Muntenegru-Golful Kotor

 

MUNTENEGRU - GOLFUL KOTOR

 

 

In acest articol va prezint Golful Kotor din Muntenegru.

 

 

Am fost in Gloful Kotor o zi, de la Dubrovnik. Am inchiriat o masina Seat din Dubrovnik, de la o firma din afara Zidurilor Orasului. Inchirierea a costat 120 Euro (am platit cash), iar daca plateam cu cardul era 160 Euro. Asa ca este bine sa aveti bani cash la voi. Inchirierea masinii era de la orele 09.00 - 21.00. Daca veneam dupa ora 21.00, mai plateam inca o zi de inchiriere. Asa ca am fost cam pe fuga, pentru ca nu doream sa mai platim inca o zi de inchiriere degeaba. Am fost si la agentiile de turism, sa mergem intr-o excursie organizata, dar nu ne-a convenit, deoarece se pleca la 05.00 dimineata.

 

Am stat in vama jumatate de ora la dus, iar la intors 4 ore, era coada mare de masini si mergea foarte greu.

 

Am vizitat Catedrala din Kotor, ne-am plimbat prin Kotor si la intoarcere am vizitat orasul Perast.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Kotor, din Muntenegru, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre orasul Kotor, din Muntenegru, le gasiti aici.

 

Masina inchiriata si parcarea firmei de unde am luat-o, in urmatoarele doua fotografii.

 

Marea Adriatica, urmand cursurile raurilor antice, intra adanc in coasta de sud - est, 29,6 kilometri in tarmul principal, creand o compozitie unica si interesanta de golfuri si stramtori, care se conecteaza natural in Golful Kotor (numit si Boka Kotorska).

 

Doua peninsule impart golful de la spatiul larg al Adriaticii: Prevlaka la nord - vest si Luštica la sud - est. Intre ele se afla Oštro, intrarea in Boka Kotorska. Peninsula Vrmac (786 nmetri lungime) imparte zona relativ mica a golfului (87,3 km²) in doua golfuri: Goful exterior Topola - Tivat si Golful interior Kotor - Risan, care sunt conectate cu cele mai inguste parti ale golfului, stramtorile Verige, de 340 metri latime si 2.325 metri lungime.

 

Mici insulite ies din albastrul marii ca navele ancorate. Una dintre ele este Lastavica, la intrarea in Golful Kotor, cunoscuta mai bine ca Mamula, dupa generalul austriac Lazar Mamula. Cu toate ca odata a fost una dintre cele mai mari fortificatii din Adriatica, nu s-a tras niciodata cu tunul, dar aici au stat patriotii in timpul celor doua Razboaie Mondiale. Langa Mamula, de-a lungul coastei peninsulei Luštica se afla insula Vavadnje Bogorodice.

 

Arhipelagul Tivat este compus din cateva insule. Prevlaka este un fenomen geografic deoarece este conectata cu istmul terestru, in timpul refluxului in timp ce este separata de acesta in timpul fluxului. Aceasta insula a fost un centru spiritual de la inceputul secolului al IX-lea pana in secolul al XI-lea si aici a fost o manastire benedictina din secolul al XIII-lea.

 

Manastirea Sfantul Arhanghel Mihail si Arhiepiscopia episcopului Zeta de la Prevlaka au fost distruse de venetieni in anul 1452.

 

Spre vest este insula Stradioti, cunoscuta mai bine ca Sfantul Marcu, dupa biserica cu acelasi nume. Arhipelagul se termina cu insula Gospa od milosti (Maica Domnului a Milosteniei) denumita dupa biserica cu acelasi nume, reconstuita la inceputul secolului al XX-lea. A fost precedata de manastiri benedictine si din secolul al XV-lea de manastiri franciscane, ultima dintre ele fiind inchinata Maicii Domnului.

 

In interiorul golfului, intre stramtoarea Verige si orasul Perast este insula Sveti Juraj (Sfantul Gheorghe), plina de chiparosi, cu biserica cu acelasi nume din secolul al XII-lea si cimitirul Perastana pana in 1860; conform traditiei, acest cimitir a servit ca inspiratie pentru pictura "Insula mortii" a artistului elvetian Beklin.

