Scotia-Castelul Edinburgh-partea aII-a

SCOTIA - CASTELUL EDINBURGH -

PARTEA a II-a

In acest articol va prezint Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea a II-a (Piata Spitalului/Muzeul Razboiului)!

Daca doriti mai multe informatii despre Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea I (Poarta Porticullis, Bateria Argyile, Apararile inferioare, Expozitia Tunul de la Ora Unu, Carucioarele), le gasiti aici.

Istoria Castelulului Edinburgh (continuare din articolul precedent)

Castelul Fecioarelor

Teritoriile de la nordul raului Tweed (acum Lothians si Borders) au fot teritorii saxone cateva sute de ani. Saxonii au luptat pana in 1018, cand Malcolm al II-lea al Scotiei a infrant englezii, asa cum erau numiti atunci, la Carham, la 80 de kilometri sud de Edinburgh.

In anul 1093 s-a scris despre un castel regal pe stanca, cunoscut sub denumirea de "Castelul Fecioarelor". Denumirea este neclara, cu toate ca a fost o legenda care spunea ca pictii obisnuiau sa tina feciaorele acolo.

In noiembrie 1093, Regina Margareta s-a imbolnavit grav la castel, in timp ce sotul ei, Malcolm Canmore (Malcolm al III-lea) nu era la castel si lupta cu englezii la Northumberland. Apoi, Malcolm a fost ucis langa Alnwick, impreuna cu fiul sau cel mare. La aflarea vestii, Margareta a cedat si a murit, la trei zile dupa sotul sau.

In timpul domniei fiului cel mai mic al lui Malcolm si al Margaretei, Castelul Edinburgh a devenit o fortareata regala majora. Acest castel timpuriu a fost limitat in principal la varful stancii si ar fi fost construit in mare parte din lemn. Numai Capela Margaretei, de pe cel mai inalt punct al stancii ar fi fost construita din piatra.

Dar se pare ca acesta capela nu ar fi fost singulara initial si ar fi facut parte integranta dinr-un donjon din piatra in stil normand, de 17 metri, care ocupa intreaga platforma de nord. Regele David stia ca aceste donjoane in stil nou se pastreaza bine, inclusiv cel de la Bamburgh, care era de aceeasi marime. El ar fi construit unul si la Castelul Carlisle, in nord-vestul Angliei, care era sub controlul sau.

Cateva alte cladiri si aparari au fost probabil reconstruite in piatra in anii 1200. Dar peretii din piatra nu s-au dovedit destul de puternici pentru a rezista puterii armate a englezilor din anul 1296.

Castelul regal Edinburgh

Gospodariile regale medievale nu aveau sediul in niciun loc. Monarhul scotian si anturajul lui sau ei s-au mutat intre rezidentele regale de la Edinburgh, Falkland, Stirling si Linlithgow. Ei stateau, de asemnea la marile manastiri sau in casele nobilior importanti din regat. Gospodaria era imensa, consumand cantitati mari de mancare si resurse si astfel, regii trebuiau sa se mute, pentru a permite resedintelor si gazdelor sa se reaprovizioneze.

Un castel regal trebuia sa indeplineasca functiuni cheie certe. Era un centru simbolic si real al puterii: asigura cazarea confortabila pentru rege si regina, gospodaria lor si a curtii, era un loc de rugaciune, un depozit pentru inregistrarile nationale, un depozit sigur pentru alimente, pentru banii impozitelor, pentru bijuteriile regale si regalia de incoronare, o inchisoare de stat si cazari separate pentru ofiterii regali. Edinburgh a preluat aceste roluri pentru a deveni proeminent printre casatelele regale ale Scotiei.

Regii din anii 1100 si 1200 au stat aici mai mult decat in oricare alt loc. Dar locul nu a fost popular pentru oricine. Cand Alexandru al III-lea (1249-86) s-a casatorit cu Margareta, fiica Regelui Henric al III-lea al Angliei, ea a scris acasa, descriind casa sa de pe Stanca Castelului ca un loc "trist si solitar, nesanatos si fara verdeata".

David al II-lea (1329-71) a petrecut timp in exil, atat in Franta cat si in Anglia si a devenit familiar cu cea mai frumoasa arhitectura europeana a timpului. La intoarcerea sa, s-a apucat de reconstruirea castelului si a facut Turnul lui David ca resedinta sa principala. Turnul ruinat este cea mai veche cazare regala din Scotia.

Iacob I (1406-37) a investit in cladiri noi pentru a imbunatati cazarea regala a castelului. El a facut cateva turnuri noi sau le-a reparat pe cele vechi. Fiului sau, Iacob al II-lea (1437-60) ii placeau tunurile mari si a petrecut mult timp cu arsenalul regal, care era tinut in siguranta in castel.

Castelul a devenit, de asemenea rezidenta principala a lui Iacob al III-lea (1460-88), care a inceput, probabil cateva dintre lucrarile de constructii care au transformat camerele regale intr-un palat renascentist. Aceasta viziune mare, cat si magnifica Sala Mare au fost finalizate de fiul sau, ilustrul Iacob al IV-lea (1488-1513).

Iacob al V-lea (1513-42) a fost adus la castel pentru siguranta, ca rege copil, dar mai tarziu a inceput sa investeasca in palatul regal de langa Manastirea Holyrood, la baza Royal Mile. Pe langa un confort mai mare, Holyrood a beneficiat de o aprovizionare excelenta cu apa, care a fost intotdeauna o problema la Castelul Edinburgh.

