Istanbul - Muzeul de arheologie
In acest articol va prezint Muzeul de arheologie din Istanbul.
Muzeul de arheologie din Istanbul se afla in Piata Sultanahmet, in Palatul Topkapi, cum se intra in prima curte, in partea stanga.Se mai poate ajunge pe langa Biserica Sfanta Sofia, la stanga bisericii, de pe aleea care vine de la Moscheea Albastra, pe un bulevard paralel cu aceasta (bulevard pe care merge tramvaiul). Se merge pe jos cam 10 minute pe aceast bulevard.
Programul de vizitare al muzeului este zilnic, de la 09.00 - 17.0. Pretul unui bilet de intrare la Muzeul de arheologie din Istanbul este de 30 TL (lire turcesti, 1 TL = 0,77 lei). Am stat la coada cam 10 minute, la casa de bilete.
Eu am vizitat muzeul in 2 ore.
Daca doriti mai multe informatii despre Moscheea Albastra si Biserica Sfanta Sofia, le gasiti aici.
Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Topkapi, le gasiti aici.
Intrarea Muzeului de arheologie din Istanbul, in urmatoarele doua fotografii.
Prezentarea muzeului
Muzeul de arheologie din Istanbul este unul dintre cele mai importante muzee de acest tip, din lume. A fost fondat ca muzeu in timpul perioadei Otomana, apoi ca muzeu imperial. Colectia de exponate din muzeu include un numar de piese arheologice din Mesopotamia antica, Anatolia, cultura Asiriana, Sumeriana, Acadiana, Babiloniana, din Egiptul antic si din Arabia Islamica. Cele mai frumoase piese sunt sarcofagul lui Alexandru, sarcofagul “fecioarelor inlacrimate” si sarcofagul lui Lycian, gasit la Sidon, in Siria, in anul 1891.
Initial, colectia muzeului a fost expusa in Pavilionul Cinili, o anexa a Muzeului Topkapi, construita in perioada lui Mahomed al II-lea, iar acum se afla acolo un muzeu de faianta si ceramica. Dar deoarece colectia s-a marit, s-a facut o cladire noua, intre anii 1892 – 1908, la care s-au adaugat anexe noi, recent.
Colectia muzeului include pana la 60.000 de descoperiri arheologice, de diferite tipuri, aproape 500.000 monede si medalioane si aproape 75.000 tablete inscriptioante.
Este printre cele mai mari colectii din lume. Colectia poate fi vazuta in 3 sectiuni separate, care sunt: Muzeul Orientului Antic (care este pe partea opusa cladirii principale, pe partea stanga, dupa poarta de intrare), Sectiunea Clasica (care se afla in cladirea principala, pe partea dreapta, dupa poarta de intrare) si Pavilionul Cinili (urmatoarea cladire dupa Muzeului Orientului Antic).
Muzeul Orientului Antic
Cand se intra in Muzeul Orientului Antic, prima sala gazduieste artefacte egiptene, morminte si mumii. In salile III si IV, se pot vedea lucrari din Mesopotamia, incluzand descoperiri din Halef, Nineva si din perioadele Sumeriene Vechi, Clasice si Sumeriene Noi si statuile lui Gudea.
In sectiunea care contine lucrari din perioada Asiriana, se pot vedea statuile lui Puzur Ishtar, guvernatorul regiunii Mari, a fiului sau si a lui Salmansar al II-lea, si reliefuri sublime, der pe peretii palatului regelui Tiglat Pileser din Nemrut. In alte parti ale muzeului sunt expuse pecete si tablete hieroglifice din Mesopotamia si lucrari din perioadele Urartu si Prygian.
Perioada Hitita (care dateaza din anii 2000 – 1200 I.Hr.) din Anatolia, este bine reprezentata, iar lucrarile expuse includ perioada imperiala Hitita si pe cea din zonele Hitite tarzii (datate dupa 1200 I.Hr.). Printre lucrarile cele mai notabile din aceasta perioada sunt vase si sortimente diferite, topoare din bronz si una dintre cele trei tablete hieroglifice inscriptionate cu textul faimosului “Tratat de la Kadesh”, cel mai vechi si cunoscut tratat de pace din lume, semnat intre Ramses al II-lea si hititi, in secolul al XIII-lea I.Hr., inscriptionate in limba akkadiana, limba internationala in acea perioada (o alta tableta poate fi vazuta la Muzeul de Stat in Berlin).
