Lituania-Vilnius-Palatul Marilor Duci ai Lituaniei-partea aIII-a

LITUANIA – VILNIUS – PALATUL MARILOR DUCI AI LITUANIEI –

PARTEA a III-a

In acest articol va prezint Palatul Marilor Duci ai Lituaniei din Vilnius, Lituania, partea a III-a.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Marilor Duci ai Lituaniei din Vilnius, Lituania, partea I, le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre Palatul Marilor Duci ai Lituaniei din Vilnius, Lituania, partea a II-a, le gasiti aici.

Ladislau Vasa (1595-1648)

Ladislau Vasa s-a nascut in anul 1595 in castelul regal Lobzow de langa Cracovia. Parintii sai au fost domnitorii Poloniei si Lituaniei, Sigismund Vasa si Ana de Austria. Fiul lor a fost increstinat Ladislau Sigismund. Aceste nume au reflectat ambitiile familiei Vasa de a deveni stabiliti ferm pe tronul puterii Commonwealth-ului Polonezo-Lituanian: numele Ladislau se referea la dinastia Jagiellona si la patriarhul sau, Jogaila, care a primit numele Władysław la botez, in timp ce al doilea nume, Sigismund, dat dupa numele tatalui printului, simboliza dinastia Vasa si legaturile sale cu ultimii Jagielloni.

Nasii de botez ai lui Ladislau au fost matusa tataului sau, Ana Jagiellon (1523-1596) si unchiul sau, Ferdinand Habsburg, care a devenit mai tarziu rege de Boemia si Ungaria si Imparatul Roman Sfant Ferdinand al II-lea (1619-1637).

Din 1598, Ladislau a fost educat de austriacul Ursula Meyerin (1575-1635), care a venit in Polonia pentru a face parte din Curtea Anei de Austria. Pasiunea lui Ladislau pentru stiinte, muzica, teatru, balet si opera a devenit curand evidenta. El a colectat opere de arta si a fost renumit pentru toleranta sa fata de alte religii. Vorbea fluent poloneza, germana, latina si italiana. Ladislau a fost, de asemenea un comandant talentat, conducand in 1617-1618 campania militara impotriva Moscovei si participand in razboaiele cu Suedia si Turcia.

Printul Ladislau a fost mostenitorul evident la tron in 4 state. In 1599, Parlamentul Suediei l-a detronat pe tatal sau, Sigismund Vasa de la tronul Suediei si a sugerat ca Ladislau sa devina noul conducator, cu conditia sa se stabileasca in Suedia in 6 luni. Deoarece tatal sau nu i-a permis sa stea in Suedia, unchiul sau, Charles al IX-lea a luat tronul.

In 1609, Ladislau a fost ales Tar al Moscovei si a folosit acest titlu pana in 1634, in ciuda faptului ca nu a fost niciodata incoronat ca tar. In 1619, reprezentantii Boemiei si Silesiei i-au oferit lui Ladislau coroana Boemiei, dar el a refuzat.

Fiind cel mai mare fiu, Ladislau a fost pregatit inca din primii sai ani sa devina rege. Dupa moartea tatalui sau, nu erau alti candidati pentru tron si dupa un interregnum scurt, Ladislau a fost ales conducatorul Commonwealth-ului pe 14 noiembrie 1632 si a condus pana la moartea sa, in 1648.

Razboiul si pacea cu Moscova si Suedia

In 1632, in timpul interregnumului, dupa moartea lui Sigismund Vasa, armata moscovita a atacat Lituania si a asediat Smolensk. Hatmanul lituanian, Kristupas Radvila Jaunasis (1585-1640) si-a intalnit mai intai dusmanul si a fost urmat apoi curand de noul conducator ales al Commonwealth-ului, Ladislau Vasa, cu o armata mai mare. Armata unita a spart asediul Smolensk si a inconjurat dusmanul. Armata moscovita a capitulat in februarie 1634.

Ladislau Vasa a renuntat imediat la titlul de Tar al Moscvei pentru el insusi si succesorii sai, ceea ce a facut negocierile mai usoare. Conducatorul Moscovei, Mihail Romanov a fost recunoscut ca tar al “Rusiei Moscovite, mai degraba decat toata Rusia”, o parte considerabila care era condusa de Lituania si Polonia.

