Lituania-Vinius-Palatul Marilor Duci ai Lituaniei-partea I

LITUANIA – VILNIUS – PALATUL MARILOR DUCI AI LITUANIEI –

PARTEA I

In acest articol va prezint Palatul Marilor Duci ai Lituaniei din Vilnius, Lituania, partea I.

Istoria Palatului Marilor Duci ai Lituaniei

Castelul Inferior

Palatul de la poalele Dealului Castelului a fost o rezidenta a Marelui Duce. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, palatul si alte cladiri ale Castelului Inferior au fost inconjurate de un zid defensiv cu 4 porti, care avea mai mult de 1 km lungime; actuala strada Pilies (strada Castelului) pornea de la prima poarta, strada Tilto de la a doua poarta, a treia poarta era sitauata la actualul Pod Pilies (Podul Castelului) si la inceputul strazii Kosciuškos si a patra poarta era pe partea de sud.

Au fost 4 turnuri, clopotnita Catedralei a fost construita mai tarziu pe ramasitele unuia dintre ele.

In secolul al XV-lea erau cateva cladiri gotice in aceasta zona, pe langa palat: rezidenta episcopului, arsenalul si tribunalul si Casa vicarilor.

Documentele istorice ale Palatului Superior relateaza in primul rand epocile lui Gediminas, Algirdas si Vytautas si cele ale Castelului Inferior epocile lui Sigismund cel Batran si Sigismund August, Reginei Bona si Barborei Radvilaitė. Ei au incercuit curtea interioara de 2.500 mp si erau conectati cu zidul de est al Catedralei printr-o galerie acoperita, prin care Marii Duci se duceau la slujbele bisericesti.

Palatul a fost construit de arhitectii italieni Bartolomeo Berecci, Bernardo Zanobi da Gianotis, Giovanni Cini si de mesteri din Vinius. Pe partea de sud-est era un parc. Chiar aproape de Neris (in palatal actualei Biblioteci a Academiei Stiintelor) era situata mosia Radziwiłł.

Dupa Unirea de la Lublin (semnata la 1 iulie 1569 la Lublin, Polonia), castelul a fost condamnat la deteriorare: in vizitele lor la Vilnius, regii stateau in alte rezidente. Castelul a fost, de asemenea detreriorat in timpul razboiului din 1655-61 cu Moscova si la inceputul secolului al XIX-lea a fost daramat.

Dupa recapatarea independentei Lituaniei, s-a sugerat ca Palatul Marilor Duci sa fie reconstruit si in ciuda controversei care a urmat, palatul a fost reconstruit in perioada 2002-2009.

De la Castelul Inferior a supravietuit casa administratorului castelului din secolele XV-XVI si fundatiile bisericilor Sfanta Ana si Sfanta Barbara din secolul al XVI-lea.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in partea de est a castelului, la Dealul Gediminas, profesorul Stanislovas Bonifacas Jundzilas (Stanisław Bonifacy Jundziłł) a facut Gradina botanica universitara, a carei colectie de plante a fost una dintre cele mai frumoase din Europa; oricum, odata cu inchiderea Universitatii, gradina s-a diminuat la cativa copaci izolati, care pot fi depistati cu greu astazi.

Vechiul Arsenal

Vechiul Arsenal este situat pe Vilnia, pe teritoriul vechi al Castelului Inferior. Este cunoscut inca de la mijlocul secolului al XVI-lea, ca loc de depozitare al armelor produse intr-o turnatorie de arme din zona actualei strazi Tilto. Un atic renascentist a fost construit la sfarsitul secolului al XVI-lea-inceputul secolului al XVII-lea.

Cladirea a fost avariata in timpul razboaielor din secolul al XVII-lea, reconstruita in anul 1780 si a ars la sfarsitul celui de Al Doilea razboi Mondial. In anul 1986, aripa de est a fost restaurata dupa proiectul lui Evaldas Purlys. Gazduieste Muzeul Artelor Aplicate. Vechiul Arsenal permite vizitatorilor sa simta ambianta Renasterii din Vilnius.

