Germania-Valea Rinului-Koblenz

 

GERMANIA -

ATRACTIILE TURISTICE DIN VALEA RINULUI -

KOBLENZ

 

 

In acest articol va prezint orasul Koblenz din Germania. Am fost pe Valea Rinului din Germania in perioada 28 iulie - 02 august 2015. Am plecat cu trenul din Dresda, pana la Koblenz, unde ne-am cazat 5 nopti. Trenul Dresda - Koblenz a facut cam 7 ore, cu o schimbare scurta, de 5 minute.

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Dresda, partea I, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Dresda, partea a II-a, le gasiti aici.

 

Pe durata sederii in Koblenz, am luat trenul si am vizitat multe obiective turistice, despre care voi vorbi si in articolele viitoare. Am cumparat de la Dresda un "German Rail Pass - Twin - 10 days continuous", pentru doi adulti (10 zile), care a costat 654 EURO. Cu acest pass se putea merge continuu numai cu trenul, din pacate. Pentru calatoriile cu autobuzul am platit bilete separat. In Koblenz am mers numai pe jos, cu exceptia drumului de la gara la hotel din prima zi, cand am luat un taxi, pentru ca eram obositi si aveam bagaje. Taxiul a costat 10 EURO.

 

Am fost cazati la hotelul Altstadt, de trei stele, din Piata Iezuita (Jesuitenplatz), in orasul vechi (centrul orasului Koblenz). Hotelul se afla cam la 1-2 kilometri de gara, iar camera era foarte mare, frumoasa si curata. Am mers pe jos de la gara la hotel si retur, cand mergeam in alte orase din Germania. Am facut rezervare cu 3 luni inainte prin Booking.com iar camera ne-a costat 380 EURO pentru 5 nopti, cu mic dejun inclus. Micul dejun a fost delicios si diferit de cele de la alte hoteluri, prin faptul ca aveau mancare preparata. Camera era dotata cu minibar.

 

Am mancat pe fuga in timpul zilei, pe Valea Rinului. Seara mancam la restaurant. In a doua zi de sedere in Koblenz am ajuns seara tarziu inapoi (am mers la Koln si Bonn), cam la ora 22.00. Am mers sa mancam, numai ca restaurantele se inchideau la 22.00 si nu ne-au mai primit. Dupa ora 22.00 erau deschise numai barurile, unde se serveau numai bauturi, fara mancare. Eram lihniti de foame si noroc ca am gasit un singur restaurant care nu inchidea la acea ora, deoarece era mai scump. Restaurantul avea si bar si cred ca am intrebat-o pe chelnerita de vreo 5 ori daca ne da si mancare (nu stia nici engleza foarte bine). Am dat cam 40 EURO pentru doua fripturi. Cred ca as fi dat si mai mult, avand in vedere faptul ca nici in camera nu aveam mancare. A doua zi dupa aceasta peripetie ne-am aprovizionat de la un supermarket din Koblenz si am umplut minibarul. Mancarea este ieftina la supermarketuri in Germania.

 

Distantele intre obiectivele turistice de pe Valea Rinului sunt mari si luam trenul, iar castelele sunt cocotate in varful muntelui, deci mai urcam si pe jos. Nu puteam sa vizitam decat doua castele sau catedrale pe zi. Si nu in ultimul rand, a fost destul de dificil sa gasim castelele, chiar daca m-am documentat destul de bine acasa (voi reveni la acest subiect). Dimineata ne trezeam la ora 06.00, iar seara ne culcam pe la ora 12.00. Ne-am gandit sa ne trezim mai devreme, pe la 05.00 dimineata, dat nu ne ajuta cu nimic, deoarece obiectivele turistice se deschideau la 09.00 sau 10.00 dimineata. De aceea, nu am vizitat niciun obiectiv turistic in Koblenz, din pacate, deoarece nu am mai avut timp. Ne-am plimbat seara prin Koblenz, cand ne intorceam din excursiile noastre.

 

Valea Rinului din Germania este superba, dar trebuia sa stam mai mult, sunt necesare cam 10 zile sa vezi aproape toate obiectivele turistice, dupa parerea mea. Am avut si multe peripetii, pe care le voi impartasi cu voi si de care imi este dor acum, cand nu mai pot sa calatoresc, din cauza pandemiei.