Dupa moartea regelui Gustav Adolf al Suediei, in 1632, Ladislau Vasa a sperat inca odata sa acceada la tronul Suediei. Chiar daca el fusese ales conducator al Commonwealth-ului Polonezo-Lituanian, el a inceput sa explice diplomatilor ca era mostenitorul legitim al tronului Suediei. Ladislau Vasa a sperat sa se casatoreasca cu ruda sa, Cristina (1626-1689), fiica lui Gustav Adolf, care era singura mostenitoare si cel mai probabil pretendenta la tronul Suediei.

Dupa ce aspiratiile sale la casatorie s-au spulberat, Ladislau Vasa a inceput sa provoace un raboi cu Suedia.

Cand armistitiul incheiat in ultima faza a razboaielor cu Suedia (1600-1629) a expirat in 1635, el a atacat Prusia. A fost sustinut de Lituania, care a cautat sa revendice Livonia. Oricum, in curand au inceput negocierile de pace, mediate de Franta, in septembrie 1635. Diplomatii Poloniei au semnat un tratat de pace separat cu Suedia, conform caruia suedezii trebuiau sa se retraga din Prusia dar sa retina Livonia. Aristocratia Lituaniei si Ladislau Vasa au trebuit sa accepte acest tratat si sa renunte la pretentiile la tronul Suediei, chia daca el era indreptatit sa-si retina dreptul la titlu pana la moartea sa.

Rascoala cazacilor-inceputul potopului

Ladislau Vasa a facut eforturi sa normalizeze legalitatea situatiei protestantilor, cat si relatiile cu credinciosii ortodocsi. Aceste eforturi au fost necesare ca urmare a tranformarilor etno-culturale din teritoriile sud-estice ale Regatului Poloniei, teritorii din Ucraina de astazi.

In aceste teritorii, nemultumirile bazate pe diferentele sociale, religioase, culturale si etnice dintre popor si nobilime, cele mai multe dintre polonezii recent sositi si populatia locala-tarani si cazaci liberi, care au devenit nucleul nascut al natiunii ucrainiene-au crecut tot mai mult.

Ideea a crescut in Commonwealth, ca ar trebui reorganizat intr-un Commonwealth a Trei Natiuni, in care, alaturi de Polonia si Lituania, trebuie sa fie un Mare Ducat al Rusiei (Ucraina). In timpul anilor 1630 au aparut cateva rascoale ale cazacilor, care au fost inabusite numai in 1638. Dar problemele fundamentale nu au fost rezolvate si se profilau noi nelinisti.

Spre sfarsitul domniei sale, cautand sa devina un jucator activ in politicile europene, sa calmeze cazacii si sa-si intareasca guvernarea, Ladislau Vasa a pregatit razboiul impotriva Imperiului Otoman. El a planificat sa captureze Constantinopolul. In 1645, el a inceput sa recruteze soldati si a obtinut suportul celor mai influenti magnati. Oricum, mica nobilime a Commonwealth-ului Polonezo-Lituanian, tamandu-se de aspiratiile absolutiste ale conducatorului ei si de puterea in crestere a cazacilor si dorind sa evite razboiul si taxele mai mari, au respins acest plan in Seim (cea mai inalta institutie a puterii legislative din Polonia), in 1646.

Cazacii erau deja pregatiti de razboi, care oricum, nu se linistisera.

In anul 1648, datorita opresiunii socio-economice si confesionala, a inceput in Ucraina o rascoala mare a cazacilor si taranilor. Armata poloneza a suferit infrangeri zdrobitoare in bataliile lui Zvrovti Vody (Apele Galbene) si Korsun. Ambii hatmani polonezi au fost luati captivi. Primele unitati cazace, conduse de colonelul Piotr Glewacki au ajuns in teritoriile de sud ale Lituaniei, care erau locuite de ruteni (sau rusini, astazi belarusi). Avand framantari crescute in stat, Ladislau Vasa si-a gasit in final moartea in Merkine, pe 20 mai 1648.