 

Alta insula este Gospa Škrpjela (Maica Domnului de Škrpjela, Škrpio inseamna stanca). Aceasta este o insula artificiala, creata prin asezarea pietrelor in jurul stancii). Conform legendei, fratii Martesic din Perast au gasit pictura Maicii Domnului acolo si barbatul din Perast a decis sa ridice o biserica, drept multumire pentru miracolele produse.

 

O lipsa relativa de insula in Golful Kotor este compensata bine de cei 104,5 kilometri de linie de coasta. Coasta este plina de plaje de pietris si nisip. In estuarul Sutorina din Toplanski zaliv se creaza namol medical, in timp ce izvoarele de apa minerala "Igaljka" se afla pe coasta. Caracteristicile lor curative au creat baza pentru terapia si programele de sanatate ale doctorului Simo Milošević din Igalo.

 

Coasta exterioara a Golfului Kotor se extinde de la promontoriul Arza, aflat la intrarea in golf, pana la plaja din Jaz, spre sud - est, pe o lungime de 60 de kilometri. Tarmurile abrupte alterneaza cu zone joase, nisipoase, atat in golfurile mai mici cat si in cele mai mari.

 

Pe partea exterioara a peninsulei este Plava spilja (Pestera Albastra) de 120 metri lungime, cu 6 pana la 7 metri inaltime deschisa. Lumina zilnica permite vizitarea pesterii. Ruperea luminilor creaza un spectru de culori, care fac pestera atractiva.

 

Muntii litorali Orjen (1895 metri) la nord-vest si Lovćen (1749) la sud-est incadreaza imaginea golfului. Poalele lor sunt tarmurile Golfului Kotor, in timp ce varfurile lor sunt posturile de paza ale frumusetii sale. Unul dintre varfuri gazduieste mausoleul unuia dintre cei mai mari poeti ai acestor locuri, domnitorul muntenegrean Petar II Petrović-Njegoš. Aceasta este lucrarea marelui sculptor Ivan Meštrović.

 

Drumul auto duce de-a lungul pantelor abrupte ale Lovćenului via Njeguši, locul de nastere a lui Petar II Petrović-Njegoš la Cetinje (45 kilometri). Acest drum in serpentine (cu 42 serpentine) reprezinta o atractie speciala si ofera o vedere unica a intregului Golf Kotor.

 

Golful este foarte diferentiat orografic. Datorita partilor muntoase inalte si abrupte, Boka este denumit si fiord, dar este unic. Partile muntoase si poalele sale sunt acoperite cu vegetatie variata, de la mediteraneana la alpina, ale carei plante si flori creaza o imagine colorata.

 

Vegetatia autentica creste de-a lungul coastei, precum dafinul, rodiile salbatice, maslinii, rozmarinul, stejarul si castanul, etc, precum si plantele aduse de om din locuri diferite, ca magnolia, camelia, mimoza, palmierul si alte plante si copaci. La poalele muntelui Orjen, in vecinatatea Risanului exista probabil unul dintre cele mai mari habitate de oleandri din Europa. Pe varfurile sale creste pinul cu coaja alba.

 

Vegetatia este prezenta chiar si aici. In orasul Herceg Novi, oras al luminii, marii si verdetei au loc numeroase evenimente ca Sarbatoarea Mimozei, iar orasele Kotor si Stoliv organizeaza expozitii de camelii. Varietatea florala nu este numai consecinta reliefului si a interventiei omului, ci si a climatului specific. Chiar si iarna, acolo infloreste mimoza rozmarin si migdalul, in timp ce zonele Lovćen si Orjen sunt acoperite cu zapada.

 

Golful Kotor are un climat foarte favorabil. Iernile sunt blande aici, cu temperatura medie a aerului in cea mai friguroasa luna, ianuarie, de circa 8°C, in timp ce verile sunt cu o caldura moderata, cu temperatura medie in cea mai calduroasa luna, iulie, de circa 25 °C.

