Germania-Valea Rinului-Catedrala din Worms

 

GERMANIA -

ATRACTIILE TURISTICE DIN VALEA RINULUI -

CATEDRALA DIN WORMS

 

 

In acest articol va prezint Catedrala din Worms. Am mers cu trenul din Speyer pana la Worms si am facut 1 ora si 5 minute.

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Speyer, le gasiti aici.

 

Catedrala din Worms (sau Catedrala Sfantul Petru) se afla in Domplatz, 67547 Worms. Programul de vizitare al Catedralei din Worms este de luni - duminica, intre orele 09.00 - 18.00, pentru programul de vara si de luni - duminica, intre orele 10.00 - 17.00, pentru programul de iarna. Intrarea in catedrala este gratuita.

 

Am ajuns la Catedrala din Worms cu jumatate de ora inainte de inchidere si domnul de la casa de bilete tocmai dorea sa inchida, ca nu mai avea vizitatori. Am vazut de departe ca se inchidea usa catedralei si am alergat sa prindem intrarea. L-am rugat frumos sa ne lase si pe noi sa vizitam catedrala si a acceptat. Am avut noroc, deoarece Catedrala din Worms este atat de frumoasa incat iti taie respiratia (mai ales Altarul Inalt). Am avut la dispozitie deci numai 30 de minute pentru vizitare si nu am mai coborat in cripta.

 

De la gara din Worms am luat autobuzul, nu mai tin mimte ce numar avea, deoarece am intrebat in gara, la informatii, cum se ajunge la catedrala. Puteam sa mergem si pe jos de la gara la catedrala, este aproape 1 kilometru, dar eram presati de timp. Pacat ca nu am mers pe jos, pentru ca mi-a placut foarte mult orasul, pe care l-am vazut din autobuz.

 

Scurt istoric al catedralei

 

Zona Worms a fost populata din timpuri stravechi, datorita locatiei sale favorabile in campia fertila a Rinului Superior, pe rute de transport importante. Celtii si-au numit orasul lor Borbetomagus. Celtii au fost urmati de trupele romane care au construit o fortificatie in zona, in timpul Imparatului Augustus. De la aceste inceputuri s-a dezvoltat in curand un oras mare numit Civitas Vangionum, dupa locuitorii sai, Vangionii. Acest nume s-a pastrat pana astazi in Wonnegau, zona inconjuratoare a orasului Worms.

 

Worms a fost probabil arhiepiscopia unui episcop inca din secolul al IV-lea, dar acest fapt este atestat numai incepand din Perioada Merovingiana. Primul episcop mentionat istoric a fost Berthulf, in anul 614.

 

Worms a fost resedinta favorita a lui Brunhild, o regina a unuia dintre teritoriile merovingiene, care a murit in anul 613. In timpul domniei sale a fost construita o catedrala, probabil pe cel mai inalt punct al orasului medieval roman. Viata sa memorabila, cat si scurtul episod in timpul caruia Burgundienii au fost in posesia orasului Worms (413 - 443) au fost descrise in Cantecul Nibelungilor, care a fost scris in jurul anului 1200, iar locatia partiala a evenimentelor a fost in Worms (altercatia dintre cele doua regine este reprezentata pe portalul de nord al Catedralei din Worms).

 

In timpul domniei lui Carol cel Mare, orasul a capatat pentru prima data o pozitie de importanta centrala in Sfantul Imperiu Roman medieval, pe baza perioadelor frecvente in care imparatul isi stabilea rezidenta acolo. Worms si-a pastrat aceasta pozitie si in secolele urmatoare sub domniile dinastiilor Saliana si Staufer. 

