Elvetia - Castelul Laufen

ELVETIA -

CASTELUL LAUFEN

In acest articol va prezint Castelul Laufen din Elvetia. Dupa ce am vazut Cascada Rinului, am intrat la Castelul Laufen.

Daca doriti mai multe informatii despre Cascada Rinului, le gasiti aici.

Laudandu-se cu o istorie de peste o mie de ani, Castelul Laufen sta mandru deasupra Cascadei Rinului, cea mai mare cascada din Europa. Pe tot parcursul anului, castelul furnizeaza un fundal de basm perfect pentru petrecerea unei zile minunate. Castelul Laufen este deschis zilnic intre orele 09.00 - 19.00, iar pretul unui bilet de intrare la castel este de 5 CHF, asa cum am spus in articolul anterior.

Castelul Laufen (Schloss Laufen, in germana) se afla in municipalitatea Laufen-Uhwiesen din districtul Andelfingen, zona viticola Zürich din nordul cantonului elvetian Zürich. Este un sit de patrimoniu elvetian de interes national, cu vedere la Cascada Rinului.

Primul document al castelului dateaza din anul 858, cand castelul era casa Baronilor de Laufen. Castelul a schimbat cativa proprietari in timpul Vechiului Razboi al Zürichului (1439 - 1450), cand castelul a fost dobandit de familia Fulach, de la care l-a cumparat municipalitatea orasului Zürich, in anul 1544. In timpul Republicii Helvetice (1798 - 1803), castelul a fost din nou in proprietate privata, apoi orasul Zürich l-a dobandit din nou, cumparandu-l in anul 1941.

Castelul Laufen este acum o atractie turistica si are un restaurant si o pensiune pentru tineret. Intre 2009 si 2010 a fost lansat un proiect pentru restaurarea castelului si extinderea facilitatilor, incluzand un centru al vizitatorilor situat in fostele sedii ale personalului, o expozitie in partea de nord a castelului si o pasarela circulara accesibila pentru scaunele cu rotile, cu un lift cu geamuri, intre castel si malul Rinului. Laufen are vedere la Castelul Worth, pe partea opusa a fluviului Rin, din cantonul Schaffhausen.

Locatia Castelului Laufen

Castelul Laufen este situat pe malul stang al Rinului, in portiunea sa dintre Lacul Constance si Basel, pe o stanca abrupta deasupra Csacadei Rinului si ofera o panorama a Rinului si a cascadei sale. O poteca duce de la castel la Känzeli, unde vizitatorul poate sa vada Cascada Rinului de aproape. Linia de cale ferata Rheinfall trece printr-un tunel sub castel, oprindu-se la statia Scloss Laufen am Rheinfall, la sud de tunel si sub zidurile castelului. Statia de tren SBB de sub castel este legata de castel de o alee si acolo opresc trenurile S12 si S33 de la Winterthur la Schaffhausen.

Castelul Laufen de langa Cascada Rinului are o istorie lunga, plina de evenimente, printre care asediul din anul 1441. Castelul Laufen a experimentat multe de-a lungul secolelor. Avand o istorie de peste 1.000 de ani, castelul a trecut de la un proprietar la altul, a fost asediat, jefuit, aproape abandonat si apoi folosit din nou. Dar niciun eveniment nu este atat de spectaculos ca cel care s-a intamplat in timpul asediului din anul 1441, cand austriecii au vrut sa ia castelul. Oamenii din spatele zidurilor castelului nu aveau de fapt nicio sansa, dar si-au salvat vietile cu o manevra indrazneata.

Scurt istoric al Castelului Laufen

Castelul Laufen a fost mentionat pentru prima data in cronici in anul 858. Castelul si-a luat numele de la Cascada Rinului, care era cunoscuta la acea vreme sub numele de "Marele Laufen". Castelul a fost sediul ancestral al baronilor von Laufen in acele vremuri. Stapanul castelului sau executorul sau judecatoresc se ocupa de bailiwick asupra comunitatilor invecinate, in timp ce conacul apartinea episcopului Constantei (Constance). Bailiwick este zona de jurisdictie a unui executor judecatoresc si se aplica odata si teritoriilor in care un executor judecatoresc numit in mod privat exercita functiile de serif conform unui document regal sau imperial.

