Lituania-Vilnius-Catedrala
LITUANIA - VILNIUS – CATEDRALA
In acest articol va prezint Catedrala din Vilnius (Catedrala
bazilica a Sfantului Stanislau si Sfantului Ladislau), Lituania.
Este recunoscut ca in timpurile pagane, un altar, un foc
sacru sau chiar un sanctuar Perkūnas a fost localizat pe locul prezentei
catedrale a Sfantului Stanislau si Sfantului Ladislau.
Dupa ce a fost botezat in anul 1251, Marele Duce Mindaugas a
construit, probabil prima catedrala pe acest loc. A fost o cladire din
caramida, cu un turn masiv, patrat, pe partea de vest. Ramasitele
sale-fundatiile si podeaua din gresie glaurata au fost descoperite in 1973-76
in boltile catedralei actuale.
Cladirea catedralei contine elemente ale stilului
traditional, de la romanic la gotic: gresii colorate, cateva din ele cu modele
ornamentale si reprezentand diferite scene sunt printre cele mai vechi
monumente ale artei lituaniene.
Dupa moartea lui Mindaugas (1263), catedrala ar fi putut fi
transformata din nou intr-un sanctuar pagan. Ramasitele a doua scari din
caramida care traversau nava, descoperite in anul 1984 sub podeaua navei de
nord ar putea fi din aceasta perioada. Istoricii inca nu agreaza complet
evolutia pre-crestina a cladirii.
In cuvintele istoricului polonez Jan Długosz, in timpurile
noii crestinizari a Lituaniei (1387), Regele Jogaila “a ordonat ca asa-numitul
foc etern tinut in Vilnius, cel mai important oras si capitala Lituaniei si
aprins cu lemne de foc de un preot pagan, cu participarea paganilor, va fi
stins si templul cu un altar, pe care au fost facute sacrificii va fi daramat”.
Pe locul templului, el a construit o catedrala gotica noua,
ale carei ramasite au fost descoperite, de asemenea in boltile celei prezente.
Dupa incendiul din anul 1419, Vytautas a reconstruit catedrala ca un templu
gotic magnific.
Conform unei marturii a calatorului Ghillebert de Lannoy,
Catedrala din Vilnius a fost reminiscenta Catedralei din Frombork (Frauenburg)
din Prusia si avea pe fatada sa turnuri gemene de diferite inaltimi.
Marii Duci ai Lituaniei, de la Vytautas la Sigismund August,
care avea 9 ani si-au facut incoronarile ceremoniale in catedrala. Multi dintre
ei, cat si un numar remarcabil de nobili si episcopi lituanieni au fost
ingropati aici, desi mormintele lor nu pot fi depistate usor astazi.
Catedrala a ars de cateva ori si a fost reconstruita si
renovata. A capatat anumite trasaturi renascentiste si mai tarziu baroce.
Lucrarile de reconstructie au fost supervizate in principal de arhitectii
italieni Annus, Bernardo Zanobi da Gianotis, Giovanni Cini Constantino
Tencalla. In 1623-36, la initiativa Regelui Sigismund Vasa a fost construita
cea mai frumoasa parte a catedralei, Capela baroca a Sfantului Cazimir.
In septembrie 1769, turnul de sud al fatadei a fost distrus
de o furtuna, care a cauzat avarii severe catedralei; un preot si 6 ordonante
au fost ucisi sub ruine. Episcopul Vilniusului, Ignacy Massalski a angajat cel
mai bun architect din Vilnius, pe Laurynas Gucevičius sa reconstruiasca
catedrala.
Retinand planul gotic vechi al navelor si peretilor, Gucevičius
a inclus in el Capela Sfantul Cazimir si Capela Regala Wołłowicz in coltul
opus. Biserica a capatat astfel o forma strict geometrica, patrata, tipica
clasicismului francez. In cautarea simetriei, arhitectul a proiectat o
sacristie in fata Capelei Sfantul Cazimir si a incununat-o cu o cupola. Pe
partea de vest el a construit un portal mare cu 6 coloane dorice, cu un
pediment triunghiular.