 

Dintre toti episcopii de Worms, cel mai de seama a fost probabil Episcopul Burchard I (1000 - 1025). El a fost un politicial imperial apropiat de imapratii Otto al III-lea si Henric al II-lea, care a marit enorm numarul de cladiri ale episcopiei. In baza acestor cladiri pe care le-a comandat Burchard, el a contribuit si la dezvoltarea orasului Worms. Cu sprijinul lui Henric al II-lea, el a reusit sa alunge primii salieni din oras, permitandu-i astfel sa conduca singur. Burchard a transformat castelul orasului in Manastirea Sf.Pavel.

 

Totusi, primii salieni au fost inmormantati la Altarul Sfintei Cruci, in fata trecerii Catedralei din Worms. Cripta Saliana, care a fost construita dupa anul 1906, contine sarcofagele catorva dintre membrii acestei familii remarcabile. Ramasitele rudelor Imparatului Conrad al II-lea se odihnesc in sicrie de piatra medievale. Sunt inmormantati in Catedrala din Worms urmatorii: marele bunic al lui Conrad al II-lea, Ducele Conrad cel Rosu (Conrad de Lorena), care a luptat cu maghiarii in anul 955, bunica sa, Judith, tatal sau, Henric, unchiul sau, Conrad, matusa sa, Matilda, sora sa, Judith si fiica sa, Matilda, cat si Episcopul Azecho, care a fost, de asemenea, un salian. 

 

Pentru salvarea osemintelor acestor rude si a familiei sale, Conrad al II-lea a organizat o liturghie in fiecare zi si a donat o lampa in sanctuar.

 

Din secolul al XI-lea si pana in secolul al XIII-lea, Worms a inflorit, cu sustinerea imparatilor, pana a devenit unul dintre orasele conducatoare ale imperiului medieval. Importanta sa a devenit vizibila numai daca luam in considerare numarul mare de vizite regale si diete imperiale care au avut loc in oras. Doua dintre cele mai importante evenimente care au avut loc in oras au fost concluzia Concordatului de Worms din anul 1122 de solutionare a Controversei de Investitura si prezentarea lui Luther inaintea Dietei din Worms din anul 1521.

 

Imparatul Frederic I Barbarossa (1152 - 1190) a favorizat orasul. In anul 1156, el s-a casatorit cu viitoarea lui sotie, Beatrice de Burgundia si s-au incoronat in Catedrala din Worms. Cei doi au donat catedralei o relicva importanta a Sfantului Nicolae. in anul 1184, Barbarossa a conferit orasului marele privilegiu al libertatii sale. In anul 1235, Imparatul Frederic al II-lea si-a sarbatorit nunta sa magnifica cu Izabela de Anglia tot in catedrala.

 

Destinul orasului medieval Worms a fost pecetluit pe data de 31 mai 1689. Trupele franceze ale lui Ludovic al XIV-lea au ocupat orasul si le-au dat locuitorilor sai o perioada scurta de timp sa fuga din oras, apoi au ars orasul sistematic, pana la sol. La inceput s-a intentionat sa se menajeze catedrala si de aceea oamenii din Worms si-au dus mobilierul acolo. Dar in final, francezii au decis sa distruga si aceasta cladire. Soldatii au distrus altarele, orgile, jilturile corului si stranele, jefuind mormintele si dand foc catedralei.

 

Au fost pusi explozibili pe cativa stalpi, dar in haosul general, nu au mai fost detonati. Totusi, cele trei bolti din mijlocul navei centrale s-au daramat. Rezidenta episcopala si sihastria, cat si valorile bibiotecii catedralei au fost distruse in incendiu. Dezastrul a lasat catredrala ca o ruina arsa in mijlocul unui camp de moloz.

 

Lucrarile de reconstuctie au inceput sub Episcopul - Print Francis Louis de Palatinat - Neuburg (1694 - 1732), fratele Electorului de Palatinat si Arhiepiscopul de Mainz si Trier de mai tarziu. In ciuda dificultatilor uriase aparute, cladirea catedralei medievale si cladirile conexe au putut sa fie restaurate. Numai mobilierul a fost adaptat, astfel incat sa se potriveasca gusturilor contemporane.

