Turnul Londrei-partea I

 

TURNUL LONDREI -

PARTEA I

 

 

Va prezint partea I a articolului despre Turnul Londrei (istoricul Turnului Londrei si Turnul Alb).

 

 

Dupa ce am vizitat Catedrala Saint Paul, am luat metroul catre Turnul Londrei (linie directa).

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala Saint Paul din Londra, partea I (istoricul si exteriorul catedralei), le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala Saint Paul din Londra, partea a II-a (interiorul catedralei), le gasiti aici.

 

Turnul Londrei este un castel vechi de o mie de ani, unde sunt depozitate Bijuteriile Coroanei. A fost o fortareata de aparare, un palat regal si o inchisoare infama. Regi si regine si-au arata puterea de aici, formand societatea si influentand lumea noastra. Turnul Londrei se inalta pe malul nordic al Tamisei.

 

Programul de vizitare al Turnului Londrei este de mati-sambata, intre orele 09.00 - 17.30; duminica-luni, intre orele 10.00 - 17.30 si pana la 16.30 iarna. Un bilet de intrare la Turnul Londrei este de 24,70 Lire, daca se cumpara online. Noi am cumparat biletele online, cu doua luni inainte. La cumpararea onlone, ni s-a solicitat numai data in care doream sa vizitam Turnul, iar biletul este valabil o zi intreaga.

 

Turnul Londrei este un complex de mai multe cladiri, aranjate in doua inele concentrice de ziduri de aparare, inconjurat de un sant (fara apa acum) si 22 de turnuri.

 

Timpul de vizitare al Turnului Londrei este de 3-4 ore.

 

Istoricul Turnului Londrei

 

In timpul istoriei sale lungi si colorate, Turnul Londrei a avut multe si diferite roluri. Fiind o fortareata buna, a aparat Monetaria, unde erau facute si depozitate armele si armurile si desigur, Bijuteriile Coroanei. A fost un palat regal pentru regi si regine si o casa a menajeriei regale a animalelor salbatice si exotice, daruri diplomatice si trofee din razboaie si explorarile din strainatate.

 

A fost, de asemenea, un loc notoriu de intemnitare pentru cei care amenintau securitatea nationala. Castelul in sine s-a marit in cercuri concentrice, avand intotdeauna grandiosul Turn Alb ca centru al puterii.

 

Inceputurile normande: William si Turnul Alb

 

Istoria Turnului Londrei a inceput din vremea Regelui William Cuceritorul (domnie: 1066 - 1087). In anul 1066, Regele Eduard Confesorul a murit si nu a avut mostenitori, lasand mai multi pretendenti in competitie pentru tron. Comnatul lui Eduard, Harold Godwinson, a fost incoronat imediat, dar William, Duce de Normandia, o ruda de sange mai indepartata, a spus ca i s-a promis si lui tronul.

 

William a invadat si a invins englezii condusi de Regele Harold in Batalia de la Hastings. Indreptandu-se spre Londra (cel mai puterinic oras al Angliei), el a pustiit imprejurimile rurale, terorizand populatia. Vazand ca jocul se termina, liderii orasului au venit la William sa se supuna.

 

Determinarea lui William si credinta in aramata sa proprie, a fost descrisa de biograful sau, William de Poitiers, care a spus ca regele a trimis in avans o garda sa construiasca un castel si sa faca pregatiri pentru intrarea sa triumfala in oras.

 

Dupa incoronarea sa la Abatia Westminster, in ziua Craciunului a anului 1066, noul rege s-a retras la Barking, in Essex. Dovezile arheologice sugereaza ca una dintre aceste fortarete a fost construita in coltul de sud-est al zidurilor orasului roman, pe locul viitorului Turn al Londrei. Aceste aparari timpurii au fost inlocuite repede cu un turn mare din piatra, care a aratat puterea si curajul noului monarh normand.

 

Acest turn principal al castelului a fost cunoscut ca "Marele Turn" pana la inceputul secolului al XIII-lea, cand Regele Henric al III-lea a ordonat sa fie albit, "atat inauntru cat si afara", inspirand astfel numele sub care este inca cunoscut: Turnul Alb.

 

Nu este foarte clar cand a inceput constructia Turnului Alb al lui William Cuceritorul sau cand a fost finalizat, dar prima faza a lucarilor cladirii au fost in desfasurare pana in anul 1075. Gundulf, noul Episcop de Rochester a fost arhitectul Turnului. Au fost angajati zidari normanzi si o parte din piatra de constructie a fost importata special din Franta natala a lui William. Totusi, forta de munca a fost furnizata de englezi.

 

Cronica anglo-saxona a comentat in anul 1097 ca: "Multe comitate (districte) a caror munca se datora Londrei au fost presate din cauza zidului pe care l-au construit in jurul Turnului.". Turnul Alb a fost finalizat pana in anul 1100. Nu mai fusese vazut nimic asemanator vreodata in Anglia. Cladirea Turnului Alb este imensa, are 36x32,5 metri de jur imprejur si pe partea de sud, unde parterul este mai jos, are 23,5 metri inaltime. Turnul Alb a dominat orizontul din jurul sau.

