Italia-Napoli-Muzeul de arheologie-partea aIV-a

 

ITALIA – NAPOLI – MUZEUL NATIONAL DE ARHEOLOGIE –

PARTEA a IV -a

 

 

In acest articol va prezint Muzeul National de arheologie, din Napoli, Italia, partea a IV-a.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul National de arheologie, din Napoli, Italia, partea I, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul National de arheologie, din Napoli, Italia, partea a II-a, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Muzeul National de arheologie, din Napoli, Italia, partea a III-a, le gasiti aici.

 

Am continuat vizitarea muzeului.

Templul lui Isis din Pompei

Sacrarium, peretele de nord, in urmatoarelen7 fotografii.

 

De la Pietro Fabris la Vincenzo Gemito. Noi achizitii ale Muzeului National de arheologie din Napoli

 

In ultimii doi ani, colectia Muzeului National de arheologie din Napoli s-a imbogatit cu noi colectii de arta, atat prin achizitii cat si prin donatii. Aceasta expozitie prezentata publicului este o selectie a lor. Sunt tablouri in acuarele, picturi, tiparituri, fotografii istorice (cu vederi ale camerelor muzeului si din Pompei) si copii ale celor mai faimoase bronzuri antice, din secolul al XIX-lea.

 

Printre ele se afla un tablou mare in acuarela de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, facut de artistul roman Filippo Giuntotardi (1768-1831), cu una dintre cele mai vechi vederi din Pompei (Porta Ercolano) si replica sculpturii din bronz din Pompei a lui Narcis, facuta de sculptorul napolitan Vincenzo Gemito (1852-1929). Incepand cu Narcis, toate aceste piese atesta, printre altele imense bogatii ale muzeului.

 

Napoli a fost intotdeauna mai special in multe aspecte, nu numai ca pastreaza o colectie foarte bogata, dar a documentat, ca putine alte institutii relatia stransa pe care a avut-o lumea moderna cu antichitatea clasica, cel putin din anii 1500 incoace. 

 

Sticla in lumea romana

 

Tehnologia producerii sticlei a fost dezvoltata in Mesopotamia si Egipt intre anii 3000 si 1500 I.Hr. Cea mai veche tehnica, folosita pana la descoperirea suflarii sticlei in secolul I I.Hr. a fost formarea miezului: obiectul din sticla era format in jurul unui miez din lut sau material din plante si acoperit cu un strat de calcit; miezul era scufundat intr-un creuzet care continea sticla topita si odata ce era acoperit complet, incepea faza finala a modelarii obiectului, dupa care era decorat cu filamente de sticla colorata in jurul lui. La acest moment, miezul interior era indepartat si erau adaugate partile vasului, care ramaneau.

 

In prima jumatate a secolului I I.Hr., introducerea suflarii sticlei in atelierele din Orientul Mijlociu a dus la o schimbare revolutionara, atat in termenii producerii sticlei, cat si varietatii de produse. Mixtura de materii prime a ramas neschimbata mult timp, pana in Evul Mediu Timpuriu: consta din proportii specifice de nisip, carbonat de sodiu si bicarbonat.

 

De la mijlocul secolului I D.Hr., Campania a devenit una din zonele principale de producere a sticlei si a fost faimoasa pentru numeroasele inovatii introduse in tehnicile de manufacturare.

 

Artefactele din sticla descoperite in zona Vezuviului constau in numeroase recipiente de diferite forme si marimi. Erau adesea extrem de luminoase si elegante, transparente si colorate, predominante in verde si albastru. Erau folosite in viata zilnica in principal, ca vesela si recipiente de inmagazinare (amfore, sticle, vase) si pentru sticlele de toaleta, concepute sa contina pudre si unguente parfumate.

 

Cateva din aceste artefacte aveau chiar folosinta funerara, cum ar fi manere mari omega sau borcane cu maner in forma de M, folosite pentru depozitarea osemintelor arse ale decedtilor.

 

Sticla in lumea romana, in urmatoarele doua fotografii.

 

Ceramica glazurata cu plumb

 

Tehnica glazurarii a inceput sa se raspandeasca prin toata lumea romana in timpul secolului I I.Hr. Cele mai comune obiecte glazurate au fost vesela si lampile, dar numeroase statuete glazurate au fost facute adesea pentru a decora gradinile si fantanile. Acestea reproduceau teme legate de Egipt: animale exotice, crocodili, broaste si zeitati cum ar fi Bes si Ptah.

