Scotia-Castelul Edinburgh-partea I

 

SCOTIA - CASTELUL EDINBURGH -

PARTEA I

 

 

In acest articol va prezint Castelul Edinburgh, din Edinburgh, Scotia, partea I (Poarta Porticullis, Bateria Argyile, Apararile inferioare, Expozitia Tunul de la Ora Unu, Carucioarele)!

 

 

Castelul Edinburgh se afla pe Castlehill (Dealul Castelului), in Edinburgh. Am mers pe jos, din centru pana la castel si am facut cam 10 minute. Programul de vizitare al Castelului Edinburgh zilnic, intre orele 09.30-18.00. Am platit pe doua bilete de intrare la castel 35,2 lire sterline, cumparate de la casa de bilete. Nu am vazut Onorurile Scotiei si Piatra Destinului, deoarece erau in mentenanta, cu toate ca am citit inainte de a pleca ca nu vor fi accesibile publicului in perioada 24-28 noiembrie, iar noi am plecat pe 19 noiembrie din Edinburgh. Probabil ca biletul de intrare a fost mai ieftin, din aceasta cauza.

 

Castelul Edinburgh are multe cladiri si muzee si am stat de la ora 09.30 pana la ora 13.30, dupa ce am participat la ceremonia Tunul de la Ora Unu. In interiorul castelului se merge pe jos si drumul este uneori in panta. Pe parcursul drumului din interiorul castelului sunt amenajate puncte de belvedere langa meterezele castelului, de unde se vede panorama orasului.  

 

Istoria Castelulului Edinburgh

 

Am impartit istoria castelului in mai multe parti, pe care le voi prezenta in articolele despre castel.

 

Roca vulcanica din inima orasului Edinburgh formeaza o aparare naturala, cu stanci abrupte pe trei parti. Nu este nicio mirare ca a fost ocupata si fortificata de atat timp. Ea a fost locuita de cel putin 3.000 de ani, din Epoca Bronzului. In timpurile stravechi, inainte de Hristos, aici s-a aflat un fort.

 

Edinburgh a fost un centru regal pana cel tarziu in anul 1093 si pe tot parcursul erei medievale a fost o fortareata regala importanta.

 

Edinburgh a fost orasul capitala al Scotiei inca din vremea lui David al II-lea (1329-71) si a lui Iacob al III-lea (1460-88), care a folosit castelul ca rezidenta principala, imbratisand ideile renascentiste din Europa. Fiul sau, Iacob al IV-lea a ajutat la realizarea acestor lucruri in magnifica Sala Mare si in Palatul Regal.

 

Iacob al V-lea a dezvoltat Holyroodhouse (Casa Holyrood) ca o rezidenta regala mai confortabila si folosirea regala a castelului s-a diminuat, in special dupa ce nepotul sau, Iacob al VI-lea (nascut la castel) a devenit Iacob I al Angliei. Oricum, castelul gazduieste inca cele mai importante artefacte princiare ale statului: Onorurile Scotiei si Piatra Destinului.

 

Fiind tot timpul o putere militara, castelul a fost locul central al Razboiului de Independenta (1296-1356), al Curtii Dure a anilor 1540, al Razboilui Marian al anilor 1570 si a Razboaielor de Legamant ai anilor 1600.

 

Catelul a devenit mai tarziu o garnizoana a armatei. a fost ocupat de trupele lui Oliver Cromwell si a jucat un rol important in eforturile Casei de Hanovra de a suprima iacobitii. Rolul sau militar continua, pe langa cresterea importantei sale ca atractie turistica.

 

De-a lungul istoriei sale lungi, Castelul Edinburgh a fost crucial pentru luptele si aspiratiile scotienilor si un simbol al natiunii.

 

Cele mai vechi timpuri

 

Castelul Edinburgh este cu adevarat o fortareata veche. Marea roca pe care sta are reputatia de a fi cel mai vechi loc britanic fortificat, ocupat continuu. Fiind pe o culme abrupta de bazalt, care se ridica peste imprejurimile sale joase, castelul a fost un loc sigur al puterii.

 

Au trait aici, cu siguranta, oameni in Epoca Bronzului. S-au gasit urmele vetrelor in care si-au gatit mancarea, in apropiere de Redcoat Cafe. Locul facea parte, cel mai probabil dintr-o asezare intinsa, pe varful unui deal, care dateaza dintre anii 972 si 830 I.Hr.

 

Prin primele secole D.Hr., un fort pe Stanca Castelului il gazduia pe sef in Epoca Fierului, securizandu-l de intrusi. Doua santuri mari langa Gatehouse (Casa Portii) au fost sparte in stanca pentru a apara asezarea de la acea vreme, cand astfel de locuri fortificate erau comune in acesta parte a Scotiei.

