Slovacia-Castelul Bratislava-partea I

SLOVACIA - CASTELUL BRATISLAVA -

PARTEA I

In acest articol va prezint Castelul Bratislava, partea I.

Castelul Bratislava (Bratislavský hrad, in slovaca) este castelul principal din Bratislava, capitala Slovaciei. Cladirea castelului este masiva, cu patru turnuri in colturi si este situata pe un deal stancos din Carpatii Mici, chiar deasupra fluviului Dunarea, in mijlocul Bratislavei.

Locul castelului ofera o panorama excelenta a Bratislavei, a Austriei si atunci cand vremea este favorabila, a Vienei si Ungariei.

Am mers cu trenul Viena - Bratislava si retur, iar biletele au costat 16 EURO/dus-intors/persoana. Am cumparat biletele de tren din garile celor doua orase. Din gara Bratislava am luat un autobuz cateva statii, pana la baza dealului castelului si apoi am urcat pe jos, cam 15 minute.

Biletul de intrare la castel a costat 10 EURO/persoana. Locuitorii Bratislavei nu prea vorbesc limba engleza, dar voi mai povesti despre acest lucru in aticolele viitoare. La casa de bilete de la castel nu m-am inteles deloc cu doamna de acolo si ne dadea un singur bilet, chiar daca vedea doua persaone (eu si sotul meu) si nu mai erau vizitatori la coada. A trebuit sa-i arat cu degetul ca suntem doi. Eu gasesc inadmisibil ca persoanele care lucreaza in turism sa nu stie deloc engleza, macar cateva cuvinte.

Timpul de vizitare al Castelului Bratislava este de 2-3 ore.

Am impartit istoria castelului in doua, deoarece este foarte stufoasa. In acest articol voi prezenta o parte din istoria castelului, exteriorul si gradinile sale si etajul 1. La etajul 1 se afla Camera de muzica si Capela si camerele reprezentative de nord.

Istoria Castelului Bratislava

Preistoria (2800 - 450 I.Hr)

Locul castelului, ca si locul orasului a fost locuit de mii de ani, deoarece este localizat strategic in centrul Europei, la un pasaj intre Carpati si Alpi, la un vad important folosit pentru traversarea fluviului Dunarea si la o intersectie importanta a rutelor antice comerciale importante care traversau Europa Centrala mergand din Balcani sau Marea Adriatica pana la Rin sau Marea Baltica, cea mai importanta ruta fiind Ruta Chihlimbarului.

Oamenii culturii Boleráz (cea mai veche faza a culturii Baden) au fost primii cunoscuti care au construit asezari pe dealul castelului. Aceasta s-a intamplat in jurul anului 3500 I.Hr.(adica in Perioada Eneolitica Inalta). "Castelul" lor era o asezare fortificata si un fel de acropola pentru asezarile din vechiul oras Bratislava de astazi.

Alte descoperiri majore de pe dealul castelului sunt din perioada Hallstatt (Epoca Timpurie a Fierului, 750 - 450 I.Hr.). La acea vreme, oamenii din cultura Kalenderberg au construit o cladire cufundata in roca dealului castelului. Din nou, "castelul" a servit ca acropola pentru asearile gsite in partea vestica a orasului vechi.

Celtii si romanii (450 I.Hr. - secolul al V-lea D.Hr.)

In timpul perioadei Tène (Epoca Tarzie a Firului, Perioada Celtica, 450 I.Hr. - secolul I I.Hr.), dealul castelului a devenit un centru foarte important al celtilor. In ultimul secol I.Hr. (dupa anul 125 I.Hr.), "castelul" a servit ca acropola unui "oppidum" (oras) al Boii celtic (trib celtic). Un numar si o diversitate mari de descoperiri, incluzand monede, echipamente de casa, doua cladiri romane, poarta de intrare a castelului si altele atesta acest fapt.

Dealul castelului, are era situat la Dunare si prin urmare la granita cu Imperiul Roman din secolul al 9 I.Hr., a fost, de asemenea colonizat de romani in timpul Perioadei Romane (secolele I - IV D.Hr.), asa cum este atestat de descoperirile de caramizi ale legiunilor romane (Legion XIII GAN, Legion X GEPF etc.) si de cateva parti de arhitectura (un relief roman, parti de acoperis, etc.). Dezvoltarile din secolul al V-lea (timpurile Marei Migratii ale Popoarelor) sunt neclare.