 

Succesorul rezidentei episcopale medievale demolate a fost un palat baroc care a fost construit in anul 1732, cu aportul celebrului arhitect Balthasar Neumann.

 

In anul 1794, trupele revolutionare franceze au ocupat Worms si au dat fosc rezidentei baroce a episcopului, profanand catedrala prin folosirea ei ca depozit si cazarma, au furat clopotele caredralei si au spart toate stemele de la ferestre.

 

In anul 1803, Dioceza a fost dizolvata si nu a fost reinfiintata decat dupa reorganizarea Europei, ca urmare a Congresului de la Viena. Catedrala din Worms a fost declarata atunci biserica parohiala catolica, in loc de Biserica Sfantul Ioan si acest fapt i-a asigurat existenta in continuare.

 

Intre anii 1806 si 1832, Biserica Sf.Ioan si Casa Adunarii de Canonici cu sihastria au fost demolate. Dioceza Worms a fost una dintre cele mai mici episcopii germane. A avut forma de semiluna cu intindere de la Landstuhl in vest pana la portile Heilbronn. In afara de Worms, cele mai importante orase din dioceza au fost Landernburg si Wimpfen. Rezidentele secundare medievale ale episcopiilor de Worms au supravietuit in aceste doua locuri pana astazi.

 

In Evul Mediu Tarziu, Electoratul Palatinatului s-a extins in detrimentul Catedralei din Worms. Acest fapt a insemnat ca, din momentul Reformei, Episcopia financiara slaba a Trierului si Mainzului a trebuit sa fie administrata in uniune personala cu Worms.

 

Ca recunoastere a  importantei sale, Papa Pius al IX-lea a declarat Catedrala veche din Worms ca biserica parohiala, in anul 1867. In final, in anul 1925, Papa Pius al XI-lea a ridicat Catedrala din Worms la rangul de Bazilica Papala (Bazilica Minor).

 

Cladirile anterioare

 

Informatiile despre cladirile anterioare de pe locul catedralei de astazi au fost furnizate de catre excavarile la scara larga si sistematice din anii 1906 - 1919. In cel mai vechi strat, zidul roman extins a fost neacoperit, ceea ce a fost interpretat prin faptul ca acolo a fost o bazilica cu o curte cu arcade in fata ei. Acesta se considera ca ar fi fost Forumul Orasului (Civitas Vangionum). Se considera ca ar fi fost un templu roman la marginea din nordul catedralei.

 

Caramizile unei cladiri romane pot fi vazute inca intr-o parte a zidului orasului medieval care se afla in vecinatatea corului de vest. Existenta unei catedrale pe locul actual a fost atestata prima data pentru Perioada Merovingiana (inceputul secolului al VII-lea), dar numai prin intermewdiul resturilor de podele. Pe baza acesteia, s-a putut reconstrui o bazilica cu trei nave laterale, cu o nava in vest, care a fost extinsa spre prima pereche de stalpi de vest in catedrala de astazi.

 

Spre est, catedrala avea, probabil, aproximativ aceleasi dimensiuni ca astazi. Din perioada Carolingiana exista o dovada scrisa pentru lucrarile de reconstructie din anul 852 si dupa incendiul din anul 872. Exista numai o poza a catedralei care a fost imediat inaintea celei existente. Aceasta catedrala a fost construita de de Episcopul Burchard (1000 - 1025), intr-o perioada de timp surprinzator de scurta si a fost sfintita in prezenta Imparatului Henric al II-lea, in anul 1018.

 

Parti din catedrala lui Burchard pot fi vazute inca in zidaria celor doua turnuri de vest (intre acestea a fost initial o absida semicirculara) si in plinta randului de zidarie a corului de est, cu turnurile sale circulare si in aripa de sud a transeptului. Cu exceptia corului de vest, acesta biserica avea dimensiunile si configuratia cladirii de astazi.