 

Precipitatiile sunt rare. Un fenomen sigur se intampla in satul Crkvice (1.040 metri deasupra nivelului marii) deasupra Risan, cu mai mult de 5.300 mm de ploaie anual, care este un record european. Cele mai putine precipitatii sunt vara si cele mai multe sunt in lunile de toamna. Nu sunt vanturi frecvente in Golful Kotor. In Golful Kotor - Risan, 213 zile pe an sunt fara vant.

 

Suprafata calma a golfului, cu alti factori climatici adecvati furnizeaza conditiile pentru faimoasa pista de canotaj de 9 kilometri. Vanturile bat in mare parte in directia sud, astfel incat iernile sunt blande, iar verile placute. Temperatura aerului este peste 18°C aproape 140 de zile din an si aproape 130 zile cu o medie de mai mult de 25°C. In Herceg Novi si Perast, soarele straluceste de la 6,5 la 7,3 ore zilnic, facandu-le cele mai insorite statiuni din Golful Kotor.

 

Factorii climatici favorabili, in special aerul imbogatit cu ulei eteric si aerosolii apelor marii permit tratamente ale bolilor pulmonare nespecifice la institutul special din Prčanj. Media temperaturii anuale a apei marii in timpul anului este cu 1,4°C - 2,4°C mai mare decat temperaturile corespondente ale aerului, in timp ce in perioada mai - noiembrie, temperatura apei marii este intotdeauna peste 18°C, astfel incat sezonul de inot in Golful Kotor tine de la mijlocul lunii mai pana in noiembrie.

 

Relieful foarte favorabil, factorii climatici si hidrografici din zona au facut posibila dezvoltarea a numeroase specii de animale, marine si terestre. Habitatele de pasari sunt numeroase, in special in Soliotsko polje langa Tivat, unde au fost inregistrate 39 de specii de pasari. La intrarea in Golful Kotor, pana la plaja Jaz la sud -est este o zona mare de pescuit.

 

Granitele administrative ale Golfului Kotor cuprind o zona de 616 km² , impartita in 3 comunitati: Herceg Novi (235 km²), Tivat (46 km²) si Kotor (355 km²). Structura etnica a Golfului Kotor este: sarbi 41,88%, muntenegreni 34,68%, croati 7,61%, musulmani 0,6%, albanezi 0,32% si altii.

 

Cinci milenii de existenta umana

 

Simbioza lumii vii si a naturii in aceasta zona a fost stabilita cu mult timp in urma. Urmele culturii materiale dateaza din anii 3.000 I.Hr., adica din Epoca de Piatra Tarzie. Desenele preistorice din pesterile de langa Lipac, din vecinatatea Risan, descoperirile neolitice de la Spila de deasupra Perastului, descoperirile de la Grbalj din perioada Erei Bronzului Timpuriu, numeroasele tumuli (gramezi de piatra) de la Grbalj, in peninsula Luštica de deasupra Herecg - Novi si altele confirma vechimea asezarilor omenesti din zona Gofului Kotor.

 

Conditiile sociale, economice si istorice s-au schimbat de-a lungul istoriei. Golful a fost locuit intai de iliri, ca prima formatiune tribala si de stat din aceasta zona, din secolul al III-lea I.Hr. pana in anul 168 I.Hr. In timpurile lor, au fost construite multe forturi de deal si au fost gasite multe monede si bijuterii in morminte. Conform documentelor scrise, Regina Teuta a ilirilor a gasit refugiu la Risan, in anul 228 I.Hr., scapand astfel de romani.

 

Au existat in golf si mici colonii grecesti, simultan cu ilirii. Romanii i-au suprimat pe iliri in anul 168 I.Hr. si au condus golful pana la caderea Imperiului Roman de Vest din anul 476 D.Hr. In acele timpuri au existat doua asezari oras in Boka: Risan (Rizon), capitala Boka, de la care intregul Golf Boka Kotorska a fost numit Sinus Rhizonicus si Acruvium, mentionat de Pliny cel Batran in secolul I D.Hr., care a fost situat pe locul Kotorului de astazi, in concordanta cu cativa istorici. 