Slavii, Principatul Nitriei, Moravia Mare (500 - 907)

Situatia s-a schimbat odata cu venirea slavilor pe teritoriul Bratislavei. Initial, ei au folosit partial structurile vechi romane si celtice si au adaugat cateva fortificatii. Probabil ca la sfarsitul secolului al VIII-lea (cu siguranta nu mai tarziu de inceputul secolului al IX-lea), in timpul Principatul Nitria a fost construit un castel slav cu o metereza din lemn, pe o suprafata imensa de 55.000 mp. In a doua jumatate a secolului al IX-lea, in timpul Moraviei Mari a fost adaugat un palat din piatra inconjurat de locuinte si o bazilica mare.

Bazilica este cea mai mare bazilica din Moravia Mare pe teritoriul Slovaciei si zona castelului este aproximativ la fel cu cea a sitului Mikulčice (orasul istoric "Moravia"), care este cel mai important sit istoric din Moravia Mare.

A fost folosit material din cladirile romane vechi pentru a construi acest castel slav in Bratislava. Aceasta ar putea fi o confirmare a afirmatiei disputate a lui Aventinus din secolul al XVI-lea, care, referindu-se la surse pierdute, a sustinut ca in jurul anului 805/807, Printul Moraviei Mari, Uratislaus (Vratislav) a construit Castelul Bratislavei de astazi, pe locul unui fort de frontiera roman distrus, numit Pisonium si noua asezare a fost numita dupa el, Uratislaburgium / Wratisslaburgium.

Un alt fapt probabil este ca in jurul anului 900, castelul si teritoriul pe care il controla au fost date in fief celui de al treilea fiu al regelui Moraviei Mari, Svätopluk si ca acest Pre(d)slav sau o persoana cu acelasi nume este persoana dupa care castelul si orasul au primit numele lor germane vechi, Pressburg (de la care deriva numele slovac vechi Prešporek).

Versiunea cea mai veche a acestui nume a fost Preslava (in slovaca) / Preslav(a) sburg (in germana). A aparut pentru prima data in anul 907 (Batalia de la Pressburg), in formele Brezalauspurc(h), Braslavespurch si Pressalauspruch si apoi, in jurul anului 1000 pe monedele maghiare ca Preslav(v), un Civitas (care inseamna Castelul Bratislava). Pe de alta parte, locatia exacta a Brezalauspurc este inca disputata.

Evul Mediu Inalt si Tarziu (907 - 1531)

Constructia unui castel nou din piatra a inceput in secolul al X-lea, dar lucrarile au intarziat. Sub regele Stefan I al Ungariei (1000 - 1038), castelul era deja unul dintre castelele centrale ale Regatului Ungariei. A devenit locul Comitatului Pozsony si proteja regatul impotriva atacurilor boemiene (cehi) si germane (in 1030, 1042, 1052, 1108, 1146) si a jucat un rol important in luptele tronului din Regatul Ungariei (de exemplu, luptele dupa moartea Regeleui Stefan I).

In anul 1052, Henric al III-lea a incercat sa ocupe castelul. Conform traditiei maghiare, Zothmund, un soldat maghiar a innotat la navele flotei invadatoare pentru a face gauri in ele si acestea s-au scufundat. Regele Solomon al Ungariei a trait aici pana cand a fost trimis la inchisoarea Nyitra, la ordinele Regelui Ladislau I. Totodata s-au modernizat vechile metereze si s-a adaugat Biserica Sfantul Mantuitorul, cu un capitoliu si o scoala bisericeasca. Stefan al III-lea a scapat de dusmanii sai la castel, aproape 100 de ani mai tarziu.

Castelul a fost transformat intr-un palat proto-romanic din piatra, in secolul al XII-lea (probabil dupa anul 1179), probabil din cauza ca Regele Béla al III-lea al Ungariei (1173 - 1196) a decis sa faca Esztergom locul definitiv al regilor din Regatul Ungariei. A fost un palat similar cu cele construite in Germania sub Friedrich Barbarossa. In anul 1182, Barbarossa si-a adunat armata de cruciati sub castel. Institutiile si cladirile bisericesti de la castel au fost mutate in orasul de sub castel, la inceputul secolului al XII-lea.

