Istanbul-Moscheea Albastra si Hagia Sofia
In perioada 25 – 29 ianuarie 2019, am vizitat orasul Istanbul, impreuna cu o prietena.
Moscheea Sultanahmet (Moscheea Albastra)
Moscheea Albastra se afla in Piata Sultanahmet. Programul de vizitare al moscheii este zilnic, de la 09.00 - 16.00, cu mentiunea ca moscheea se inchide pentru 90 minute, in timpul slujbelor, care sunt in numar de 5 pe zi. Tinuta este obligatorie, doamnele trebuie sa aiba capul acoperit. Se fac verificari la poarta de intrare in curtea interioara a moscheii si nu te lasa sa intri daca nu indeplinesti aceste conditii. Inainte de a intra in moschee, trebuie sa te descalti, sunt niste pungi la intrare, pentru incaltaminte. Am stat la coada cam 10 minute, pentru a intra in moschee. Intrarea in moschee este libera.
Scurt istoric
Ahmed I, care a domnit de la varsta de 14 ani, a fost un sultan foarte religios, care a luat decizia sa construiasca o moschee, care sa concureze cu Ayasofya. A decis sa construiasaca moscheea pe locul palatului sultanului Ayse. Proprietarul palatului a fost despagubit, iar locul a fost pregatit de arhitectul Mehmet Aga, format la școala arhitectului Mimar Sinan, cel mai renumit arhitect al Turciei. Mehmet Aga a inceput constructia moscheii in anul 1609. Mareata lucrare s-a terminat in anul 1617.
In complex mai sunt incluse o loja imperiala, o scoala, un chiosc, magazine cu un etaj sau cu doua etaje, care se afla in zona din jurul moscheii.
Moscheea propriu zisa este inconjurata in trei parti de o curte lata si se poate intra pe fiecare parte, printr-un numar total de opt porti. La curtea interioara se ajunge prin trei porti, curtea este pavata cu marmura si inconjurata de arcade cu bolta (revak), sustinute de coloane din granit roz si marmura, iar deasupra sunt 30 de cupole. In centrul curtii se afla o fantana de ablutiune, inconjurata de sase coloane din marmura.
Moscheea este unica in Istanbul, prin cele sase minarete, când de fapt ele ar fi trebuit sa fie patru. Se spune că sultanul i-a spus arhitectului că el vrea ca minaretele să fie din aur. Din cauza unei confuzii, arhitectul a înțeles în loc de cuvântul aur (altın), să fie în număr de șase (altı). Acest lucru a stârnit controverse deoarece nu mai existase până atunci o moschee otomană cu șase minarete.
Patru din cele sase minarete au cate trei balcoane fiecare, iar celelalte doua au cate doua balcoane, deci in total sunt 16 balcoane. In conformitate cu memoriile lui Mehmed Aga, numarul balcoanelor a fost initial 14, in onoarea numarului de sultani otomani, dar in secolul al XVI-lea, numarul a crescut cu inca doi sultani si s-au mai construit inca doua balcoane.
S-a intentionat ca moscheea sa concureze cu Ayasofya, dar in realitate o intrece in proportii si in marimea spatiilor interioare. Acopera o zona de 64 x 72 metri, in total.
Domul central se sprijina in patru puncte pe arcade cu pandative de colt, care sunt pozitionate pe patru stalpi mari, circulari si cu caneluri, de 1,60 metri in diametru. Sistemul acoperisului este completat cu patru semi-domuri, cate unul pe fiecare parte a domului central, si cupole mici in colturi.
Galeria sultanului din coltul din stanga este flancata de tribuna lui Ahmed I.
Moscheea Sultanahmet are o luminozitate si un efect de spatiu deschis aparte, prin iluminarea calculata cu grija si echilibrata de faianta cu care este decorata in interior.
Cele mai originale piese ale moscheii sunt cele 260 ferestre, prin care intra lumina. Mai tarziu, aceste ferestre colorate au fost reparate si astfel luminozitatea a crescut. Se zice ca luminozitatea aceasta a indepartat atmosfera mistica din interior.
