Lituania-Vilnius-Palatul Marilor Duci ai Lituaniei-partea aII-a

LITUANIA – VILNIUS – PALATUL MARILOR DUCI AI LITUANIEI –

PARTEA a II-a

In acest articol va prezint Palatul Marilor Duci ai Lituaniei din Vilnius, Lituania, partea a II-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Marilor Duci ai Lituaniei din Vilnius, Lituania, partea I, le gasiti aici.

Domnia lui Alexandru Jagiellon in Lituania (1461-1506)

Alexandru (nascut in anul 1461) a fost al patrulea fiu al lui Casimir Jagiellon si a Elisabetei de Austria si nepotul lui Jogaila.

El a primit numele de botez in onoarea verisorului bunicului sau, Vytautas Alexandru. Alexandru si fratii sai au fost educati de cronicarul si canonul capitula ai catedralei Cracovia, Jan Dlugosz si cel mai probabil de umanistul si diplomatul Italian din San Gimignano, Filippo Buonaccorsi.

Mama sa, Elisabeta i-a influentat educatia religioasa. Alexandru vorbea fluent poloneza, latina si germana si la sosirea in Lituania a invatat, de asemenea limbile locale. Tatal sau a dorit sa-l implice in activitatile de stat de la o varsta frageda si astfel, el a participat la diferite ceremonii ale Curtii.

Inainte de moartea sa din 1492 in Hrodna, Casimir Jagiellon l-a desemnat pe Alexandru mostenitorul sau in Marele Ducat la Lituaniei si pe fratele mai mare a lui Alexandru, Ioan Albert, in Polonia. Pe 20 iulie 1492, Alexandru a fost ales Mare Duce in Vilnius de catre nobilii lituanieni. Incoronarea sa a avut loc pe 26 iulie in Catedrala Vilnius. El a primit coroana de Mare Duce si a fost asezat pe tron.

Noul domnitor a fost binecuvantat de Episcopul Vilniusului, Albert (Wojciech) Tabor si Marele Maresal Petras Mantigirdaitis s-a prezentat la el cu o sabie. In timpul ceremoniei, Alexandru a fost indemnat sa conduca “observand obiceiurile lituaniene si urmand exemplul lui Vytautas”.

Lituania a avut din nou un domnitor pe care nu l-a impartit cu Polonia, si astfel, Uniunea Peronala dintre Polonia si Lituania a fost sparta temporar. Acesta a fost un act simbolic important care a intarit constiinta statului national politic lituanian. Alexandru a reformat guvernarea statului lituanian si a creat cateva structuri noi. In Privilegiul sau din 6 august 1492, el a intarit suveranitatea Lituaniei, limitand puterile Marelui Duce, sanctionand legal participarea Consiliului Lorzilor in guvernarea Marelui Ducat si a reconfirmat privilegiile anterioare.

Unirea nobilimii si a micii nobilimi pentru selectarea Marelui Duce in 1492 si Privilegiul emis in acelasi an a incurajat dezvoltarea unui sistem parlamentar in Lituania.

In timpul perioadei instabile care a fost domnia lui Alexandru, reprezentantii nobilimii si a micii nobilimi ai Lituaniei s-au intalnit in diete de 11 ori. Alexandru a reformat serviciul diplomatic si Cancelaria, care au devenit un centru pentru politica si diplomatie, si a intarit astfel suveranitatea statului.

Munca si documentele de stat au fost imbunatatite mult: formularele au fost updatate, a fost stabilit un sistem de sigilii, o intrare a documentelor in Metrica lituaniana, sau arhiva statului. A fost reorganizata baterea de monede si au fost oficializate structura si functiunile Curtii Ducale.

Tanarul Sigismund Jagiellon (1467-1548)

Sigismund, nascut in Cracovia in anul 1467 a fost unul dintre cei mai mici fii ai Marelui Duce de Lituania si Regele Poloniei, Casimir Jagiellon si a Elisabetei de Austria; a fost fratele lui Ioan Albert si a lui Alexandru, care au condus amandoi Lituania si Polonia inaintea lui si a lui Wladyslaw, care a condus Ungaria si Boemia si nepotul lui Jogaila.