Alt element important este Sfinxul adus de la Poarta Yarkapi din Hatusa.
Lucrarile din perioada Hitita tarzie includ reliefuri Zincirli, descoperiri Maras si faimoasele reliefuri Babiloniene, decorate cu figuri de tauri, dragoni si lei, in panouri de mozaic colorat, care au fost indepartate de pe peretii Caii de Ceremonii si de pe Poarta Ishtar din Babilon, construita de Nabucodonosor, regele Babilonului.
Intrarea in Muzeul Orientului
Antic, in urmatoarea fotografie.
Peninsula Arabica, perioada pre-islamica, sec.IV-I I.Hr., in urmatoarea fotografie.
Egipt , in urmatoarele doua fotografii.
Mesopotamia de sud (in stanga panoului), primele orase – state si perioada dinastiilor timpurii – Adab (Bismania); Mesopotamia de nord (in dreapta panoului), in urmatoarea fotografie.
Monumentala “Strada a procesiunii”
Aceasta strada a fost facuta pentru scopuri religioase si militare, si venea de la Poarta Ishtar, pana la cladirile unde se tineau festivitatile anuale. Aceasta strada, care a masurat initial 16 metri latime si 300 metri lungime, a fost decorata cu reliefuri din mozaic colorat, pe ambele parti, reliefuri care reprezentau lei si animalele sacre al zeitei Ishtar.
Perioada Hitita tarzie, secolul al VIII-lea I.Hr., Ivriz (Konya), in urmatoarea fotografie.
Perioada Hittita tarzie, secolul al VIII-lea I.Hr., Samal, in urmatoarea fotografie.
Epoca Bronzului (Timpurie, Mijlocie si Tarzie) in Anatolia, 2100 – 1200 I.Hr., in urmatoarea fotografie.
Epoca Bronzului Tarzie, perioada Hitita, in urmatoarea fotografie.
Epoca Bronzulului Mijlocie si Tarzie, in nord – estul Anatoliei, in urmatoarea fotografie.
Sectiunea clasica
Sectiunea clasica a Muzeului de arheologie din Istanbul, este printre sectiunile muzeelor notabile din lume, dupa ce a fost terminata anexa noua a cladirii, in anul 1992, cand a fost deschisa vizitatorilor. Fatada de intrare, sustinuta de patru stalpi, are scari din marmura alba. Langa intrare este o statuie a unui leu, o piesa unica, salvata din ruinele Mausoleului Halicarnas, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, acum distrus. Scarile de la intrare conduc intr-un hol unde se afla statuia Zeului Bes, din Perioada romana. In galeriile de pe ambele parti ale acestui culoar, sunt expuse piese de rezistenta ale lumii.
In camerele de pe partea dreapta sunt statui din antichitate. Lucrarile din prima galerie sunt din Perioada arhaica. In a doua galerie sunt lucrari din Anatolia, sub suveranitatea Persana, intre anii 546 – 333 I.Hr., iar in a treia galerie sunt expuse morminte atice si reliefuri din secolele al VI-lea si al V-lea I.Hr.
In urmatoarea galerie sunt expuse lucrari din Perioada Elenistica. In aceasta galerie sunt capete si o statuie a lui Alexandru. Unul din capete a fost facut in atelierul de sculptura din Pergamon, in secolul al II-lea I.Hr.
In galeria din stanga intrarii se afla Muzeul sarcofagelor. In salile din partea stanga se afla o colectie de sarcofage descoperite la Sidon (Siria antica), reprezentand stiluri arhitecturale diverse, influentate de culturile externe din Egipt, Fenicia si Licia.
