Germania - O zi la Konstanz

 

GERMANIA -

O zi la Konstanz

 


 

In acest articol va prezint orasul Konstanz din Germania. Am fost la Konstanz in aprilie 2015, intr-o duminica, sa ne plimbam. Am luat trenul de la Zurich, la Konstanz.

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Zurich, le gasiti aici.

 

Konstanz (in franceza si engleza Constance, in latina Constantia, iar in romana Constanta, rar), este un oras important din sudul Germaniei, aflat la locul de iesire a Rinului din lacul Bodensee, direct la frontiera cu Elvetia. De cealalta parte a frontierei se afla orasul elvetian Kreuzlinger, iar cele doua orase sunt lipite unul de altul, granita trecand printre ele. Vazute de sus, cele doua orase par un singur oras, de aceea se crede gresit, uneori, ca orasul Konstanz s-ar afla in Elvetia.

 

Scurt istoric al orasului Konstanz

 

Primele indicii ale civilizatiei din Konstanz dateaza din Epoca Pietrei tarzii. In timpul domniei Imparatului Augustus, celtii care traiau la sud de Dunare au fost cuceriti de romani. In jurul anului 40 D.Hr., s-au stabilit pe acest teritoriu primii romani. Micul oras de pe malul stang al Rinului a fost numit probabil, mai intai, Drusomagus si a apartinut provinciei romane Raetia. Numele sau de mai tarziu, Constantia, provine de la imparatul roman Constantius Chlorus care a luptat cu alemanii in regiune si a construit o fortareata puternica in jurul anului 300 D.Hr., sau de la nepotul sau, Constantius al II-lea, care a vizitat regiunea in anul 354. Ramasitele fortaretei romane tarzii, Constantia, au fost descoperite in anul 2003.

 

In jurul anului 585, primul episcop a avut rezidenta in Konstanz si acest lucru a marcat inceputul importantei orasului, ca centru spiritual. Pana in Evul Mediu tarziu, aproximativ un sfert dintre cei 6.000 de locuitori ai orasului Konstanz au fost scutiti de taxe, din cauza drepturilor clericale. Comertul a prosperat in timpul Evului Mediu. Konstanz a detinut singurul pod din regiune, care traversa Rinul, facand orasul Konstanz o locatie strategica in Ducatul Svabiei. Productia sa de panza de in a fost prospera si a facut orasul de renume international. In anul 1192, Konstanz a dobandit statutul de Oras Imperial, astfel incat s-a supus de atunci doar Sfantului Imperiu Roman.

 

Din 1414 pana in 1418 s-au tinut Conciliile de la Konstanz. In timpul Conciliului din 6 iulie 1415, Jan Hus (ganditor religios ceh, filozof si reformator), care era considerat ca fiind o amenintare pentru Crestinism de catre Biserica Romano - Catolica, a fost ars pe rug.  Atunci s-a incheiat Schisma Papala si a fost ales Papa Martin al V-lea in timpul singurului Conclav care s-a tinut vreodata la nord de Alpi. Cronica ilustrata a lui Ulrich von Richental a Conciliului de la Constance atesta intamplarile majore din timpul Conciliului, cat si viata de zi cu zi a orasului medieval Konstance. Cladirea "Konzilgebäude", unde s-a tinut Conclavul, poate fi vazuta inca stand langa port. Alaturi de acest sediu sta Imperia, o statuie care a fost ridicata in anul 1993 pentru a comemora satiric Conciliul.

 

In anul 1460, Confederatia Elvetiana a cucerit Thurgau, tinutul din apropierea orasului Konstanz. Orasul a avut apoi o incercare de a fi admis in Confederatia Elvetiei, dar cantoanele forestiere au votat impotriva intrarii sale, temandu-se de orasele stapanitoare. De aceea, Konstanz s-a alaturat apoi Ligii Svabe. In Razboiul Svab din anul 1499, Konstanz si-a pierdut ultimele sale privilegii asupra Thurgau in favoarea Confederatiei Elvetiene.