El si-a petrecut copilaria si anii adolescentei mai mult in Cracovia, dar a vizitat Vilnius si Lituania chiar mai des decat parintii sai. Ca si fratii sai mai mari, tanarul print a fost educat de profesorii de la Universitatea Cracovia si de cronicarul si canonul capitula al Catedralei Cracovia, Jan Długosz.

Avand 4 frati mai mari care erau pe tronul Lituaniei si Poloniei, sau Ungariei si Boemiei, Sigismund avea speranta mica de a accede la tronul vreunui stat. Regele Poloniei si Arhiduce de Lituania, ioan Albert (1492-1501) a cerut fratelui sau, Marele Duce de Lituania, Alexandru, sa desemneze o parte a teritoriului care era atunci in expansiune a Marelui Ducat de Lituania – de exemplu teritoriile Rusiei Kievene, ca un principat discret, sa fie conduse de fratele lor mai mic, Sigismund. Alexandru nu a dat curs solicitarii, spunand ca teritoriul Lituaniei este unit si indivizibil.

In 1499, fratele cel mai mic al lui Sigismund, Władysław, regele Ungariei si Boemiei, i-a acordat lui Sigismund Micul Ducat de Glogow, de la granita cu Polonia. In 1504, el a devenit, de asemenea, Duce de Silesia si Lusatia. Experienta de lider a lui Sigismund castigata in timpul domniilor in aceste ducate mici autonome s-a dovedit a fi de o mare valoare cand a devenit conducatorul Lituaniei si Poloniei. Vizitele la rezidentele fratilor sai mai mari, Władysław in Buda si Praga si in rezidenta fratelui sau mai tanar Ioan Albert in Castelul Wawel din Cracovia i-a dat lui Sigismund oportunitatea de a vedea direct cultura si arta Renasterii, pe care el le-a propagate ulterior in propria sa Curte.

Sigismund cel Batran-Mare Duce (1506-1548)

Pe 19 august 1506, Marele Duce de Lituania si Regele Poloniei, Alexandru Jagiellon a murit subit in Vilnius.

Vestile despre inrautatirea sanatatii fratelui sau mai mare au ajuns la Sigismund de Boemia si el a venit la Vilnius, ajungand la timp pentru funerariile fratelui sau. Fiind intrunite deja in Vilnius pentru funerariile lui Alexandru, Consiliul Lorzilor si mica nobilime l-au ales pe Sigismund urmatorul Mare Duce de Lituania. Pe 20 octombrie 1506 a avut loc ceremonia de incoronare in Catedrala Vilnius si in rezidenta domnitorilor din apropiere.

Actionand independent, natiunea politica din Lituania si-a demonstrat drepturile sale in selectarea propriului domnitor, cat si suveranitatea si puterea politica in relatia cu Polonia. Nedorind sa escaladeze tensiuni, nobilimea poloneza nu s-a opus inmormantariil lui Alexandru in Vilnius, in loc de Catedrala Wawel din Cracovia, luand acest fapt ca un obicei si dorinta celui decedat.

Nobilimea poloneza, anticipand o uniune dinastica continua cu Lituania, se astepta la alegeri comune a unui singur suveran, pentru ambele tari. Profitand la maximum de situatie, polonezii nu au luat in considerare alt mostenitor pentru Polonia. A fost clar ca Sigismund va fi ales, de asemenea Rege al Poloniei, asa ca el nu s-a grabit sa plece in Cracovia, unde a ajuns doar in decembrie 1506. Pe drum, Sigismund a petrecut aproape o luna la vanatoare in padurea Belovezh.

Inainte de a parasi Lituania, Sigismund a confirmat Privilegiul lui Alexandru din 1492, care a definit prerogativele Consiliului lituanian al Lorzilor. In plus, domnitorul a promis sa nu ia nicio decizie sau sa dea o lege noua care sa afecteze Lituania, fara consimtamantul Consiliului Lorzilor. Aceast fapt a insemnat ca guvernarea Lituaniei era facuta de Consiliul Lorzilor si Marele Duce in comun si consiliul putea sa dea legi si sa administreze guvernarea si curtile chiar cand Marele Duce era in Polonia.