Printre ele se afla sarcofagul regelui Tabnit din Sidon, facut din piatra neagra, de o parte si de alta a lui se afla sarcofage egiptene si grecesti, sarcofagul Lycian, care dateaza din secolul al V-lea I.Hr. Sarcofagul Lycian se numeste asa deoarece a fost facut in regiunea Lycian, a fost gasit in necropola regelui Sidonului, de catre Osman Hamdi, in anul 1877 si adus la Istanbul. Alaturi de el, se afla un alt sarcofag, numit sacofagul Satrap, carea fost adus tot din Sidon. Lucrarea este din ultima parte a secolului al V-lea I.Hr. si ilustreaza viata guvernatorului general al Persiei, numit Satrap.
Un sarcofag splendid este cel al lui Alexandru, este din marmura alba si are reliefuri foarte frumoase, care nu apartin lui Alexandru, dar este denumit in acest fel deoarece infatiseaza luptele lui Alexandru cu grecii si portretul sau. Sarcofagul a fost descoperit in anul 1887 si se credea, la un moment dat, ca apartine imparatului insusi, dar este de fapt al regelui sidonian Abdalonymos.
Alt sarcofag renumit este cel al femeilor inlacrimate, care este din anul 350 I.Hr., iar reliefurile reprezinta 18 fecioare triste. Sarcofagul a fost gasit in necropolele de la Sidon, in Siria.
La mezanin se gaseste expozitia "Istanbul de-a lungul vremii", o expozitie bogata si bine prezentata, care i-a adus muzeului, in 1993, premiul "Council of Europe Museum Award". Pentru a dezvolta noi perspective asupra orasului, curatorii muzeului au furnizat harti, planuri si desene, cu menirea de a ilustra descoperirile arheologice, expuse tematic si care variaza de la artefactele preistorice gasite in vestul orasului Istanbul, pana la lucrari de arta bizantina din secolul al XV-lea.
Este expus capul de sarpe recuperat din fostul hipodrom, precum si clopotul din secolul al XIV-lea, care apartinea Turnului Galata.
Cele doua nivele superioare gazduiesc o expozitie cu tematica “Troia”, care expun evolutia Anatoliei de-a lungul secolelor, precum si sculpturi din Cipru, Siria si Palestina. Mai sunt expuse lucrari mici din piatra, oale si tigai, statui mici de teracota, 800.000 de monede otomane, sigilii, decoratiuni, medalii si o biblioteca cu 70.000 de carti.
Din pacate, Sectiunea clasica a Muzeului de arheologie din Istanbul era in renovare, cand am vizitat eu muzeul. Era deschisa doar o mica parte si am vizitat doar cateva sali, la parter, unde am vazut sarcofage din Anatolia si din Perioada Romana, iar la etaj am vazut descoperirile de la Larisa.
Descoperiri din necropola Sidon si din imprejurimi, in urmatoarele 3
fotografii.
Cultul mormintelor antice, in urmatoarele doua fotografii.
Fatada unui templu, in urmatoarele 6 fotografii.
Descoperirile de la Larisa
Larisa a fost un oras mic din campia Hermos, inconjurat de ziduri solide si cu cateva districte. Populatia antica din Larisa era amestecata cu triburile “Aeolion” din Grecia. Populatia din Larisa se ocupa cu olaritul si alte obiecte ceramice in culori vii, fabricarea de capiteluri de coloane Aeolice, cu forme spiralate.
S-au descoperit in Larisa vase importate din Grecia, zeul egiptean Bes, aparator de necazuri. Excavarile care s-au facut in seolul al XX-lea, in Larisa, demonstreaza legaturi culturale inter - regionale.
In timpul ultimului secol de existenta, Larisa a ramas loiala Marelui Rege al Persiei. Orasul a avut perioade de prosperitate si razboaie, si a fost abandonat in jurul anului 280 I.Hr., probabil din cauza invaziilor.
Expozitia Larisa se afla la etaj. Intrarea in expozitia Larisa, in urmatoarele doua fotografii.
Descoperiri de la Larisa, in urmatoarele doua fotografii.
Pavilionul Cinili (Muzeul de faianta si ceramica)
Pavilionul Cinili, sau Chioscul Cinili (din limba turca), care este acum muzeu, unde sunt expuse obiecte din faianta si ceramica turceasca, a fost construit de sultanul Mahomed Cuceritorul, in anul 1472 si datorita faiantei care decora interiorul si exteriorul cladirii, mai este denumit Palatul de Cristal.