 

Ramsite ale pardoselii, cu figuri geometrice, facuta din dale de marmura deschisa si din gresie inchisa, cat si mentiunea capitelurilor aurite, ne dau o indicatie a acestor accesorii opulente de alta data. In anul 1020, partea de vest s-a prabusit, dar a fost reconstruita repede. Catedrala Burchard si-a indeplinit functia pentru un secol, inainte de a fi inlocuita cu o cladire noua, in perioada dinastiei Staufer.

 

Istoria cladirii noii biserici Staufer

 

In contrast cu celelalte doua catedrale imperiale, Speyer si Mainz, istoricii de arta au dat mai putina atentie Catedralei din Worms. Acest lucru s-a intamplat datorita datei de constructie, din perioada 1171 - 1220/30. Catedrala a fost considerata un produs tarziu al perioadei romanice, care nu a fost inovator, ci demodat. Conceptiile s-au schimbat radical cand s-a recuperat o parte din lemnul constructiei, cand a fost renovat interiorul, in anii 1979 - 1980.

 

Pe baza datelor cronologice, nu a fost clar ca intre anii 1132 si 1137 corul si transeptul erau deja mai inalte decat baza boltii. Pentru acest motiv, lucrarile catedralei au trebuit sa inceapa in jurul anilor 1125 - 1130. In anii 1160, clerestoriul de deasupra  navei fusese deja construit. La sfintirea finala a bisericii din anul 1181, corul de vest era probabil deja terminat. Dupa aceea, singura lucrare de constructie ramasa nefinalizata a fost construirea turnului corului de vest si etajele superioare ale celor patru turnuri circulare.

 

Lucrarile de renovare

 

In secolul al XIX-lea, interesul pentru arhitectura medievala a fost in general in crestere. In acest spirit, din ce in ce mai multi oameni au considerat repararea Catedralei din Worms o prioritate si a fost fondata astfel o societate a restaurarii catedralei, in anul 1856.

 

Renovarea Catedralei din Speyer dintre anii 1846 - 1858 a servit probabil ca exemplu pentru alte catedrale. Rudolf Opfermann, un ofiter guvernamental din Mainz care se ocupa cu cladirile, a planificat masuri pentru restaurarea catedralei romanice din Worms. O parte a planului sau a fost sa demoleze capelele gotice si sa indeparteze armaturile baroce, in favoarea unui aspect la moda pentru acea vreme. Din fericire, lipsa fondurilor a impiedicat realizarea acestor planuri si pana in anul 1867 numai bolta si corul de vest au fost securizate si au fost indepartate acoperisurile baroce.

 

Deteriorarile progesive ale cladirii au facut ca masurile de restaurare sa devina cat mai urgente. Dupa cativa ani de planificari, restaurarea la scara larga a catedralei a inceput, in sfarsit, in anul 1892, dand catedralei infatisarea pe care o are astazi.

 

Scopul principal al lucrarilor a fost sa se remedieze stricaciunile produse de incendiul din anul 1689 si sa se intareasca structura corului de vest, care era in pericol de prabusire. Dupa discutii lungi privind procedura corecta, corul si partea de vest a turnului corului au fost documentate exact si apoi dezasamblate bucata cu bucata.

 

In interior, partile inferioare au trebuit sa fie construite din nou, pe baza a ceea ce a ramas, deoarece stricaciunile cauzate de incendiu au fost prea mari. Pe baza acestor date, au fost luate masuri fara precedent in perioada 1901 - 1906, de catre arhitectul sef al orasului Worms ai al Catedralei din Worms, Karl Hofmann, sa securizeze substanta romanica a corului de vest al catedralei, fara a construi o copie arhitecturala noua.