 

Reforma Protestanta a luat amploare la Konstanz in anii 1520 si a fiost condusa de Ambrosius Blarer. La scurt timp, orasul s-a declarat oficial protestant, au fost scoase picturile din biserici si episcopul s-a mutat temporar la Meersburg, un oras mic de peste lac. Orasul a urmat mai intai Confesiunea Tetrapolitana, iar apoi Confesiunea Augsburg. Cu toate acestea, in anul 1548, Imparatul Carol al V-lea a impus Interdictia Imperiala asupra Konstanz si orasul a trebuit sa se predea Austriei Habsburgice, care l-a atacat brusc. Astfel, Konstanz si-a pierdut statutul de Oras Imperial.

 

Noii conducatori Habsburgi erau dornici sa re-catolicizeze orasul si in anul 1604 a fost deschis Colegiul Iezuit. Teatrul sau insotitor, construit in anul 1610, este cel mai vechi teatru din Germania, unde se joaca inca piese in mod regulat.

 

Orasul a devenit parte a Marelui Ducat Baden in anul 1806. In anul 1821, Episcopia Constance a fost dizolvata si a devenit parte a Arhiepiscopiei Freiburgului. Konstanz a devenit parte componenta a Imperiului German in anul 1871, in timpul Unificarii Germaniei. Dupa Primul Razboi Mondial, Konstanz a fost inclus in Republica Baden.

 

Memorialul evreilor asasinati din Konstanz

 

Pe 22 octombrie 1940, 110 dintre ultimii rezidenti evrei au fost deportati in lagarul de exterminare Gurs din Franta. Majoritatea celor care ramasesera inca in viata in august 1942 au fost ucisi fie in Sobibor fie in Auscchwitz.

 

Deoarece se afla aproape de Elvetia, direct adiacent granitei elvetiene, Konstanz nu a fost bombardat de Fortele Aliate in timpul celui de Al Doilea razboi Mondial. Orasul si-a asat toate luminile aprinse peste noapte si astfel i-a pacalit pe bombardieri, crezand ca face parte din Elvetia. Dupa razboi, Konstanz a fost inclus mai intai in Badenul de Sud si apoi in noul land Baden-Württemberg.

 

Altstadt (Orasul vechi), care este considerat partea mica a modernului oras Konstanz, are multe cladiri vechi si alei intortochiate. Orizontul orasului este dominat de Catedrala Konstanz, cateva alte biserici si de trei turnuri care au ramas din zidurile orasului, unul dintre ele marcand locul fostului pod medieval peste Rin.

 

In anul 1966 s-a construit Universitatea din Konstanz, aproape de oras. Ea gazduieste o biblioteca mare cu aproape doua milioane de carti, toate fiind accesibile gratuit, 24 de ore/zi, cat si o gradina botanica (Gradina Botanica a Universitatii Konstanz). Din anul 2007, universitatea a castigat o reputatie considerabila si a fost denumita "Universitate de elita", fiind una dintre cele noua universitati germane cele mai de succes, conform "Initiativei de Excelenta a Universitatilor Germane".

 

Konstanz a fost locul de nastere al Contelui Ferdinand von Zeppelin, constructorul faimoaselor dirijabile (nave aeriene). La sfarsitul anilor 2010, Konstanz a devenit o destinatie populara pentrru "Einkaufstourismus", sau cumparaturile transfrontaliere de catre elvetieni, din cauza preturilor mai mici la articolele de baza din Germania.

 

Nu am putut sa vizitam prea multe obiective, deoarece era frig si ploua si nici nu am facut multe fotografii, asa cum imi place mie. Centrul vechi al orasului este aproape de gara. In drum spre centru ne-am oprit la un restaurant care era intr-o casa veche, foarte frumoasa. Am servit o prajitura si o cafea, sperand ca va mai sta ploaia, lucru care nu s-a intamplat. Am pornit apoi spre centrul vechi, unde am vizitat Catedrala Konstanz, gratuit. Apoi am mers pe malul Lacului Constance si am luat masa de pranz la o braserie veche, unde aveau instalatia originala de bere artizanala. Dupa ce am mancat, ne-am dus intr-un parc, aproape de malul lacului, dar a inceput sa ploua torential, asa ca ne-am intors inapoi in Zurich.