Noul Arsenal

In secolul al XIV-lea, cladirile alaturate zidului defensiv al Palatului Inferior stateau pe locul Noului Arsenal. Mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ele au fost conectate. Voievodul Vilniusului, Michał Kazimierz Ogiński a construit un palat pe ramasitele vechii cladiri.

Arhitectul Martin Knackfuss a redat cateva infatisari clasice Noului Arsenal. Cladirea a pastrat fragmente din boltile gotice vechi si peretii renascentisti din caramida. In secolul al XIX-lea, Noul Arsenal a gaduit baracile soldatilor.

In perioada 1958-65, cladirea a fost renovata si convertita intr-un muzeu. Astazi ea gazduieste o expozitie permanenta de istorie si etnografie a Muzeului National al Lituaniei.

In anul 2003, un monument al Regelui Mindaugas, facut de sculptorul Regimantas Midvikis a fost ridicat in piata din fata cladirii.

Sunt 7 rute de vizitare in interiorul palatului: Ruta I-Istorie, Arheologie si Arhitectura; Ruta II: Interioarele istorice reconstruite, Renasterea, Sala Mare (etaj 3), Turnul de Observatie (etaj 6), Trezoreria Marilor Duci; Ruta III: Arme; Rutele IV, V,VI, VII: expozitii. Noi am vizitat Rutele I si II, dar nu am mai urcat in Turnul de Observatie.

Programul de vizitare al Palatul Marilor Duci ai Lituaniei era zilnic, in perioada iunie-august (cand am fost noi), intre orele 10.00-18.00, pentru rutele I, II, III si VII si intre orele 10.00-20.00, pentru rutele IV, V si VI. Un bilet de intrare a costat 2 EURO, pentru toate rutele, deoarece era un festival de costume populare. In celelalte perioade, se plateste separat pentru rutele alese.

Monumentul Regelui Mindaugas, in urmatoarea fotografie.

Exteriorul Palatului Marilor Duci ai Lituaniei, in urmatoarele 3 fotografii.

Palatul Marilor Duci ai Lituaniei vazut de pe Dealul Castelului, in urmatoarea fotografie.

Portalul de sud al palatului, in urmatoarea fotografie.

Curtea interioara a palatului, in urmatoarele 6 fotografii.

Casa de bilete, in urmatoarea fotografie.

Inceputurile Lituaniei din 1009 pana la Regele Mindaugas

Stramosii lituanienilor, balticii, au fost mentionati prima data de catre vechii invatati romani Tacitus si Ptolomeu, in secolele I-II D.Hr. Limba lituaniana s-a separat de limba parentala baltica in secolele VI-VII D.Hr., marcand inceputul formarii grupului etnic lituanian.

Numele Lituania a fost scris prima data in anul 1009 in Analele Manastirii Quedlinburg, localizata in regiunea Saxonia din Germania. In acel an, Arhiepiscopul Boniface (Bruno de Querfurt) l-a botezat pe ducele pagan Netimeras de Prusia si Curtea sa, inainte de a fi omorat de fratele lui Netimeras.

Imprastierea crestinismului in Lituania a fost amanata. Intrucat nu exista la acea vreme niciun stat inchegat pe tinuturile lituaniene, conditiile imprastierii crestinismului nu erau favorabile.

In secolul al XI-lea, triburile baltice au fost sub dominatia Rusiei Kievene de la est si trebuiau sa-i plateasca tribut. Din vest, ei erau atacati constant de Ordinul Cavalerilor Trutoni cruciati. Triburile au trebuit sa se consolideze intr-un stat pentru a se proteja.

La inceputul secolului al XIII-lea, Mindaugas a finalizat consolidarea acestor triburi variate pagane baltice intr-un stat. El a acceptat crestinizarea latina in anul 1251 si a fost incoronat primul si singurul rege lituanian in anul 1253, la porunca Papei Innocent IV.

Mindaugas a extins vechiul stat lituanian in pamanturile slave Navahrudak si Polotsk. El a fost un voinic, un politician persistent si perspicace, care, ca si alti unificatori ai statelor europene nu s-a sfiit sa foloseasca mijloacele brutale pentru a stabili domnia. In anul 1263, Mindaugas si membrii familiei sale au fost ucisi. Lituania si-a pierdut statutul de regat si stapanirea peste tot in tinut. Paganismul a reinviat, dar statul a ramas intact.