Fluviul Rin

 

Rinul (Rhein, in limba germana) este un fluviu din Europa, fiind una dintre cele mai circulate cai fluviale de pe  continent. De la izvoare pana la varsare, Rinul are o lungime de 1.232,7 kilometri, din care 883 kilometri sunt navigabili. Fluviile Rin, Main si Dunare formeaza un culoar de trecere intre Marea Neagra si Marea Nordului. 

 

Din studiul petrografic al straturilor de roci din Valea Rinului s-a estimat o vechime a acestuia de 12 milioane de ani, care ar corespunde perioadei miocene. Se presupune ca izvorul initial al Rinului ar fi fost in regiunea masivului muntos Kaiserstuhl din Germania.

 

Cursul Rinului

In prezent sunt cunoscute in total 13 izvoare ale Rinului. De fapt, Rinul propriu-zis ia nastere prin confluenta raurilor Rinul Anterior, care izvoraste langa trecatoarea Oberalppass (Surselva) din Elvetia, si Rinul Posterior, care izvoraste din mumtele Rheinwaldhorn. Ambele aceste izvoare se afla in vestul cantonului Graubünden (sau cantonul Grisunilor) din Elvetia centrala alpina. Rinul Anterior se uneste cu Rinul Posterior in apropierea orasului Reichenau din Elvetia.

 Daca doriti mai multe informatii despre Rinul Anterior si Rinul Posterior, le gasiti aici.

Dupa unirea Rinului Anterior cu Rinul Posterior, Rinul, numit acum Rinul Alpin, curge spre nord si se varsa in Lacul Constance (Bodensee), aceasta regiune fiind numita si "delta", deoarece este o rezervatie naturala de protectie a pasarilor. Urmeaza apoi zona Rinului de lac, care este impartita in Lacul Superior si Lacul Inferior, care se intinde pana la Konstanz.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Lacul Constance si orasul Konstanz, le gasiti aici.

 

De la iesirea din Lacul Constance, din localitatea Stein am Rhein si pana la Basel (Elvetia), Rinul este numit Rinul de Sus (Hochrhein). De la Basel la vale si pana la Bingen, Rinul este numit Rinul Superior. Intre Bingen si Bonn (Germania), Rinul este numit Rinul Mijlociu, iar de ka Bonn avale pana la delta din Marea Nordului, Rinul este numit Rinul Inferior.

 

Delta Rinului se afla in Olanda, langa granita cu Germania. Aici se varsa cele doua brate ale Rinului bifurcat la Rotterdam, in Marea Nordului si anume la Hoek van Holland. Marcarea kilometrica a Rinului incepe de la podul din Konstanz si se termina la varsare, la kilometrul 1.032,8, in localitatea Hoek van Holland. Cascada Rinului se afla intre comunele Neuhausen am Rheinfall din cantonul Schaffhausen (pe malul din dreapta) si Laufen - Uhwiesen din cantonul Zurich (pe malul din stanga), la patru kilometri de orasul Schaffhausen, din Elvetia.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Cascada Rinului, le gasiti aici.

 

 

Koblenz

Koblenz este un oras din Germania, de pe malurile Rinului si Moselei. Koblenz a fost infiintat ca post militar roman, de catre Drusus, in jurul secolului al VIII-lea I.Hr. Numele orasului provine de la latinescul cōnfluentēs, care inseamna (la) confluenta (Rinului si Moselei). Confluenta actuala este cunoscuta sub denumirea "Coltul German", unde se afla un simbol al Unificarii Germaniei care infatiseaza o statuie ecvestra a Imparatului Wilhelm I. In anul 1992, Koblenz a sarbatorit 2.000 de ani de la infiintare.

 

Koblenz este cel de al treilea oras din landul Renania - Palatinat, dupa numarul de locuitori (112.000 in anul 2015), dupa orasele Mainz si Ludwigshafen. Koblenz se afla intr-o zona de campie inundabila ingusta, intre lanturi de deal inalte, unele atingand inaltimi muntoase. Orasul Koblenz este deservit de o retea feroviara si de o autostrada.

 

Scurt istoric al orasului Koblenz

Antichitatea

 

In jurul anului 1000 I.Hr., au fost ridicate fortificatiile vechi pe dealul Festung Ehrenbreitstein, pe partea opusa Moselei. In anul 55 I.Hr., trupele romane comandate de Imparatul Iulius Caesar au ajuns la Rin si au construit un pod intre Koblenz si Andernach. In jurul anului 9 I.Hr., unul dintre posturile militare stabilite de Drusus a fost "Castellum apud Confluentes".