 

Dupa caderea Imperiului Roman de Vest, Boka Kotorska a apartinut Imperiului Roman de Est (Bizant) si Kotor a devenit capitala, dand numele sau intregului golf. Acest lucru a aparut datorita schimbarii conditiilor istorice, incluzand semnificatia partii continentale si a drumului de caravane de la Kotor prin canionul raului Škurda spre interiorul golfului. Chiar si mai tarziu, in timpul Evului Mediu, acest drum ar fi avut o semnificatie decisiva pentru dezvoltarea Kotorului si a tarilor vecine.

 

Slavonizarea acestei zone, incepand cu secolul al VII-lea, schimbarile mentionate deja in functiile Risanului si a Kotorului si alti factori au conditionat diversele roluri ale acestor orase in istorie, la granitele dintre vestul si estul imperiilor romane, intre Travunia si Prevalitania, Republica Venetiana si Imperiul O         toman. Boka Kotorska a ramas in Statul bizantin, cu o scurta intrerupere in timpul domnitorilor Duklja si Zeta pana in 1185, cand a devenit parte a statului sarb a dinastiei Nemanjić. Aceasta domnie a durat pana in anul 1371.

 

In perioada domniei dinastiei Nemanjić, Kotor s-a bucurat de un statut autonom, in sens politic si economic. Pozitia sa geografica importanta a contribuit la raspandirea rutelor maritime si continentale care duceau la minele de argint, plumb si cupru.

 

Kotor a devenit un port puternic de tranzit si un centru economic puternic. Pe baza prelucrarii marfurilor in tranzit, s-a dezvoltat in Kotor o activitate mestesugareasca puternica (aurari, fierari, constructori, etc). Multi artizani din Kotor din Evul Mediu au devenit artisti de top ale caror artefacte au fost pastrate ca obiecte religioase (un altar aurit pictat in Catedrala Sfantul Trifon). Ei au construit, de asemenea, diferite cladiri importante, cele mai multe fiind biserici.

 

Aurarii au ajuns in varful mestesugului lor in secolele XIV si XV. Apoi, aurarii din Kotor au produs picturi de altar, din argint si aurite. Numai o figura pe o pictura, cea a lui Iisus Hristos a fost facuta de aurarul elvetian Johan din Basel. Alte figuri au fost facute de aurarii din Kotor. Trezoreria din Catedrala Kotor pastreaza lucrarile lor bine-cunoscute: o cutie din argint aurit pentru odoare, cu figuri de animale stilizate si numeroase motive de plante, cat si o mana inlantuita, lucrarea aurarului din Kotor Tripun Palma (1483). Piciorul inlantuit, lucrarea aurarului Paskoje, dateaza din acelasi an.

 

Cand, in prima jumatate a secolului al XV-lea, datorita penetrarilor turcilor in interiorul tarii, drumurile care conectau Kotorul der minele de argint si aur (Brskova, Trepca, Janjevo, Novo Brdo, Brvenik si Rudnik) au drvrnit periculoase, arta aurarilor din Kotor a cunoscut un declin, dar nu a esuat complet.

 

In secolul al XVI-lea, aurarii sai au facut bordura de argint pentru cufarul Sfantului Trifon, una dintre cele mai frumoase exemple de arta ale aurarilor din Kotor. Compozitiile din viata Sfantului Trifon au fost turnate pe tabla de argint. Scenele torturii sale sunt infatisate dramatic. In acelasi secol au fost facute lucrarile la cadrul din fier al capului Sfantului Trifon, in timp ce cele mai frumoase exemple de candelabre cu decoratiuni baroce bogate au fost facute in secolul al XVIII-lea.

 

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, Bogdan Kaluđerović, un aurar, a imitat stilurile predecesorilor sai. El a facut o figura in relief, din argint a Hosannei Binecuvantate si o cadelnita suspendata in Biserica Marija Koledata. Acesta a fost ultimul artefact al aurarilor din Kotor.

 

Fierarii de arme au fost bine-cunoscuti in toata zona Boka Kotorska. Cel mai remarcabil dintre ei a fost Novak Kovak, despre care cantecul popular spune ca a fost fierarul sabiei  legendarului erou Marko Kraljević. In jur de 100 de mesteri au fost angajati in aceasta meserie in Kotor din anul 1935 pana in 1445. Kotor a avut ateliere proprii de fierari in jurul Bisericii Sfantul Luca. Fabricarea de arme a devenit o arta reala.