Nu se stie unde a avut Mindaugas rezidenta. Ceea ce se stie este ca el a comandat constructia unei catedrale pentru Episcopul Lituaniei, Cristian. Cativa arheologi cred ca ramasitele unei cladiri vechi din caramida din catacombele Catedralei Vilnius a fost Catedrala lui Mindaugas.

Pana la sfarsitul secolului al XIII-lea, toate rezidentele si anexele, cat si fortificatiile defensive de pe Dealul Castelului, la baza si pe teritoriul Castelului Stramb erau din lemn. Primele structuri din caramida au inceput sa fie construite in 1270-1280, de-a lungul bazei de vest a Dealului Castelului, pe un teren nisipos.

Cel mai vechi castel din caramida din Lituania a fost construit in timpul domniilor Matelui Duce Traidenis (1269-1282) si a primilor domnitori din dinastia Gediminid, printre care Vyrenis (1295-1316) si Gediminas (1316-1341).

Interiorul Palatului Marilor Duci ai Lituaniei (Ruta I), in urmatoarele fotografii.

Modelul complexului Castelului Vilnius, in urmatoarele doua fotografii.

Beciul din aripa de sud a Palatului Superior gotic, in urmatoarea fotografie.

La inceputul secolului al XVI-lea, acest beci avea bolta butoi si doua deschideri pentru ferestre pe partea de sud. Scarile de pe partea de nord duceau in jos, la beci. Au fost gasite urme de 11 scari. Cavitatile lor sunt vizibile clar in peretele din caramida. Au supravietuit si adanciturile pentru stalpii usii scarii.

In urmatoarele doua fotografii sunt sistemele de aprovizionare cu apa.

Tevi de aprovizionare cu apa cu un manson din fier, secolul al XVII-lea, pin. Prima retea de aprovizioanre cu apa a fost facuta in Castelul Inferior Vilnius in anii 1530. Apa era adusa din sud, cel mai probabil din Izvoarele Vingriai.

Fantana, sfarsitul secolului al XV-lea, stejar. O fantana construita si coborata in pamant de la sfarsitul secolului al XV-lea a fost gasita langa o cladire din lemn intr-unul din teritoriile de utilitate ale Castelului Inferior Vilnius.

Lituania la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea: domnia lui Gediminas

Dupa uciderea lui Mindaugas in anul 1263, a urmat o perioada de framantari. Galicia si Valhhynia erau o amenintare pentru statul lituanian. Situatia a fost stabilizata de urmatorul conducator, Traidenis (1269-1282), care a fost un conducator de tranzitie important intre Regele Mindaugas si Marele Duce Gediminas.

El a continuat unificarea triburilor baltice impotriva incursiunilor Cavalerilor Teutoni si expansiunea Lituaniei in teritoriile slave. La sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, Marele Duce Vytenis a continuat consolidarea statului si s-a distins prin eforturi diplomatice si campanii militare impotriva Cavalerilor Teutoni, in special prin alianta cu arhiepiscopul si burghezii orasului hanseatic Riga. O garnizoana lituaniana a fost stabilita in Riga pana in anul 1313.

Vytenis a stability regulile de baza ale politicii lituaniene de aparare in vest si expansiune in est, care au fost continuate de succesorii sai, in secolele XIV si XV.

Dupa moartea fratelui sau Vytenis, Gediminas a devenit Mare Duce al Lituaniei in anul 1316 si a fondat dinastia Gediminid, care a condus Lituania si Polonia pana in anul 1572. Gediminas a fost un politician talentat, diplomat si comandant militar. El a folosit diplomatia in lupta cu Ordinul Cavalerilor Teutoni. El a scris scrisori Papei Ioan XXII si oraselor hanseatice, invitand negustorii, mestesugarii, fermierii, cavalerii si calugarii la Vilnius (1323-1324).

El a exploatat dezacordurile aparute intre Papa si Imparat si intre Polonia si Ordinul Cavalerilor Teutoni, in avantajul sau, facand astfel Lituania un jucator in politicile europene.