 

Aceste obiecte reflectau clar popularitatea gusturilor egiptene in Campania, in timpul ultimelor cateva decade ale secolului I I.Hr. cand, ca urmare a bataliei de la Actium, Egiptul a devenit oficial provincie romana.

 

In urmatorul secol, moda pentru ceramica glazurata cu plumb a atins varful sau, partial datorita cresterii popularitatii culturilor orientale si impreuna cu acestea a cultului obiectelor si mobilierului care constituiau repere obligatorii in gospodarii, evocand locuri exotice. Merita subliniat importanta veselei care reproducea repertoriul formal si decorativ al celor mai prestigioase si costisitoare recipiente contemporane, facute din argint si bronz.

 

Productia de ceramica glazurata cu plumb a permis celor mai putin instariti sa cumpere copii ale obiectelor pretioase si sa le expuna ca un semn al dezvoltarii sociale.

 

Ceramica glazurata cu plumb, in urmatoarele doua fotografii.

 

Obiectele de folosinta zilnica din Herculaneum si Pompei

 

Campaniile de excavare facute in secolele XVIII si XIX au scos la lumina temple, cladiri publice, case private, fresce si mozaicuri, dar si cantitati enorme de ustensile, vase si mobilier care au starnit interes si curiozitate mare in randul savantilor si anticarilor amatori, care au influentat gustul contemporan si al lucrarilor de arta.

 

Descoperirile, are au fost tinute initial in palatul Portici, au fost mutate in sediile actuale ale Muzeului National de arheologie la inceputul secolului al XIX-lea. Amplasarea lor, inspirata de principiile clasificarii folosite intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea se bazeaza pe subdiviziunea artefactelor in clase si materiale, categorii si tipuri de obiecte, forme si functionalitati.

 

Vizitatorii pot vedea o gama bogata si variata de obiecte, care joaca un rol crucial in reconstructia vietii socio-economice a locurilor din zona Vezuviului. Aceste artefacte reprezinta cea mai semnificativa dovada a obiceiurilor locuitorilor antici din Pompei si Herculaneum, traditiile lor culturale si religioase, cat si legaturile lor sociale si comerciale cu Roma si cu alte provincii ale imperiului.

 

Obiectele de folosinta zilnica din Herculaneum si Pompei, in urmatoarele 6 fotografii.

 

Istoria colectiei

 

Nicio achizitie arheologica nu este atat de legata profund cu istoria culturala italiana si europeana ca relicvele de la Magna Graecia din Muzeul National de arheologie, din Napoli: de la intoarcerea la clasicul din secolul al XVIII-lea, la cele mai recente intrebari ale radacinilor Europei si la integrarea culturala in epoca globalizarii.

 

Inceputul simbolic al istoriei este 1732, anul descoperirii Tabletelor Heracleene, care au pavat drumul in redescoperirea Magna Graecia. Inscriptia a fost donata de Charles al III-lea in 1748, dar colectia Bourbon a fost formata la inceputul secolului al XIX-lea, odata cu cumpararea celei mai faimoase colectii a regatului (Vivenzio, Ficco si Cervone, Gargiulo). Politica a fost sa se controleze cele mai infloritoare antichitati din Europa, prin excavarile facute adesea ilegal in cele doua Sicilii.

 

O imprastiere de-a lungul regatului a mostenirii arheologice a sudului a hranit gustul european pentru cultura antichitatilor. Odata cu unificarea Italiei, achizitia ultimelor colectii majore napolitane (Santangelo, Siracuza) au fost urmate de un sezon nou de cercetare stiintifica, cu achizitia materialelor din excavarile facute de Luigi Viola in Taranto (1879-1883) si de Paolo Orsi in Locri (1889-1890).

 

Acestia au fost anii in care au aparut intrebarile despre sud si cercetarile arheologice au devenit mijloace posibile pentru salvarea sudului. In timpul secolului al XX-lea, odata cu reorganizarea graduala administrativa si conservarea nationala a mostenirii, achizitiile au fost restranse in zona napolitana.