 

Printre mestesugarii Kotorului, cizmarii au fost, de asemenea bine-cunoscuti. Ei au avut breasla lor proprie. Erau 28 de bresle in Kotor: ale mestesugarilor de scuturi, franghii, lumanari si altele. Mesterii din Kotor au fost sub influenta vestului si estului, dar au avut caracteristicile lor. Independenta economica a Kotorului a fost insotita de o indrependenta politica relativa, care a fost vazuta in Ordinul Comunal al Kotorului, stabilit de Statutele din anul 1301. Puterea legislativa era in mainile Consiliului Superior, in timp ce executivul a apartinut Consiliului Inferior.

 

Conform traditiei a exiatat o breasla a marinarilor in Kotor inca din secolul al IX-lea (in anul 809), care a fost predecesoarea Marinei Boka de astazi. Documente scrise, pastrate inca din anul 1326 sugereaza ca breasla mentionata ar fi putut exista in anul 1155, in timp ce existenta Scolii Gramaticale din Kotor din secolul al XIII-lea a fost confirmata sigur. O farmacie, o asistenta si un doctor pentru boli interne au existat in anul 1326 si prima institutie medicala a fost facuta in anul 1488. O astfel de viata bogata economica si culturala a Kotorului a influentat si dezvoltarea zonelor mai apropiate.

 

Pictura in Kotor a avut, de asemenea o traditie lunga. Primele forme de exprimare pictoriala au existta inca din timpurile preistorice. Un astfel de exemplu este pictura din pestera de la Lipci, un sat aflat nu departe de Morinj si Risan. Mozaicuri de podea din Risan din secolul al II-lea D.Hr. sunt printre cele mai bune exemple pentru aceasta forma de arta.

 

In prima decada a secolului al XV-lea, un grup de pictori au pictat Catedrala Sfantul Trifon din Kotor. Au fost pictate multe alte biserici. Astazi s-au pastrat numai fragmente din aceste lucrari de arta. In Kotor a existat o scoala de pictura, a carei maestrii au pictat atat in Kotor cat si in afara lui. Ultimii reprezentatnti ai traditiei bizantine din aceasta zona pot fi gasiti printre pictorii de icoane ai familiei Dimitrijevic - Rafailovic din Risan. Cel mai cunoscut membru a fost Dimitrije - Rafailovic, care a fost activ la sfarsitul secolului al XII-lea.

 

Odata cu venirea venetienilor, artistii locali au fost suprimati, astfel incat in zona Boka Kotorska au fost in acea perioada chiar mai multi pictori, sculptori si arhitecti italieni. Cateva dintre lucrarile lor au devenit capodoperele stilurilor renascentist si baroc. Cele mai multe dintre lucrarile artistilor italieni sunt tinute in Trezoreria Catedralei Sfantul Trifon din Kotor. In era baroca, Tripo Kokolja di Perast (1661 - 1713) a continuat traditia picturii locale, chiar daca se simte infuenta Scolii venetiene de arta in lucrarile lui.

 

Ca si in alte orase de pe litoral, Kotor a avut o dezvoltare mare a vietii literare. La sfarsitul secolului al XIII-lea au aparut primii scriitori umanisti, in timp ce in secolul al XVI-lea au fost prezenti multi scriitori teologi in Kotor. Acest secol a reprezentat epoca de aur a poeziei renascentiste in Kotor.

 

Dupa caderea statului Nemanjići, orasele Raška si Kotor au intrat sub stapanirea regelui austro - ungar Ludovic si au ramas sub aceasta stapanire pana in anul 1384. Din anul 1384 pana in anul 1391, zona Boka Kotorska a fost sub stapanirea regelui bosniac Tvrtko. Dupa aceea, Kotor a fost o republica independenta pana in anul 1420, pentru aproape 30 de ani.