 

Capela Sfantului Nicolae a trebuit, de asemenea, sa fie demontata, datorita constructiei sale instabile. Capela a fost reconstruita in forma sa originala, dar a fost largita putin in partea de vest si au fost folosite pietre noi pentru acest scop. Inflatia a intarziat finalizarea lucrarilor de restaurare si primele slujbe au putut sa fie tinute din nou in catedrala pe data de 24.01.1933.

 

Pe data de 21.02.1945, acoperisurile catredralei au luat foc din cauza bombardamentelor asupra orasului din timpul celui de Al doilea Razboi Mondial, dar boltile catedralei au rezistat. In perioada 1960 - 1967, s-a facut o restaurare la scara larga a exteriorului catedralei. Aceasta restaurare a fost urmata de o curatire a interiorului catedralei, in perioada 1979 - 1982. Restaurarea exteriorului corului de vest a inceput in anul 2002.

 

Arhitectura exterioara a Catedralei din Worms

 

Cand un vizitator sta in fata zidurilor marete ale Catedralei din Worms, primul lucru care-l impresioneaza este lungimea ei exterioara, de 111 metri. Cu exceptia celor doua turnuri de vest, zidurile au fost construite din blocuri de piatra rosie inchisa, alese si taiate cu grija. Realiarile constructorilor medievali ai catedralei constau in faptul ca toate materialele cladirii au trebuit sa fie transportate de la distanta mare. Piatra a venit partial din carierele din Valea Leining din Palatinat si partial din Valea Neckar.

 

Acoperisurile nu au fost placate de la inceput cu ardezie. Pana in anul 1689 ele au fost acoperite cu plumb, care le-a dat un aspect argintiu. Pana la lucrarile de demolare ale catedralei, de la inceputul secolului al XIX-lea, catedrala aparea ca un monument separat. Pana atunci, totusi, catedrala a fost centrul unui complex variat de constructii (modelul se afla in transeptul sudic), iar urmele lor se mai pot vedea inca pe peretii exteriori.

 

Din punct de vedere al structurii, catedrala este o bazilica cu doua coruri, trei nave si un transept in est. Existenta a doua coruri (care au fost si in Catedrala Burchard) necesita o explicatie. Asa cum se intampla practic in toate bisericile medievale, Catedrala din Worms a fost indreptata spre est (spre Ierusalim si spre rasaritul soarelui, acesta din urma simbolizandu-l pe Hristos). Acesta este si locul in care se afla Altarul Inalt.

 

S-a crezut candva ca acest "contra cor" mare, din vestul catedralei, avea o functie speciala in timpul vizitelor imparatului, dar nu a fost asdevarat. A fost o zona liturgica independenta dedicata Sfantului Laurentiu, care a fost protejata de restul spatiilor catedralei. Clericii catedralei se adunau aici pentru evenimentele particulare din anul ecleziastic.

 

Aspectul exterior al catedralei este dominat de turnuri: atat corul de est cat si cel de vest sunt flancate de o pereche de turnuri circulare. In combinatie cu turnul de trecere octogonal si cu turnul corului de vest, acestea constituie un complex de cladiri impunatoare. Toate turnurile au acoperisuri turla din piatra, cu ferestre de fronton si sfere imaginare cu deschideri, pentru a le incorona. Aceste sfere sunt sustinute partial de coloane.

 

Acoperisurile concave ale turnurilor circulare au fost deja reconditionate in perioada gotica tarzie, in stilul predecesorilor lor romanici. Turnul de trecere a fost acoperit prima data cu un acoperis - pavilion din piatra, in anul 1907. Aspectul neuzual al turnurilor clopotnita circulare in combinatie cu o structura monumentala poate fi explicat prin faptul ca fundatiile si peretii celor patru turnuri circulare ale Catedralei Burchard au fost incorporate in cladirea Staufer. Copia formei de baza a cladirii anterioare este tipica pentru nava Catedralei Staufer.

 

Exteriorul Catedralei din Wworms, in urmatoarele 9 fotografii.