 

Dar oamenii care au locuit in rotonda mare de pe Stanca Castelului (gasita in excavatii) au intampinat un dusman mare: armata romana. Romanii au invadat Scotia cu cel putin trei ocazii: Legiunile lor infricosatoare au ajuns la nord, cat si in Aberdeenshire. Ei au construit forturi langa Edinburgh si mai tarziu un depozit nou de aprovizionare la Cramond, la patrru mile nord-vest. Dar nici baza nu a fost ocupata mult timp.

 

In tot acest timp, oamenii care locuiau pe Stanca Castelului au prosperat. Ei au luat contact cu siguranta cu romanii, fapt dovedit prin descoperirea unei bogatii de artefacte, care includ brose si ceramica.

 

Dar nu sunt dovezi ale cuceririi romane. Cativa savanti cred ca oamenii tribului local (cunoscut ca Votadini), au fost prieteni cu romanii. Probabil ca au fost chiar aliati.

 

Fortul deal de pe Stanca Castelului a fost in mod sigur un loc important. Regii Gododdin, cum a fost cunoscut Votadini ar fi putut locui aici in secolele de dupa plecarea romanilor. Acest fapt a fost chiar celebrat in cateva poezii britanice vechi, care au fost pastrate. Gododdin este o colectie de versuri care celebreaza eroii si aliatii lor. In anul 600 D.Hr., ei au calarit spre ceea ce este astazi Yorkshire de Nord, pentru a lupta cu englezii.

 

Multe dintre poezii descriu banda de razboi care a avut un an de festinuri intr-o sala mare la Din Eidyn, inainte de a pleca la lupta-aceasta este cea mai veche inregistrare a Castelului Edinburgh. In versul descris in amanunt, care se presupune ca a fost compus de bardul Aneirin, este o relatare scurta a unui regat pierdut din centrul Stancii Castelului.

 

Dar trupa de razboi nu s-a intors niciodata in Edinburgh, fiind mecelarita. Cateva decade mai tarziu, in jurul anului 640 I.Hr., Regele Oswald de Bernicia a lasat o banda de englezi la nord, in ceea ce este astazi Scotia. Ei l-au cucerit pe Gododdin si cetatea de pe Stanca Castelului a cazut.

 

Numele vechi Din Eidyn a fost transformat in numele englezesc Edinburgh.

 

Din aceste secole tumultoase au fost gasite de arheologi numai o mana de artefacte: un pieptene din os decorat, cateva varfuri de lance si alte piese din metal.

 

Englezii au controlat sud-estul Scotiei timp de 300 de ani, pana cand au fost condusi de la Stanca Castelului in jurul anului 960 D.Hr.

 

Va urma....

 

Exteriorul Castelului Edinburgh vazut din piata in care se afla, in urmatoarele 6 fotografii.

Piata in care se afla castelul si panorama orasului care se vede de aici, in urmatoarele 8 fotografii.

 

Am intrat in interiorul castelului.

 

Zona casei de bilete si panorama care se vede de aici, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Casa de bilete

 

Am mers mai departe. Casa veche de paza (1853), in urmatoarea fotografie.

 

Casa de unde se poate achizitiona audio guide, in urmatoarea fotografie. Audio guide se platea si costa 3,5 lire/persoana, cam scump, asa ca nu am cumparat.

 

 

Poarta Porticullis

 

Aceasta arcada fortificata a fost construita ca poarta principala de intrare in castel in anii 1570. Constructia ei a facut parte dintr-un program major de reparatii, dupa un asediu lung de trei ani, cunoscut ca Asediul Lang.

 

Poarta a avut initial patru baterii, un porticullis din fier si trei perechi de usi din lemn. Se pot vedea inca carligele din fier pe care erau atarnate usile grele.

 

Poarta Porticullis, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Scarile Lang

 

Langa Poarta Porticullis se afla o scara cu 70 de trepte, denumita Scarile Lang. Aceasta a fost principala ruta pana in varful rocii in timpurile medievale. Scarile treceau odata  sub inaltul Turn al lui Constable, distrus in timpul Asediului Lang. Zidul curbat de pe dreapta scarilor a facut parte probabil din acel turn.

 

O placa de pe zid comemoreaza asaltul de succes asupra castelului al lui Sir Thomas Randolph, Conte de Moray, in anul 1314, in timpul Razboiului de Independenta. Data 1313 de pe placa este incorecta.