Peretii si stalpii sunt acoperiti cu faianta pe o treime din inaltime, pana la nivelul consolelor superioare. In interior s-a folosit un numar total de 21.043 de placi de faianta, în majoritate de culoare bleu. Moscheea se mai numeste Moscheea Albastra, de la culoarea data de aceste placi de faianta, din interior. Faianta are motive vegetal - florale in culori diferite, pe un fond alb.
Decoratiunile din bronz si lemn si artefactele moscheii sunt, de asemenea, foarte fine. Caligrafia din moschee este lucrarea lui Ametli Kasim Gubari, iar inchizatoarele fine ale ferestrelor au fost executate de Sedefkar Mehmet Aga.
Ahmed I a murit in anul 1617 si a fost ingropat langa moschee. Mausoleul, care a fost inceput dupa moartea sa, a fost terminat de fiul sau, Osman al II-lea. Cladirea mausoleului este rectangulara, cu un portic dom si o extensie patrata in spate. Arcada cu bolta de la intrare este sustinuta pe sase coloane, cu o bolta in cruce pe centru, flancata de cate o cupola pe fiecare parte. Usile din lemn de abanos ale mausoleului, au inscriptii din Coran.
Ferestrele din sticla, fac interiorul foarte luminos. Panourile stramte dintre aceste ferestre din interior, sunt acoperite cu faianta din secolul al XVII-lea. Acestea sunt verde inchis, rosu inchis, bleo si alb.
Domul si peretii sunt tencuiti.
Deasupra niselor din marmura, pe fatada de la intrare, sunt doua inscriptii, care descriu constructia mausoleului lui Osman al II-lea. Acest mausoleum contine 36 morminte de diferite marimi, cel din centru fiind al lui Ahmed I. In fata mausoleului este un turn ceas, cu fatete din marmura, care a fost construit in secolul al XIX-lea. In spatele lui este o biblioteca.
Din pacate, nu am vizitat mausoleul.
Moscheea Albastra si poarta sa de intrare, in urmatoarele 3 fotografii.
Vederi din curtea interioara a Moscheii Albastre, in urmatoarele 5 fotografii.
Interiorul Moscheii Albastre, in urmatoarele 10 fotografii.
Biserica Sfanta Sofia (Hagia Sofia)
Biserica Sfanta Sofia se afla in Piata Sultanahmet, fata in fata cu Moscheea Albastra. Casa de bilete si intrarea sunt in stanga moscheii, pe aleea care vine de la Moscheea Albastra. Programul de vizitare al moscheii este zilnic, de la 09.00 - 19.00, pentru perioada 15 aprilie – 31 octombrie (casa de bilete se inchide la ora 18.00) si de la de la 09.00 - 17.00, pentru perioada 01 noiembrie – 14 aprilie (casa de bilete se inchide la ora 16.00). Pretul unui bilet de intrare la biserica Sfanta Sofia este de 60 TL (lire turcesti, 1 TL = 0,77 lei). Era o casa de bilete si in fata moscheii, iar un bilet costa 90 TL, cu intrare directa, fara a mai sta la coada, la casa de bilete a moscheii. Mai erau si vanzatori ambulanti de bilete de intrare, le vindeau tot cu 90 TL, dar am preferat sa cumpar de la casa de bilete. Am stat la coada la casa de bilete cam 15 minute.
Scurt istoric
Sfanta Sofia, cea mai veche biserica din Istanbul, a fost construita in timpul domniei imparatului Constantin cel Mare, in anul 325, ca basilica, avand acoperis din lemn. Apoi a fost catedrala orasului, denumita Megala Ekklesia. Din secolul al V-lea, a fost cunoscuta ca Biserica Sfanta Intelepciune – Hagia Sophia (din limba greaca, de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”).
