Ierusalim-Muntele Maslinilor-partea I

IERUSALIM - MUNTELE MASLINILOR -

PARTEA I

In acest articol va prezint Muntele Maslinilor din Ierusalim, partea I (Biserica ruseasca Inaltarea Domnului).

Muntele Maslinilor sau Muntele Eleon (numit si Olivet) este o creasta muntoasa din Ierusalimul de est, cu trei piscuri, pornind de la nord la sud. Cel mai inalt, at-Tur, ajunge la 818 metri. Muntele Maslinilor are aceasta denumire din cauza plantatiilor de maslini care ii acopereau pantele in trecut.

Muntele Maslinilor este legat de traditia iudaica si crestina. El a fost mentionat prima data in legatura cu fuga lui David din fata lui Absalom (II Samuel, 5:30): "Si David a suit pe urcusul muntelui Maslinilor, si a plans cand urca". Urcusul era, probabil la est de Orasul lui David, aproape de satul Silwan.

Muntele Maslinilor este mentionat frecvent in Noul Testament (Matei, 21:1; 26:30), ca fiind drumul de la Ierusalim la Betania si locul in care Iisus a jelit Ierusalimul. Se spune ca Iisus a petrecut o parte din timp pe acest munte, dand invatauri si profetii discipolilor sai (Matei 24-25), inclusiv discursul Olivet, revenind in fiecare zi sa se odihneasca (Luca 21:37) si ca a venit aici in noaptea tradarii lui (Matei 26:39). La poalele Muntelui Maslinilor se intinde Gradina Ghetsemani.

Astazi, Muntele Maslinilor face parte din Ierusalimul de est si este administrat de catre Israel. Cartierul arab at-Tur este situat in varful muntelui si Campusul Universitatii Ebraice de pe Muntele Scopus din Ierusalim se invecineaza cu muntele la nord.

Reperele de pe Muntele Maslinilor includ Yad Absalom, mormantul lui Zaharia, Biserica Tuturor Natiunilor, Biserica Maria Magdalena, Biserica Dominus Flevit, Biserica Mormantul Maicii Domnului, Biserica Pater Noster, Biserica Inaltarea Domnului, hotelul Sapte Arcade si parcul Orson Hyde. La baza pantei se afla parcul national Ein Tzurim si Operatia de Salvare a Antichitatilor de pe Muntele Templului.

Biserica Inaltarea Domnului

Scurt istoric

Deoarece astazi se sarbatoreste Inaltarea Domnului, va prezint Biserica Inaltarea Domnului, de pe Muntele Maslinilior, din Ierusalim. Inaltarea la Cer a Domnului a avut loc pe Muntele Maslinilor, conform Sfintei Scripturi si a Traditiei Biaericii.

In afara de Capela Inaltarii Domnului, asezamant aflat pe locul unde se crede ca Domnul S-a Inaltat la Cer, un alt locas de cult inchinat aceluiasi eveniment biblic este Biserica Inaltarea Domnului, care apartine Bisericii Ortodoxe Ruse.

Biserica ruseasca Inaltarea Domnului se afla in cartierul at-Tur de pe Muntele Maslinilor si serveste drept catolicon (biserica principala) a unui asezamant monahal. Biserica a fost construita in stil neo-bizantin si are un turn clopotnita impunator, inalt de 64 metri. Astfel, biserica ruseasca a Inaltarii Domnului este usor de recunoscut de catre pelerini, datorita acestui turn care poate fi vazut din departare.

Asezamantul monahal s-a infiintat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, prin efortul a doi ctitori: Arhimandritul Antonin Kapustin si Egumenul Partenie. Parintele Antonin a cumparat teren pe varful Muntelui Maslinilor si a construit Biserica Inaltarii Domnului si turnul clopotnita, in anul 1870. Au fost construite si alte dependinte, au fost plantate gradini si altele.

Cel care a infiintat insa o obste monahala in acest loc a fost Parintele Partenie. El a inceput sa slujeasca aici de doua ori pe saptamana si la scurt timp, unii oameni au vrut sa urmeze viata monahala in acest asezamant. Astfel, incepand cu anul 1906, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a recunoscut oficial manastirea. Un an mai tarziu, asezamantul numara 100 de persoane. Au fost construite cladiri noi. Maicile au deschis tot atunci doua ateliere, unul de pictat icoane si altul de broderie, care se pastreaza pana astazi.