 

Strazile din centrul orasului Konstanz, in urmatoarea fotografie.

 


 

Catedrala Konstanz

 

Catedrala Konstanz sau Konstanz Minster (in germana Konstanzer Münster) este o cladire istorica, vechea proto-catedrala a Diocezei Romano - Catolice a orasului, care a fost dizolvata in anul 1821.

 

Scurt istoric a Catedralei Konstanz

 

Prima mentiune a unei biserici din Konstanz, dedicata Sfintei Fecioare, a fost in anul 615. Confirmarea documentata a Bisericii Episcopale Ecclesia sanctae Mariae urbis Constantiae este datata la mijlocul secolului al VIII-lea. Exista o dovada clara care indica ca biserica a fost localizata pe Dealul Catedralei, unde a existat fortificatia romanica cu asezari civile invecinate. In anul 780, biserica a fost mentionata intr-un contract de catre Imparatul Carol cel Mare.

 

Rotunda Sfantului Maurice (Mormantul Sfant) a fost construita in anul 940 la comanda Episcopului Konrad (934 - 975), care a fost canonizat in anul 1123. In biserica sunt pastrate, de asemenea, relicvele Sfantului Pelagius.

In anul 1052, catedrala s-a daramat. Reconstructia sa s-a facut sub Episcopul Rumold (1051 - 1069), cu transeptul de est si trei nave separate de 16 monoliti. In urmatorii 300 de ani, constructia cu doua turnuri a rezistat, iar apoi, un incendiu mare a distrus unul dintre cele doua turnuri, impreuna cu parti din bazilica, cat si 96 de case din oras. Turnul de sud a fost reconstruit si finalizat in anul 1378.

 

Din anul 1414 pana in anul 1418, Catedrala a gazduit Conciliul Constance, cea mai importanta adunare a Bisericii din timpul Evului Mediu si singurul de pe pamant german. Martin al V-lea, care fusese ales Papa de catre Conclav si prin urmare a pus capat Schismei, care diviza Biserica, a fost uns in aceasta catedrala, in anul 1417.

 

In anul 1415, Jan Hus, datorita invataturilor sale, a fost condamnat ca eretic de catre Conciliu, care, la acea vreme nu avea Papa. Apoi Hus a fost predat puterii seculare care l-a condamnat la moarte, l-a legat de un stalp si l-a ars de viu pe rug, public.

 

Intre anii 1418 si 1525, Catedrala a fost adaptata stilului gotic de catre mesteri constructori. In perioada 1526 - 1551, Episcopul a plecat din Konstanz din cauza Reformei si a vut sediul peste lac, la Martinsburg, in Meersburg. Iconoclasmul radical instigat de reformatorul Huldrych Zwingli din apropierea Zurichului a provocat distrugerea lucrarilor de arta din catedrala.

 

Secolele urmatoare au dus la adaugarea mai multor picturi, porti din fier forjat si sculpturi, precum si la inlocuirea si repararea obiectelor distruse. De remarcat este inlocuirea tavanului romanic, din lemn pictat, cu bolta din caramizi, lucrare facuta in anul 1637.

 

In anul 1821 a fost dizolvata Episcopia Konstanz, cea mai mare episcopie din Germania si in anul 1827, ea s-a mutat la Freiburg, in Breisgau. Episcopia a slujit oamenilor din jurul Lacului Constance (Bodensee) timp de 1200 de ani si a supravietuit la aproape 100 de episcopi. Restaurarea generala a Catedralei s-a facut intre anii 1844 si 1860, iar turnul s-a ridicat in stilul arhitectonic neo-gotic.

 

In anul 1955, Papa Pius al XII-lea a ridicat Catedrala la rangul de Bazilica Minor. In anul 1962 s-a demarat un program de restaurare a Catedralei, in exterior cat si in interior, care trebuia sa fie finalizat, conform asteptarilor, in anul 2010. In anul 1966, au fost turnate 12 clopote noi, care au fost atarnate in turnul central si in turnul de margine. Clopotele au fost un cadou din partea landului Baden-Württemberg.