Se spune ca biserica originala a ars in timpul unei rascoale, pe 20 iunie 404, a fost reconstruita in timpul domniei lui Teodosiu al II-lea si redeschisa pe 10 octombrie 415.
A doua biserica a fost distrusa de foc in timpul rascoalei Nika din 532 si restaurata complet cu suportul imparatesei Teodora, sotia lui Iustinian I cel Mare, dupa ce rascoala a fost suprimata. Imparatul a incredintat sarcina reconstruirii bisericii celor mai renumiti arhitecti ai timpului, Anthemius din Tralles si Isidor din Milet.
Conform istoricului bizantin Procopius, imparatul a ordonat construirea unei cladiri mari si magnifice, folosind autoritatea sa imperiala pentru a se asigura ca nu lipseste nimic pentru construirea bisericii. Au fost aduse opt coloane din granit rosu, de la Templul Dianei din Efes. A fost adusa marmura de cea mai fina calitate, din carierele lumii bizantine.
La construirea bisericii au lucrat 1.000 de pietrari si 10.000 de ucenici, pentru finalizarea sa cat mai curand posibil. Lucrarea a inceput in anul 532 D.Hr. si a fost terminata in 5 ani, 11 luni si 10 zile, biserica fiind sfintita pe 27 decembrie 537, de catre imparatul Iustinian.
Au fost construiti stalpi mari deasupra cisternelor din subteran, ca masura impotriva cutremurelor, dar care nu au scapat structura monumentala de distrugerile din timpul cutremurelor din anii 533, 557 si 559. Biserica a fost restaurata in anul 562, de catre arhitectul Isidoros din Milet, nepotul arhitectului cu acelasi nume. S-au facut atunci contraforturi pentru stalpi.
In secolul al IX-lea, in timpul domniilor imparatilor Teofil si Mihail al III-lea, au fost montate usi din bronz.
In anii 869 si 889, biserica a fost avariata de ecutremure si a fost redeschisa dupa reparatii extinse, pe 13 mai 994. Au fost adaugate mozaicuri, in timpul domniei imparatului Vasile al II-lea. In timpul invaziei latine din anul 1204, Sfanta Sofia a fost atacata si jefuita de ornamentele fine, inclusiv usile, despre care s-a crezut ca sunt din aur. Cladirea a fost avariata masiv in timpul acestei invazii.
In anul 1317, au fost adaugate patru contraforturi mari cladirii, dar biserica a fost avariata considerabil mai tarziu, in timpul cutremurului din anul 1346 si restaurata inca odata in anul 1354, de catre arhitectul G.Prella.
Sultanul Mahomed Cuceritorul a restaurant biserica inca odata, dupa cucerirea Constantinopolului si a transformat-o intr-o moschee.
Imparatul Andronic al II-lea Paleologul a dispus intarirea bisericii cu contraforturile de la nord si sud, in anul 1317.
Cele patru minarete, cate una pe fiecare colt a cladirii, au fost adaugate in diferite timpuri din perioada Otomana, astfel: minaretul de sud-est dateaza din timpul domniei lui Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel din nord-est, de fiul sau, Baiazid al II-lea, iar cele doua minarete de pe fatada de vest au fost ridicate in timpul domniei lui Selim al II-lea.
Ultima restaurare, facuta in timpul perioadei Otomane, coincide cu domnia sultanului Abdulmecid.
Biserica a fost transformata in muzeu in timpul Perioadei Republicane, din ordinul lui Mustafa Kemal Ataturk si redeschisa pe 1 februarie 1935.
Exteriorul Bisericii Sfanta Sofia, in urmatoarele 5 fotografii.
Cladirea bisericii are o arie de 100 x 70 metri, iar planul sau este alcatuit dintr-o nava centrala spatioasa, flancata de doua nave mai mici, o apsida, un nartex exterior (pronaos) si unul interior si un dom central care are pana la 55,6 metri inaltime. Datorita restaurarilor care au fost facute in perioade diferite, acest dom nu este circular, a devenit elliptic. In centrul domului sunt inscrise versete din Coran, facute de caligraful turc Kazasker Mustafa Izzet Efendi.