Recuperarea Castelelor Vilnius si sfarsitul ocupatiei

Barbatii care erau responsabili de apararea Lituaniei, hatmanii Janusz Radziwiłł si Wincenty Aleksander Gosiewski nu s-au intalnit si de aceea moscovitii au ocupat usor Vilnius pe 8 august 1655. Cativa locuitori ai Vilniusului au fugit, iar altii au fost destul de bravi sa ajute soldatii Marelui Ducat de Lituania sa recaptureze capitala. Armata lituaniana de camp a Hatmanului Gosiewski a suferit o infrangere zdrobitoare pe 21 octombrie 1658, intr-o batalie langa Verkiai.

O a doua incercare de a recaptura Vilnius a fost facuta pe 9 mai 1660, cand unitatile lituaniene sub comanda colonelului Kazimierz Downont-Siesicki, asistati de locuitorii Vilniusului, au revendicat orasul pentru o zi. Pe 11 iulie 1660, armata lituaniana a recuperat, in sfarsit capitala, sub conducerea hatmanului de camp care servea Marele Ducat de Lituania, Michał Kazimierz-Pac. Garnizoana moscovita a fost izolata in Castelul Superior.

Coloneii Żeromskis si Domantas au comandat batalia de recapturare a castelului, cu o forta de 1.000 cavaleristi si 3.000 infanteristi. Locuitorii Vilniusului au adus mancare soldatilor lituanieni, care tineau Castelul Superior sub asediu, au facut arme de atac pentru ei, cum ar fi grenade si mine si au sapat terasamente. Pe 3 decembrie 1661, Castelele Vilnius au fost luate inapoi.

Capitularea moscovitilor a fost determinata de o manevra impresionanta a calaretului lituanian Bogustaw Radziwiłł si a persistentei refendarului si scribului Cyprian Paweł Brzostowski in timpul asediului.

Palatul Marilor Duci neglijat in a doua jumatate a secolelor XVII-XVIII

Pe parcursul perioadei 1655-1661, Palatul Marilor Duci de Lituania din Castelul Inferior Vilnius a fost devastat, distrus si jefuit. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, regii Poloniei si marii duci ai Lituaniei au planificat sa reconstruiasca palatul prabusit, dar trezoreria statului era constant mica si conducatorii nu au avut initiative, deoarece au preferat sa stea la Varsovia. De la mijlocul secolului al XVII-lea, conducatorii Lituaniei nu au mai locuit deloc in Palatul Castelului Inferior Vilnius, iar cand se intampla sa viziteze Vilnius, ei stateau in casa Primariei orasului sau in palatele familiilor Pac si Stuzke.

Pana in secolul al XVIII-lea, conductorii Poloniei si Lituaniei au incetat complet sa viziteze capitala Lituaniei si Cstelele Vilnius si-au pierdut importanta. La sfarsitul secolelor XVII-XVIII, Hrodno a preluat cateva attribute ale capitalei Marelui Ducat de Lituania: aici era tinuta fiecare a treia Dieta comuna a Commonwealth-ului Polonezo-Lituanian din 1673, monarhii care vizitau Lituania stateau aici si una dintre sesiunile Tribunalului Suprem s-a reunit in oras.

Electorul Saxoniei, Regele Poloniei si Marele Duce al Lituaniei Augustus al III-lea (1733/1736-1763) a avut rezidenta-asa numitul Palat Nou-construit in Hrodno, in 1734-1751. Nobilii Lituaniei au continuat sa ceara conducatorului sa reconstruiasca Palatul Marilor Duci din Vilnius si sa petreaca o tremie din timpul sau locuind in capitala Lituaniei.

Soarta Palatului Marilor Duci ai Lituaniei a coincis simbolic cu istoria statului-criza extensa care a urmat ocupatiei de la mijlocul secolului al XVII-lea si neglijarea sa au dus la o neexistenta. Multe domenii in stat si in viata publica au suferit framantari, fiind aaociate cu infrangeri militare, devastarile statului in timpul Razboaielor de Nord si Sapte Ani, epidemiile de ciuma si declinul economic. Familiile influente Radziwiłł, Pac si Sapieha au concurat una impotriva alteia. Confederatia Valkininkai de 1.700 si-a limitat influenta asupra familiei Sapieha si anarhia nobilimii a crescut, incitata de influenta statelor straine.