Profitand de avantajul declinului Rusiei Kievene si extinzand teritoriul statului prin casatorii si cuceriri militare, Gediminas a transformat Lituania intr-un imperiu de etnii si confesiuni variate, unde s-au intalnit civilizatii bizantine din est si latine din vest. Gediminas a stabilit ferm tintele Lituaniei pe termen lung: sa extinda teritoriile sale la sud-est, sa neutralizeze Ordinul Cavalerilor Teutoni, sa opreasca Moscova din crestere intr-un dusman puternic, sa opreasca Polonia de la viitorele mariri de teritorii si sa dezvolte legaturi politice, agricole, comerciale si culturale cu Vestul.

Pana in anul 1323, Gediminas si-a tranferat rezidenta din Castelul Superior (Turnul lui Gediminas) in castelul medieval din caramida (primul de acest tip din Lituania), a carui ruine se pot vedea in aceasta expozitie arheologica. In timpul domniei sale, castelul a fost fortificat mai departe. De aici, el a trimis scrisori Papei si liderilor europeni din Vest. Aici au lucrat sfatuitorii si personalul Cancelariei sale. Aici, in Sala Mare a sa el a primit oaspeti straini si demnitari.

Intr-o Europa unde o Curte tranzitorie era norma in acea epoca, nu exista capitala permanenta, ca atare. Oricum, Vilnius a devenit centru politic si defensiv. S-a spus ca oricine conducea Vilnius, conducea toata Lituania.

Castelul timpuriu si gotic inalt, mijlocul secolului al XIV-lea-sfarsitul secolului al XV-lea, domniile lui Algirdas, Jogaila, Vytautas si Casimir Jagiellon

Lituania lui Algirdas si Castelele Vilnius in a doua jumatate a secolului al XIV-lea

Dupa moartea lui Gediminas in 1341, Lituania a fost condusa pentru scurt timp de fiul sau cel mai mic, Jaunutis (1341-1345), care a fost detronat de fratii sai cei mai mari. Ei au decis ca urmatorul Duce de Lituania trebuie sa fie Algirdas (1345-1377), al treilea fiu al lui Gediminas. Algirdas a conferit autoritate considerabila fratelui sau, Kęstutis, Duce de Trakai, a carui rol principal a fost sa cucereasca granitele de vest ale Lituaniei impotriva incursiunilor Cavalerilor Teutoni cruciati, in timp ce Algirdas a extins teritoriul Marelui Ducat la sud-est.

Domnia lui Jogaila in Lituania (1377-1381; 1382-1434)

Jogaila a fost cel mai mare fiu al lui Algirdas si a celei de a doua sotii a lui, Uliana. Dupa moartea lui Algirdas din 1377, au fost pretentii la tron din partea fratilor mai mari ai lui Jogaila din prima casatorie a tatalui sau. Jogaila a predominat si a devenit conducator in 1377, cu asistenta din partea unchiului sau, Kęstutis si a mamei saler, Uliana.

Criza dinastica s-a intensificat cand Jogaila a incercat fara success sa continue politicile tatalui sau in vest si a ajuns la un armistitiu cu Ordinul Cavalerilor Teutoni, la care Kęstutis s-a opus. In anul 1381, Kęstutis a asediat Castelul Vinius, l-a inlaturat pe Jogaila de la tron si s-a proclamat singur Mare Duce. Oricum fratii lui Jogaila si suporterii lui au recapturat Vilnius prin tradare. Kęstutis a fost intemnitat si a murit mai tarziu in Castelul Kreva (1382).

In 1384, o delegatie poloneza a sosit la Vilnius si i-a facut lui Jogaila botezul, casatoria cu Jadwiga, fiica regelui decedat al Ungariei si Poloniei si tronul Regatului Poloniei. Tratatul de la Kreva din 1385 intre Jogaila si nobilimea poloneza a continuat acest aranjament de casatorie. In primavara anului 1386, Jogaila a fost botezat ca Władysław II Jagiełło, casatorit cu Jadwiga si cuplul a fost incoronat ca Rege si Regina a Poloniei in Catedrala Wawel din Cracovia.