 

Sunt inca vizibile ramasitele unui pod mare, construit de catre romani in anul 49 D.Hr. Romanii au construit doua castele ca protectie pentru pod, unul in anul 9 D.Hr. si celalalt in secolul al II-lea, care a fost distrus de franci in anul 259. La nord de Koblenz a fost construit un templu al lui Mercur si a Rosmertei (o divinitate galo-romana), care a fost folosit pana in secolul al V-lea.

 

Evul Mediu

Odata cu caderea Imperiului Roman de Vest, Koblenz a fost cucerit de catre franci si a devenit loc regal. Dupa divizarea imperiului lui Carol cel Mare, Koblenz a fost inclus in tinutul fiului sau, Ludovic cel Pios (814). In anul 837, orasul a fost arondat lui Carol cel Plesuv si cativa ani mai tarziu succesorii carolingieni au venit aici sa discute cum sa aplice Tratatul de la Verdun (843), prin care orasul facea parte din Lotharingia, sub Lothar I.

 

In anii 860 si 922, Koblenz a fost scena sinodurilor ecleziastice. La primul sinod, tinut in biserica Liebfrauenkirche, a avut loc reconcilierea dintre Ludovic Germanul si fratele sau vitreg, Carol cel Plesuv. Koblenz a fost jefuit si distrus de catre scandinavi in anul 882. In anul 925, Koblenz a devenit parte componenta a Regatului German de Est, iar mai tarziu a Sfantului Imperiu Roman.

 

In anul 1018, Imparatul Henric al II-lea a dat orasul Koblenz arhiepiscopului-elector al Trierului, dupa ce a primit un privilegiu. Orasul a ramas in posesia succesorilor acestuia pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Succesorii arhiepiscopului-elector al Trierului au avut rezidenta lor principala in Koblenz pana in secolul al XVII-lea. Imparatul Conrad al II-lea a fost ales in Koblenz in anul 1138. In anul 1198, a avut loc in apropierea orasului batalia dintre Filip de Svabia si Otto al IV-lea.

 

 In anul 1216, printul-episcop Theoderich von Wied a donat o parte din terenurile bazilicii si spitalului Cavalerilor Teutoni, care a devenit mai tarziu Coltul German (Deutsches Eck). In perioada 1249 - 1254, in Koblenz s-au facut ziduri noi de catre Arhiepiscopul Arnold al II-lea de Isenburg si arhiepiscopii succesivi au construit si intarit fortareata Ehrenbreitstein, care domina inca orasul.

 

Epoca Moderna

Koblenz a fost membru al Ligii oraselor Renaniei, care au inflorit in secolul al XIII-lea. Cavalerii Teutoni au fondat Domeniul de Responsabilitate Koblenz in anul 1231 sau in jurul acestui an. Koblenz a prosperat mult in acea perioada si a continuat sa prospere pana cand dezastrul din Razboiul de Treizeci de Ani i-a adus un declin rapid. Dupa ce Philip Chistopher, elector de Trier, a predat fortareata Ehrenbreitstein francezilor, orasul a primit o garnizoana imperiala in anul 1632. Oricum, acesta forta a fost expulzata curand de catre suedezi, care la randul lor au predat orasul din nou francezilor. Fortele imperiale au reusit in cele din urma sa reia orasul in anul 1636.

 

In anul 1688, Koblenz a fost asediat de catre francezii condusi de Maresalul de Boufflers, dar ei au reusit numai sa bombardeze Orasul Vechi (Altstadt), distrugand, printre alte cladiri si Hala Veche Comerciala (Kaufhaus), care a fost restaurata in anul 1725, in forma sa de astazi. Orasul Koblenz a fost rezidenta arhiepiscopilor-electori ai Trierului din anul 1690 pana in anul 1801.

 

In anul 1786, ultimul arhiepiscop-elector al Trierului, Clemens Wenceslaus de Saxonia, a contribuit in mod maret la extinderea si dezvoltarea orasului, transformand fortareata Ehrenbreitstein intr-un palat baroc magnific. Dupa caderea Bastiliei, in anul 1789, orasul a devenit, prin invitatia ministrului sef al arhiepiscopului-elector Ferdinand Freiherr von Duminique, unul dintre principalele puncte de intalnire pentru emigrantii francezi. Arhiepiscopul-elector a aprobat acest lucru deoarece el a fost unchiul regelui persecutat al Frantei, Ludovic al XVI-lea.