Spațiul imens din nava centrală stupefiază și nu poate fi cuprins dintr-o singură privire. Domul parcă plutește pe cele 40 de ferestre care il înconjoară la bază. El pare a pluti, a se înălța, purtat de lumina ferestrelor care ii înconjoară baza.
Planul bisericii lui Iustinian mai cuprindea un atrium perpendicular pe axa longitudinală a edificiului, care nu mai exista astazi, si din care se pătrundea în nartexul exterior prin șapte porți gigantice, iar mai departe în nartexul interior prin cinci porți bătute în bronz și decorate cu cruci aurite. Din nartexul interior, alte nouă porți asigură comunicația cu spațiul central al bisericii. Trei porți de la sud erau destinate accesului poporului, iar altele trei de la nord erau destinate celor care solicitau adăpost spiritual.
Porțile centrale, tot în număr de trei, erau rezervate împăratului și suitei sale. În mijloc, cea mai înaltă era Poarta împărătească, placată cu argint aurit, decorație jefuită în anul 1204.
Galeria superioara, de la etaj, înconjoară nava centrală din trei părți, sub formă de potcoavă deschisă spre altar.
Biserica are 107 coloane, in total, din care 40 la parter și 67 la etaj, la galerii.
Interiorul Bisericii Sfanta Sofia, in urmatoarele 11 fotografii.
Galeria superioara de la etaj, in urmatoarele 7 fotografii.
Poarta de bronz a vestibulului, prin care se iese afară, este numita Frumoasa poarta, este din bronz si a fost adusa din Templul Elenistic a lui Tarsus, Asia Mică (cetate de care este legată viața Sfântului Paul), din secolul al II-lea I.Hr. A fost plasata aici de imparatul Teofil (829 – 842).
Interiorul bisericii este de mare importanta pentru istoricii de arta, fiind decorat fin cu un numar mare de mozaicuri si artefacte, din diferite perioade. In conformitate cu valorile Perioadei Clasice tarzii, a fost decorat cu mozaicuri fine din aur, argint, sticla, piatra, marmura, calcar, granit si teracota.
Cateva dintre cele mai importante mozaicuri sunt, dupa cum urmeaza:
Mozaicul Iustinian, care se afla deasupra portalului nartexului de interior, si infatiseaza figura Sfintei Fecioare cu Pruncul, asezata pe un tron de argint, incrustat cu pietre pretioase. Ea este flancata de Constantin cel Mare la dreapta ei, care ii ofera macheta orasului Constantinopol, iar la stanga, imparatul Iustinian I ii ofera macheta bisericii Sfanta Sofia. Acest mozaic dateaza din ultimul sfert al secolului al X-lea, din timpul domniei imparatului Vasile al II-lea.
Porticul boltei in forma de cruce al nartexului interior este decorat cu mozaicuri din aur din perioada Iustiniana. Avestea sunt mozaicuri non-figurative ale bisericii Sfanta Sofia, care au scapat de avarieri in timpul Perioadei Iconoclastice.
Poarta imperiala, pe fatada de sud – vest a bisericii este placata cu un mozaic care-l arata pe Hristos asezat pe un tron opulent, semicircular, incrustat, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă pe care scrie: pace vouă, eu sunt lumina lumii. Medalionul din dreapta acestuia contine portretul – bust al Fecioarei Maria, iar la stanga, bustul arhanghelului Gabriel. Se crede ca figura care se prosternează la pamant inaintea lui Hristos ar fi a imparatului Leon al VI-lea Filozoful, cerând îndurare pentru greșeala celor patru căsătorii ale sale, iar mozaicul se crede ca este datat din secolul al X-lea D.Hr.