 

Turnul principal formidabil al castelului a fost protejat de ziduri romane, unele parti pot fi vazute si astazi pe doua laturi, cu santuri adanci, largi, la nord si la vest si un terasament acoperit de un gard din lemn.

 

Cu toate ca multi regi si regine de mai tarziu au stat la Turnul Londrei, nu s-a intentionat niciodata ca acesta sa fie rezidenta regala principala. De asemenea, Turnul nu a fost prima linie de aparare impotriva armatelor invadatoare, desi putea sa faca fata acestei provocari. Functia principala a Turnului a fost de fortareata si bastion, un rol care a ramas neschimbat pana la sfarsitul anilor 1800.

 

Un refugiu regal si o baza a puterii

 

Fiind o baza a puterii in vrenmuri de pace si un refugiu in vremuri de criza, fortificatiile Turnului au fost modernizate constant si extinse de catre regii medievali. O serie de cladiri separate au asigurat ca pana in jurul anului 1350, Turnul Londrei a fost transformat in fortareata formidabila pe care o vedem astazi.

 

Aceste lucrari de constructie ale cladirilor au inceput in timpul domniei Regelui Richard I, Inima de Leu (domnie: 1189 - 1199). Oricum, aproape imediat dupa ce a dobandit tronul, Richard a parasit Anglia pentru o cruciada. El a lasat tronul pe mainile Cancelarului sau, William Longchamp, Episcop de Ely, care a dublat fortareata ca marime, cu noi aparari.

 

Regele a venit la timp din cruciada. In absenta regelui, fratele sau, Ioan a profitat de ocazie pentru a contesta autoritatea Cancelarului si a pornit un atac. El a asediat Turnul si noile sale aparari au rezistat, pana cand lipsa proviziilor l-a fortat pe Longchamp sa se predea. La intoarcere, in anul 1194, Richard a recastigat controlul. Ioan si-a cerut iertare si a fost numit mai tarziu succesorul lui Richard.

 

Ca rege, Ioan al Angliei (domnie; 1199 - 1216) statea adesea la Turn si a fost probabil primul rege care a tinut acolo lei si alte animale exotice. Domnia sa a fost catracterizata de tulburari politice; Ioan a facut concesii baronilor emitand Magna Carta in iunie 1215, dar isi intorcea cuvantul cat de des putea.

 

Oponentii sai, care detineau controlul Londrei si al Turnului, l-au invitat pe Printul Ludovic al Frantei sa vina sa ia tronul. Ludovic a lansat o invazie in anul 1216, dar Regele Ioan a murit subit de dizenterie in timpul luptei pentru coroana sa. Asa ca, fiul lui Ioan, Henric al III-lea (domnie: 1216 - 1272) a mostenit un regat in criza, la varsta de numai 9 ani. Cu toate acestea, in numai cateva luni, francezii au fost infranti in Batalia de la Lincoln si atentia s-a indreptat catre securizarea regatului, prin intarirea cu prioritate a castelelor regale.

 

Regentii Regelui copil au inceput o extindere majora a cazarilor regale din Turn, incluzand doua turnuri noi pe tarm: Wakefield, ca locuinta pentru Rege si Lanthorn, care s-a intentionat sa fie pentru Regina, probabil. Dar cand baronii rebeli l-au determinat din nou pe Henric sa caute refugiu la Turn, in anul 1238, Regele nervos a observat curand slabiciunea apararii castelului.

 

El s-a angajat sa construiasca un zid cortina masiv in partile de nord, est si vest ale fortaretei, intarit cu 11 turnuri noi si inconjurat de un sant cu apa, care a fost facut de inginerul flamand John le Fossur (poreclit "Excavatorul").

 

Aceasta imagine publica a puterii regelui a inceput sa alarmeze londonezii. Scriitorul contemporan Matthew Paris a scris despre bucuria londonezilor cand s-a daramat o sectiune a zidului nou construit si a portii de langa locul Turnului Beauchamp. Cativa au spus ca gardianul lor sfant, Thomas Becket, a facut o interventie divina. Dovezile uneia dintre cladirile daramate au fost gasite in timpul excavarilor arheologice din anii 1990.

 

Regele Eduard I (domnie: 1272 - 1307) a fost mai mult un lider increzator si agresiv, care a condus rebelii tarii, dar a fost determinat sa finalizeze lucrarile de aparare pe care le-a inceput la Turn tatal sau. Intre anii 1275 si 1285, el a cheltuit peste 21.000 de Lire sterline (peste 11 milioane de Lire in banii de astazi) pentru transformarea Turnului in cel mai mare si puternic castel concentric al Angliei (cu un inel de aparare in interiorul altuia).