 

Printre multii refugiati regali francezi care au invadat orasul au fost doi frati mai mici ai lui Ludovic al XVI-lea, Contele de Provence si Contele d'Artois. In plus, verisorul lui Ludovic al XVI-lea, Printul Louis Joseph de Burbon, print de Condé, a venit la Koblenz si a format o armata din aristocratii tineri dispusi sa lupte impotriva Revolutiei Franceze si sa restabileasca vechiul regim. Armata Condé s-a alaturat unei armate aliate formata din soldati prusaci si austrieci, condusa de Ducele Karl Wilhelm Ferdinand de Brunswick intr-o invazie nereusita a Frantei in anul 1792.

 

Aceasta a atras mania Primei Republici Franceze asupra arhiepiscopului-elector. In anul 1794, Coblenz a fost luat de armata Francezilor Revolutionari condusa de Marceau (care a fost ucis in timpul asediului) si, dupa semnarea Tratatului de la Lunéville (1801) a fost facut capitala noului Departament Francez al Rinului si Moselei. In anul 1814, orasul a fost ocupat de rusi. Congresul de la Viena a arondat orasul Prusiei si in anul 1822 a fost facut sediul guvernului pentru Provincia Prusaca a Rinului.

 

Dupa Primul Razboi Mondial, Franta a ocupat zona inca odata. Spre deosebire de francezi, populatia germana a orasului a insistat sa foloseasca ortografia mai germana a Koblenzului, dupa anul 1926. In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, orasul a gazduit comandamentul Armatei Germane Grup B si, ca multi omologi, a fost bombardat puternic si reconstruit mai tarziu. In perioada 16 - 19 martie 1945, Koblenz a fost scena luptelor grele ale Diviziei 87 Infanterie din SUA, in sprijinul Operatiunii Lumberjack. Intre anii 1947 si 1950, orasul a fost sediul guvernului Renaniei - Palatinat.

 

Defileul Rinului a fost declarat Patrimoniu Mondial in anul 2002, Koblenz marcand capatul sau nordic.

 

Atractiile turistice din Koblenz

 

Lucrarile defensive ale orasului sunt extinse si constau din forturi puternice, care incununeaza dealurile care inconjoara orasul spre vest si din cetatea Ehrenbreitstein de pe malul opus al Rinului. Orasul vechi avea forma triunghiulara, doua laturi fiind marginite de Rin si Mosela, iar cea de a treia de o linie de fortificatii. Acestea din urma au fost distruse in anul 1890, iar orasului i s-a permis sa se extinda in aceasta directie.

Cetatea Ehrenbreitstein vazuta din Koblenz si portul din Koblenz, in urmatoarele 18 fotografii.

 

Cetatea Ehrenbreitstein (pe deal) si Rinul

Zona de hoteluri pe malul Rinului

Nave de croaziera pe Rin

Statia centrala de tren a orasului (Koblenz Hauptbahnhof) a fost construita pe un teren spatios, in afara zidurilor vechi ale orasului, la jonctiunea caii ferate Cologne-Mainz si a liniei strategice Metz-Berlin. In aprilie 2011 a fost deschisa statia Koblenz-Stadtmitte in interiorul orasului, pentru a coincide cu deschiderea Spectacolului Horticol Cultural Federal 2011.

 

Rinul este traversat de Podul Pfaffendorf, care a fost initial locatia unui pod feroviar, iar acum este un pod rutier si de podul feroviar Horchheim (aflat la o mila sud de oras), care este format din doua intinderi largi si inalte pe care se afla calea ferata Valea Lahn, care face parte din calea ferata Berlin, mentionata mai sus. Mosela este traversata de un pod gotic din piatra cu 14 arcade, ridicat in anul 1344, doua poduri rutiere moderne si, de asemenea, de doua poduri feroviare.

 

Din anul 1890, orasul a fost impartit in Altstadt (Orasul Vechi) si Neustadt (Orasul Nou) sau Klemenstadt. Altstadt are doar cateva strazi si piete frumoase, in timp ce Neustadt are numeroase strazi largi si o fatada frumoasa de-a lungul Rinului.

