de la el, cum ar fi tablouri de Piranesi, expuse acum in colectia Ducelui Albert.

Camera Galbena, in urmatoarele 4 fotografii.

Sala Muzelor

Avand o lungime de18 metri si o inaltime de 9 metri, Sala Muzelor este centrul arhitectural al Palatului Albertina. Peretii sai sunt facuti din cea mai fina marmura ipsos. Inca din perioada baroca, marmura ipsos a fost una dintre cele mai scumpe si ravnite forme de placare a peretilor. Masa din ipsos, care contine aditivi de pigmenti abrazivi, poate fi modelata dupa dorinte, dar, pentru a obtine un luciu unic al suprafetei trebuie sa fie netezita in mod repetat si polizata, operatii care necesita mult de lucru si timp.

Stralucirea culorilor pastelate si lucioase ale peretilor permite un joc subtil al luminii, care este reflectata de numeroase oglinzi. Acest fapt da impresia de joc de lumina si eleganta simpla. Arhiducele Friedrich a folosit Sala Muzelor ca sala de dineu. Candelabrul de cristal dateaza din primii ani ai Albertinei, din vremea Ducelui Albert. Dupa ce a fost plasat aici, in centrul Salii Muzelor in anul 1822, el a ramas aici pana in anul 1918.

In ultimii ani ai Primului Razboi Mondial, candelabrul a fost dus din Viena pentru a fi protejat. Dupa multe mutari si-a gasit locul inapoi in locatia sa originala, in anul 1972. A fost gasita o nota cu istoria originii candelabrului in sfera inferioara a lui in timpul restaurarii din anul 2002.

Sala Muzelor a fost folosita de Departamentul Colectiei Lucrarilor Grafice a Albertinei ca sala de studiu, in perioada 1921 - 1999.

Apollo si cele 9 Muze

Ansamblul statuilor este cel mai extins ansamblu de sculpturi a clasicismului vienez. Provine din perioada 1822 - 1825 si a fost realizat in urma comenzii date de Arhiducele Carol profesorului Academiei, Josef Klieber. Programul sculpturilor face referire directa la folosirea salii ca sala de dineu a familiei arhiducelui.

In mitologia greaca, cele 9 muze, conduse de fratele lor vitreg Apollo, acompaniaza cina zeilor cu muzica si cantece. Muzele sunt fiice ale tatalui zeilor, Zeus si Titanidei Mnemosyne (Mnemozina), zeita memoriei. Ei au mostenit Muntele Parnassus, un masiv muntos faimos in Grecia. Istoricul grec Hesiod (cca 700 I.Hr.) a determinat numarul muzelor ca fiind 9.

Sala Muzelor, in urmatoarele 4 fotografii.