 

Eduard a comandat, de asemenea, o poarta noua pe partea raului, Turnul Sfantul Toma. Cunoscuta mai tarziu ca Poarta Traitors, aceasta a serrvit ca intrarea principala de la apa, pentru vizitatorii de rang inalt, cat si pentru prizonierii adusi pe apa la Turn, sa-si astepte sentinta.

 

In plus, Eduard a creat un alt zid cortina inclus in zidul existent, construit de tatal sau si a adaugat, de asemenea, un nou sant mai mare. In ciuda tuturor acestor lucrari de modernizare si a construirii locuintelor regale confortabile, regele a stat rar la Turn. Oricum, Regele Eduard a folosit Turnul in alt scop decat cel militar sau rezidential. Turnul Londrei a fost folosit in acea perioada mai mult ca inchisoare (primul prizonier a fost Ranulf Flambard in anul 1100).

 

Eduard a folosit castelul ca loc securizat pentru depozitarea documentelor oficiale si a valorilor, inclusiv diamante si rubine, aurul si argintul Bisericii si platorile valoroase pentru banchete, cat si diferite coroane si diademe regale cu bijuterii. Regele a mutat, de asemenea, productia de monede in interiorul zidurilor Turnului, stabilind ceea ce a devenit Monetaria Turnului, o institutie care avea sa joace un rol major in istoria castelului pana in anii 1800.

 

In contrast cu el, fiul sau, Eduard al II-lea (domnie: 1307 - 1327), lipsit de pricepere militara si de spirit diplomatic, a testat imediat eficienta noilor aparari ale Turnului. Nemultumirea baronilor a ajuns la un nivel comparabil cu cea din timpul domniei bunicului sau, Henric al III-lea si Eduard a fost fortat adesea sa caute refugiu in Turn. El a avut rezidenta in zona din jurul prezentului Turn Lanthorn si in locuintele regale vechi din Turnurile Wakefield si Sf.Toma, care au inceput sa fie folosite dupa aceea de curteni si de Garderoba (un departament care administra proviziile regale).

 

Spre deosebire de tatal sau, Regele Eduard al III-lea (domnie: 1327 - 1377) a fost un luptator de succes si a capturat regii Frantei si Scotiei, care au fost intemnitati in Turn. El a facut lucrari minore la cladirile Turnului, la fortareata si a extins pontonul inainte de domnia lui Richard al III-lea (1377 - 1399), care a condus intr-o perioada de conflict intens.

 

In anul 1381 s-au revoltat taranii si 10.000 de rebeli condusi de Wat Tyler au dat foc si au pradat capitala. Un grup neinarmat dar determinat s-a descurcat si a intrat in Turn, dupa ce Regele plecase sa-i linisteasca pe razvratiti. Pana la urma, in anul 1399, Richard, acuzat de tiranie de catre verisorul sau Henric Bolingbroke a fost fortat sa renunte la coroana si a fost intemnitat in Turn.

 

 Henric al IV-lea (1399 - 1413) a fost declarat Rege in urmatoarea zi. Domnia sa si a succesorului sau, Henric al V-lea (1413 - 1422) au fost linistite pentru Turn, cu putine lucrari de constructii si tulburari domestice, dar instabilitatea s-a reintors odata cu Regele Henric al VI-lea (1422 - 1461 si 1470 - 1471) si cu Razboiul celor Doua Roze.

 

In timpul acestei lupte dintre Casele Regale Lancaster si York, Turnul Londrei a fost o cheie imporatnta si un loc al sarbatoririi victoriilor; au avut loc aici sarbatoriri splendide ale incoronarii Regelui Eduard al IV-lea (1461 - 1470 si 1471 - 1483) si petreceri cu ocazia victoriilor Regelui Henric al VII-lea (1485 - 1509), care si-a primit suporterii cu mare fast. Oricum, pentru infrangeri, Turnul Londrei a fost un loc al crimei si executiei, printre victime fiind Regele Henric al VI-lea insusi, in anul 1471 si tanarul print Eduard al V-lea si fratele sau, in anul 1483.

 

Dinastia Tudor: Turnul Londrei ca inchisoare

 

Casa Tudor s-a evidentiat triumfal sub Regele Henric al VII-lea, care a construit cladiri de rezidenta regala in Turn. Henric al VII-lea (1509 - 1547) a continuat lucrarile incepute de tatal sau, ridicand o gama larga de locuinte cu rame din lemn, in primul rand pentru confortul si bucuria celei de a doua sotii a lui, Anne Boleyn, incoronata Regina in anul 1533. Dar aceste locuinte au fost folosite rar si de atunci Turnul a incetat sa mai fie o rezidenta regala stabila.