Cu toate ca in Tratatul de la Kreva Jogaila a agreat sa “alature” Lituania la Polonia, de fapt Marele Ducat de Lituania a ramas un stat independent, alaturat de Polonia numai prin uniune personala. Jogaila l-a numit pe fratele sau, Skirgaila ca regent in Lituania.

Cu toate ca istoriografia are o viziune critica asupra lui Jogaila, el a luat cu siguranta o decizie fatidica in deschiderea usii Lituaniei catre civilizatia vestica, depasind izolarea fata de Europa si aducand crestinismul in ultima tara pagana din Europa.

Castelele Vilnius in timpurile lui Vytautas (inceputul secolului al XV-lea)

In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Vilnius a fost centrul puterii ramurii Algirdas, al dinastiei Gedimid, in timp ce Trakai a fost centrul puterii ramurii Kęstutis.

In lupta sa de 10 ani cu Jogaila, fiul lui Algirdas, pentru suprematia Lituaniei, Vytautas, fiul lui Kęstutis a incercat sa preia controlul asupra Castelelor Vilnius si le-a atacat de cel putin doua ori. In 1390, impreuna cu Cavalerii Teutoni, Vytautas a dat foc Cstelului Stramb, care nu a mai fost reconstruit niciodata. Jogaila a avut o neincredere profunda in lituanieni si rusi, tamandu-se ca ei il vor favoriza pe Vytautas si de aceea a adus o garnizoana poloneza in Castelele Vilnius.

Vytautas s-a stabilit in Vilnius in 1392, dupa ce a facut pace cu Jogaila si a devenit conducatorul Lituaniei. Vytautas a reconstruit si fortificat Castelele Vilnius, Trakai si alte castele importante din Lituania, pentru aparare impotriva atacurilor Cavalerilor Teutoni. Castelele Vilnius au fost asediate de Cavalerii Teutoni in 1394, timp de 20 de zile. Ei au facut o ultima incercare fara success de a ataca Vilnius in anul 1402.

Un cronicar a mentionat despre Castelul Inferior ca era facut din caramida si avea turnuri, numindu-l “Noul Castel”. Numarul mare de descoperiri arheologice au atestat bataliile mentionate in sursele scrise.

Bazat pe descrierea Castelului Vilnius de catre Ghillebert de Lannoy, sambelan al Ducelui de Burgundia, din timpul calatoriei sale in toata Lituania, in perioada 1413-1414 si a unei insemnari a Sofiei, fiica lui Vytautas, se stie ca Vytautas a avut rezidenta in Castelul Inferior Vilnius. Acolo erau localizate Curtea si Cancelaria, oficialii de stat aveau rezidentele, erau batute monede si au trait mestesugarii (lemnari, dulgheri, curieri, fierari, bijutieri, croitori, cizmari, etc).

Au fost construite capele langa Catedrala lui Jogaila in timpurile lui Vytautas si prima scoala din Lituania a fost deschisa acolo.

Castelele Vilnius au suferit avraieri grave in timpul incendiului din 1419, si Catedrala lui Jogaila, unde fusese ingropata sotia lui Vytautas cu un an inainte a ars. Castelul Inferior si Catedrala au fost reconstruite si decorate in stilul gotic inalt, la timp pentru incoronarea planificata a lui Vytautas din 1430 si a sosirii demnitarilor straini.

Castelul Superior si palatul au fost planificate, de asemnea sa fie reconstruite in acelasi timp, dar moartea subita a lui Vytautas din acel an a spulberat planurile Lituaniei de a devein un regat din nou. Vytautas a fost ingropat in Catedrala Vilnius, unde memoria sa ca fondator si binefacator a fost remarcata peste secole.

Casimir Jagiellon (1440/1447-1492)

Casimir Jagiellon (nascut in anul 1427) a fost fiul Regelui Poloniei si Mare Duce de Lituania, Jogaila cu cea de a patra sotie a sa, Sofia de Halshany. Dupa moartea tatalui sau in 1434, fratele sau mai mare, Ladislaus si-a asumat tronul Poloniei si a devenit, de asemenea Rege al Ungariei in anul 1440. Lui Casimir i s-a oferit locul puterii in Boemia.