Marele Duce lituanian Sigismund cel Batran a fost ales Rege al Pololniei in decembrie 1506. Ceremonia sa de incoronare a avut loc pe 27 ianuarie 1507 in Catedrala Wawel din Cracovia.

Razboaiele cu Moscova

Pe tot timpul domniei lui Sigismund cel Batran, razboaiele Marelui Ducat al Lituaniei cu Moscova au continiat neincetat: 1507-1508, 1512-1522, 1534-1537. La scurt timp dupa ce a luat tronul, in martie 1507, Sigismund cel Batran a revendicat teritorii impotriva Moscovei, care capturase multe teritorii lituaniene in timpul domniei lui Alexandru Jagiellon. Acset fapt l-a provocat pe Marele Duce al Moscovei, Vasili al III-lea (1505-1533) sa atace Lituania.

Avand suportul tatarilor din Crimeea, Lituania s-a descurcat sa respinga atacul Moscovei, in ciuda framantarilor interne, ca rezultat al rebeliunii conduse de Mihail Glinski, care isi pierduse statutul sau de favorit regal dupa ce a murit Alexandru.

Lipsit de talent militar si incapabil sa-si recapete avantajul impotriva ofensivelor Moscovei, Sigismund cel Batran a recurs la tactici de aparare. Aceasta pozitie complicata a Lituaniei in regiune, a permis Moscovei sa-si anexeze teritorii pe care le pretinsese nominal (de exemplu Pskov, in 1509). Fortele muscovite s-au apropiat de Livonia, dar Lituania, nedorind sa provoace alt razboi, nu a facut nimic sa opreasca agresiunea Moscovei.

Moscova si-a adunat fortele sale langa granitele Lituaniei in anul 1512. Armata moscovita a atacat Smolensk trei ani, artileria sa provocand avarii mari fortificatiilor defensive ale orasului. Chiar daca armata lituaniana, cu ajutorul unitatilor poloneze s-au descurcat sa respinga atacurie in 1512 si 1513, Smolensk a cazut in 1514. In acelasi an, armata unita lituaniano-poloneza, comandata de Marele Hatman al Lituaniei Konstanty Ostrogski (1460-1530) a invins armata moscovita mult mai numeroasa in faimoasa Batalie de la Orsha, dar a fost incapabila sa recaptureze Smolensk, care a ramas sub stapanirea moscovita pentru aproape 100 de ani.

Rzboiul a izbucnit din nou cu Moscova in 1534-1537, de aceasta data pornit de Lituania, dar nu s-a dobandit nimic. A fost declarat un armistitiu pe 5 ani in 1537 si au fost definite granitele. Cel putin temporar, conflictele de la granita au incetat si a inceput o perioada de relatii de pace cu Moscova.

Castelele Vilnius la sfarsitul secolului al XV-lea-inceputul secolului al XVI-lea, perioada gotica inalta; domnia lui Alexandru Jagiellon si inceputul domniei lui Sigismund cel Batran

Transformarea Castelului gotic Superior intr-o rezidenta (sfarsitul secolului al XV-lea-inceputul secolului al XVI-lea, domnia lui Alexandru Jagiellon), in urmatoarele fotografii.

Casa scarii de pe aripa de sud, in urmatoarea fotografie.

Obiecte din secolele XIII-XVI, in urmatoarea fotografie.

Obiecte din secolele XV-XVI, in urmatoarele doua fotografii.

Ruinele zidului defensiv de sud, in urmatoarea fotografie.

Ramasite ale cladirilor din piatra din perioada secolelor XVI-XVIII, in urmatoarea fotografie.

Turela latrinei aripii de sud a palatului, in urmatoarea fotografie.

Pivnita cu scara in spirala, in urmatoarea fotografie.

Hambarul de la sfarsitul secolului al XIII-lea, in urmatoarea fotografie.

Ruinele zidurilor din caramida din diferite perioade, in urmatoarea fotografie.

Am urcat la primul etaj.