Castelul bine fortificat Pressburg a fost printre putinele castele ale Regatului Ungariei care a fost capabil sa reziste atacurilor Mongoliei din anii 1241 si 1242. Ca reactie a acestor atacuri a fost construit la cladirea palatului un imens "turn pentru protectia regatului" in anul 1245, langa doua palate mai vechi. Turnul a fost de fapt o cladire rezidentiala inalta. In plus, au fost construite sapte turnuri patrate (autentice) in metereza veche si a fost adaugat un zid din piatra in jurul castelului propriu-zis (adica a cladirii rezidentiale).

Cel mai mare dintre turnuri a fost in acelasi timp un turn de colt al zidului din piatra. Astazi, el face parte din cladirea castelului si este identic cu "Turnul Coroanei" din prezent, care este cel mai mare dintre cele patru turnuri existente ale structurii. A fost construit probabil in jurul anului 1250, cand au fost activi la castel Cavalerii Sfantului Ioan.

Pe 25 octombrie 1265, regele ceh Přemysl Otakar si nepoata regelui maghiar Béla al IV-lea, Kunigunde s-au logodit aici. Aici s-a nascut Elisabeta, fiica lui Andrei al II-lea si a lui Gertrude. Noul castel s-a confruntat cu alte conflicte. In anul 1271, Regele Otakar al II-lea al Boemiei a invadat teritoriul Slovaciei de vest de astazi si l-a insarcinat pe Cavalerul Egid cu administrarea castelului cucerit. Doi ani mai tarziu, Egid s-a razvratit impotriva lui Otakar si a fost invins de Otakar, dar din cauza problemelor din Boemia, Otakar a trebuit sa paraseasca acest teritoriu.

In 1285-86, nobilul Nicholas (I) Kőszegi a ocupat castelul pentru a-l folosi ca baza pentru o rebeliune impotriva regelui maghiar, dar a fost invins. La scurt timp dupa aceea, in 1287 - 1291, ducele austriac Albert de Habsburg, sustinandu-l pe Nicholas, a ocupat castelul, dar a fost infrant de Máté Csák, care a fost numit pentru aceasta sef de comitat al Comitatului Pozsony.

O ocupatie austriaca mai mult sau mai putin reusita a castelului si a comitatului a avut loc in 1302 - 1312/1322, de catre Ducele Rudolf. Ca urmare a acestor lupte permanente, regele maghiar a acordat drepturi de oras (Carta orasului) unor parti din asezarile de sub castel, in anul 1291, retragandu-le astfel de sub autoritatea sefului comitatului din castel. Unele aseazari de pe dealul castelului au ramas sub autoritatea castelului si fortificatia a fost extinsa treptat la acestea.

In anul 1385, Regele Sigismund al Luxemburgului a ocupat castelul si comitatul Pozsony si un an mai tarziu a pus comitatul ca amanet verilor sai, margravii moravieni Prokop si Jošt in schimbul unui imprumut pe care i l-au acordat. Castelul a fost recucerit de Stibor de Stiboricz , in 1389, care a fost facut sef al Comitatului Pozsony in perioada 1389 - 1402, ca recompensa. El a construit o capela in Castelul Bratislava.

Alt aliat al Regelui Sigismund, in special in lupta impotriva Husitilor cehi a fost familia nobila Rozgonyi, care a primit functia de sef al Comitatului Pozsony in 1421. La un moment dat, intre anii 1420 si 1430, Regele Sigismund (Imparat Sfant Roman) a decis sa faca Castelul Bratislava, datorita locatiei sale centrale, centrul noului sau Imperiu Germano-Ceh-Maghiar.

In anul 1423, regele i-a ordonat lui Rozgonyi sa imbunatateasca fortificatiile castelului, ca protectie impotriva atacurilor husite, deoarece castelul era situat aproape de granita ceha si era inca protejat numai de meterezele din lemn. Ei au inlocuit vechea metereza cu una noua din piatra, mai buna. Apoi, intre anii 1431 si 1434 a fost facuta o rearanjare totala a Castelului Pressburg.

Au fost invitati experti din Germania, materialul a fost transportat din Austria, orasele au impus taxe speciale specifice pentru constructia celui mai mare castel planificat, care s-a facut vreodata. Seful santierului a fost Konrad von Erlingen. "Turnul" rezidential a fost demolat si forma noului palat gotic a fost aproximativ similara cu cea a castelului actual, dar fara doua turnuri.