 

Alte atractii turistice din Koblenz

In partea mai veche a orasului Koblenz se afla cateva cladiri de interes istoric. Cea mai importanta dintre acestea este Bazilica Sf.Castor sau Kastorkirche, aflata in apropierea punctului de confluenta al Rinului cu Mosela. Bazilica are patru turnuri. Biserica a fost fondata in anul 836 de catre Ludovic cel Pios, dar actuala cladire romanica a fost finalizata in anul 1208, iar acoperisul gotic boltit dateaza din anul 1498. In fata Bisericii Sfantului Castor se afla o fantana ridicata de francezi in anul 1812, care are o inscriptie care comemoreaza invazia Rusiei de catre Napoleon. Nu la mult timp dupa aceea, trupele rusesti au invadat orasul Koblenz.

 

Bazilica Sfantul Castor sau Kastorkirche, in urmatoarele 7 fotografii.

O cladire veche frumoasa, in care se afla restaurantul Poseidon, in urmatoarea fotografie.

 

Monumentul Barbara

Monumentul este un memorial inchinat soldatilor cazuti la datorie, care au apartinut Regimentului 8 de Artilerie de Camp Rheinische, care a stationat in Koblenz in perioada 1820 - 1887 si a luptat in razboaiele de unificare din secolul al XIX-lea.

 

Figura centrala a monumentului o infatiseaza pe Sfanta Barbara, patroana artileristilor. Sfanta Barbara tine in mana dreapta un butoi de pulbere, iar in mana stanga o ramura de palmier. Ea este flancata de figuri alegorice ale Razboiului si Pacii. Razboiul este reprezentat de un barbat, care este asezat si hotarat. Mana lui este pe teaca, dar nu are gesturi agresive. Pacea este reprezentata de o figura feminina care tine in mana stanga o coroana de lauri, care simbolizeaza preferinta pentru pace.

 

Monumentul a fost deteriorat de raidurile aeriene de la Koblenz din anul 1944 si a fost in cele din urma demontat in anul 1956, pentru a face loc unor lucrari rutiere din zona. In toamna anului 2014, monumentul original a fost reconstruit in apropierea locatiei sale initiale. Sculptorul monumentului a fost Georg Schreyögg (Aitrang 1870 - München 1934), care a facut monumentul in anul 1907.

 

Monumentul Barbara, in urmatoarea fotografie.

In acest sector al orasului se afla, de asemenea, Liebfrauenkirche, o biserica frumoasa (cu nava din anul 1250 si corul din perioada 1404 - 1431) si turnuri romanice tarzii, foarte inalte. Tot in aceata zona se afla Castelul Electorilor de Trier ridicat in anul 1280, care contine acum Galeria Municipala de Picturi si casa familiei Metternich, unde s-a nascut Printul Metternich (omul de stat austriac), in anul 1773. Este notabila, de asemenea, Biserica Sf.Florian, care are o fatada cu doua turnuri, din jurul anului 1110.

 

Colegiul Iezuit vechi este un edificiu baroc facut de J.C. Sebastiani (1694–1698), care serveste astazi ca Primarie.

 

Piata Iezuita (Jesuitenplatz)

Numele Pietei Iezuite (Jesuitenplatz) din inima orasului vechi Koblenz vine de la ordinul religios cu acelasi nume, care a operat in zona intre anii 1580 si 1773. Iezuitii au preluat un ordin de la calugaritele cisterciene, care a fost fondat in secolul al XIII-lea si l-au folosit ca scoala de manastire.

 

Scoala Iezuita palatina, cu turnurile si pridvoarele sale magnifice din partea de est a pietei a fost construita intre anii 1694 si 1701. Scoala gazduieste din anul 1895 Primaria Koblenz (Rathausgebäude I). Biserica Iezuita veche este in coltul de sud-est al pietei (astazi este Biserica Orasului). Aa fost construita din anul 1613 pana in anul 1617.

 

In mijlocul pietei, care este inconjurata de case de oras frumos renovate, se afla memorialul fiziologului si anatomistului din Koblenz, Johannes Müller, ridicat in anul 1899.

 

Piata Iezuita, in urmatoarele 8 fotografii.

Piata Iezuita si statuia lui Johannes Müller

Biserica Iezuita veche (astazi este Biserica Orasului)

Hotelul Altstadt, unde am fost cazati

Camera in care am fost cazati, in urmatoarele doua fotografii.