Sigismund Augustus (1520-1572)

Sigismund Augustus s-a nascut in anul 1520 in Castelul Wawel din Cracovia. Tatal sau, Sigismund cel Batran l-a botezat dupa el, in timp ce mama sa, Bona Sforza si-a botezat mostenitorul dupa luna nasterii sale, august. Acest al doilea nume vroia sa sublinieze ambitiile dinastiei Jagiellona, in latina augustus insemnand maiestuos. Imparatii Romei Antice cat si imparatii Habsburgi ai Sfantului Imperiu Roman, care erau in competitie cu dinastia Jagiellona au folosit acest titlu.

Sigismund Augustus a fost un mostenitor foarte asteptat, deoarece circulau zvonuri in Europa despre sfarsitul dinastiei Jagiellona, deoarece Sigismund, care avea 50 de ani, nu facuse inca un mostenitor.

Cresterea lui Sigismund Augustus a fost in mainile mamei sale, Bona Sforza. Tutorii sai au fost italieni-doctorul roman si legiuitorul canon Giovanni Silvio, care a predat la Universitatea Cracovia si seful cancelariei mamei sale, Scipione Scolari. Sigismund Augustus vorbea fluent italiana, poloneza, latina si germana.

De la nasterea sa, Bona Sforza a cautat sa garanteze viitorul fiului ei, cautand legaturi cu Habsburgii si Casei de Valois, depunand fara success candidatura lui la scaunele ducale ale Gloguv si Mazovia si la tronul Boemiei si Ungariei.

Consiliul lituanian al Lorzilor a privit candidatura lui favorabil. In anul 1522, Sigismund Augustus era deja recunoscut ca succesor la tronul Marelui Duce. Pe 18 octombrie 1529 a avut loc o ceremonie mare in Sala Mare a rezidentei Vilnius, care sarbatorea ridicarea lui Sigismund Augustus, care avea 9 ani, in pozitia de Mare Duce de Lituania. Au fost prezenti parintii sai si membrii Consiliului Lorzilor.

Cautand sa mentina legaturile intre Lituania si Polonia, doua luni mai tarziu, la Piotrków Sejm, senatorii polonezi s-au intrunit si l-au ales pe Sigismund Augustus si Rege al Poloniei. Ca si in cazul Lituaniei, tanarul domnitor urma sa detina controlul dupa moartea tatalui sau. Sigismund Augustus a fost incoronat pe 20 februarie 1530 in Catedrala Cracovia.

Tinta lui Sigismund cel Batran si a Bonei de a se asigura ca fiul lor va primi coroanele Lituaniei si Poloniei in timpul vietii tatalui sau a fost realizata.

Razboiul Livonian (1558-1583) si Lituania

In timpul domniei lui Sigismund Augustus, situatia geo-politica a Lituaniei a devenit mai complicata. In ciuda Tratatului de pace cu Moscova, conducatorul ei, Ivan cel Groaznic (1530-1584), dupa ce a rasturnat Hanatele Astrahan si Kazan, s-a autodeclarat domnitorul lor si a unificat toate teritoriile ruse, contestand astfel in mod deschis Lituania.

La mijlocul secolului al XVI-lea, Sigismund Augustus a propus idea stabilirii dominatiei in regiunea Marii Baltice. Aceasta a fost o tinta si a altor vecini ai Lituaniei, care au recunoscut si ei ca Livonia era in declin. Lituania nu a cerut numai interese politice in Livonia, ci si economice si comerciale. Intentia de a stabili dominatia in Marea Baltica a fost sa extinda comertul cu Polotsk si Vitebsk, prin fluviul Daugava si sa aibe control complet asupra legaturilor Europei cu Moscova.

Negustorii englezi si olandezi faceau comert cu Moscova, prin Riga, Lituania sau Marea Alba. Ei, la fel ca Moscova, au cautat sa mentina legaturi directe. Fiind amenintat de Putera in crestere a Moscovei, Sigismund Augustus a incercat sa atraga Prusia (condusa de verisorul sau, Albrecht), Gdansk si Danemarca ca aliati impotriva Angliei.

Un conflict intern a aparut in Livonia la mijlocul secolului al XVI-lea. Acesta a furnizat un pretext pentru Lituania sa-l sprijine pe Arhiepiscopul Rigai, Wilhelm, verisorul lui Sigismund Augustus si sa intervina in afacerile sale.