Aceste fapte au slabit independenta Commonwealth-ului. In timpul Dietei Silentioase din 1717, Commonwealth-ul a devenit practic un protectorat al Rusiei. In contrast cu aceasta atmosfera a declinului statului, arta baroca si arhitectura au inflorit. La mijlocul secolului al XVIII-lea, factiunea Czartoryski s-a angajat intr-o runda a reformelor statului, dar interferenta Rusiei a oprit succesul lor.

Asediul Vilniusului si devastarea castelelor

Pe 8 august 1655, armata moscovita a intrat in Vilnius: dusmanii au asediat Castelele Vilnius, pentru prima data in istoria Lituaniei. Moscovitii au ramas in Castelele Vilnius pana pe data de 3 decembrie 1661. Multe din cladirile ansamblului Castelelor Vilnius (Palatul Marilor Duci, zidurile defensive ale Castelului Inferior si turnurile, Castelul Superior, Palatul Tribunalului, Arsenalul, Catedrala, Palatul Vechi al Episcopilor, Capitolul Catedralei si alte cladiri) au fost devastate si chiar demolate. Castelele si orasul au fost jefuite si vagoane intregi de prada si captivi se intindeau pana la Moscova.

Ocupantii au administrat pamanturile lituaniene pe care le-au capturat de la Castelele Vilnius. Moscovitii le-au inconjurat cu munti ascutiti de busteni si au facut o inchisoare pentru lituanieni, ceruta de tar. Tarul l-a numit pe Voievodul Vilniusului, Mikhail Shakhovskoy, sa apere castelul si a avut o garnizoana de 2.000 de soldati, sa se asigure ca locuitorii Vilniusului erau loiali Moscovei. In august 1659, Shakhovskoy a fost inlocuit de alt voievod, Printul Danilo Myshetsky. El a fost nemilos in pedepsirea locuitorilor Vilniusului care incercau sa ajute armata lituaniana sa ia capitala inapoi. In 1661, restul garnizoanei muscovite l-a luat prizonier pe liderul lor si s-a predat. Myshetsky a fost decapitat in Piata Vilnius pentru masacrul locuitorilor orasului.

Palatul-rezidenta burghezilor si nobilimii (secolul al XVIII-lea)

Majoritatea gardienilor care administrau teritoriul Castelelor Vilnius, in cautare de a umple trezoreria statului au emis autorizatii unor personae pentru a utiliza cladirile abandonate ale Palatului Marilor Duci ai Lituaniei. Se stie ca rezidentii unor asemenea palate din 1699 si pana in 1797 au fost 25 familii care au locuit acolo.

Compartimentarea palatului a dezmembrat uniformitatea sa arhitecturala si l-a transformat in ceva care semana cu o cladire de apartamente. Aceeasi soarta au avut multe alte structure din Castelul Inferior. Casele Gardianului Castelului, Gardianului Adjunct si Capitanului Garzii Castelului au ramas in castel. Casele Preotilor Emeriti si a Canonilor Manastirii Catedralei au fost sub jurisdictia Bisericii.

Jumatate din chiriasii si proprietarii care stateau in palat au apartinut nobilimii. Ei erau diferiti oficiali din Lituania si Polonia, ofiteri si oameni ai Curtii. Unii din canonii Catedralei Vilnius si calugari din Fratia Sfantului Roch aveau apartamente in cladirea palatului. Au trait in palat si mestesugari: cioplitori in piatra, cizmari, croitori, tuneri si fierari. Erau numai cativa negustori in palat. In jur de 40% din locuitorii palatului erau burghezi crestini si 2% erau evrei, care si-au stabilit tavernele acolo.

Locuintele din palat nu erau foarte luxoase, adesea constau in 1-5 camere, cel mai probabil, cand salile palatului au fost impartite orizontal, apartamentele au fost pozitionate de-a lungul a doua etaje. Grajdurile si magaziile se imprastiau in si in jurul palatului. Acesti ultimi locuitori ai Palatului Marilor Duci au stricat planul cladirii, adaugand anexe, tinand animale inauntru si crescand legume in curtile interioare.