Astazi, singura parte a castelului pastrata complet din acele timpuri este Poarta Sigismund (denumita gresit Poarta Corvinus), adica poarta de intrare estica a bastionului. Parti mici au fost pastrate si in palatul principal. Planurile lui Sigismund nu s-au materializat, oricum, deoarece castelul nu a fost niciodata rezidenta lui si el a locuit intotdeauna in orasul de sub castel.

Dupa moartera lui Sigismund din anul 1437, vaduva sa, Barbara de Celie a fost intemnitata in castel de noul rege, Albert de Habsburg. In anul 1438, fiica lui Albert, Ana s-a logodit cu margravul William al III-lea Landgrav de Turingia, in castel. Ioan Hunyadi si sotia sa, Erzsébet Szilágyi au stat, de asemenea aici si femeile maghiare i-au respectat. Ladislas Postumul a locuit probabil in castel si au fost adaptate anumite parti din castel pentru el.

In perioada 1440 - 1443 au avut loc lupte intre Castelul Pressburg, condus de sefii de comitat din familia Rozgony (ei il sustineau pe regele Wladyslaw al III-lea al Poloniei) si orasul Pressburg (sprijinit si detiniut de Regina Elisabeta, care a domnit pentru tanarul Ladislas Postumul). Reparatiile castelului din anii 1438, 1452 si 1463 au inclus remedierile avariilor cauzate de acest conflict. A fost construita si o fantana de apa in curtea castelului, in secolul al XV-lea.

Principalul castel al Regatului Ungariei (1531 - 1783)

Evenimente politice

In anul 1536 (de facto deja in 1531), dupa ce turcii (Imperiul Otoman) a cucerit Ungaria de astazi, Pressburg a devenit capitala (locul Dietei si a autoritatilor centrale, loc de incoronari) a Regatului Ungariei, care a ramas, care a fost redenumit Ungaria Regala si a fost condusa de Habsburgii Austriei de la acea vreme. In consecinta, Castelul Pressburg a devenit cel mai important castel regal si sediul oficial al regilor Ungariei Regale (care locuiau totusi in Viena in mod normal).

In acelasi timp, de la inceputul secolului al XVI-lea, Pressburg si castelul sau au avut de infruntat diverse rascoale anti-habsburgice in Ungaria Regala, pe teritoriul Slovaciei. De exemplu, trupele lui Gabriel Bethlen au ocupat castelul intre anii 1619 si 1621, cand a fost recucerit de trupele habsburgice si coroana regala a fost mutata din Castelul Pressburg pana in anul 1622. Intre anii 1671 si 1677, Castelul Pressburg a gazduit o instanta extraordinara impotriva protestantilor si a participantilor la revoltele anti-habsburgice. Imre Thököly, liderul unei alte mri revolte anti-habsburgice, nu a reusit sa cucereasca castelul in 1682 - 1683.

Coroana Sfanta a Ungariei in Turnul Coroanei

Intre anii 1552 si 1784, Coroana Sfanta a Ungariei a stat in castel. Doua garzi maghiare, ale Coroanei, 50 de maghiari si 50 de soldati austrieci de infanterie au pazit coroana. Regii Ungariei care proveneau din dinastii straine, ca Habsburgii nu au putut sa intre in posesia ei si aveau acces la ea doar in timpul ceremoniei de incoronare.

Conversia Renasterii

Imediat dupa infrangerea Regatului Ungariei in Batalia de la Mohács din anul 1526, in timpul careia regele a murit, regina, Maria de Habsburg a fugit cu alaiul ei de la Buda la Pressburg. Trezoreria regala (cele mai valoroase obiecte de arta, sceptrul regal, marul si sabia, globul lui Ladislaus de Jagiello cunoscut ca Astrolabium etc.) si multe alte obiecte importante pe care le-a luat cu ea au fost depozitate in Castelul Pressburg si pazite de burgravul regal Ioan Bornemisza.

Oricum, la scurt timp dupa aceea, aceasta trezorerie pretioasa a fost distrusa in cea mai mare parte de noul rege Ferdinand I de Habsburg, care avea nevoie de ea pentru a-si finanta participarea intr-un razboi civil in Ungaria Regala. Parti mici din trezorerie au fost duse la Camera Trezoreriei Ungariei (Wiener Schatzkammer) sau au devenit obiecte personale in proprietatea Mariei, sau au fost pierdute pentru totdeauna.