Semi – domul absidei contine un mozaic al Fecioarei Maria pe tron, tinandu-l pe Hristos Pruncul in brate si dateaza din secolul al IX-lea. Se crede ca este cel mai vechi mozaic figurativ din biserica, din Perioada Posticonoclastica.
La stanga clopotului sta figura arhanghelului Gabriel, invesmantat in alb, iar la dreapta, figura arhanghelului Mihail, care este in prezent avariata considerabil.
Din portretele sfintilor, decorate odata pe boltele semicirculare ale niselor de sub timpanul de nord, au supravietuit numai trei.
Pe zidul de vest, in nise, sunt portretele patriarhilor Bisericii de Est, patriarhului Istanbulului, Sfantul Ignatius, si Ioannes Kryostomos, in prima nisa centrala si figura Sfantului Ignatius Theophoros, in nisa a cincea. Aceste figuri sunt invesmantate in mantii, avand motive in forma de cruce pe inele si pe mansete si tin Biblia in maini. Numele figurilor sunt scrise deasupra lor, in limba greaca. Aceste mozaicuri dateaza de la sfarsitul secolului al IX-lea, inceputul secolului al X-lea.
Cele patru pandative ale domului sunt decorate cu figuri de heruvimi sau serafini, cele din partea de est a bisericii sunt originale, in timp ce figurile de pe partea de vest au fost restaurate in fresce, in anul 1847, de catre fratii Fossati din Elvetia.
Accesul la galeria superioara a bisericii se face printr-o rampa pavata, din piatra. Galeria decorata cu coloane verzi, care este in sensul direct opus absidei, a fost folosita de imparateasa si suita sa, in timpul ceremoniilor.
Intrand in galeria sudica de aici, se trece printr-o pseudo-usa din marmura, care este denumita acum Poarta raiului si iadului. Partea din dreapta, decorata cu motive florale, reprezinta raiul, in timp ce partea din stanga, nedecorata, reprezinta iadul.
Trecand prin aceasta usa, se intra in camera de alaturi, care era destinata intalnirilor consulilor, decorata cu mozaicul Deises (Rugaciune), unul dintre cele mai frumoase mozaicuri din lume. Il infatiseaza pe Hristos Pantrocrator, flancat de Fecioara Maria si de catre Sfantul Ion Botezatorul. Acest mozaic dateaza din secolul al XII-lea.
In galeria de sud est a bisericii, se afla mozaicul Comnenos, in care Fecioara Maria sta pe tron, cu Pruncul. Ei sunt flancati la stanga de imparatul Ioannes Comnenos al II-lea, care tine in maini o punga cu bani, iar la dreapta de imparateasa Irene, o printesa a Ungariei.
Figura Feciorei Maria este dominata de o monograma, care o descrie ca pe Mama Domnului, in timp ce numele celorlalte figuri sunt inscrise langa ele, in limba greaca.
Intr-un colt, se poate vedea mozaicul portret al fiilor lui Ioannes Comnenos al II-lea si a guvernatorului lui, Alexius Comnenos. Cel din urma este aratat frontal, este imbracat minutios, in roba, poarta coroana si tine un sceptru in mana sa dreapta, care este ridicata.
Pe peretele de nord al Holului imperial, in galeria de sud, se afla mozaicul Zoe. Imparateasa sta in dreapta lui Hristos (care este pe tron), cu cel de al treilea sot, imparatul Constantin Monomachos al V-lea, in stanga. Mozaicul dateaza din secolul al XI-lea D.Hr.
Mozaicul imparatului Alexandru poate fi vazut pe capatul de sud – vest al holului central, pe galeria de nord. Alexandru, al treilea fiu al lui Vasile I, care a domnit 13 luni, in anii 912 – 913, este infatisat stand, privind in fata, imbracat elegant, in roba de ceremonie si incoronat. In mana dreapta tine o punga. Numele sau si titlurle sale sunt inscriptionate in doua medalioane, de o parte si de alta a capului sau. Datand din secolul al X-lea D.Hr., mozaicul este bine conservat.
Comments
Post a Comment