In 1557, in Pasvalys, s-a incheiat o alianta cu Livonia, care a interzis Moscova de la comert prin Livonia si Lituania. Acest tratat, in schimb, a devenit pretextul pentru Moscova sa declare reazboi Livoniei in 1558. In 1560, Ivan cel Groaznic i-a propus lui Sigismund Augustus sa imparta Livonia intre ei si sa se casatoreasca cu sora lui Sigismund, Ecaterina. Dupa ce Sigismund Augustus a refuzat propunerea de casatorie, Ivan a pretins Livonia ca patrimoniul sau.

Moscova a zdrobit armata Livoniei si a ocupat o parte din teritoriul sau. Conform tratatelor semnate in palatul ducal din Vilnius in 1561-1562, Maestrul Ordinului Livonian, Gotthard von Kettler si Arhiepiscopul Rigai, Wilhelm Hohenzollern s-au predate Lituaniei.

Sigismund Vasa (1566-1632)-primii ani

Sigismund Vasa s-a nascut in anul 1566 in Castelul Gripsholm de langa Stockholm, unde parintii sai, Ducele de Finlanda, Ioan Vasa (1537-1592) si Ecaterina Jagiellon (1526-1583) au fost inchisi deoarece s-au casatorit impotriva Regelui Suediei, Eric al XIV-lea, in Vilnius, in 1562. Sigismund Vasa a fost nepotul ultimului conducator al dinastiei Jagiellona, Sigismund Augustus.

Sigismund si-a petrecut primii sai ani cu mama si tatal sau. In anul 1568, cu sprijinul magnatilor si fratelui sau, Charles, Ioan Vasa l-a dat jos pe Eric al XIV-lea si a urcat pe tronul Suediei, in 1569, ca Ioan al III-lea Vasa. Dupa ce a devenit rege si a primit cuvantul fratelui sau Charles ca fiul sau Sigismund va fi recunoscut ca mostenitor la tron, Ioan al III-lea Vasa a insistat ca fiul sau sa fie ridicat intr-un mod care ii va permite sa conduca doua state: Suedia si Commonwealth-ul Polonezo-Lituanian.

Astfel, din primii ani, Sigismund a fost crescut ca un catolic, in ciuda faptului ca primii sai profesori au fost luterani. Mai tarziu, au aparut mai multi catolici in educatia sa, inclusiv cativa iezuiti. Predarea credintei catolice a continuat cu aprobarea regelui, atat timp cat coroana suedeza nu era in joc.

Luteranismul a pus stapanire in Suedia si catolicii erau priviti cu animozitate. In 1579, Ioan al III-lea Vasa i-a ordonat fiului sau sa participle la slujbele luterane, dar tanarul Sigismund a refuzat. Ecaterina Jagiellon l-a sustinut pe sotul sau. In 1583, sora lui Sigismund, Ana (1568-1625) s-a convertit la credinta luterana, dar Sigismund a ramas un catholic ferm.

In tinerete, Sigismund a studiat legislatia si matematica. El a invatat italiana, poloneza, Latina, suedeza si germana si a avut interes pentru arhitectura, arta, muzica si chimie. Lui ii placeau vanatoarea, turnirurile cavalerilor si jocurile cu mingea.

Inainte de a deveni conducatorul Commonwealth-ului, Sigismund avea cunostinte putine despre cum sa conduci un stat. El nu avea experienta, deoarece tatal sau nu i-a permis niciodata sa conduca o provincie din Regatul Suediei.

Incepand cu anul 1576, diplomatii din Suedia au inceput sa ia in considerare posibilitatea incoronarii lui Sigismund, dupa moartea lui Bathory. Regina Ana Jagiellon a dorit, de asemenea sa-l vada pe nepotul sau conducatorul Commonwealth-ului.

Sigismund Vasa-conducatorul Commonwealth-ului (Polonia si Lituania) si Suediei

Datorita eforturilor matusii sale, Anna Jagiellon si a Hatmanului Poloniei, Jan Zamojski, Sigismund Vasa a fost ales Rege al Commonwealth-ului, dupa moartea lui Stefan Bathory.