 

Turnurile de vest ale Catedralei din Worms

 

Macheta Catedralei din Worms

 

Fatada de sud

 

Unul din turnurile de est ale catedralei, in dreapta fotografiei

 

 

Portalul gotic de sud (1290 - 1310), dintre Capela Sfantului Nicolae (stanga) si capelele gotice ale navei laterale de sud, in urmatoarele 5 fotografii. Sus se afla o sculptura care reprezinta Biserica truimfatoare care calareste deasupra portalului sudic pe un animal hibrid format din cele patru simboluri ale Evanghelistilor.

 

Doua personificari negative in dreapta portalului sudic (primele statui): in stanga, Sinagoga (pierderea credintei), in dreapta, "Frau Welt" (vanitate, extravaganta).

 

Episcopul Burchard de Worms

 

 

Interiorul Catedralei din Worms

 

Se intra in biserica prin portalul de sud, ceea ce inseamna ca vizitatorul vede prima oara nava laterala de sud. Pe baza impactului vizual al stalpilor navei, care sunt inalti si apropiati intre ei, navele laterale inguste au un efect monumental. Proportile acestor nave laterale au fost determinate de Catedrala Burchard. Semicoloanele sustin arcele transversale si intre ele sunt bolti inghinale. In conformitate cu exemplul stabilit de Catedrala din Speyer, exista doua travee in navele laterale pentru fiecare travee din nava (ad quadratum).

 

Partile laterale ale navelor sunt impartite prin intermediul unor pereti inalti, decorativi. Bolta transeptului si a corului are mulaje care, similar constructiei turnului de trecere, au fost influentate de Catedrala din Speyer, care a fost finalizata cu putin timp inainte. Bolta este sustinuta de arbori de colt. Arcele trecerii sunt gradate si se poate recunoate o tendinta spre un arc ascutit. Peretii sunt prevazuti cu nise. Bolta octogonala este strapunsa de ferestre mici, care duc in galeria pitica.

 

Peretele exterior al corului este drept. Acest lucru este remarcabil, deoarece in interior este o absida semicirculara cu arce oarbe si o bolta facuta din blocuri de piatra patrate. Datorita acestui plan neobisnuit (acelasi plan este si la Catedrala din Strasbourg), deschiderile din perete pentru cele doua ferestre din partile laterale ale absidei sunt ca un tunel si unghiulare.

 

Un perete decorativ divizeaza peretele corului patrat. La baza lesenelor (sau banda pilastru, un stalp ingust cu relief redus, vertical intr-un perete) exista sculpturi elaborate care infatiseaza capete de berbec si leu. De mentionat este relieful romanic Iuliana, din coltul de nord-vest, care infatiseaza un martir care infrange un demon cu ajutorul unui inger. Inscriptiile (OTTO ME FECIT; ADELBRAHT MONETARIUS) ne spun numele sculptorului (Otto) si al conducatorului monetariei (Adelbraht). Ultimul nume furnizeaza o informatie a contributiei financiare data catedralei de catre aprozii conducatori (ministeriali)  ai Episcopului. Pe lesenele invecinate se pot vedea lujere de acant care ies din barbile si din gurile a doi barbati.

 

In nava, mulajele de banda ale boltii (care are inaltimea de aproximativ 27 metri) au trei nervuri ascutite la varf. Dupa anul 1689, a fost redusa greutatea celor trei bolti mijlocii. Ca si in exterior, cei doi pereti interiori ai clerestoriului sunt aranjati diferit: pe partea de sud, inaltimea frontala arata o divizare in doua zone, aceasta inaltime fiind atinsa cu ajutorul unui mulaj continuu. Pe partea de nord insa, lesena mijlocie larga se sprijina pe stalpul intermediar. Ambele sisteme pun inca odata in practica solutia care a fost gasita la Catedrala din Speyer.

