Viena-Palatul Hofburg-partea I

 

VIENA - PALATUL HOFBURG -

PARTEA I

 

 

In acest articol va prezint Palatul Hofburg din Viena, partea I.

 

 

 

M-am gandit sa fac o prezentare detaliata a cladirilor Palatului Hofburg, deoarece eu nu am gasit nicaieri o astfel de prezentare ininte de plecare, pentru documentare.

 

In contrast cu multe rezidente, Hofburg din Viena nu este un complex unificat de palate, ci este un complex asimetric, care acopera 240.000 metrri patrati si consta din 18 aripi, cu peste 2.600 de camere, 54 scari, 19 curti interioare si piete si doua gradini mari.

 

De la inceputul domniei lor in Austria, din secolul al XIII-lea si pana la sfarsitul monarhiei in anul 1918, Habsburgii au trait si locuit in Viena, iar acest lucru au facut din oras centrul politic si istoric european timp de 640 de ani. Palatul Hofburg a fost mai mult decat o resedinta imperiala. Timp de secole, pana la 2.000 de persoane au trait si locuit aici.

 

Fiecare imparat Habsburg a lasat in urma lui sau a ei urme si ei nu au influentat numai imaginea Palatului Hofburg cu stilurile lor de viata, ci si viata de la Curtea Vienei. Dintre toti imparatii, au fost cativa Habsburgi care au lasat amprente asupra palatului, dintre care s-au remarcat peste toti Imparatul Franz Josef si Imparateasa Elisabeta (cunoscuta mai ales sub numele Sisi).

 

Palatul arata, de asemenea, functiile sale, unde si cand a trait familia regala si cum a fost planificat programul ei zilnic. Acest fapt nu include numai familia regala, ci si gospodaria regala si cele mai importante facilitati regale cum ar fi bucatariile, se poate vedea unde au fost amplasate dulapurile si pivnitele, unde si cand locuiau si dormeau numerosii servitori si cum era controlata organizarea gospodariei regale.

 

Pe langa grija pentru familia regala, provocarile zilnice includeau, de asemenea, audiente, receptii, dineuri de gala si baluri de curte, pentru cateva mii de persoane.

 

Dar, de asemenea, se remarca traditiile, care erau iubite foarte mult de vienezi in vremea monarhiei, cum ar fi cursele de sanie, spectaculoase, pe fond muzical, din secolul al XVIII-lea, sau schimbarea garzii la castel, in curtea interioara a palatului, care a avut loc pana la sfarsitul monarhiei.

 

Chiar si astazi, Hofburg nu este numai un muzeu in sensul clasic, el isi mentine inca functia de punct focal important al orasului, de aceea sunt gazduite in multe dintre aripile si camere sale in palat numeroase birouri ministeriale, institutionale si ale sindicatelor si o parte din Universitatea Vienei. Apartamentele private contribuie, de asemendea, la mentinerea fostului sediu regal intr-un complex plin de viata.

 

Aripa Sfantul Mihail

 

Cu domul sau caracteristic, mare si doua fantani enorme, Aripa Sfantul Mihail (Michaelertrakt, in germana), a reprezentat intrarea Palatului Hofburg din secolul al XIX-lea. Fatada Aripii Sfantul Mihail, finalizata de Ferdinand Kirschner in anul 1893, bazata pe planul lui Josef Emanuel Fischer von Erlach finalizeaza Hofburg pe partea interioara a orasului si a primit numele de la Biserica Sfantul Mihail.

 

Aceasta parte a Hofburgului a fost initial alocata pentru apartamente de oaspeti. Departamentul Financiar si Trezoreria Tribunalului erau la parterul cladirii.

 

Sculpturile decorative de pe fatada trebuiau sa reprezinte puterea si faima Casei de Habsburg. Fatada este dominata de doua fantani de perete monumentale; pe partea stanga se afla "Suprematia pe mare" de Rudolf Weyr si pe partea dreapta, "Suprematia pe pamant", de Edmund von Hellmer.

 

Ambele parti ale pasajului sunt decorate cu seriile statuilor "Faptele lui Hercule", de Lorenzo Mattielli, care se continua in Inner Burghof (Curtea interioara a castelului).

 

Frontonul este incoronat de alegorii ale Intelepciunii, Justitiei si Puterii. Deasupra pasajului central se afla stema familiei imperiale de Habsburg, flancata de doua Famae care canta la trombon, proclamand faima dinastiei in toata lumea. In mijloc este scutul austriac (astazi stema Austriei: rosu-alb-rosu), pe stanga leii Habsburgilor in ascensiune si pe dreapta cei trei vulturi diagonali de Lorena.