 

Ischia si Cuma au jucat un rol conducator in studierea colonizarii grecesti. Un proiect nou a fost lansat in anii 1990, cu ideea ca Magna Graecia sa fie matrix a civilizatiei europene. Ca mostenire a acestei istorii, noile exponate aduc impreuna orasele Magna Graecia, cu ramasitele Italiei antice si ale Romei, plasand colectiile Magna Graecia in centrul istoriei migratiei, integrarii si relatiilor care continua sa ne spuna istoria lor si astazi.

 

Actiunile sacrului

 

Unul dintre cele mai semnificative momente ale actului sacru a fost darul catre zeitati, pentru a obtine protectia lor. Ofrandele votive, care au diferit pe scara larga, depinzand de contextul si zeitatile venerate, devenea sacru odata donat, nu putea fi refolosit, transferat la altii sau distrus. Ofrandele erau tinute si depozitate in depozite votive speciale, cum ar fi cele identificate in altarul dedicat lui Demeter Thesmophoros (Legislatorul) din zona Parapezza a Locri, la nord-est de orasul antic.

 

In aceste depozite s-a gasit un numar mare de ofrande votive, constand in principal din figuri de teracota si ceramica in miniatura, datand intre mijlocul secolului al VI-lea si inceputul secolului al V-lea I.Hr. Ele sunt marturia unei activitati de ritual intense si a frecventarii predominant feminine in incinta sacra. Tot din Locri vin reliefurile din teracoata, produse in al doilea trimestru al secolului al V-lea I.Hr.

 

Ofrande votive tipice altarului din Mannella localizate, ca si in Parapezza in afara perimetrului urban prezinta o multime bogata de imagini simbolice si ritualuri (Hades si Persefona intronati, scene ale rapirii consensuale, prezentarea de ofrande zeitatior, pregatirile pentru nunta), legate de cultul lui Persefona si ritalurile preliminare casatoriei, la care zeitatile erau garantul.

 

Legaturile cu un cult diferit sunt cele mai multe dintre descoperirile de la Medma (acum Rosamo), fondat de Locri in secolul al VI-lea I.Hr. pe coasta de vest a Calabriei. Acesta a produs o cantitate mare de statui din teracota, infatisand figuri masculine barboase, care corespund tipologiilor raspandite in secolul al V-lea I.Hr. si caracterizate de o mare varietate in ceea ce priveste parul, infatisarea fetei si decoratiile accesoriilor.

 

Banchete si simpozioane

 

Luarea mesei impreuna si semnificatia ideologica a banchetului sunt temele acestei expozitii, care prezinta o reconstructie ideala a practicilor de dintre secolele VI si V I.Hr. O selectie semnificativa a vaselor cu figurine si ceramice, bronzuri reprezinta vesela folosita la banchet, asociata indeaproape cu consumul comunal de vin.

 

In contextual festivalurilor si ceremoniilor rituale, pregatirea banchetelor includea o serie de actiuni, care duceau la sacrificarea animalelor la altar. Mesele comunale erau tinute in cladiri speciale. Obiceiul era de origine asiatica si a fost tipic conducatorilor estici, reflectand astfel o structura sociala aristocratica.

 

Simpozioanele erau insotite de muzica, dansuri si cantece si erau marcate de cateva momente de jocuri.

 

De la Poseidonia la Paiston

 

Cel mai evident semn al acestei schimbari radicale a aparut in obiceiurile funerare. Mobilierul mormantului din perioada greaca consta in cateva obiecte, in timp ce acum au fost inlocuite cu repere bogate, in care armele si armurile au aparut in mormintele barbatilor, alaturi de numeroase vase din productia locala. In mormintele femeilor, erau ornamente si bijuterii de diferite tipuri.

 

De la sfarsitul secolului al IV-lea I.Hr., cand integrarea dintre greci si poporul italic s-a finalizat au fost facute mai multe proiecte in afara orasului. Ele depun marturie noii identitati dobandite in continuitatea cu traditia greceasca de dinainte. Orasul lucanian (din regiunea istorica Lucania, cunoscuta in prezent ca Basilicata) si-a exprimat dorinta de a se prezenta ca mostenitor al Poseidonia greceasca, prin continuarea cultului si folosirea modelelor arhitecturale ale originilor elenistice, pana cand cucerirea romana din 273 I.Hr. a dus la o frana in structura urbana, socio-politica si culturala a Paistonului Lucanian. 