Luand in considerare noul rol al castelului, Regele Ferdinand I de Habsburg l-a reconstruit intr-un stil renascentist, cu constructori si artisti italieni, cum ar fi Giulio Licino da Pordanone si Maciotanus Ulisses de la Roma, intre anii 1552 si 1562 (dar cateva lucrari au continuat chiar si dupa aceea). Principalul designer si supervizor al lucrarilor de constructii a fost arhitectul italian Pietro Ferrabosco, care l-a servit pe rege la Viena si il cunostea pe Contele Eck Salm, capitanul Pressburgului din perioada 1552 - 1571.

Forma castelului nu s-a schimbat (cu exceptia intrarii, care a fost mutata), dar a fost schimbata complet in interior si exterior. Mai presus de toate, etajele si camerele au fost rearanjate si cele mai multe camere au fost utilate cu echipamente pretioase (aur, etc).

La sfarsitul secolului al XVI-lea au fost adaugate o sala de bal (pentru diferite jocuri de bal) la peretele de est a castelului. Din pacate, numai o poarte din capela castelului din acea vreme a fost complet pastrata, paradoxal deoarece a fost zidita in secolul al XVII-lea ca fiind "ne-necesara". In ceea ce priveste restul sitului, in nord-vest au existat locuinte din lemn pentru paznici (pana in secolul al XVIII-lea), un "turn vechi" (azi necunoscut), undeva in stanga cladirii castelului a fost imbunatatit, iar Poarta vestica de intrare a sitului a fost inlocuita cu o armurerie mare.

In ceea ce priveste functiile castelului dupa 1530, acesta a devenit casa participantilor selectati la intrunitrile Dietei, (inclusiv apartamentele regelui sau imparatului, care existau inca de la reconstructia gotica), a catorva autoritati centrale ale Ungariei Regale, a sefului Comitatului Bratislava, etc., pana la apartamentul Guvernatorului Ungariei Regale (de obicei acesta era un frate a imparatului) si din anul 1552, bijuteriile coroanei au fost, de asemnea, depozitate aici, in ceea ce este cunoscut astazi ca fiind Turnul Coroanei. Intalnirile initiale si finale ale Dietei au avut loc, de asemenea, in castel.

Conversia baroca

Barocul timpuriu

Deoarece unele dintre schimbarile renascentiste au fost facute in graba (in special acoperisul din lemn), inca din anul 1616 a inceput o reconstructie graduala in stilul barocului timpuriu, bazata pe un proiect al principalului arhitect imperial Giovanni Battista Carlone. Lucrarile au fost intensificate in anul 1635 si terminate in jurul anului 1647. Au fost finantate cel mai mult de Contele Pál (Paul) Pálffy, capitanul castelului si seful Comitatului Pozsony. Aspectul primit de castel prin aceasta conversie este practic aspectul pe care castelul l-a pastrat pana in prezent.

Partea de nord si vest a cladirii principale a fost nou construita si s-a adaugat intregii cladiri un etaj nou, al treilea, intrarea principala a fost mutata inapoi in mijlocul zidului, fortificatiile vechi au fost imbunatatite, capela a fost mutata din partea de sud in partea de nord (astazi Sala de Muzica) si au fost adaugate doua turnuri noi, facand in total actualele 4 turnuri in colturi.

Drept recompensa pentru ca nu a deturnat fonduri de stat in timpul conversiei, Dieta l-a numit pe de Contele Pál (Paul) Pálffy in anul 1650 capitan pe viata al Castelului Pressburg, sef de comitat al Comitatului Pozsony si uzufructuar al castelului, care a ramas in posesia Coroanei. Un an mai tarziu, imparatul a facut aceste functii si titluri ereditare pentru Pálffy.

In anul 1653, toate tavanele din lemn s-au dovedit a fi proaste si au trebuit inlocuite in anii urmatori, astfel incat picturile pretioase de pe ele s-au pierdut. Zece ani mai tarziu, infruntandu-se cu unul dintre frecventele atacuri turcesti (otomane) de pe teritoriul Slovaciei, fortificatiile au fost intarite sub indrumarea ingunerului militar Josef Priami al Curtii Imperiale din Viena. Au urmat imbunatatiri ulterioare ale fortificatiilor, in jurul anului 1673. Ele s-au terminat odata cu infrangerea finala a turcilor la Viena, in anul 1683.