 

Decizia Regelui Henric al VIII-lea de a rupe legaturile cu Biserica Romei a dus la cresterea populatiei Turnului de prizonieri religiosi si politici, incepand cu anul 1530, in timp ce tara a trebuit sa se ajusteze la noul rol al monarhului de Sef Suprem al noii Biserici Protestante a Angliei. Prizonierii Turnului i-au inclus pe Sir Thomas More, Episcopul Fisher de Rochester si pe doua dintre sotiile lui Henric. Toti patru au fost executati.

 

Inainte de moartea sa prematura, adolescentul Eduard al VI-lea (domnie: 1547 - 1553) a continuat executiile politice incepute de tatal sau. Regina Maria I Tudor (domnie: 1553 - 1558) a intors tara la catolicism si in timpul scurtei sale domnii a avut multi rivali si figuri protestante cheie intemnitate in Turn.

 

Potentialii pretendenti rivali la tron, cum ar fi Lady Jane Grey si Printesa Elisabeta au fost intemnitate in Turn. Jane a fost executata la ordinele Reginei, in anul 1554; Elisabeta a supravietuit si a devenit Regina. Ca si Elisabeta I (1558 - 1603) ea a continuat tendinta folosirii Turnului pentru prizonierii cu statut inalt si de inalta securitate, dar, ca si succesorul ei, Iacob I (1603 -1625), ea a facut cateva imbunatatiri la apararile Turnului.

 

Restaurarea: Turnul si Artileria Regala

 

Domnia lui Carol I (1625 - 1649) s-a terrminat cu razboaie civile lungi si sangeroase (1642 - 1649) intre Rege si Parlament. Inca odata, Turnul a fost unul dintre cele mai importante valori ale Regelui. Londonezii s-au temut ca Regele va folosi Turnul Londrei sa-i domine, dar Turnul a fost castigat de parlamentari si a ramas in mainile lor pe parcursul intregului Razboi Civil.

 

Pierderea Turnului si a Londrei ca intreg a fost o lovitura fatala pentru fortele Regelui si un factor crucial in infrangerea lui Carol. Dupa executia lui Carol I din anul 1649, Parlamentul a organizat vanzarea ultimelor posesiuni ale Regelui. Au fost emise ordine pentru luarea tuturor Bijuteriilor Coroanei la Monetaria Turnului si "sa se topeasca tot aurul si argintul si sa se vanda bijuteriile la cel mai bun pret al Commonwealth-ului".

 

Oliver Cromwell, care a devenit Lord Protector in anul 1653, a instalat prima garnizoana permanenta la Turn, pe care monarhii care au urmat au folosit-o sa potoleasca razvratitii din oras.

 

Odata cu restaurarea monarhiei in anul 1660, Carol al II-lea (1660 - 1685) a planificat aparari ambitioase pentru Turn, dar ele nu au fost construite niciodata. S-a redus folosirea Turnului ca inchisoare de stat si in loc de asta, Turnul Londrei a devenit sediul Birourilor Artileriei (care asigura echipamente si aprovizionarea militara).

 

Cea mai mare parte a castelului a fost ocupata de depozite de munitie si birouri si Bijuteriile Coroanei au fost expuse pentru prima data si in anul 1671 de-abia au scapat sa fie furate.

 

In cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea, Turnul Londrei a fost supus unui program de mentenanta, in locul lucrarilor de constructie; fortificatiile existente au fost reparate, a fost facuta o poarta noua si un pod basculant la capatul de est a zidului cortina exterior de sud in anul 1774, asigurandu-se acces de la Paza Exterioara la ponton. Au fost depuse eforturi de prevenire a colmatarii santului, dar nu prea au avut succes.

 

Turnul Londrei in anii 1800

 

Sub conducerea invigoranta a Ducelui de Wellington, Administratorul Turnului din anul 1826 pana in anul 1852, santul, care crestea si mirosea urat, a fost drenat si  transformat in sant uscat. Dupa ce a ars Marele Depozit in anul 1841, Ducele a ordonat sa se inceapa lucrari de constructii pentru baraci noi, care sa gazduiasca o mie de oameni.

 

Pe data de 14 iunie 1845, Ducele a pus prima piatra de fundatie a baracilor numite dupa cea mai mare victorie a sa, Waterloo. Ultima data cand Turnul Londrei si-a exercitat rolul traditional de afirmare a puterii statului asupra poporului a fost ca raspuns la mitingurile si tulburarile din anii 1840 care sustineau cererile cartiste de reforma electorala. Au fost construite mai multe aparari, inclusiv un bastion mare din caramida si piatra, dar nu a avut loc niciodata un atac cartist. Bastionul s-a daramat intr-un bombardament din Al Doilea Razboi Mondial.

 

Numarul vizitatorilor Turnului Londrei a crescut enorm in secolul al XIX-lea. De asemenea, la inceputul secolului al XIX-lea, multe institutii din Turn si-au mutat sediile in afara Turnului. Monetaria Regala a fost prima care s-a mutat in afara castelului, in anul 1810, urmata de Menajerie, in anii 1830, care a format nucleul Gradinii Zoologice de astazi. Biroul Artileriei a fost urmatorul care a plecat, in anul 1841 si in sfarsit, Biroul de Inregistrari a fost relocat in anul 1858 si a devenit Arhivele Nationale de astazi, cu sediul in Kew.