Catedrala a devenit cea mai monumentala cladire clasica din
tot teritoriul Commonwealth-ului. Dupa moartea lui Gucevičius, catedrala a fost
finalizata de Michael Schulz: lucrarea s-a terminat in anul 1820. Pe acoperis,
deasupra pedimentului au fost ridicate 3 sculpturi ale Sfantului Stanislau,
Sfintei Elena si Sfantului Cazimir, facute de sculptorul Karol Jelski. In
timpurile ocupatiei sovietice, sculpturile au fost daramate si ele au fost
reconstruite de sculptorul Stanislovas Kuzma in anul 1997.
In anul 1931, raul Neris a inundat catedrala si au aparut
crapaturi in pereti si bolti. In procesul de reparare si conservare au fost
descoperite cateva cripte, printre care criptele cu ramasitele lui Alexandru
Jagiellon si criptele celor doua sotii ale lui Sigismund August, Elisabeta si
Barbara Radvilaitė (Barbara Radziwiłł). A fost facut un mausoleu pentru a tine
aceste ramasite.
Autoritatile sovietice au inchis catedrala in anul 1950. Din
1956, cladirea a gazduit o galerie de picturi si s-au tinut aici concerte de
muzica la orga. De-abia in anul 1989, catedrala a fost returnata catolicilor si
a devenit din nou sanctuar major.
Colonadele simple de pe fatadele din parti reitereaza
coloanele monumentale ale portalului. Deasupra Capelei Sfantul Cazimir si a
sacristiei se inalta cupole simetrice, placate cu alama. Fatadele de pe front
si de pe parti sunt decorate cu sculpturi. Pare sa fie ultima urma a barocului
din Vilnius, in arhitectura stricta a secolului al XVIII-lea, impartasind
reminiscente ale Greciei si Romei antice.
Cele mai frumoase picturi sunt plasate in nisele din spatele
coloanelor portalului central: Abraham, Moise si cei 4 evanghelisti cu figuri
simbolice ale unui inger, un leu, un bou si un vultur. Deasupra lor sunt 5
compozitii in relief inalt cu motive din Noul Testament: prima reprezinta
Coborarea Sfantului Duh, urmata de 3 miracole ale Sfantului Petru si o scena
din viata Sfantului Pavel.
Timpanul pedimentului reprezinta sacrificiul lui Noe intr-un
stil baroc impetuos. Toate aceste sculpturi pitoresti si lucrari in relief,
remarcate pentru interactiunea dintre lumini si umbre au fost create de
artistul Italian Tommaso Righi, in 1785-91.
Fatadele din parti au sculpturi rococo decorative, de la
mijlocul secolului al XVIII-lea si reprezinta 7 Mari Duci, pe partea de sud si
5 sfinti iezuiti, pe partea de nord. In anul 1832, ele au fost transferate aici
de la Biserica Sfantul Cazimir, care a fost inchisa dupa revolta din 1830-31.
Atentia se indreapta catre o placa memoriala care
comemoreaza fondarea Capelei Sfantul Cazimir, atasata peretelui sau exterior.
Este un monument baroc tipic, din marmura si gresie, creat aparent de
Constantino Tencalla in anul 1636. Placa este decorata cu stema
Commonwealth-ului – vulturul polonez si Vytis (Cavalerul) lituanian.
Interiorul catedralei este, de asemenea clasic si strict.
Patru coloane dorice ale altarului principal par sa fie un ecou al fatadei
principale. In contrast, corul si orga contin ornamente si sculpturi baroce
abundente. O orga excelenta a fost transferata in catedrala din Biserica
Augustin, inchisa in anul 1859. In 1885-89 a fost renovata de maestrul local Juozapas
Radãvičius. Dupa inchiderea catedralei, orga a fost deteriorata, dar in anul
1969 a fost renovata si au fost pastrate mai multe tevi originale facute de Radãvičius.
Altarul Mare are pictura “Moartea Sfantului Stanislau” de Pranciškus
Smuglevičius si peretii navelor laterale au 16 picturi facute de pictorul
Italian Constantino Villani: in nava de sud ele reprezinta scene din Vechiul
Testament si in nava de nord scene din Noul Testament. Coloanele sunt decorate
cu figuri ale Apostolilor, pictate de Smuglevičius, in stilul tipic sfarsitului
secolului al XVIII-lea.