 

Dupa moartea ultimului Habsburg, Carol al VI-lea, in anul 1740 si dupa ce fiica si mostenitoarea lui, Maria Tereza s-a maritat cu Franz Stephan de Lorraine (Lorena), dinastia a fost numita oficial Habsburg-Lorena si a folosit, de asemenea armele Lorenei in stemele de familie.

 

Arheologul Friedrich Kenner a pus impreuna intr-un program sculpturile si reliefurile din pasaj, un program orientat pe iconografia imperiala romana. Astfel, reliefurile inalte din vestibulul salii domului arata Profectio Augusti si Adventus Augusti; in nise, personificate de statui, sunt Pietas Augusti si Proventia Augusti.

 

In alcovul octogonal propriu-zis se afla maximele celor patru imparati la care se face referire in inscriptii. Maximele sunt exemplificate fiecare in doua figuri alegorice: Constantia si Fortitudine pentru Carol al VI-lea, Justitia si Clementia pentru Maria Tereza, Virtute si Exemplo pentru Josef al II-lea, Viribus Unitis pentru Franz Franz Josef I.

 

In timpul regimului monarhiei, intrarea sectiunilor de locuit private ale Imparatului Franz Josef I a fost situata in sala domului. Astazi, aceasta sala este intrarea pentru turul apartamentelor imperiale, a Muzeului Sisi si a Colectiei de Argint si Vesela.

 

Aripa Sfantul Mihail vazuta din Inner Burghof (Curtea interioara a castelului), in urmatoarele 6 fotografii.

 

Statuile "Faptele lui Hercule", de Lorenzo Mattielli

 

Sala domului, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Aripa Sfantul Mihail vazuta de pe partea orasului, in urmatoarele 14 fotografii.

 

Statuile "Faptele lui Hercule", de Lorenzo Mattielli

 

Statuile "Faptele lui Hercule", de Lorenzo Mattielli

 

 

Curtea interioara a castelului (Inner Burghof)

 

Fiecare aripa a Curtii interioare a castelului a fost construita intr-un secol diferit. Inima partii vechi a Palatului Hofburg, Alte Burg (Palatul Vechi) din coltul de sud-est al pietei, dateaza din secolul al XIII-lea. Opus Palatului Vechi este Amalienburg, construit in secolul al XVI-lea si care nu este conectat cu castelul medieval. In secolul al XVII-lea, Imparatul Leopold a unit ambele cladiri, prin aripa Leopoldina, din sud.

 

De-abia in secolul al XVIII-lea piata a fost inchisa, cu Aripa Cancelariei Imperiale (Reichskanzleitrakt). Curtea interioara de astazi a fost proiectata pentru turniruri si teren de targuri. In perioada baroca, au avut loc aici numeroase festivitati publice magnifice ale Casei Regale, care atrageau multimi uriase.

 

Vara, aveau loc spectacole de opera, grandioase, cu punere in scena, fundaluri si efecte detaliate, cum ar fi, spre exemplu, cea din iulie 1668 cand a fost spectacolul operei italiene Marul de Aur de Marc Antonio Cesti. Spectacolul pompos a tinut doua zile consecutive, implicand 1.000 de cantareti, dansatori, muzicieni si tehnicieni de scena si a fost conceput initial pentru casatoria Imparatului Leopold cu Infanta spaniola Margarita Tereza din anul 1667.

 

In lunile lungi de iarna, cursele de sanie se numarau printre distractiile favorite. In timpul asa-numitelor "Schilttagen" ("Zile de sanie") familia regala, insotita de scutieri, alergatori si lachei, si membrii selectati ai aristocratiei, mergeau in procesiuni lungi in cele mai importante piete ale orasului. Aici ei participau la "Carusele", fie in cercuri fie in randuri, ca la slalom. Acompaniamentul muzical adecvat era asigurat de timpanistii si trompetistii de la curte, care erau trasi de propria lor sanie mare.

 

Curtea interioara a castelului (Inner Burghof), in urmatoarele 11 fotografii.