Dupa semnarea Pacta Conventa (Articolele intelegerii), pe 27 decembrie 1587, el a fost incoronat Rege al Poloniei in Catedrala Cracovia si a primit numele de Sigismund III Vasa.

Polonia a avut sperante mari pentru aceasta Uniune Personala cu Suedia. Magnatii lituanieni au fost ingrijorati, in primul rand de interesele lituaniene in uniunea cu Polonia. De aceea, ei l-au recunoscut numai pe Sigismund Vasa ca Mare Duce al Lituaniei dupa ce au ratificat Al Treilea Statut lituanian, in anul 1588 si prin compromis au rezolvat cum va urma sa fie condusa Livonia.

Tatal lui Sigismund Vasa, Regele Suediei Ioan al III-lea a murit in anul 1592. Sigismund Vasa a fost incoronat Rege al Suediei in Uppsala, in anul 1594. Ceremonia de incoronare a fost condusa de un episcop luteran. Perioada scurta a unei Uniuni personale intre Suedia si Commonwealth a inceput. Cand Sigismund Vasa nu putea sa fie in Suedia, fratele tatalui sau, Charles supraveghea treburile regatului: sustinut de aristocratia suedeza, el a implementat o politca independenta, care s-a intors impotriva nepotului sau.

Sigismund Vasa nu a fost popular in Suedia, deoarece era catolic. In plus, el a planificat sa converteasca Suedia la catolicism.

In anul 1595, unchiul sau Charles a convocat Parlamentul, care l-a ales regent. Liturghia catolica a fost interzisa si tuturor catolicilor li s-a ordonat sa paraseasca Suedia. Sigismund Vasa a considerat aceste decizii parlamentare ilegale. Astfel, in anul 1598, el a incercat fara succes sa revendice tronul Suediei prin forta militara. In 1599, Parlamentul suedez l-a detronat pe Sigismund Vasa si a incheiat Uniunea personala cu Commonwealth-ul Polonezo-Lituanian.

Sigismund Vasa nu a renuntat niciodata la pretentia sa la tronul Suediei. In anul 1604, unchiul sau a fost incoronat Rege al Suediei sun numele de Charles IX al Suediei.

Razboaiele cu Suedia, Moscova si Imperiul Otoman

Revendicarea lui Sigismund Vasa la tronul Suediei a implicat Commonwealth-ul Polonezo-Lituanian in razboaie cu Suedia, in timpul unei perioade lungi de la inceputul secolului al XVII-lea, in 1600-1611, 1617-1622 si 1625-1629.

Suedia a fost un agresor, care dorea sa faca Marea Baltica proprietatea sa. Prin atac, Suedia s-a asigurat ca razboiul s-a purtat pe teritoriul Commonwealth-ul Polonezo-Lituanian. Atacurile suedeze au fost oprite pentru scurt timp, cand Hatmanul Lituaniei, Mai Marele Samogitiei si Administratorul Livoniei, Ioan Carol Chedkiewicz au avut o victorie decisiva in Batalia de la Kircholm (Salaspils) pe 27 septembrie 1605. Stirile despre acesta victorie au rasunat in toata Europa. Unchiul lui Sigismund Vasa, Regele Suediei Charles al IX-lea de-abia s-a descurcat sa scape cu viata.

Temandu-se ca Suedia s-ar putea intoarce sa ceara ajutorul Moscovei, Sigismund Vasa s-a oferit sa intermedieze un acord intre rusi si Commonwealth. Oricum, in 1604, el l-a sustinut pe falsul Dimitriy I si s-a implicat in razboaiele cu Moscova, care au dus la o criza dinastica. Oficial, razboiul cu Moscova a durat din 1609 pana in 1618. Dupa un asediu care a durat aproape 3 ani, Smolensk a fost recapturat si revendicat de Lituania in 1611, dupa aproape 100 de ani sub Moscova. Aceasta victorie a fost sarbatorita maret in Vilnius si oriunde in Commonwealth.