 

Cu toate acestea, prograsul sau nu a fost mare, din cauza pretentiilor teritoriale ale diversilor conducatori. Kotor a cerut protectie venetiana in anul 1420, simtind pericolul invaziilor turcesti in teritoriile vecine. A ramas sub conducerea Republicii Venetia pana la caderea sa, in anul 1797.

 

In perioada stapanirii Republicii Venetia, Kotor a finalizat constructia unui centru urban, dar si-a pierdut puterea economica pe care si-o castigase inainte, ca port comercial. Ocupatiile turcesti a unor zone din interiorul tarii au intrerupt ruta caravanelor, in timp ce extinderea lor spre nord - vestul Bokai si Grbalj si prezenta lor in imediata vecinatate a Kotorului din 1483 pana in 1687 a schimbat semnificativ rolul acestui oras.

 

In loc de port comercial, Kotor a devenit port militar, ceea ce a cauzat declinul puterii sale economice. Kotor s-a aflat intr-un pericol dublu: pe de o parte, turcii au incercat in mod constant, dar in zadar sa ocupe acest centru semnificativ, iar pe de cealalta parte au fost impozitiile introduse de Republica Venetia, care au dus la revoltele taranilor in anii 1421 si 1433 in Grbalj, care au avut destul de mult succes. A treia revolta a fost insa inabusita de ocupatia turceasca din Grbalj din anul 1480.

 

Aceste revolte au avut o anumita nota sociala, dar au intarit si constiinta slava, ceea ce a fost confirmat, de asemenea, de pastrarea limbii slave in zona Kotor, sub Republica Venetiana. Intrucat puterile economica si politica a Kotorului erau in declin, Perast a inceput sa se dezvolte, deoarece era la granita teritoriilor de sub ocupoatiile turca si venetiana. A fost singura localitate din golful interior care nu s-a dezvoltat la intersectia rutelor maritime si continentale, dar pozitia sa topografica a determinat functia strategica de a proteja intrarea in Golful Kotor - Risan.

 

Procesul de coborare a asezarilor satelor din Golful Kotor, din partile mai inalte in cele inferioare ale golfului a durat in timpul secolelor XVI, XVII si XVIII. Noile lor pozitii si forma arhitectonica au fost conectate cu dezvoltarea afacerilor maritime, care a devenit o orientare permanenta a locuitorilor sai. Intreaga zona Boka Kotorska a cunoscut o prosperitate mare in secolele XVII si XVIII, epoca de aur a navigatorilor, cand a avut in jur de 300 de nave de cursa lunga si aproape tot atatea de navigare de coasta. Vapoarele nu transportau numai bunuri materiale, ci si artefacte culturale.

 

Dupa caderea Republicii Venetiene din anul 1797, Boka a fost cedata Austriei, in a carei compozitie a ramas pana in anul 1806. Marile obligatii impuse de Austria pentru a mentine armata numeroasa si fortificatiile in teritoriile ocupate a saracit aceasta zona si a trezit sentimente anti - austriece.

 

Rusia a domnit, de asemenea peste Boka, dar un timp foarte scurt, in anul 1807. A fost inlocuita de domnia franceza, care a tinut pana in anul 1813. Abolirea diverselor privilegii, impunerea de taxe mari si alte obligatii au intarit starea de spririt anti - franceza. Perioada domniei napoleonice aici a fost catastrofala, deoarece intreaga flota a Boka a fost distrusa in timpul razboaielor sale.

 

Atat muntenegrenii, cat si populatia din Boka Kotorska au decis sa se uneasca, luind in considerare starea de spirit a oamenilor, cat si dorinta lor de a trai liber intr-un stat comun, deoarece ei au depins unii de altii de secole. Ei au ales Comisia Centrala, in fruntea careia a fost Petar I, un muntenegrean. Oricum, aceasta unificare a durat numai 9 luni (11 septembrie 1813 - 10 iunie 1814), deoarece, prin decizia Congresului de la Viena din 1814, Boka a devenit o parte din Austria.

 

Perioada celei de a doua ocupatii austriece nu a adus Bokai nicio imbunatatire in dezvoltarea economica. Afacerile maritime au fost recuperate de-abia la sfarsitul anilor 1860. Austria si-a intarit propriile flote cu masuri de protectie. A incercat sa conecteze coastele teritoriilor ocupate cu linii regulate si rapide. Astfel, a fost introdus in anul 1838 traficul regulat pentru transportul pasagerilor si a cargourilor de la Trieste la Kotor.