 

In loc sa te chinui sa urci Scarile Lang, mai bine mergi pe drumul curbat pietruit din fata, un traseu mai linistit catre varf. Acesta a fost facut in anii 1600 pentru a usura miscarea tunurilor grele in interiorul si spre exteriorul castelului. Banda centrala din bucati mici de granit asigura o aderenta mai buna pentru copitele cailor.

 

Scarile Lang (dreapta), in urmatoarea fotografie.

 

Am mers mai departe. Panorama de nord, in urmatoarele 8 fotografii.

 

 

Harta castelului

 

Am continuat drumul.

 

Panorama orasului vazuta de la castel, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Bateria Argyile

 

Bateria de artilerie cu 6 tunuri a fost construita in anii 1730. A fost numita dupa al Doilea Duce de Argyill, comandantul unei armate care a oprit inaintarea unei forte mari iacobite, la Sheriffmuir, in anul 1715.

 

Bateria a fost proiectata de Capitanul John Romer, un inginer militar, binecunoscut pentru proiectarea putrnicului fort Augustus si a fost construita de William Adam, celebru pentru proiectarea caselor mari de la tara.

 

Turnurile nu sunt originale. Ele au fost facute in jurul anului 1810 si au fost imprumutate de la Armureria Regala. Cifrul regal GR3 (pentru Regele George al III-lea) apare in varful fiecarui butoi.

 

Bateria Argyile, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Tunul de la Ora Unu

 

Tunul de la Ora Unu este tras de Bateria Mills Mount la ora fixa 1 pm in fiecare zi, cu exceptia zilelor de duminica, Vinerea Mare si Craciun. Aceasta traditie din Edinburgh este apreciata de vizitatorii castelului si auzita de la kilometri in jur.

 

Putin inainte de ora 1 pm se strang multimi de turisti la Bateria Argyile si apare tunarul districtual intr-o uniforma distincta de culoare albastru inchis cu pantaloni cu dungi rosii. El sau ea se uita la un ceas si exact la momentul potrivit trage cu tunul. Zzgomotul se aude in tot orasul.

 

Acest fapt este important, deoarece tunul a fost introdus initial ca ajutor pentru transportul maritim. Pentru a conduce nava cu precizie, echipajul trebuia sa stie ora exacta, pe care o calibra dupa pozitia soarelui. In anul 1861, cand a fost introdus Tunul de la Ora Unu, ceasurile nu erau atat de precise cum sunt astazi.

 

Turnul completeaza un semnal: Bila Timpului, introdusa in anul 1853 in varful Monumentului Nelson de pe Calton Hill (Dealul Calton), care se afla la o mila est de castel. La ora 1 pm, bila poate fi vazuta cazand la mica distanta, daca vremea este clara. Dar in Edinburgh este adesea innorat, asa ca a fost introdus tunul. Initial, cele doua au fost legate cu un cablu electric.

 

Primul Tun de la Ora Unu a fost un tun de camp de 18 lire, de tipul celor care se vad astazi pe crenelurile castelului. Au fost folosite diferite alte tipuri de tunuri pana in anul 2001, cand a fost introdus actualul tun de camp, de 105 mm.

 

Tunul de la Ora Unu, in urmatoarele doua fotografii.

 

Se coboara pe aceste scari pentru a ajunge la Expozitia Tunul de la Ora Unu

 

Apararile inferioare, in urmatoarele 11 fotografii.

 

Se coboara scarile pe aici

 

Expozitia Tunul de la Ora Unu, in urmatoarele 8 fotografii.

 

 

Carucioarele

 

Cladirea care gazduieste acum Cafeneaua Redcoat (Haina Rosie) a fost construita in anii 1600 ca magazie. A fost extinsa pe front in anul 1746 pentru a forma o magazie pentru carucioare. Aceasta a fost una dintre multele adaptari ale sediilor militare facute dupa Batalia lui Culloden (1746), care a incheiat a Cincea si ultima Ascensiune a iacobitilor.

 

Pana la aceasta data, castelul a fost plin de trupe guvernamentale. Aceasta magazie detinea 50 de carucioare care aduceau provizii din oras la garnizoana. Cand erau chemati soldatii, carucioarele de aprovizionare ii hraneau din mers.

 

Portile pe care se intra la castel sunt pe partea de est si aceasta parte a fost intotdeauna intrarea principala a puternicului Castel a Stancii. La nord, sud si vest sunt stanci abrupte, periculoase, dar aceasta parte a fost relativ usor de urcat. Dar acest fapt a facut-o vulnerabila. In consecinta, a fost schimbata de-a lungul secolelor.

 

Carucioarele, in urmatoarea fotografie.

 

Panorama de vest, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

Va urma....