 

Exteriorul Catedralei Konstanz (fatada), in urmatoarea fotografie.

 


Interiorul Catedralei Konstanz, in urmatoarele doua fotografii.

 



Lacul Constance

 

Lacul Constance (Bodensee, in germana) se refera la trei brate de apa de pe Rin, la poalele de nord ale Muntilor Alpi: Obersee sau Lacul Superior Constance, Untersee sau Lacul Inferior Constance si o portiune de legatura a Rinului, numita Seerhein. Aceste brate de apa se afla in bazinul lacului Constance (Bodenseebecken), care face parte din teritoriul Alpilor si prin care curge Rinul.

 

Lacul Constance este situat in locul de intalnire a Germaniei, Elvetiei si Austriei. Litoralul sau se afla in landurile germane Bavaria si Baden-Württemberg, cantoanele elvetiene St.Gallen, Thurgau si Schaffhausen si cantonul austriac Vorarlberg. Rinul se varsa in Lacul Constance dinspre sud, cursul sau original formand frontiera austro - elvetiana si are debitul pe Lacul Inferior, unde, cu exceptia Schaffhausen, formeaza frontiera germano - elvetiana pana in orasul Basel.

 

Cele mai populare orase de pe lac sunt Konstanz, Friedrichshafen, Radolfzell am Bodensee, Bregenz si Lindau (Bodensee). Cele mai mari insule de pe lac sunt Reichenau pe Lacul Inferior si Lindau si Mainau pe Lacul Superior.

 

Lacul Constance este al treilea cel mai mare lac de apa dulce din Europa Centrala si de Vest, ca suprafata (si al doilea ca volum), dupa Lacul Geneva si Lacul Balaton.

 

Lacul Constance are doua parti: sectiunea principala de est, numita Obersee sau "Lacul Superior", care acopera aproximativ 473 kmp, incluzand bratul sau de nord vest, Uberlinger See (61 kmp) si o sectiune vestica mult mai mica, numita Untersee sau "Lacul Inferior", cu o suprafata de aproximativ 63 kmp.

 

Conexiunea dintre aceste doua lacuri este Seerhein (literar "Lacul Rin"). Din punct de vedere geografic, aceasta portiune nu este considerata uneori ca face parte din lac, ci din fluviul Rin.

 

Apa fluviului din Alpi, Rinul, se varsa in lac in sud - est, langa Bregenz, Austria, apoi prin Lacul Constance, de sus, cu greu, vizand Überlinger See, in Seerhein, in orasul Konstanz, apoi prin Rheinsee, practic fara a alimenta cele doua parti germane ale Lacului Inferior si in cele din urma alimenteaza inceputul Rinului Inalt in orasul elvetian Stein am Rhein.

 

Lacul in sine este o sursa importanta de apa potabila pentru sud-vestul Germaniei. Punctul culminant al bazinului de drenaj al lacului ete varful muntos elvetian Piz Russein din masivul Tödi din Alpii Glarus, la altitudinea de 3.613 metri deasupra nivelului marii. Incepe cu paraul Aua da Russein (literar, "Apa Russeinului").

 

Feriboturile auto merg de la Romanshorn, Elvetia, la Friedrichshafen si de la Konstanz la Meersburg, toate din Germania.

 

Lacul Constance a fost format de ghetarul Rinului in timpul Erei Glaciare. Dupa sfarsitul Erei Glaciare, cu aproximativ 10.000 de ani in urma, Obersee si Untersee au format un singur lac. Eroziunea descendenta a Rinului Inalt a facut ca nivelul lacului sa scada treptat si sa apara un prag, Konstanzer Schwelle. Rinul, Bregenzer Ach si Dornbirner Ach transporta sedimente din Alpi in lac, scazandu-i astfel treptat adancimea si reducand extinderea lacului in sud-est.

 

In Antichitate, cele doua lacuri aveau nume diferite, iar mai tarziu ele au ajuns sa aibe acelasi nume, din motive necunoscute.