 

Un interes crescut pentru istoria si arheologia Turnului Londrei a dus la un proces de mutare a birourilor urate, camerelor de depozitare, tavernelor si baracilor si de restaurare a fortaretei la infatisarea sa medievala originala. In anul 1838, trei dintre custile vechi ale Menajeriei Turnului Londrei de pe vremuri (care fusesera inchise) au fost folosite drept case de bilete, unde vizitatorii puteau sa cumpere gustari si ghiduri. Pana la sfarsitul domniei Reginei Victoria, in anul 1901, peste jumatate de milion de persoane vizitau Turnul Londrei, in fiecare an.

 

Anii 1900 pana in zilele noastre

 

Cele doua razboaie mondiale au gasit Turnul Londrei in folosinta, ca inchisoare si loc de executie. Intre anii 1914 si 1916, 11 spioni au fost inchisi si executati in Turn, dintre care Franz Buschmann, care a fost executat de catre plutonul de executie, in anul 1915. Ultima executie de la Turnul Londrei, cea a germanului Joseph Jakobs, a avut loc in anul 1941, in acelasi an in care Führerul Adjunct al lui Hitler, Rudolf Hess, a fost tinut acolo pentru scurt timp, fiind unul dintre ultimii prizonieri de stat la cetate.

 

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, stricaciunile produse de bombardamente au fost considerabile si au fost distruse cateva cladiri, inclusiv blocul Spitalului Vechi, in septembrie 1940 si Bastionul de Nord (care a fost facut la mijlocul secolului al XIV-lea), care a fost lovit direct in luna octombrie al aceluiasi an. Santul Turnului a fost folosit pentru cultivarea legumelor.

 

Bijuteriile Coroanei au fost mutate in timpul razboiului intr-un loc secret, sigur, care nu a fost dezvaluit niciodata. In zilele noastre, Turnul Londrei este unul dintre cele mai faimoase atractii turistice internatioanle, care atrage peste 3 milioane de vizitatori pe an, din toate colturile lumii.

 

Turnul Londrei ca fortareata

 

Turnul Londrei, vechi, puternic si fascinant, este in primul rand un loc exceptional, militar si de securitate. De-a lungul secolelor, regi si regine au intarit aceasta fortareata regala in scopul apararii si al atacului. Turnul Londrei este un simbol vizibil al puterii statului si monarhiei.

 

Cand s-a ridicat prima data Turnul Alb pentru a domina orizontul, in anii 1070, londonezii din casele lor din lemn, cu acoperisuri joase, au stat sa se uite cu uimire cand sunetul ciocanelor si daltilor rasuna pe piatra de Caen si trimitea mesajul ca William Cuceritorul va ramane aici.

 

Cum monarhii de mai tarziu au adaugat ziduri defensive uriase, metereze si turnuri, santul cu apa si au instalat batalioane si garzi, Turnul Londrei a fost folosit ca punct central pentru apararea puterii regale si a localnicilor britanici, in interes national si international.

 

Fortareata a fost un centru pentru aprovizionarea fortelor armate ale Angliei acasa si in strainatate, din anul 1066 pana in anul 1850. Au fost facute mii de arme, testate si depozitate in Turnul Londrei, cu arsenalul sau mare care a aprovizionat fortele armate ale natiunii.

 

Biroul Artileriei (de armament greu, cum ar fi tunurile) a avut baza la Turnul Londrei, incepand cu anul 1700. Oameni de stiinta, matematicieni si mesteri au lucrat aici si au facut din Turnul Londrei un model de proiectare tehnica. Cu zidurile sale impenetrabile, portile masive si garzile armate, Turnul a fost, de asemenea, locul perfect de depozitare in siguranta.

 

Regii si reginele au fost asigurati, stiind ca banii lor sunt in siguranta la Trezorerie si valorile regale (haine, armuri, mobilier si chiar mancare) erau in siguranta, in grija unei sectiuni a Casei Regale cu sediul in Turn, cunoscuta sub numele de Garderoba. Monarhii au folosit Turnul si ca arhiva pentru a pastra documentele de importanta nationala.

 

Pentru mai bine de 500 de ani, Turnul Londrei a fost locatia perfecta unde regii si reginele controlau productia de monede din argint si aur de la Monetarie. Aici au fost depozitate cantitati mari de metale pretioase, lingouri si monede, iar securitatea stricta si sanctiunile foarte mari au dus la desfiintarea forjelor din Turn.