Distrugerea palatului in 1799-1801

In perioada ocupatiei rusesti, monumente arhitecturale valoroase ale Marelui Ducat al Lituaniei a simbolurilor statului, de semnificatie nationala sau religioasa au fost adesea distruse. In Vilnius, zidurile defensive ale orasului au fost demolate, cat si cateva biserici catolice si Marele Palat Ducal din Castelul Inferior Vilnius.

Demolarea palatului a fost initiata de Guvernatorul civil lituanian, Johann Friesell. El l-a indemnat pe magistrat si a luat aprobarea lui sa-i permita negustorului Moisiejus Sluckis din Kremenchuk sa darame palatul pana la fundatie in 1799 si a vandut caramizile. Singura parte a palatului care a supravietuit in aripa de est a fost reconstruita intr-o casa clasica cu doua etaje, numita Casa Abraham Schlossbey. Tot ce a ramas din celelalte aripi ale Palatului Marilor Duci ai Lituaniei au fost fundatiile si beciurile pline de pamant.

Ca si alte cladiri, palatul nu a fost demolat numai la initiativa administratiei rusesti datorita uzurii, ci pentru sensul statului simbolic si dorinta de a distruge memoria istorica. O rezidenta representativa pentru guvernatorul rus a fost stabilita in apropiere, in Palatul confiscat al Episcopilor Vilnius (actualul Birou al Presedintelui Republicii Lituania). Chiar langa Palatul Marilor Duci, disparut gradual a fost finalizata in sfarsit reconstructia Catedralei Vilnius, in stilul clasic, datorita eforturilor Episcopului Jan Nepomucen Kossakowski si a sprijinului Imparatului rus Paul I (1796-1801).

Demolarea Castelului Inferior Vilnius la inceputul secolului al XIX-lea

Inceputul secolului al XIX-lea a insemnat demolarea rapida a Castelului Inferior Vilnius; pe langa palatul mare ducal, au fost demolate si alte structuri, inclusiv cladirile Curtii, zidurile defensive si Biserica Sfanta Maria Magdalena, cu infirmeria. Cladirea Arsenalului Vechi a fost transformata intr-o rezidenta a ofiterilor rusi. Scara distrugerii Castelului Inferior a devenit mai clara, luand in considerare faptul ca pana in 1819, Imparatul rus Alexandru I (1801-1825) a avut o parada militara in Piata Catedralei, care era complet degajata.

Pana in 1801 fusese deja instalata o piata acolo, cu 38 de magazine din caramida, facute dupa proiectul arhitectului francez Joseph Poussier, in 1817. Targurile traditionale de Sfantul Cazimir au fost, de asemenea transferate in Piata Catedralei, in acelasi timp. La inceputul secolului al XIX-lea, teritoriul Castelului Inferior Vilnius si-a pierdut toate functiile reprezentative ale statului si toate urmele legate de Marele Ducat de Lituania au fost distruse. Armata ocupanta s-a stabilit in teritoriul vechii rezidente a Marilor Duci, in timp ce negustorii au luat spatiul de langa Catedrala.

Sala de audiente renascentista sau Sala Inferioara de ceremonii

Aceasta sala a fost folosita ca loc de desfasurare a evenimentelor ceremoniale si musicale, in timpul secolelor XVII si XVIII. A fost cea mai mare sala de pe acest etaj si reflecta stilul renascentist din timpul domniilor Marilor Duci de Lituania si Regi ai Poloniei, Sigismund cel Batran (1506-1548) si Sigismund Augustus (1529/1530/1544/1548-1572). Se crede ca aici a avut loc ceremonia de investire a tanarului Sigismund Augustus la rangul de Mare Duce de Lituania in 1529 si unde Ladislau Vasa (1632-1648) a primit juramintele de credinta ale Curtii Ducilor in 1633 si 1639.