Ca urmare a uciderii lui Sigismund Kęstutis , nobilii Lituaniei, condusi de Maresalul Jonas Goštautas, Samogitian cel Batran, Jonas Kęsgaila si Episcopul Vilniusului, Motiejas au refuzat candidatii lui Švitrigaila si pe fiul lui Sigismund Kęstutis, Mykolas. In schimb, in anul 1440, ei l-au instalat pe Casimir Jagiellon, care avea 13 ani, ca Mare Duce de Lituania in Catedrala Vilnius, fara sa aibe consimtamantul Poloniei. Polonia a trebuit sa se impace cu ridicarea in rang a fratelui regelui.

Incoronarea lui Casimir fara acordul Poloniei a marcat restaurarea completa a suveranitatii lituaniene. Guvernul “de facto” a fost in mainile voievodului de Vilnius Jonas Goštautas si a nobililor din Vilnius, a Consiliului de Stat a Marelui Duce, stabilit de Vytautas la inceputul secolului al XV-lea. In timpul domniei lui Casimir Jagiellon a fost redenumit Consiliul Lorzilor si a devenit o institutie permanenta cu puteri administrative, juridice si legislative. Reformele initiate de Vytautas au fost realizate.

Fratele lui Casimir, Władysław de Varna a fost ucis in batalia impotriva turcior langa Varna, in anul 1444. Negocierile pentru ascensiunea lui Casimir la tronul Poloniei au durat aproape 3 ani. Lituania a reusit in a-si asigura statutul sau egal in Uniunea cu Polonia.

Inainte sa plece Casimir la Cracovia, nobilii au negociat “Privilegiul lui 2 mai 1447”, prin care suveranitatea statului lituanian si unitatea teritoriilor sale erau garantate, numirile in posturile din Marele Ducat trebuiau sa fie facute numai dintre reprezentantii nobilimii lituaniene si a fost recunoscuta regula de fapt a Consiliului Lorzilor in Litaunia, independenta economica si imunitatea nobilimii. Casimir Jagiellon si-a limitat propriile sale dreptuei si a promis sa se consulte cu nobilimea lituaniana in ceea ce priveste selectarea succesorului.

Casimir Jagiellon a fost incoronat Rege al Poloniei in Cracovia, in anul 1447. De atunci, Lituania a avut importanta mai mica pentru el, conducerea si apararea statului erau in grija nobilimii. Pe langa Consiliu Lorzilor,au fost create alte structuri guvernamentale centrale in Lituania, cum ar fi Biroul Marelui Cancelar (1446) si Marele Sigiliu al Marelui Ducat al Lituaniei.

Casimir Jagiellon nu a reusit sa rezolve unele probleme internationale. Moscova a inceput sa creasca in putere si sa cucereasca teritorii lituaniene in est. Fiind aliat cu Moscova, hanul Crimeei a inceput sa atace Lituania in sud. Schimbari geopolitice regionale majore se pregateau cu siguranta.

Ruinele palatului, aripa de sud. Beciul din aripa de sud, in urmatoarea fotografie.

Ruinele palatului si bolta cazuta (aripa de sud), in urmatoarea fotografie.

Aseazarile timpurii si primele castele (pana la mijlocul secolului al XIV-lea, sfarsitul domniei Gediminas)

Constructie de montaj de santuri defensive, in urmatoarea fotografie.

Teritoriul Castelului Vilnius in timpurile preistorice

Obiecte din secolele XIII-XIV, in urmatoarea fotografie.

Asezarile timpurii si primele castele (pana la mijlocul secolului al XIV-lea, sfarsitul domniei lui Gediminas). Structuri din lemn langa coltul de sud-est al palatului, in urmatoarea fotografie.

Obiecte din secolele XIV-XV, in urmatoarele doua fotografii.

Obiecte din secolele XIII-XV, in urmatoarea fotografie.

Obiecte din secolele XIV-XV, in urmatoarea fotografie.

Obiecte din secolele XIII-XV, in urmatoarele doua fotografii.

Castelul gotic timpuriu si inalt (mijlocul secolului al XIV-lea pana la sfarsitul secolului al XV-lea); domniile lui Algirdas, Jogaila, Vytautas si Casimir Jagiellon; aripa de sud a palatului.