In anul 1909, in mod tragic, Parintele Partenie a fost ucis cand se afla in chilia sa. Nu au fost descoperite nici criminalul si nici motivul crimei.

In timpul Primului Razboi Mondial, comunitatea monahala a trecut prin incercari grele. Soldatii turci au fost cazati in asezamant, iar preotii misionari, impreuna cu zece maici au fost trimisi in Egipt. Pentru maicile care au ramas in asezamant, programul liturgic nu s-a mai tinut. Alta problema a fost lipsa hranei.

Patriarhul Damian a incercat sa le sprijine pe maicile ramase in manastire, trimitandu-le regulat portii de hrana. De asemenea, acesta a stabilit ca maicile sa participe la slujbe in Galileea Mica. Maicile au primit sprijin si din partea consulatului Italiei, si ulterior din partea delegatului american.

Autoritatile turce au cerut insa ca in trei zile toate maicile ramase sa paraseasca asezamantul, deoarece intentionau sa-l transforme in spital militar. Datorita interventiei Patriarhului Damian, exilul maicilor a durat numai 17 zile. Cand s-au intors insa, maicile au gasit dezordine totala; crucile fusesera indepartate, iar iconostasul a fost distrus.

Pe data de 20 noiembrie 1918, englezii au intrat in Ierusalim si cativa soldati au stat in asezamnant. Ei au ajutat maicile, in acele vremuri grele, cu paine, ceai si zahar. Ei le-au ajutta, de asemenea si financiar, oferindu-le acestora posibilitatea de a lucra la constructia drumului Ierihonului.

La inceputul anului 1919 s-au intors din Egipt si ceilalti membrii ai comunitatii. In luna iunie a aceluiasi an, a fost redeschisa biserica si viata a revent incet la normalitate.

In anul 1924, Mitropolitul Antonie a intervenit la Patriarhul Ierusalimului pentru recunoaterea oficiala a bisericii ca asezamant monahal.

Frscele bisericii au fost pictate chiar de maicile din cadrul obstii. Manastirea a pastrat numeroase icoane deosebit de frumoase, cat si moaste ale sfintilor. Pe bolta centrala, in locul icoanei Pantocrastor, este pictat Mantuitorul Hristos inaltandu-Se la cer. Icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoare" din biserica este cunoscuta ca fiind facatoare de minuni.

Programul zilnic al slujbelor se desfasoara in biserica principala (catolicon). Sarbatoarea Inaltarii Domnului este tinuta anual, in mod solemn si strange pelerini din lumea intraga.

Dupa traditie, in partea dreapta a bisericii se afla urma piciorului Maicii Domnului, impregnata in piatra in momentul Inaltarii Domnului, cand Fecioara Maria Il privea pe Mantuitorul Hristos inaltandu-Se la cer.

In spatele bisericii principale se afla o capela inchinata Sfantului Ioan Botezatorul, care se numeste Capela Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Confrom traditiei, capul sfantului a fost gasit in acest loc in secolul al IV-lea, intr-o biserica armeneasca. S-a pastrat pana in prezent mozaicul pavimentar initial sub care au fost descoperite sfintele moaste.

O alta capela a bisericii se afla in trapeza si este inchinata Dreptului Filaret cel Milostiv. Slujbele sunt tinute aici o data pe luna. Ziua hramului este 1 decembrie (14 decembrie).

Terenul manastirii este de aproximativ 54.000 mp si este inconjurat de un zid care masoara 1,5 km lungime. Biserica Inaltarea Domnului detine si o livada mare de maslini care asigura obstii necesarul de masline si ulei.

In prezent, in acest asezamant monahal locuiesc aproximativ 50 de maici, originare din tari precum Rusia, Emiratele Arabe Unite, Romania, Estonia, Australia si Germania. Pe noi ne-au intampinat maicute romance.

Baza Muntelui Maslinilor, in urmatoarele 3 fotografii.