 

Monumentul Imparatului Franz al II-lea de Pompeo Marchesi sta in centrul Curtii interioare a castelului

 

 

 

Amalienburg (Castelul Amalia)

 

Amalienburg, a carui constructie a inceput in anul 1575 si a fost finalizata in anul 1611, de catre Pietro Ferabosco, a fost initial un complex de sine statator si care nu era conectat cu Alte Burg (Castelul Vechi). Structura renascentista construita pentru Arhiducele Ernst, fratele mai mic al Imparatului Rudolf al II-lea, a primit numele prima data in secolul al XVIII-lea, cand Imparateasa Amalia, vaduva lui Iosif I, a locuit aici, intre anii 1711 si 1742.

 

Fatada plata, cu blocurile sale late, rustice, este incununata de un turn cu o spira in stilul baroc timpuriu si cu un cal mic ca o girueta. In plus, turnul are un ceas astronomic care indica fazele lunii, iar dedesubt este un cadran solar.

 

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, sediile de locuit ale Imparatesei Elisabeta au fost situate la primul etaj, de-a lungul pietei palatului. Dupa moartea ei din anul 1898 si pana la caderea monarhiei, aceste sedii au ramas neatinse. In spatele Amalienburg, langa Ballhausplatz, a avut birourile ultimul imparat austriac, Carol I, inttre anii 1916 si 1918.

 

Amalienburg gazduieste in prezent birourile Cancelariei Federale si diferite ministere. In timpul Imparatesei Elisabeta, fiica ei cea mai mare, Gisela a locuit la mezanin inainte de a se marita cu Leopold de Bavaria si a se muta la Munchen. La mezanin au fost la un moment dat birourile telegrafului instantei, iar la primul etaj birourile grajdurilor de cai.

 

In spate, Amalienburg a fost odata conectat la infirmeria regala printr-un contrafort transversal, de-a lungul Schauflergasse, care a fost deconectat in anul 1903.

 

Amalienburg, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Aripa Leopoldina

 

In perioada 1660-1667, Philiberto Luchese, supervizat de Martino si Domenico Carlone, a construit o cladire de conectare intre Alte Burg si Amalienburg, pentru Imparatul Leopold.

 

De ziua sa, Imparatul Ferdinand I (1503-1564) a avut asa-numitul Kinderstockl, integrat in Amalienburg, care era o aripa a copiilor si se invecina cu Alte Burg. A fost construita pentru cei 13 copii ai sai, care nu puteau sa fie cazati corespunzator la Alte Burg.

 

La scurt timp dupa ce aceasta prima versiune a Aripii Leopoldina a fost finalizata, ea a fost avariata grav in timpul unui incendiu mare. A fost reconstruita de Pietro Tencala in stilul baroc timpuriu, intre anii 1668 si 1681. Fara sa aibe accente, fatada se intinde pe 29 pergole, prin care frontul lateral se distinge de Burghof printr-o renuntare completa la oricare structura de fatada si a fost adaptat intentionat la fatada Schweizertrakt.

 

Astfel, ramele ferestrelor au forma celor din Alte Burg, sub forma de silex si otel de foc, simboluri ale Ordinului Lana de Aur, ca singur element de infrumusetare.

 

Maria Tereza si sotul ei, Imparatul Francisc Stefan au avut sediile de locuit si camerele de receptii in Aripa Leopoldina. Mobilierul rococo si interioarele din epoca lor, din jurul anului 1750, se pastreaza inca.

 

Camerele de Stat din Inner Burghof au ramas goale dupa moartea Mariei Tereza; cele de la Heldenplatz au fost locuite de Iosif al II-lea si apoi, in cele din urma de Imparatul Franz Josef si de Imparateasa Elisabeta, la scurt timp dupa nunta lor. Prin urmare, camerele au fost utilizate ca apartamente de oaspeti.

 

Din anul 1946, aripa a gazduit birourile presedintelui Austriei si a fost si resedinta sa. Al doilea etaj, care apartine, de asemenea, birourilor federale, a fost locuit de parintii lui Franz Josef, Franz Karl si Sofia. La ultimul etaj au locuit initial servitorii, iar astazi etajul are apartamente rezidentiale.

 

Pivnita cu patru etaje a Aripii Leopoldina a servit drept pivnita de vinuri a Hofburgului. Aici au fost depozitate apa de baut si painea, pana cand au fost puse tevi de apa, la mijlocul secolului al XIX-lea.

 

Aripa Leopoldina, in urmatoarele doua fotografii.

 

Aripa Leopoldina (stanga) si monumentul Printului Eugen din Heldenplatz

 

Cancelaria Federala

 

La capatul vestic al Aripii Leopoldina, mergand spre Ballhausplatz, se afla Bellaria, care este intrarea in birourile Cancelariei Federale. Din anul 1946, biroul Presedintelui Federal al Austriei s-a aflat in Camerele de Stat Maria-Tereza.