 

Monetaria si Trezoreria au disparut de mult, dar nepretuitele Bijuterii ale Coroanei se cuibaresc in siguranta in Turn, in camere cu bolti puternic fortificate, pazite de membri ai Regimentului de Fusilieri si de altii care traiesc si deservesc Turnul, impreuna cu Yeoman Wanders, care era candva garda de corp privata a monarhului.

 

Vizitatorii Turnului Londrei s-au bucurat de expozitii magnifice de arme si armuri, timp de cateva secole. Turnul Londrei a fost unul dintre cele mai vechi locuri care a folosit armele ca decoratii, iar exponatele au fost folosite sa inspire atat veneratie cat si frica si in scopuri propagandistice, in cea mai mare parte a istoriei sale.

 

Spectaculoasa Linie a Regilor (expusa pentru prima data in anul jurul anilor 1625) a fost una dintre cele mai vechi atractii pentru vizitatori, care ilustreaza figurile unor monarhi importanti din istoria Angliei.

 

Turnul Londrei vazut de la iesirea din statia de metrou, in urmatoarea fotografie.

 

Piata din fara Turnului Londrei (aflata pe Dealul Turnului de la nord de acesta), cu piatra cubica, in urmatoarele 4 fotografii. In 400 de ani, au fost executati 112 oamneni pe deal.

 

 

Turnul Londrei vazut din piata din fata lui, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Zidurile Turnului Londrei si Tower Bridge in fundal

 

Intrarea in Turnul Londrei, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

 

 

Turnul Alb

 

Daca stai la piciorul grandiosului Turn Alb si te uiti in sus, este posibil sa intelegi formidabila putere a acestui donjon de castel, care este formidabil. Cand a fost finalizat in jurul anului 1100, Turnul Alb a fost cea mai inalta cladire din Londra.

 

Localnicii au vazut cladirea ridicandu-se din spatele unei paduri, cu stalpi si schele, cu un amestec de uimire si groaza. Cativa care calatorisera in nordul Frantei au vazut cladiri similare in locuri ca Done-la-Fontaine si Ivry-la-Bataille, dar pentru majoritatea, ale caror vieti nu i-au dus mai departe decat peisajul rural, la cativa kilometri de casa, acest turn nu semana cu nimic pe care-l vazusera vreodata.

 

Turnul Alb este inca o cladire importanta, incredibila. Este printre cele mai complete si mai bine pastrate cladiri de la inceputurile medievale de oriunde din Europa, un exemplu al dezvoltarii arhitecturii militare. Turnul Alb ramane un simbol puternic si trainic al autoritatii si natiunii.

 

Inceputurile Turnului Alb

 

Constructia Turnului Alb a inceput in urma invaziei normande si victoriei franceze in Batalia de la Hastings din octombrie 1066. Se stie, prin datarea arheologica a lemnului gasit in fundatiile Turnului Alb, ca prima piatra a fost pusa in jurul decadei tarzii 1075 - 1079 si ca in urmatorii 20 - 25 de ani lucrarile de constructie ale Turnului au progresat hotarat.

 

Turnul Alb a inlocuit fortificatiile temporare din lemn care fusesera ridicate reapid de normanzii invadatori pentru a-si consolida stapanirea in Londra. Cu toate ca orasul a cazut repede, el a ramas o amenintare pentru noul Rege. Acest nou donjon din piatra a fost proclamat atunci sediul permanent al puterii pentru noua dinastie regala. A fost o cladire invincibila din care se exercita controlul asupra Londrei si in care putea sa stea Regele cand vizita orasul.

 

Lucrarile de constructie ale donjonului au fost supraveghate de Gundulf, Episcop de Rochester, un arhitect calificat care a venit in Anglia odata cu armata normanda invadatoare. El si mesterii pietrari cu care a lucrat au proiectat Turnul Alb in stilul castelelor din Normandia lor natala si au importat piatra din Caen, cu care au construit castelul.

 

Exista dovezi ca a fost o pauza scurta in campania lucrarilor de constructie in anii 1080, cauzata probabil de moartea lui William Cuceritorul din anul 1087 si a succesiunii fiului sau, William Rufus, dar ei au finalizat probabil cladirea in jurul anului 1100.

 

Exteriorul Turnului Alb

 

Cladirea masiva a Turnului Alb este impresionanta. La fiecare colt se proiecteaza turnulete deasupra crenelului. Cand Turnul Alb a fost nou, turnurile aveau acoperisuri ascutite; in anul 1532, Regele Henric al VIII-lea le-a inlocuit cu domurile elegante care se vad astazi. Trei dintre turnuri sunt patrate, dar turnul din coltul de nord-vest este rotund, pentru a gazdui scara principala in spirala a cladirii, care urca de la subsol la acoperisul turnului. Acest turn rotund este cunoscut sub denumirea de Turnul lui Flamsteed, dupa astronomul din secolul al XVII-lea, Sir John Flamsteed, care l-a folosit ca observator in anul 1675.