Vecinatatea cu Rinul a facut castelul special chiar si in acele vremuri, chiar daca nu neaparat in sens pozitiv. Cronicarii acelor vremuri au scris despre castel ca a fost in mod constant "scuturat atat de violent" de Cascada Rinului, incat "vinurile din pivnita ramaneau intotdeauna tulburi". In acelasi timp, cronicarii vremurilor au scris si despre culorile apei care straluceau in lumina soarelui atunci cand se revarsa cascada. Probabil ca a fost o priveliste speciala pentru scriitorii vremurilor de atunci.

Sunt foarte putine informatii despre Domnii din Laufen. Ceea ce s-a consemnat este faptul ca familia Laufen a fost obligata sa asculte de contii de Anburg si Thengen. Familia Laufen nu a mai avut mostenitori, probabil, la un moment dat, ceea ce a insemnat schimbarea repetata a proprietarilor castelului, de-a lungul anilor. Deosebit de remarcat pentru istoria castelului este ca in secolul al XV-lea castelul a avut ca proprietar familia "von Fulach". In acea perioada, von Fulach era deja o familie numeroasa si importanta in orasul Schaffhausen si puterea ei a crescut din nou odata cu achizitionarea castelului. De-a lungul anilor, aceasta familie a trebuit sa ofere orasului un primar, mai multi consilieri si probabil si un staret.

Castelul Laufen a fost mai mult o proprietate pentru familia care si-a extins puterea si pretentiile. Terenurile din jur, pana la Neuhausen, au apartinut castelului. Aceasta zona era destul de mare si a fost incorporata castelului de catre familia proprietara. Achizitia castelului a creat si multe probleme familiei proprietare, inclusiv mortale.

O disputa care a dus la un asediu

Dar nu toata lumea a recunoscut familia von Fulach ca proprietar al castelului. Cavalerul svab Bilgeri von Heudorf a pretins, de asemenea, castelul de pe Rin si l-a deranjat faptul ca cei din familia von Fulach au fost stapanii acestor ziduri. El si-a folosit relatiile sale cu Habsburgii, fiind in stransa legatura cu ei, datorita titlului de cavaler svab.

In anul 1441, ducele Albrecht al Austriei a asediat Castelul Laufen cu o armata. In acel moment, zidurile castelului nu puteau opune rezistenta prea mare, iar lui Fulach i-a fost foarte clar ca nu mai poate detine castelul, deoarece armata de la portile sale era prea mare si avea, pe langa austrieci si trupe din Winterthur in randurile sale.

Sunt putine surse care au povestit despre asediul castelului. O sursa a relatat ca „ducele Albrecht von Oesterech” a lovit castelul cu „furtuni [...] puternice”. Unele surse vorbesc despre tunurile folosite. Potrivit surselor, conducatorii familiei von Fulach stateau in alta parte in acel moment, iar pentru oamenii care au ramas in castel, asediul a fost groaznic. Acest fapt explica, de asemenea, ideea indrazneata pe care au avut-o oamenii din castel, pentru a scapa cu viata.

Singura sansa pe care au avut-o barbatii din castel a fost sa scape. In fata zidurilor castelului era armata mare a austriecilor si a celor din Winterthur. A existat o singura cale pentru barbatii care vroiau sa fuga, aceea a partii din spate a castelului, unde era un drum in panta care cobora la Rin. In timp ce asediatorii continuau sa atace zidurile castelului, aparatorii au inceput sa adune franghii si sa le lege de zidurile interioare ale castelului. Atacatorii nu au observat nimic si nu exista nicio sursa care sa demonstreze contrariul acestui fapt.

In timp ce trupele austriece trageau in continuare, oamenii din familia von Fulach au coborat incet de pe munte spre Rin, noaptea. „Asa ca toată lumea era pe el la capatul castelului cu franghii coborate peste stanca”, asa cum se mentioneaza intr-un document. La acea vreme, zona din spatele castelului nu era atat de dezvoltata ca astazi, cand sunt mai multe carari care duc de-a lungul tarmului si se poate merge la plimbare fara probleme. Sub barbatii de pe franghii se intindeau copaci, stanci si un abis adanc, la capatul caruia era Cascada Rinului, care curgea furioasa spre bazin.