 

Numele Lacului Constance

 

Geograful roman Pomponius Mela a fost primul care a mentionat lacurile, in jurul anului 43 D.Hr., numind Lacul Superior Lacus Venetus si Lacul Inferior Lacus Acronius, iar Rinul trecea prin ambele lacuri. In jurul anului 75 D.Hr., naturalistul Pliniu cel Batran a numit ambele lacuri Lacus Raetiae Brigantinus, dupa principalul oras roman de pe lac, Brigantium (Bregenz de mai tarziu). Acest nume este asociat cu Brigantii celti care au locuit aici, desi nu este clar daca locul a fost denumit dupa trib sau locuitorii din regiune au fost numiti dupa asezarea lor principala. Ammianus Marcellinus a folosit ulterior forma Lacus Brigantiae.

 

Actualul nume german Bodensee deriva din toponimul Bodman, care a provenit initial, probabil, din germana inalta veche, bodamon, care insemna "pe soluri", indicand un lac pe teren plan langa lac. Acest loc, situat la capatul vestic al Lacului Überlingen (Überlinger See), a avut un caracter mai supra-regional pentru o anumita perioada de la inceputul Evului Mediu, fiind un palat imperial franc (Königspfalz), scaun ducal aleman si monetarie, motiv pentru care numele ar fi putut fi transferat lacului (Bodmansee = "Lac pe care este Bodman").

 

Din anii 833/834 D.Hr., in sursele latine, numele lacului apare in forma sa latinizata, lacus potamicus. Prin urmare, numele derivat efectiv din Bodman Pfalz (latinizat ca  Potamum) a fost asumat gresit de catre eruditii monahi, cum ar fi Walahfrid Strabo, ca fiind derivat din cuvantul grecesc "potamos" pentru "rau" si insemna "lac de rau". Este posibil sa fi fost influentati si de faptul ca Rinul curgea prin lac.

 

Wolfram von Eschenbach il descrie in germana medie medie inalta ca fiind Bodemensee sau Bodemsee, care a evoluat in cele din urma in actualul nume german, Bodensee. Numele poate fi legat de Bodanrück, zona de dela dintre Lacul Überlingen si Lacul Inferior si istoria Casei Bodman.

 

Dupa Conciliul de la Constance din secolul al XV-lea, denumirea alternativa Lacus Constantinus a fost folosita in zona limbii romanice (romano - catolice). Acest nume, care fusese atestat inca din anul 1187 sub forma Lacus Constantiensis, provenea de la orasul Konstanz, aflat la iesirea Rinului din Obersee, al carui nume original, Constantia, a fost la randul sau derivat de la imparatul roman Constantius Chlorus (in jurul anului 300 D.Hr.).

 

Numele poetic al lacului, "Marea Svabiei" a fost adoptat de autorii din epoca moderna timpurie si Iluminism, de la autorii antici, posibil Tacitus. Totusi, acesta ipoteza s-a bazat pe o eroare: romanii foloseau uneori numele Mare Suebicum pentru Marea Baltica si nu pentru Lacul Constance. In vremurile in care romanii localizasera asa-numitul "Suebi", pe atunci un trib germanic al Elbei langa o mare, acest lucru era de inteles. Autorii Perioadei Timpurii Moderne au trecut cu vederea acest lucru si au adoptat numele celui mai mare lac din mijlocul fostului Ducat al Svabiei, care a inclus si parti din Elvetia de astazi.

 

 

Principalele atractii turistice din Konstanz sunt: Muzeul Arheologic, Imperia, o sculptura inalta de 9 metri, Muzeul Jan Hus, Catedrala Konstanz, Edificiul Konzil, care dateaza din secolul al XV-lea, Niederburg (Castelul Inferior), Manastirea Petershausen, ramasitele fortaretei romane de langa Catedrala si Schnetztor, poarta fortificata a zidurilor vechi ale orasului. Konstanz a avut, de asemenea, o sinagoga mare, distrusa de guvernul nazist in anul 1938.

 

Lacul Constance si tarmul sau din orasul Konstanz, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Braseria unde am luat masa de pranz, in urmatoarele doua fotografii.

 

Instalatia de bere artizanala din braserie

 

 

Recomand vizitarea orasului Konstanz!

 

 

 

 

 

 

 

Comments

Popular posts from this blog