 

Coltul de sud-est al Turnului Alb este definit de o proeminenta semi-circulara care adaposteste absida (gatul domului) Capelei Sfantul Ioan. Includerea proeminenta in designul TurnuluiAlb demonstreaza ca el a fost atat o fortareata militara, de securitate, cat si o mare rezidenta domestica cu infatisari arhitecturale rafinate.

 

Un palat aparat bine

 

Cand a fost construit prima data, Turnul Alb avea doua etaje deasupra unui subsol adanc. Fiecare etaj era impartit de un perete, care despartea cladirea de la nord la sud in doua camere mari, iar la nivelul superior se afla o capela ornamentata.

 

In anul 1490 a fost construit al treilea etaj, cand a fost dat jos acoperisul original si a fost construit un acoperis nou, pentru a adaposti etajul suplimentar. Astazi, daca stati in ultima camera de la ultimul etaj si priviti spre sud, inspre rau, inca se mai poate distinge conturul triunghiular al fostei linii de acoperis, pe piatra peretelui de capat.

 

Se intra in Turnul Alb pe o scara din lemn care duce la o usa aflata la o inaltime mare deasupra nivelului solului, adaugand sobrietate si securitate intrarii. Scara din lemn care se poate vedea astazi a fost construita in anul 2015, folosindu-se tehnici de tamplarie traditionale ca acelea folosite de constructorii originali normanzi. Scarile din lemn ca acestea puteau fi inlaturate cu usurinte in vremuri de atac.

 

In asemenea timpuri, usa masiva din lemn care apara intrarea putea fi, de asemenea, zavorata pe dinauntru si fantele pentru bara masiva de tractiune pot fi inca vazute pe fiecare parte a intrarii.

 

Exteriorul Turnului Alb, in urmatoarele 9 fotografii.

Turnul Alb si scara din lemn de la intrare

 

Turnul lui Flamsteed, care este rotund (in prim plan)

 

Fatada Turnului Alb

 

Prima Sala

 

Pentru a ajunge in varful Turnului Alb, se urca 204 scari, iar casa scarii este in spirala. Intrarea in Turnul Alb duce intr-o sala mare care ocupa intreaga jumatate de vest a cladirii la acest nivel. Este prima dintre suitele de camere prin care se trece.

 

Functia initiala a acestei camere si a altor camere de la acest etaj este neclara.Oricum, fiecare dintre aceste camere are cate un semineu (unele dintre cele mai vechi din Anglia si inovatoare in secolul al XI-lea), in timp ce sala in sine are o garderoba (closet) construita in zid. Probabil ca sala forma un spatiu comunal unde Curtea putea sa ia cina si sa se distreze, in timp ce camera putin mai mica din est a fost, probabil o camera mai intima unde a locuit odata Administratorul castelului.

 

Camerele Regelui

 

Configuratia camerelor se repeta la etajul de deasupra, dar aici, suita de camere duce la splendida Capela Sfantul Ioan Evanghelistul. Aceasta a fost capela privata a regelui si pozitia sa pe etaj sugereaza ca aceste camere au fost locuite de rege si familia sa si aici s-au tinut ceremoniile de guvernamant.

 

Aceste camere, care au fost, de asemenea, incalzite de seminee si deservite de garderobe, au fost odata bogat mobilate. Inainte sa se strice acoperisul si sa se adauge podeaua de la etajul superior, in anii 1490, aceste camere aveau tavane magnifice din lemn. Nu era nicio bucatarie in Turnul Alb si mancarea era adusa dintr-o bucatarie mare care era odata in vestul cladirii. Nu este clar pe ce ruta aduceau servitorii mancarea in cladire dar, este posibil sa fi existat odata o usa intre bucatarie si parterul Turnului Alb.

 

Parterul propriu-zis a fost folosit, probabil, intotdeauna ca magazie, din moment ce nu existau seminee aici, care sa fi incalzit camerele sau unde sa se gateasca. Cu toate acestea, contine o fantana adanca care ar fi sustinut ocupantii in perioadele de asediu.

 

Turnul Alb ca Sala de Arme

 

Din secolul al XIV-lea pana in secolul al XIX-lea, scopul principal al Turnului Alb a fost de depozit militar si a fost adaptat in consecinta. Acest scop principal al cladirii a dus la rolul pe care-l are astazi, de muzeu de arme si armuri din Salile de Arme Regale.

 

Vizitatorilor li s-a permis sa vada expozitia de arme si echipamente din Turnul Alb cel putin din anii 1590 pana in anii 1680, cand a fost deschisa magnifica Linie a Regilor si s-a considerat ca a fost cea mai veche expozitie din lume. Multi dintre caii din lemn in marime naturala si armurile care sunt expuse astazi in Turnul Alb dateaza din acea perioada.

 

Armura lui Henric al VIII-lea, din anul 1540

 

Masiva suita de armuri creaza o prezenta formidabila in Prima Sala a Turnului Alb. Tanarul Henric era slab si atletic. Cu tote acestea, Regele, care fusese odinioara slab, s-a ingrasat la varsta mijlocie, deoarece a devenit mai putin activ, in urma unei caderi intr-un turneu.