Aceasta vedere a inspaimantat un servitor de la castel. Sursele spun ca un „servitor rătăcitor”, un fel de soldat, nu a avut „curajul” sa coboare. El a ramas la castel, in timp ce tovarasii sai au reusit sa scape. Dupa ce au coborat pe franghii, ei au sarit in apa si au inotat in Rin, pana pe malul opus. Asediatorii castelului nu au observat nimic. Nu se stie cati oameni din castel au reusit sa scape, dar un lucru este sigur si anume ca slujitorul a fost singurul care a ramas in castel.

Slujitorul a asteptat pana cand soldatii ducelui Albrecht au asaltat castelul, dimineata si spre uimirea lor au gasit doar un singur om in castel. Acesta a preluat negocierile din partea familiei von Fulach si a predat castelul noilor stapani. Nu se stie cum s-a simtit slujitorul cand au intrat austriecii in castel. Un lucru este sigur si anume acela ca ultimul „apărător” si-a salvat viata, conform surselor. Dupa ce a negociat predarea castelului, ducele Albrecht l-a lasat pe servitor sa plece in siguranta.

A ramas in intunericul istoriei cine a fost slujitorul si ce a devenit el dupa asediu. Se stie insa care a fost continuarea istoriei castelului. Ducele Albrecht a predat castelul servitorului sau Hagenbuch. Nu este clar daca Bilgeri von Heudorf a fost multumit de acest compromis, dupa ce membrii familiei von Fulach nu au mai fost stapanii castelului. Un lucru este insa sigur, si anume faptul ca nici slujitorul Hagenbuch nu s-a putut bucura mult timp de castel, deoarece von Fulach si-a dorit proprietatea inapoi, asaltand castelul in anul 1451. De data aceasta nu a fost vorba despre o armata, ci despre o mana de oameni, care a luat inapoi castelul. Ei l-au ucis pe Hagenbuch si pe fiul sau, in timpul noptii. Cstelul Laufen a fost astfel, din nou, in posesia lor, cel putin pentru o vreme.

In anul 1544, orasul Zürich a cumparat castelul. Au fost facute modificari structurale majore la castel, intre anii 1544 si 1547, sub conducerea Zürichului. In timpul Republicii Helvetice, stapanirea feudala s-a incheiat brusc odata cu invazia franceza din anul 1798. Din anul 1799 pana in anul 1804, Johann Heinrich Bleuler cel Bătrân a infiintat la castel un atelier de pictura. Fiul sau, Louis Bleuler, a deschis aici scoala de pictura Bleuler in anul 1830, fiind chirias al castelului si in anul 1845 a devenit proprietarul castelului.

In anul 1941, Castelul Laufen a devenit proprietatea Cantonului Zürich. Astazi exista un restaurant la castel, unde se fac si nunti.

Liftul care urca de la cascada la castel, in urmatoarea fotografie.

Am ajuns sus la castel, cu liftul, unde este o terasa. Panorama care se vede de pe terasa, in urmatoarele 6 fotografii.

Panou cu harta Cascadei Rinului

Castelul Worth

Podul peste Rin

Poarta Castelului Laufen, in urmatoarele doua fotografii.

Intrarea in Castelul Laufen, in urmatoarea fotografie.

Exteriorul Castelului Laufen, in urmatoarele doua fotografii.

Interiorul Castelului Laufen

In turul Castelului Laufen veti afla povesti experimentate despre Cascada Rinului. Parca am fi intr-o plimbare in cutia muzicala, cu instalare scenica cu teatre mecanice, imagini animate de peisaj si portrete vorbitoare, care relateaza ceea ce s-a intamplat in acest loc, in vremuri anterioare. Panorama istorica incepe de la primul etaj si conduce de acolo prin diverse epoci din trecut si pana in prezent.

Castelul Laufen are cinci camere, cea mai frumoasa fiind Sala Cavalerilor.

Interiorul Castelului Laufen, in urmatoarele fotografii.

In Sala Cavalerilor este o masa pe care se afla obiecte care se rotesc, pe un fond muzical. Astfel, se toarna vin dintr-o sticla intr-un pahar, un evantai face vant, iar farfuriile de pe masa se misca. Masa cu obiecte rototoare, in urmatoarele 11 fotografii.

Tablou cu unul dintre proprietarii Castelului Laufen, in urmatoarea fotografie. Proprietarul castelului vorbea (printr-un mecanism din spatele tabloului).