In anul 1703 au fost construite baraci in nord-estul locului si armureria a fost transformata, de asemenea, in baraci. Poarta Viena din zilele noastre a fost construita cu ocazia incoronarii Imparatului Carol al VI-lea in anul 1712 si a fost folosita ca intrare principala in castel pana atunci.

Conversia Mariei Tereza

Cand Maria Tereza de Austria a devenit regina a Regatului Ungariei in anul 1740, ea a promis nobililor regatului ca va avea resedinta atat in Austria cat si in Regatul Ungariei, care era in Castelul Pressburg. Ea si-a tinut promisiunea si a petrecut mult timp in Bratislava. A fost facuta o conversie corespunzatoare a castelului defensiv intr-un castel modern regal (la acea vreme), intre anii 1761 si 1766.

Cu toate acestea, au fost facute schimbari putine din anul 1740 incoace: printre diferitele schimbari din interior, a fost adaugata o gradina mare in partea de nord a locului si Imparatul Francisc I (sotul Mariei Tereza, care era pasioant de botanica) a facut o gradina mica in partea de est a cladirii castelului. Designerul sef pana in anul 1757 a fost J.B.Martinelli.

Ordinele maghiare au sustinut-o pe Maria Tereza cu semne de exclamare "Vitam et Sanguinem" in castel, in vremea Razboiului de Sapte Ani.

Schimbari majore in interiorul castelului, in stil rococo au inceput in anul 1760. Noul designer sef intre anii 1761 si 1762 a fost Franz Anton Hillebrandt. A fost adugata o cladire noua cu un singur etaj pentru bucatarii, servitori si cai, pe zidul de vest al castelului. Din cauza ca furnizarea apei pentru castel nu era suficienta, Maria Tereza i-a cerut lui Johann Wolfgang von Kempelen sa construiasca o retea speciala de tevi de apa dintr-un rezervor al orasului de pe malul Dunarii, care folosea pompe.

Scarile din intreg castelul au fost refacute cu o panta mai mica, la cererea Mariei Tereza, pentru a-i permite sa urce cu calul pe ele. Rezultatul acestor schimbari, in ceea ce priveste exteriorul palatului insusi si portilor sitului a fost foarte asemanator cu Castelul Bratislava asa cum il cunoastem astazi.

Din cauza disputelor cu nobilii maghiari, Maria Tereza nu a numit un palatin, care sa-i reprezinte pe nobili, ci in anul 1765 a numit un guvernator pentru Regatul Ungariei, care se supunea reginei. Castelul Bratislava a devenit rezidenta lui si biroul sefului comitatului lasat la castel. Al doilea guvernator a fost Albert de Saxe-Teschen, din anul 1765, ginerele reginei, sotul fiicei favorite a reginei, Maria Cristina de Austria. Albert si Maria Cristina s-au mutat in castel in anul 1766. Deoarece ambii erau promotori ai culturii si stiintei, castelul si orasul au devenit un loc cu frecvente evenimente si vizite in sferele culturii si stiintei.

Deoarece guvernatorul nu avea destul spatiu, s-a construit un palat nou (numit mai tarziu Theresianum) pe zidul de est al cladirii castelului, in perioada 1767 - 1770. A fost proiectat de F.A.Hillebrandt in stilul clasic. Mobilierul a fost foarte scump si pretios si a inclus sute de obiecte de arta. Primul etaj a fost casa unei galerii a familiei, care a devenit mai tarziu baza Galeriei Albertina de astazi, din Viena.

In plus, a fost adaugata o scoala de calarie de iarna la capatul nordic al domeniului castelului, o scoala de calarie de vara a fost plasata direct in curtea castelului, ambele gradini ale castelului au fost adaptate in stilul Schönbrunn si a fost introdus iluminatul de noapte care folosea lampi de ulei, pe drumul de acces la castel, pentru prima data in istorie.

In anul 1770, Maria Tereza insasi a comandat sa fie furnizate alte picturi si mobilier valoroase atat in castelul principal cat si in Theresianum si guvernatorul s-a mutat in castelul Theresianum, care fusese finalizat. Maria Tereza ii vizita frecvent, oricum cele mai multe vizite erau neoficiale.

Drumul pe dealul castelului si panorama care se vede de aici, in urmatoarele 4 fotografii.