Competitiile sportive erau tinute in zonele care inconjurau pavilionul.
Galleria exterioara de la intrarea actuala a muzeului are 14 coloane din marmura si a fost construita in timpul domniei sultanului Abdulhamid I (1774 – 1789), dupa ce fatada initiala, din lemn, a ars in 1737. Dupa incendiu, Pavilionul Cinili a fost alocat Palatului Sefilor (Saray Agasi) pentru un timp. In 1875, cand s-a decis sa fie folosit ca muzeu, s-au facut unele modificari in interior si a fost deschis in 1880, ca Muzeul Imperial.
Pentru o perioada indelungata, cladirea a fost folosita pentru a expune artefacte. In anul 1939, Pavilionul Cinili a revenit la Muzeul Palatului Topkapi, iar artefactele sale au fost dispersate la diferite muzee.
Cladirea a fost restaurata si deschisa publicului sub numele de Muzeul Cuceritorului, la 500 de ani de la cucerirea Istanbulului (in 1953) si au fost expuse arme, costume, tablouri, carti, care au apartinut lui Mahomed Cuceritorul.
Mai tarziu, cladirea a fost folosita ca o sectiune unde erau expuse faiante turcesti, islamice si otomane, iar in 1981, a fost anexata Muzeului de arheologie din Istanbul. In holurile si camerele Muzeului Pavilionului Cinili sunt expuse placi de faianta si obiecte din ceramica otomana, care dateaza de la sfarsitul secolului al XII-lea, pana la inceputul secolului al XX-lea. Obiectele expuse au fost produse la Iznik, Kutahya si Canakkale.
Intrarea in Pavilionul Cinili, in urmatoarele doua fotografii.
Interiorul muzeului, in urmatoarele 3 fotografii.
Iznik
O parte considerabila a obiectelor ceramice provine de la Iznik, care a fost o localitate importanta in antichitate. Orasul a devenit parte a Imperiului Otoman in anul 1331 si de la mijlocul secolului al XIV-lea, pana la sfarsitul secolului al XVII-lea, a fost cel mai important centru de producere a ceramicii din Anatolia.
Inainte, productia de ceramica era sub influenta Selgiucizilor si se produceau vase rosii din lut, glazurate cu o singura culoare. Faianta din aceasta perioada era decorata, glazurata, iar compozitiile erau pe galben, turcoaz, alb, cele mai multe fiind pe un fond de bleo inchis.
Kutahya
Portelanul de Kutahya a devenit important a inceputul secolului al XVIII-lea. Exemplele de piese bleo si albe si alte descoperiri arheologice aflate in muzee si in colectii, arata faptul ca productia de la Kutahya a fost a doua sursa de ceramica din imperiu, suplimentand centrul de la Iznik.
Cele mai frumoase piese care exista astazi, au fost produse in perioada de la sfarsitul secolului al XVII-lea, pana la mijlocul secolului al XVIII-lea. Facute din lut alb, acestea includ ulcioare elegante, cani, lampi de ulei, carafe, sticle, stropitoare si alte obiecte neuzuale. Designul include flori bleo, galbene, rosii, verzi si mov, pe un fond alb, medalioane, figuri de animale, de barbati si femei, imbracati in costume populare.
Portelanul de Kutahya, in urmatoarele doua fotografii.
Canakkale
Orasul s-a bucurat de o inflorire a productiei de ceramica atat la inceputul, cat si la mijlocul secolului al XVIII-lea, si cele mai frumoase piese au fost produse incepand cu aceste perioade, pana la mijlocul secolului al XIX-lea.
Piesele produse in timpul acestei perioade sunt pe fond rosu sau, mai rar, bej, cu partile exterioare glazurate numai pe jumatatea partii superioare. Ele sunt decorate in stilul policrom, adesea in maro, negru, alb si galben, cu o glazura transparenta. Cele mai populare motive include rozete, moschei, barci cu panze si animale.
Cele mai populare modele sunt ulcioare de apa, ulcioare decorative, tevi de apa, cani si suporti de cani, vase, candelabre.
Ceramica de Canakkale, in urmatoarele doua fotografii.
Comments
Post a Comment