Langa Koblez se afla Castelul Lahneck, langa Lahnstein, care este deschis vizitatorilor de la 1 aprilie pana pe 31 octombrie. Orasul Koblenz este aproape de lucrarile de pamant ale Epocii Bronzului de la Goloring, un posibil calendar al culturii Urnfield, construit acum aproximativ 3000 de ani.

 

Palatul Electoral

In partea moderna a orasului se afla Palatul Electoral (Residenzschloss), cu o fatada orientata spre Rin, iar cealalta spre Neustadt. Palatul a fost construit in perioada 1778 - 1786, de catre Clemens Wenceslaus, ultimul elector al Trierului, dupa un proiect al arhitectului francez P.M. d'Ixnard. In anul 1833, palatul a fost folosit ca baraci si a devenit post terminal pentru sistemul optic de telecomunicatt, care avea sediul la Potsdam.

Astazi, vechiul Palat al Electorilor este muzeu. Printre alte exponate, muzeul contine cateva tapiserii Gobelin. Din palat se intind cateva gradini si promenade (Kaiserin Augusta Anlagen) de-a lungul malului Rinului, unde se afla un memorial al poetului Max von Schenkendorf. O statuie a Imparatesei Augusta, a carei resedinta preferata a fost Coblenz, se afla in Luisenplatz.

 

Monumentul lui Wilhelm I

Cavalerilor Teutoni li s-a dat o zona pentru Domeniul Conacul German, chiar la confluenta Rinului cu Mosela, care a devenit cunoscuta sub denumirea de Coltul German (Deutsches Eck).

 

In anul 1897, in zona a fost inaugurat un monument al Imparatului Wilhelm I al Germaniei, care a fost montat pe un cal de 14 metri inaltime. Monumentul a fost construit incepand cu anul 1893 si inaugurat de catre nepotul imparatului, Wilhelm al II-lea. Statuia il reprezinta pe imparat in uniforma de general, iar langa el se afla zeita victoriei care tine calul de haturi, cu o mana, iar in cealalta mana poarta coroana imperiala. Arhitectul monumentului a fost Bruno Schmitz, care a fost responsabil pentru mai multe monumente si memoriale nationaliste germane. Coltul German este asociat de atunci cu acest monument, cu (re)intemeierea Imperiului German si cu refuzul german la orice pretentie franceza asupra zonei.

 

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, statuia a fost distrusa de catre artileria SUA. Administratia ocupatiei franceze a intentionat sa finalizeze distrugerea monumentului si a dorit sa-l inlocuiasca cu unul nou, dar nu a reusit, din cauza lipsei banilor. In anul 1953, Presedintele Federal Theodor Heuss a dedicat din nou monumentul unitatii germane, adaugand emblemele statelor federale vestice ramase, precum si cele ale zonelor pierdute din est. Un drapel imens al Germaniei a fost arborat acolo, de atunci. Saarland-ul a fost adaugat patru ani mai tarziu, dupa ce populatia a votat aderarea la Germania.

 

In anii 1980, un clip al monumentului a fost prezentat adesea noaptea tarziu la TV, cand se canta imnul national, pentru a marca sfarsitul zilei, practica care a fost intrerupta cand a inceput difuzarea non-stop a programelor TV.  Pe data de 3 octombrie 1990, chiar in ziua in care s-au alaturat Germaniei fostele state RDG, emblemele lor au fost adaugate monumentului.

 

Deoarece unitatea germana a fost considerata finalizata si zonele aflate sub administratia poloneza au fost cedate Poloniei, monumentul si-a pierdut scopul activ oficial, iar acum aminteste doar de istorie. In anul 1993, drapelul Germaniei a fost inlocuit cu o copie a statuii, donata de un cuplu local. Cu toate acestea, ziua aleasa pentru reinstalarea statuii a provocat controverse, deoarece a coincis cu Sedantag (Ziua Sedan, 2 septembrie 1870), o zi de sarbatoare care aminteste victoria Germaniei asupra Frantei in Batalia de la Sedan. Ziua Sedan a fost sarbatorita din anii 1870 pana in anii 1910.

 

Din anul 2002, monumentul a fost declarat patrimoniu mondial de catre UNESCO.

Monumentul lui Wilhelm I si Coltul German, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Recomand vizitarea orasului Koblenz!