Tavanul casetat, tipic perioadei renascentiste a fost recreat pe baza de analogii. In viitor, el va fi decorat folosind metoda policroma. Una din cele mai impresionante trasaturi de interior este friza heraldica, aflata de-a lungul tavanului. Desenele ornamentale au fost inspirate de motive din decoratiile cartii de rugaciune a lui Sigismund cel Batran, facuta de Masterul din Cracovia Stanisław Samostrzelnik, in timp ce simbolurile heraldice au fost luate din heraldicul creat in 1555 in Castelul Inferior Vilnius, care este pastrat acum in Paris.

Stemele sunt ale dinastiilor de la mijlocul secolului al XVI-lea, ale statului lituanian si a teritoriilor sale. In centrul peretelui de nord se afla stema Marelui Ducat de Lituania, care infatiseaza coroana Marelui Duce, iar pe parti sunt stemele parintilor lui Sigismund Augustus (Sigismund cel Batran si Bona Sforza) si simbolurile heraldice ale dinastiilor Gediminid si Jagellona.

Aceasta este singura sala care are podeaua in intregime din gresie glazurata. A fost recreata pe baza descoperirilor arheologice. Teracota sobe recreate de la inceputul secolului al XVI-lea a fost decorata cu ornamente si stemele Marelui Ducat de Lituania si a lui Sigismund cel Batran. Cateva teracote poarta monograma lui. Soba are aproape 4 metri inaltime si a fost facuta din 259 piese de teracota.

Sala este decorata cu copii ale candelabrelor din secolul al XVI-lea, create dupa un exemplu pastrat la Muzeul de Arta Lituaniana. Exponatele din sala reflecta stillul renascentist al mijlocului secolului al XVI-lea si incearca sa creeze impresia unei sali de tron. Contine, de asemenea portretele reprezentantilor dinastiei Jagiellona din secolul al XVI-lea.

Sala de audiente renascentista sau Sala Inferioara de ceremonii, in urmatoarele 10 fotografii.

Tronul

Tavanul casetat

Antecamera renascentista

Din punct de vedere istoric, s-a dorit ca acest spatiu sa fie o antecamera intre Sala de audiente renascentista si, cel mai probabil apartamentele private ale conducatorului, care au fost transformate probabil, mai tarziu in birouri. Aceasta functie istorica este sugerata de faptul ca scara de serviciu din sud este langa camera si din camera se putea ajunge usor la gaeria curtii.

Camera are un tavan de grinzi, cu casete patrate de adancime mica intre grinzi. Un finisaj policrom va fi aplicat tavanului mai tarziu. Podeaua camerei, din gresie ceramica a fost recreata in conformitate cu descoperirile autentice, care sunt similare cu exemplele renascentiste italiene (de exemplu, podelele din palatul printilor Urbino). O parte din podeaua de langa soba este acoperita cu gresie glazurata. In secolul al XVI-lea, toate camerele si salile de pe etajele ceremoniale erau acoperite cu gresie glazurata. Dar pentru scopuri practice (in special functia acestui muzeu), in timpul reconstructiei palatului, aceasta podea glazurata mai putin durabila nu a fost folosita in majoritatea camerelor.

Formele portalurilor din piatra suedeza din camerele de pe acest etaj sunt, de asemenea bazate pe descoperirile arheologice.

Camera expune, de asemenea o soba renascentista recreate, cu teracota, din al doilea trimestru al secolului al XVI-lea. Teracota este decorata cu motive din plante, teme biblice, stemele Marelui Duce de Lituania si Rege al Poloniei Sigismund cel Batran (1506-1548) si infatiseaza monograma “S” (Sigismundus). Aceasta soba are peste 3,5 metri inaltime si este facuta din 252 bucati de teracota.

Exponatele camerei reflecta stilul renascentist. Sunt expuse exemple de mobilier din secolele XVI si XVII, care au fost folosite in orice intrare din zona birourilor si portrete ale inaltilor oficiali de stat ai Marelui Ducat de Lituania, care ar fi ajutat sa alcatuiasca statutele lituaniene in acest palat si au servit ca sfatuitorii cei mai apropiati ai conducatorilor.

Antecamera renascentista, in urmatoarele 6 fotografii.