In timpul razboaielor cu Moscova, Sigismund Vasa l-a propus pe fiul sau, Ladislaus ca tar si a reusit sa-l aleaga in timp ce trupele armatei Commonwealth-lui erau intarite in Kremlin, la Moscova. Dar aceste triumfuri in est au fost scurte. Rezistenta armata a strainilor a crescut la Moscova. Rebelii au impins afara armatele poloneza si lituaniana din teritoriul Moscovei, in 1613. S-a ajuns la un armistitiu in 1619.

Reactiile lui Sigismund Vasa la schimbarile geo-politice au fost uneori prost concepute. In anul 1620, cand a izbucnit razboiul cu Imperiul Otoman, el a ordonat armatei lituaniene sa se retraga din Livonia in Podolia. Acest fapt a dis la pierderea Rigai, in anul 1621. Dorind sa slabeasca Suedia, el a interzis comertul in Marea Baltica, in 1626. Acest fapt a creat un efect negativ in dezvoltarea economica.

In timp ce lupta cu Imperiul ottoman, el a intarziat negocierea pacii cu Suedia, in ciuda cererilor magnatilor Commonwealth-ului de a o face imediat. Sigismund Vasa a fost incapabil sa formulize propriile sale prioritati de politica externa si s-a focusat pe o singura tinta.

Razboaiele cu Suedia si Moscova au fost rezultatul aspiratiilor sale dinastice si nu au fost neaparat in interesele Lituaniei si Poloniei. De aceea, magnatii Lituaniei au condus separat negocierile armistitiului. Aceste razboaie constante pe cateva fronturi nu au produs niciun rezultat pozitiv, au saracit Commonwealth-ul si au stors trezoreria sa.

Palatul Marilor Duci: Ruta II: Interioarele istorice reconstruite, Renasterea, Sala Mare (etaj 3), Turnul de Observatie (etaj 6), Trezoreria Marilor Duci.

Biblioteca gotica, in urmatoarele 5 fotografii.

Suport pentru reconstructia Palatului Marilor Duci

Tapiseriile, cabinetul, scaunele din urmatoarele fotografii sunt din secolele XV-XVI.

Antecamera gotica

Camera de colt unde se intalnesc aripile de est si sud este reconstruita in stilul gotic inalt din perioada Marelui Duce de Lituania, Alexandru Jagiellon (1492/1501-1506). Camera este localizata intre camera de garda si sala de audiente, de aceea trebuie sa fi servit ca antecamera (camera care precede sala tronului), in concordanta cu ordinea camerelor ceremoniale.

Tavanul camerei este cu bolta stea, tipica perioadei gotice inalte. Cheile de bolta ale nervurilor sunt decorate cu simbolurile heraldice in relief din timpul domniei lui Alexandru Jagiellon si a dinastiei Gediminid-Jagiellona, incluzand cele mai importante teritorii ale sale: Vilnius, Trakai, Samogitia, Kiev, Smolensk si Volania. Materialul iconografic autentic, din secolul al XV-lea pana la inceputul secolului al XVI-lea a fost folosit pentru recrearea simbolurior heraldice. Scuturile heraldice au fost create de sculptorul Rokas Naujalis.

Tavanul boltit al salii, forma nervurilor, podeaua din gresie ceramica si alte elemente ale decorului au fost reconstruite pe baza descoperirilor arheologice gasite in beciul de sub aceasta camera. O explozie de la mijlocul secolului al XVII-lea a cauzat caderea tuturor tavanelor din aceasta aripa, in beci. Rama arcului portalului, ferestrele vitralii si candelabrele medievale stilizate au fost recreate pe baza descoperirilor autentice, iconografiei si rezidentelor gotice similare din tarile vecine.

O soba gotica cu teracota a fost, de asemea reconstruita pe baza descoperirilor arheologice din secolul al XV-lea. Teracota sa e decorata cu stemele Marelui Ducat al Lituaniei, simboluri heraldice poloneze si lituaniene, ierarhia bisericeasca, povestiri religioase si imagini ale creaturilor mitologice. Soba are aproape 3 metri inaltime si a fost facuta din 239 piese de teracota.

Exponatele din acesta sala includ mobilier din era gotica, tapiserii, picturi si alte comori din secolele XV si XVI, care ajuta la recrearea istoriei acestei camera, ca o antecamera sau sala de asteptare.

Antecamera gotica, in urmatoarele 8 fotografii.