 

Asezarea antica Canosa

 

Orasul este faimos mai presus de toate pentru extinderea si bogatia necropolelor sale, localizate atat in interiorul cat si in afara perimetrului urban antic. Semnificative sunt marile monumente funerare ale epocii elenistice, in special din secolele IV si III I.Hr., care reflecta structura sociala complexa a epocii, de un tip nobil inalt ierarhic. Acestea sunt hypogea funerare exceptionale, caracterizate prin arhitectura elaborata, decoratiuni somptuoase si mobilier valoros, care il celebrau pe decedat si grupul familiei din care apartinea.

 

Primele descoperiri au fost facute din intamplare in secolul al XIX-lea, favorizate si incurajate in cursul aceluiasi secol, munca jefuitorilor de morminte. Atrasi de frumusetea si natura extraordinara a descoperirilor, ei au inceput sa jefuiasca necropolele Canosei in cautarea antichitatilor, care se vindeau pe piata anticarior, cauzand distrugeri si dispersia numeroaselor descoperiri.

 

Unul dintre primele hypogea care a fost scos la lumina a fost mormantul Monterisi Rossignoli, care a dat o cantitate considerabila de ceramica din Apulia (cunoscuta in limba italiana drept Puglia), partial nemaigasita si o panolpie (sau intregul set de armura) din bronz. Datand din decadele finale ale secolului al IV-lea I.Hr., mormantul trebuie sa fi continut un personaj din elita locala, cu resurse financiare remarcabile. Armura arata ca el a apartinut unui rang ecvestru.

 

Aceste morminte sunt cea mai semnificativa marturie a dezvoltarii socio-economice enorme a Canosei de la mijlocul secolului al IV-lea I.Hr., determinate probabil de apartitia Romei pe scena politica a sudului Italiei si consolidate apoi de cucerirea definitiva a Taranto in anul 272 I.Hr.

 

Spledorile din Magna Graecia-bijuteriile

 

Datorita stralucirii sale, Magna Graecia a fost asociata cu soarele, lumea divina si orice apartinea zeilor. In raspandirea aurului, cel putin in vremurile antice, pare sa fi fost destul de limitata. In vestul Mediteranei, folosirea aurului a fost consolidata de-a lungul timpului si a crescut ca urmare a cuceririlor lui Alexandru cel Mare, incepand cu mijlocul secolului al IV-lea I.Hr.

 

Odata cu nasterea polis (orasul stat din Grecia antica) grecesc, in special in cele mai vechi faze, bijuteriile din aur au fost un prerogativ al femeilor. In acest fel, ele au avut rolul exprimarii simbolurilor sociale precise, prin afisarea ornamentelor pretioase si a rangului inalt. Barbatii nu aveau voie sa-si arate bogatiile. Aurul era folosit, de asemenea pentru decorarea statuilor de cult a principalelor zeitati a panteonului Magna Graecia.

 

Bijuterii din Magna Graecia, in urmatoarea fotografie.

 

Obiecte din Canosa, in urmatoarea fotografie.

 

Moartea si ritualurile ei in Canosa, in urmatoarea fotografie.

 

Cales si sanctuarul Ponte delle Monache

 

Cales, aflat langa ceea ce este astazi Calvi Risorta, unul dintre cele mai importante orase din insula Campania a fost una dintre cele mai vechi colonii stabilite de Roma (334 I.Hr.). Orasul antic a fost centru administrativ al unei regiuni extinse.

 

Obiecte din Cales si sanctuarul Ponte delle Monache, in urmatoarea fotografie.

 

Asezarea antica Nola

 

Orasul antic Nola s intindea de la capatul de sud al campiei Campaniei. A avut un rol strategic important ca legatura intre campia Campaniei si zona Nocerino Sarnese. 

 

Obiecte din asezarea antica Nola, in urmatoarele 4 fotografii.

 

M-a fascinat Muzeul National de arheologie din Napoli, este in topul preferintelor mele dintre toate muzeele pe care le-am vizitat pana acum. Mi-au placut in special frescele, unele dintre ele au fost foarte bine conservate, chiar daca sunt dinaintea erei noatre sau de la inceputul ei.

 

 

Recomand vizitarea Muzeului National de arheologie, din Napoli, Italia!