Din acel moment, castelul a fost utilizat ca resedinta regala in circumstante exceptionale. A ramas un bastion puternic, continuand sa furnizeze protectie pentru regalia regala, aresenal si arhivele statului.

In anul 1603, in urma Uniunii Coroanelor, Curtea s-a relocat la Londra. Iacob al VI-lea, care devenise Iacob I al Angliei, s-a intors in 1617, dar nu a dormit niciodata la castel. Ultimul monarh care a stat la castel a fost fiul sau, Charles I (1625-49), inainte de incoronarea sa scotiana din anul 1633.

Concentrarea regala a revenit asupra castelului odata cu vizita triumfala a lui George al IV-lea (1820-30), care a dorit o reconciliere intre scotieni si monarhia hanovriana. Regina Victoria a vizitat castelul de cateva ori intre 1842 si 1886, determinand executarea diferitelor "imbunatatiri".

In iunie 1943, HRH Regina si Ducele de Edinburgh au luat parte la Ceremonia Cheilor pe Esplanada. Ea a continuat sa viziteze castelul de-a lungul domniei sale lungi si in iulie 2014 a participat la dezvelirea ofociala a Memorialului Primului Razboi Mondial.

Va urma....

Piata Spitalului/Muzeul Razboiului

Piata Spitalului a fost denumita dupa spitalul militar construit aici in anul 1898 si care a functionat pana in anul 1947. Cealalta cladire principala este vechea magazie de sud, de munitie, construita in anii 1750. Aceste doua cladiri gazduiesc acum Muzeul National de Razboi, care face parte din Muzeele Nationale ale Scotiei.

Muzeul National de Razboi a fost deschis in anul 1933 ca Muzeul Naval si Militar Scotian, primul de acest fel din Marea Britanie. Prima sa cladire a fost in cladirea Regina Ana, aflata in fata Memorialului Natioanal Scotian de Razboi: ambele au fost considerate a fi un tribut pentru sacrificiul facut de scotieni in timpul Primului Razboi Mondial. Unul din cinci scotieni care s-a inrolat nu a mai venit niciodata acasa, aceasta fiind cea mai mare proportie din oricare Natiunile de origine.

Colectia remarcabila a muzeului prezinta povestea scotienilor pe timp de razboi, de la crearea primei armate permanente din anii 1600 pana in prezent. Muzeul furnizeaza o perspectiva personala a mai mult de 300 de ani de razboi, prin colectiile de suveniruri si arme legate de indivizi extraordinari. Cateva exponate exploreaza viata zilnica a militarilor scotieni, impreuna cu relatari despre bataliile pierdute si castigate.

Una dintre cele mai fascinante povesti este transformarea oamenilor muntilor (Highlanders), considerati candva rebeli in soldatii ideali ai Imperiului Britanic.

In Piata Spitalului este expusa o statuie ecvestra frumoasa a Feldmaresalului Conte Haig, data in dar orasului de Sir Dhunjibhoy Bomanji de Bombay. Statuia a stat pe Esplanada mai mult de 90 de ani inainte sa fie mutata pentru a perimite instalarea de suporturi noi pentru Spitalul Militar Regal Edinburgh. Muzeul Razboiului contine colectii legate de feldmaresal.

Programul de vizitare al Muzeului Razboiului este zilnic, intre orele 09.45-17.45, pentru perioada aprilie-septembrie si intre orele 09.45-16.45, pentru perioada octombrie-martie. Accesul in muzeu este liber (inra in costul biletului de la castel).

Am mers mai departe si am ajuns in Piata Spitalului.

Piata Spitalului, in urmatoarele 10 fotografii.

Muzeul Razboiului

Statuia ecvestra a Feldmaresalului Conte Haig, in urmatoarele doua fotografii.

Muzeul Razboiului, in urmatoarele doua fotografii.

Interiorul Muzeului Razboiului, in urmatoarele fotografii.

Holul de la intrare, in urmatoarele 3 fotografii.

Expozitia "O natiune in arme", in urmatoarele 14 fotografii.

Regele Iacob al VIII-lea

Panoul "Amiralul Duncan si Batalia de la Camperdown" (castigata in data de 11 octombrie 1797), in urmatoarea fotografie.

Panourile "Obiecte expuse care spun povestea soldatului scotian Sir David Baird, la cucerirea Indiei (mai 1799)", in urmatoarele doua fotografii.

Panoul "Obiecte care au apartinut Generalului Sir Thomas Graham, Lord Lynedoch (1748-1843)", care a devenit unul dintre Ducii de Wellington, cel mai de incerdere general din razboiul impotriva Frantei, in urmatoarea fotografie.

Panoul "Amiralul Sir William Carnegie, Conte de Northesk", un nobil scotian care a fost al treilea la comanda din batalia de la Trafalgar din anul 1805, in urmatoarea fotografie.

Panoul "Maresalul Fortelor Regale Aeriene Sir William Sholto Douglas", comandant in Al Doilea Razboi Mondial, in urmatoarele doua fotografii.

Expozitia "O viata mareata pentru un scotian", in urmatoarele 4 fotografii. Obiectele din aceasta galerie reflecta rolul jucat de scotieni in istoria militara a Marii Britanii.