 

La capatul vestic este o capela de care stiu putini vienezi, dar care nu este deschisa accesului publicului, ci este accesibila numai pentru oaspetii oficiali ai presedintelui. Intr-o antecamera ingusta a birourilor prezidentiale se afla o usa. Deschizand aceasta usa, se vede in jos o biserica mica, care a fost construita inauntrul Aripii Leopoldina. "Usa cabinetului" da acces in oratoriu, din care Maria Tereza putea sa auda Mesa din apartamentul ei.

 

Cele patru ferestre superioare ale Joseph Kappelle, care dau in Heldenplatz, sunt putin mai inalte decat restul aripii lungi a cladirii, astfel incat cineva din afara nu are nicio idee asupra a ceea ce se afla in spatele lor. Frescele peretilor au fost facute de Franz Anton Maubertsch; pictura tavanului a fost facuta de Vinzenz Fischer si proiectata de Nicolaus Pacassis in anul 1772.

 

Aripa Cancelariei Imperiale

 

De-abia dupa infrangerea cu succes a otomanilor din timpul celei de a doua ocupatii turcesti a orasului in anul 1683 si a cursului victorios al razboaielor turcesti, au fost indeplinite conditiile pentru a face din Hofburg o resedinta reprezentativa a puternicei  case conducatoare. Pana atunci, Hofburg a fost privit mai degraba ca o fortificatie decat ca un palat imperial.

 

In partea opusa Aripii Leopoldina, pana la inceputul secolului al XVIII-lea era o aripa a cancelariei de doua etaje, neimpodobita, care marginea Inner Burghof la capatul orasului. Era conectata de Schweizerhof de o poarta simpla. Au fost ridicate portaluri triumfale temporare, de ocazii speciale.

 

Odata cu remodelarea Aripii Cancelariei Imperiale, Imparatul Carol al VI-lea (1711-1740) a dorit extinderea Palatului Hofburg in stilul baroc, dar planurile pentru un concept de unificare a tuturor cladirilor au fost abandonate, datorita costurilor inaccesibile.

 

Constructia acestui complex a fost inceputa de Johann Lukas von Hildebrandt in anul 1723 la Schauflergasse si a fost finalizata dupa aceea de catre Josef Emanuel Fischer von Erlach la Inner Burgpaltz, iar complexul cuprinde cateva curti interioare: Marschallhof, Kaiserhof si Batthanyihof.

 

Complexul expune doua concepte diferite de fatade. In timp ce fatada Hildebrandt are un design mai conservator, fatada Fischer de la capatul Burgplatz este cea mai exemplara fatada a Palatului Hofburg. Risalitul central cu Kaisertor este incununat de stema Imparatului Carol al VI-lea, care arata stema Caselor Austriei si Castiliei.

 

Deasupra se ridica coroana imperiala, inconjurata de virtutile de conducere personificate si de trofee. Risalitele laterale sunt decorate cu un atlas si un vultur roman, simbolul suprematiei mondiale.

 

Cele patru grupuri de sculpturi ale portalurilor de pe parti ale Burgplatz au fost create de Lorenzo Mattielli: Hercule si taurul cretan, Hercule si leul nemean, pe portalul de nord-vest; Hercule si Busiris, Hercule si Antaeus, pe portalul de sud-est. Efigiile zeului sunt legate de acest grup de figuri de pe pilastrii Hermes de deasupra arcadei de intrare, de la dreapta la stanga: Marte, Neptun, Ianus si Zeus.

 

Aripa Cancelariei Imperiale (Reichskanzleitrakt) a gazduit initial Cancelaria (corpul administrativ al Sfantului Imperiu Roman), cat si numeroase cancelarii ale justitiei: politia si autoritatile legale, arhivele imperiale, cele ale Casei Regale (din 1806), arhivele Curtii si de stat (pana in 1902) si cele mai importante si mai mari dintre toate administratiile curtii, birourile supreme ale Curtii (Obersthofmeisteramt) si departamentul de ceremonii.

 

Ca urmare a dizolvarii Sfantului Imperiu Roman in anul 1806, o parte a birourilor cancelariei au fost remodelate si transformate in apartamnete imperiale, care au fost ocupate apoi de Imparatul Franz Josef.

 

Aripa Cancelariei Imperiale vazuta din Curtea interioara a castelului (Inner Burghof), in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

 

 

Va urma.....