 

Marea armura a fost facuta pentru el in anul 1540 de catre armurierii regali in Atelierele Regale Greenwich din sud-estul Londrei si a fost decorata cu rama aurita. Armura a fost proiectata de Hans Holbein cel Tanar. Este o capodopera a proiectarii, care i-a permis regelui masiv sa se miste usor si cu maximum de confort.

 

O piesa deosebit de impresionanta, "Codul Regelui Harry" a devenit celebra, cand a fost deschisa publicului Sala Armelor prima data. A circulat o poveste si anume ca, daca o femeie fara copii infinge un ac intr-un cod, ea va putea face copii. In cele din urma, a intervenit Arhiepiscopul de Canterbury si codul a fost indepartat, fiind considerat o incitare la superstitie si obscenitate.

 

Magazie si inchisoare de stat

 

Rolul Turnului Alb de palat regal nu a durat mult. Pana la sfarsitul anilor 1100, au fost construite noi apartamente regale si o sala mare la parterul deschis de la sudul TurnuluiAlb. Turnul Alb a avut repede roluri noi. Puterea si marimea sa l-au facut sa fie un loc ideal pentru depozitarea tezaurului si documentelor importante.

 

Din timpul domniei lui Eduard I (1272 - 1307), parti din Turnul Alb au fost folosite pentru depozitarea documentelor de stat si multe erau tinute in cabinete facute special si in dulapuri in Capela Sfantul Ioan. Aestea au fost mutate in magazii potrivite in anul 1858 si acum fac parte din Arhivele Nationale de la Kew, din sudul Londrei.

 

Turnul Alb a fost, de asemenea, o inchisoare pentru prizonierii de stat. Cea mai veche inregistrare a fost a lui Ranulf Flambard, care a scapat pe o franghie care fusese introdusa ilegal intr-un butoi de vin, in anul 1100. Regele Ioan al II-lea al Frantei (domnie: 1319 - 1364) a fost intemnitat si a avut un confort relativ la Turnul Alb, cateva luni in anul 1360, dupa capturarea lui in Batalia de la Poitiers, in timp ce poetul Carol, Duce de Orléans, a petrecut o parte din cei 24 de ani de captivitate aici, dupa Batalia de la Agincourt, din anul 1415.

 

Turnul Alb are o istorie intunecata. Aici au fost torturati cativa dintre cei mai multi prizonieri de notorietate, inclusiv Guy Fawkes. Camera de tortura era, probabil la subsol si s-ar putea sa fi fost si locatia temutei celule de izolare cunoscuta sub numele de Little Ease.

 

Astronomia la Turnul Alb

 

Cu toate ca este greu de imaginat astazi, in secolul al XVII-lea, Turnul Alb era inca cea mai inalta cladire din Londra. El dadea cea mai buna vedere neobstructionata a cerului noaptea si de aceea, primul Astronom Regal nunit de Carol al II-lea si-a plasat telescopul sau aici.

 

John Flamsteed a stat la Turnul Alb in perioada 1674 -1675 pentru a face observatii astronomice. El a lucrat cu prietenul lui, Sir Jonas Moore, un matematician care era Seful Artileriei de la Turn. Cei doi barbati faceau parte dintr-un grup de oameni de stiinta si matematicieni (care l-a inclus mai tarziu si pe Edmond Halley, faimos pentru descoperirea cometei care-i poarta numele) care incercau sa rezolve problema longitudinii (cum puteau marinarii sa indice cu precizie pozitia lor pe mare), prin observarea cerului noaptea. Aceasta a fost o intrebare cheie a epocii, vitala pentru razboaiele navale si comertul pe mare.

 

Cu toate ca metoda lui Flamsteed nu a functionat pana la urma, cercetarea sa de la Turnul Alb subliniaza importanta fortaretei si impactul sau asupra lumii stiintei si explorarii.

 

Interiorul Turnului Alb, unde se afla Muzeul National al Armelor si Armurilor, in urmatoarele fotografii.

 

Linia Regilor, in urmatoarele doua fotografii.

 

Macheta Turnului Alb, in  urmatoarea fotografie.

 

Armuri, in urmatoarele 5 fotografii.

 

Armura Regelui Henric al VIII-lea, din anul 1540, in urmatoarea fotografie.

 

Armura Printului Henric in urmatoarea fotografie.

 

Armura Regelui Carol I, in urmatoarea fotografie.

 

Sala armurilor, in urmatoarea fotografie.

 

Capela Sfantul Ioan, in urmatoarea fotografie.

 

Sulite, in urmatoarea fotografie.

 

 

Monetaria Regala, in urmatoarele doua fotografii.

 

Birourile Artileriei, in urmatoarea fotografie.

 

Tunuri, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

 

Va urma...