Cancelaria renascentista

Grinzile tavanului camerei sunt tipice stilului gotic. Pana la reconstructia palatului in era Renasterii, aceasta camera si cea mica din apropiere, de la capatul aripii de sud erau cel mai probabil apartamentele private ale Marelui Duce. Aceasta camera ar fi fost biroul conducatorului. Odata cu expansiunea palatului spre vest, de la inceputul secolului al XVII-lea, ambele camere mici ar fi putut fi transformate in cancelaria de stat si birouri, atat timp cat apartamentele private ale conducatorului au fost mutate in aripa de vest.

De accea, expozitia aleasa pentru acesta camera este proiectata sa reflecte scopul biroului Marelui Cancelar al Marelui Ducat de Lituania. Podeaua si caminul au fost reconstruite pe baza descoperirilor arheologice. Camera are o soba de teracota, reconstruita, in stilul renascentist din al doilea trimestru al secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Sigismund cel Batran (1506-1548). Teracota a fost decorata cu motive din plante, imagini ale creaturilor mitologice (grifonin, sirene cu doua cozi) si teme biblice (Iisus Pruncul). Soba are aproape 3,5 metri inaltime si a fost facuta din 286 piese de teracota.

Obiectele din aceasta camera incearca sa recreeze o cancelarie din acea perioada. Este expus mobilier din secolele XVI si XVII -un dulap, mese, scaune- si hartile istorice ale Lituaniei. Pe o masa sta o editie de la inceputul secolului al XVII-lea a celui de Al Treilea Statut lituanian. Acesta si cele doua compilatii anterioare au fost facute in acest palat. Revizia celui de Al Treilea Statut a fost facuta intr-o camera diferita, langa apartamentele conducatorului.

Portretul unuia din autorii celui de Al Treilea Statut care a contribuit, de asemenea la renovarea palatului ducal de la inceputul secolului al XVII-lea, Marele Cancelar lituanian Lew Sapieha este expus in Cancelarie. Al doilea portret este al altui Mare Cancelar lituanian, Albrecht Stanisław Radziwiłł. Memoriile sale sunt cele mai importante surse de informare despre dezvoltarea palatului si despre viata de zi cu zi si celebrarile de acolo, din prima jumatate a secolului al XVII-lea.

Cancelaria renascentista, in urmatoarele 5 fotografii.

Camera renascentista a secretarului

Se crede ca in secolul al XVI-lea, cel mai probabil in timpul lui Sigismund cel Batran (1506-1548), acesta camera ar fi fost dormitorul conducatorului. Este ultima camera din aripa de sud si are o scara secreta in spirala instalata in peretele indepartat si un turn latrina construit in coltul peretelui de sud. Surse de la inceputul secolului al XVII-lea mentioneaza ca urmatoarea camera, unde conducatorul petrecea cel mai mult timp a fost camera favorita a lui Sigismund Vasa (1587-1632).

Langa ea ar fi fost secretariatele sale si camera secretarului. Aceste camere ar fi putut avea acces la Sala de audiente baroca de la al treilea etaj printr-o scara in spirala, in perete. Deoarece camera secretariatelor este localizata intre biroul conducatorului din secolului al XVII-lea si Cancelaria, o expozitie secretariat a fost planificata aici.

Tavanul infatiseaza acelasi fel de constructie cu grinzi, ca in camera precedenta. O usa mica duce la o casa a scarii in perete si cealalta, pana la inceputul secolului al XVII-lea, la o latrina. Podeaua si portalul au fost reconstruite pe baza descoperirilor autentice.

O soba renascentista de teracota, din al doilea trimestru al secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Sigismund cel Batran (1506-1548) a fost, de asemenea reconstruita aici. Teracota este decorata cu motive din plante si teme biblice (Adam si Eva) sfinti (Sfanta Ana si Sfantul Gheorghe) si figuri alegorice (un cuplu de indragostiti). Soba are aproape 3,5 metri inaltime si a fost facuta din282 piese de teracota.