Capetele navelor de parti, de pe ambele parti ale Altarului
Mare au doua statui facute de Righi: “Dragostea vecinului tau” (pe partea de
sud) si “Dragostea luu Dumnezeu” (pe partea de nord). Sunt multe epitafuri si
placi memoriale montate in secolele XVII-XX. Cea mai interesanta dintre ele
pare sa fie placa memoriala a lui Vytautas cel Mare, in nava de nord, pe
peretele de est. Este facuta din marmura neagra, cu o rama din gresie (sculptor
Josef Kozlowski, 1852).
Placa a fost montata la initiativa lui Eustachy Tyszkiewicz,
care a folosit o inscriptie din monumentul vechi (1573) pentru ea. Oricum, nu
marcheaza locul inmormantarii lui Vytautas, care nu a fost descoperit.
Boltile
Fragmente arhitecturale, aparent resturi ale primei catedrale
a lui Mindaugas (cca 1251) si a sanctuarului pagan de mai tarziu (secolele
XIII-XIV) au fost descoperite in bolti.
Boltile au, de asemenea cele mai vechi fresce lituaniene
cunoscute, care dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea sau inceputul
secolului al XV-lea. Il reprezinta pe Hristos pe o cruce, pe Sfanta Fecioara
Maria pe partea dreapta si pe Sfantul Ioan Evanghelistul, pe stanga. Fresca a
fost pictata folosind pigmenti minerali si albumina animala, ca materiale de
legare. Este o lucrare gotica timpurie, atat asceta cat si decorativa. A fost
descooerita in anul 1985.
In 1936-39, a fost facut Mausoleul Regal cu sicriele lui
Alexandru Jagiellon si cu cele ale celor doua sotii ale lui Sigismund August,
Elisabeta si Barbara Radvilaitė (Barbara Radziwiłł), sub Capela Sfantul
Cazimir. Mausoleu contine, de asemenea o urna cu inima lui Ladislau Vasa.
Clopotnita
Clopotnita catedralei (are inaltimea de 57 metri si o cruce)
este cu multe straturi, atat din punct de vedere istoric cat si architectural.
Fundatia sa este suprapusa pe ramasitele unui turn patrat, una dintre cele mai
vechi cladiri din caramida din Lituania, ale carei caramizi sunt legate in
stilul pre-gotic (baltic). Un turn oval de 4 etaje, cu deschizaturi a fost
construit pe aceste ramasite. Este turnul defensiv al Castelului Inferior.
Partea patrata din subsol a turnului dateaza din secolul al
XIII-lea si partea rotunda de la sfarsitul secolului al XIV-lea.
In anul 1522, arhitectul Annus a inceput lucrarea de
transformare a turnului intr-o clopotnita; ulterior au urmat mai multe
reconstructii. Deasupra turnului rotund au fost construite 3 niveluri
octogonale: primele doua baroce si cel de al treilea clasic. Indiferent de
amestecul de stiluri si epoci, clopotnita arata uniforma si armonioasa.
Pe cel mai inalt nivel al clopotnitei se afla un ceas cu 4
fete, placate cu alama, de 2 metri in diametru. Mainile, figurile si marginile
fetelor sunt aurite. Ceasul a fost montat probabil in secolul al XVII-lea si
mecanismul sau a fost reconstruit ultima oara in anul 1803. Deasupra ceasului
se ridica un acoperis in forma de coif, cu o turla si o cruce lucrate de
maestrii din Vilnius.
Clopotnita are 10 clopote de alama, turnate in secolele
XVI-XVIII de faimosii mastrii: olandezul Jan de Lamarche, germanul Gustav
Moerck si altii. Clopotele bat la fiecare sfert de ora. In anul 1967 au fost
adaugate alte 17 clopote noi. In 2002 au fost primite 6 clopote in dar. Cel mai
mare a luat numele Ioachim, in onoarea donatorului, arhiepiscopul de Koln,
Ioachim cardinal Meisner.
In directia castelului, in apropierea Capelei Sfantul
Cazimir, un monument al lui Gediminas, fondatorul Vilniusului a fost ridicat in
anul 1996. A fost proiectat de sculptorul Vytautas Kašuba si turnat de
sculptorul Mindaugas Šnipas.