 

Acest fapt a contribuit la primele voiaje organizate de turisti si la vizitele unui numar semnificativ de turisti la Kotor. Astfel, Kotor si-a obtinut statutul de oras turistic, impreuna cu alte orase de pe coasta Adriaticii. Numarul tot mai mare de vizitatori din Kotor a influentat nevoia de cazare, astfel incat in anul 1850 Kotor a inregistrat primele sale pensiuni.

 

Obligsatiile tot mai mari fata de Austria au incitat la intarirea legaturilor dintre Muntenegru si Boka Kotorska si au incurajat constientizarea populatiei sale cu privire la necesitatea de a se elibera de ocupatia austriaca. Aceasta constiinta a fost in special exprimata in pastrarea limbii si culturii populare. La Ansamblul reprezentantilor poporului din anul 1848 din Prčanj a fost adoptata o rezolutie pentru a uni tarile slave de sud din granitele Austriei, intr-un stat separat.

 

Nemultumirea populatiei referitoare la ocupatia audtriaca nu a putut fi atenuata. Din contra, a crescut si nemultumirea s-a transformat curand in revolte: in 1882 la Grbalj, in 1869 in intreaga Boka si in 1889 in Krivošija. "Revolta Boka" a fortat Austria sa faca multe concesii.

 

Constiinta nationala slava si sentimentele anti - austriece au incitat la o alta revolta in aceasta zona. Marinarii de la bordul vapoarelor de razboi din Marina Austriaca au stationat in Golful Topla - Tivat si au depus armele, pe 1 februarie 1918. Revolta a fost inabusita brutal si liderii ei au fost executati prin pluton de executie la Škaljari, langa Kotor, dupa decizia Curtii Martiale din Kotor. Un mormant memorial comun a fost facut mai tarziu. In ciuda tuturor acestor fapte, locuitorii din Boka Kotorska au aprobat ideea revoltei, vazand in ea o speranta pentru eliberare.

 

Toate aceaste nemultumiri, plus alte nenorociri care au insotit o stare neomogena ca cea a Austro - Ungariei au dus inevitabil la capitularea Austriei in Primul Razboi Mondial. Constiinta nationala in Boka Kotorska a fost intarita si prin organizatiile sindicale profesionale de la sfarsitul secolului al XIX-lea, care nu au contribuit doar la imbunatatirea sociala, ci si la speranta eliberarii nationale.

 

Crearea statului comun al tuturor slavilor de sud in anul 1918 a fost bine primita de populatia din Boka, deoarece ei credeau ca isi vor indeplini aspiratiile lor de secole - nationale, sociale si politice si vor prospera economic si politic si in special in afacerile maritime. Consecintele ocupatiei de lunga durata s-au simtit si in noul stat.

 

In anul 1924 a fost fondata o societate de turism in Prčanj si un an mai tarziu in Perast, apoi in 1927 in Morinj si in alte orase de-a lungul Gofului Kotor - Risan.

 

Dupa capitularea Regatului Iugoslaviei pe 6 aprilie 1941, Boka Kotorska a fost ocupata de Italia fascista pana in septembrie 1943 si apoi de Germania nazista si a fost eliberata in noiembrie 1944.

 

In anul 1945, Boka Kotorska a intrat in Republica Muntenegru, una dintre cele 6 republici ale fostei Republici Federale Socialiste a Iugoslaviei, urmand destinul statului comun, pana la dizolvarea sa din anul 1991. De atunci, Republica Muntenegru impreuna cu Republica Serbia au ramas in comunitate ca Republica Federala Iugoslavia, apoi ca Republica Serbia si Muntenegru, pana pe 21 mai 2006, cand cetatenii din Muntenegru si-au exprimat dorinta intr-un referendum pentru independenta si recunoastere internationala a statului Muntenegru, care a devenit membru al Natiunilor Unite. 

 

Vama Croatia spre Muntenegru, in urmatoarea fotografie.