Obiectele din camera-un dulap, masa si scaune-evoca perioada Renasterii tarzii sau inceputul Barocului. Pe pereti atarna portretele cancelarilor adjuncti faimosi ai Marelui Ducat de Lituania: Stefan Pac, donator generos al palatului si sfatuitor apropiat al dinastiei Vasa si Kazimierz Lew Sapieha, patron generos al culturii, artelor si stiintelor, cat si fondator al Facultatii de Drept de la Universitatea Vilnius.

Camera renascentista a secretarului, in urmatoarele 4 fotografii.

Tavanul cu grinzi

Camera baroca italiana a conducatorului

Surse scrise de la inceputul secolului al XVII-lea mentioneaza camera favorita a lui Sigismund Vasa (1587-1632) ca fiind localizata deasupra intrarii de sud a curtii palatului. Aceasta camera era apropiata de Capela Sf.Cazimir, pe care el a comandat-o. O galerie acoperita a fost construita mai tarziu langa sediile conducatorului, care conecta palatul cu Capela Catedralei, care a servit, de asemenea palatului in prima jumatae a secolului al XVII-lea.

Decorul interior din aceasta camera este in stilul baroc timpuriu, numit uneori Barocul Vasa. Una dintre cele mai proeminente caracteristici din aceasta camera este tavanul nefinisat, cu zone mari incadrate, pentru picturi. Picturile acestor panouri ale tavanului vor fi unele din cele mai importante sarcini pentru palat in viitor. Surse istorice ne spun ca la inceputul secolului al XVII-lea, picturile canvas ale tavanului din palat au fost lucrarea pictorului Christian Melich, in timp ce ramele au fost sculptate si aurite de Gabriel Larenz.

Lucrarile acestor artisti nu au supravietuit, oricum, pana in zilele noastre. Designul tavanului actual este bazat pe exemple similare din acea perioada, gasite in alte rezidente regale si palate, cum ar fi Palatul Episcopilor Cracoviei din Kielce.

Camera baroca italiana a conducatorului, in urmatoarele 8 fotografii.

Tavanul nefinisat, cu zone mari incadrate

Capela Sfantul Cazimir din palat, in urmatoarele doua fotografii.

Marea Sala renascentista

Pe al treilea etaj al aripii de est este sala cea mai mare a palatului reconstruit, cu o suprafata de aproximativ 460 mp. Acest spatiu nu este istoric. El combina 3 camere istorice pentru a crea un spatiu destul de mare, care sa indeplineasca cerintele organizarii ceremoniilor de stat, culturale si a altor evenimente. Contururile camerelor istorice sunt marcate de pereti, tavane si podele.

Se crede ca, din punct de vedere istoric, partea de sud a acestei sali, cea mai apropiata de turnul casei scarii a fost camera de garda, prin care se putea intra in antecamera si apoi in sala de audiente a consoartei.

Ultima din aceste camere, de langa turnul rezidential construit de Marea Ducesa de Lituania si Regina a Poloniei, Bona Sforza in secolul al XVI-lea, este mentionata in sursele din prima jumatate a secolului al XVII-lea.

Designul interior al acestei sali recreaza stilul renascentist. Unul dintre cele mai proeminente elemente de décor din camera este friza heraldica din lemn, de-a lungul tavanului. A fost proiectata de binecunoscutul creator al heraldicii moderne lituaniene, artistul Arvydas Každailis. Friza infatiseaza simbolurile heraldice ale actualelor districte lituaniene si municipalitati, combinate cu ornamentatii florale stilizate si figuri alegorice tipice Renasterii.

Candelabrele baroce care atarna in sala sunt copii ale unui exemplu de candelabru din secolul al XVII-lea, pastrat in Muzeul de Arta Lituaniana. Ferestrele vitralii au fost create pe baza descoperirilor arheologice. Peretii salii de ceremonii sunt impodobiti cu portretele conducatorilor Marelui Ducat de Lituania, care ii include pe Jogaila, Vytautas, Cazimir Jagiellon, Alexandru Jagiellon, Sigismund cel Batran, Sigismund Augustus, Ana Jagiellon, Stefan Bathory, cat si membrii conducatori ai dinastiei Vasa si sotiile lor.

Marea Sala renascentista, in urmatoarele 11 fotografii.