In anul 2000, trotuarul Pietei Catedralei a fost reinoit; pe
el sunt marcate locurile fostelor cladiri.
Capelele
O parte importanta a catedralei o constituie capelele sale,
mai ales Capela Sfantul Cazimir. Ele au multe monumente istorice si artistice
din perioadele de dinaintea reconstructiei catedralei de catre Gucevičius. Sunt
11 capele in catedrala. O sacristie este situata dupa Capela Sfantul Petru si
in fata Capelei Sfantul Cazimir.
Capela Sfantul Cazimir este una dintre cele mai mari comori
ale Vilniusului. Capela Wołkowicz (Regala) este a doua, conform valorii
sale artistice; pana in anul 1636, ea a tinut sicriul sfantului. Nu am vazut
nici una din cele doua capele, probabil ca erau inchise, deoarece era slujba de
duminica.
Accesul in catedrala este liber.
Piata Catedralei, cu catedrala si clopotnita, in urmatoarele
doua fotografii.
Clopotnita catedralei, in urmatoarele doua fotografii.
Vedere laterala a catedralei si Capela Sfantul Cazimir
(dreapta), in urmatoarea fotografie. Nu am intrat in aceasta capela, deoarece
are intrare separata si nu am stiut, am crezut ca este alta biserica, chiar
daca este lipita de catedrala. Eu am stat pe banca in parc si a intrat numai
sotul meu, care mi-a spus ca este foarte frumaosa, dar nu a facut fotografii.
Timpul era limitat, asa ca nu m-am mai intors sa o vad si eu. Accesul in capela
din catedrala era inchis.
Fatada principala a catedralei, in urmatoarele 6 fotografii.
Fatada principala a catedralei, in urmatoarele 7 fotografii.
Statuia
Apostolului Marcu, in urmatoarea fotografie.
Statuia
Apostolului Luca (stanga), in urmatoarea fotografie.
Statuia lui Moise,
in urmatoarea fotografie.
Statuia
Apostolului Matei (stanga), in urmatoarea fotografie.
Interiorul catedralei, in urmatoarele fotografii.
Nava centrala (mare), in urmatoarele doua fotografii.
Nava dreapta (de sud), in urmatoarea fotografie.
Nava stanga (de nord), in urmatoarea fotografie.
In Capela Numelui Sfintei Fecioare Maria (Deportatilor) este
un crucifix baroc mare, din lemn (mijlocul secolului al XVIII-lea) mutat aici
de la Biserica Trinitariana din Antakalnis, care a fost inchisa in anul 1864.
In anul 1989, a fost facuta in aceasta capela o inscriptie care ii comemoreaza
pe cei ucisi, intemnitati si deportati in timpul erei staliniste. Au fost
facute aici monumentele lui Julijonas Steponavičius si Mečislovas Reinys.
Capela Deportatilor, in urmatoarea fotografie.
Capela Sfantul Ladislau, in urmatoarele 4 fotografii.
Capatul navei stangi (de nord), in urmatoarea fotografie.
Orga catedralei, in urmatoarea fotografie.
Nava dreapta (de sud), in urmatoarea fotografie.
Capela Goštautas si monumentul funerar al lui Albertus Goštautas,
in urmatoarele doua fotografii.
Capatul navei drepte (de sud), in urmatoarea fotografie.
Capela Sacramentului Sfant (Capela Episcopilor)
O cripta de sub Capela Episcopilor tine ramasitele catorva
episcopi ai Vilniusului, Benediktas Vaina, care a fost considerat candidat la
canonizare, patronul lui Gucevičius, Ignacy Massalski si primul arhiepiscop
dupa recastigarea independentei, Julijonas Steponavičius. Aceeasi cripta tine
un vas cu pamant dintr-un mormant comun de la o inchisoare Vladimir, unde
arhiepiscopul martir Mečislovas Reinys a fost ingropat de regimul stalinist.
Capela Sacramentului Sfant (Capela Episcopilor), in
urmatoarele doua fotografii.
Altarul catedralei, in urmatoarea fotografie.
Capatul navei drepte (de sud), in urmatoarea fotografie.
Recomand
vizitarea Catedralei din Vilnius, Lituania!
Comments
Post a Comment