 

In completare la aceste diferente dintre partea de nord si cea de sud, organizarea fatadelor decorative de sub ferestre variaza de la travee la travee. Acest lucru indica schimbarile continue ale planului catedralei: constructorul a dorit sa creeze un relief de perete cat mai elaborat si variat.

 

Interiorul Catedralei din Worms, in urmatoarele fotografii.

Nava centrala a Catedralei din Worms, in urmatoarea fotografie.

 

Altarul Inalt

 

Magnificul Altar Inalt (1738 - 1743) atrage atentia oricui. A fost proiectat de renumitul arhitect baroc Balthasar Neumann. Formele sale rococo suple se potrivesc perfect in absida romanica, demonstrand astfel manopera sa de prim rang. In spatele mensei (masa) altarului, patru coloane sustin un baldachin de trei sferturi de cerc, care se ridica in jumatatea de dom a absidei. Cele doua coloane exterioare care sunt surmontate de vase, au fost facute in zona corului, pentru a creste efectul magnific.

 

O stema mare si coroana electorului care incoroneaza baldachinul fac referinta la Episcopul Francis Louis de Palatinat - Neuburg, care a finantat Altarul Inalt din voia sa. Succesorul sau, Episcopul Franz Georg von Schönborn (1732 - 1756) si-a adus arhitectul privat al familiei de la Würzburg la Worms. Balthasar Neumann si sculptorul partilor ornamentale, Johann Wolfgang van der Auwera, s-au completat unul pe altul perfect.

 

Altarul Inalt din Worms este unul dintre cele mai semnificative altare rococo care s-au creat in arta inalt avansata a Curtii de Würzburg. Piesele din marmura de culori variate (nu este stucatura de marmura) si placajele din aur opulente, care au fost propuse de Neumann, fac altarul splendid.

 

Apostolii Petru si Pavel, cat si doi ingeri care se roaga, stau intre coloane. Coloanele sunt indreptate spre tabernaclul usor modificat, care nu a continut initial statuia beroca veche a Fecioarei Maria, dar a continut in locul ei un minunat chivot.

 

Ambele altare de pe parti (in stanga: Hristos Mantuitorul, in dreapta Maria Imaculata) sunt facute, de asemenea din marmura reala si au figuri sculptate. Sub aoreola (stanga: Ochiul lui Dumnezeu, dreapta: porumbelul, care simbolizeaza Duhul Sfant) se poate vedea stema donatorului, Johann Philipp von Hoheneck, care a fost candva directorul Scolii Catedralei. Altarele de pe parti au fost facute in perioada 1751 - 1753, de catre sculptorul Curtii din Mainz, Johann Peter Jäger. Altarele laterale sunt facute in unghi, pentru a atrage atentia asupra Altarului Inalt.

 

Jilturile corului pentru preoti au fost facute in perioada 1755 - 1759. Tamplarul Curtii din Mainz, Franz Anton Hermann, care a facut jilturile si in Catedrala din Mainz, a creat in Worms jilturi in forma de baldachin, facute din stejar, peste un rand dublu de locuri. La varf se pot vedea instrumentele muzicale ale perioadei baroce. In spatele jilturilor se afla galeria pentru orga corului si pentru muzicieni.

 

Stema din mijloc apartine Episcopului Franz Georg von Schönborn. Celelalte steme apartin altor membri ai adunarii Canonicilor de la acea vreme. in est sunt doua strane cu reliefurile lui Hristos si Fecioarei Maria intre Evanghelisti si direct in fata Altarului Inalt sunt doua pupitre corale.

 

Altarul si corul Catedralei din Worms, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Altarul Inalt, facut de Balthasar Neumann (1738 - 1743), in urmatoarele doua fotografii.

 

Altarul si corul din partea stanga: Hristos Mantuitorul (1751 - 1753). In dreapta: jilturile corului (1755 - 1759), in urmatoarele 3 fotografii.

 

Altarul si corul din partea dreapta: Maria Imaculata si jilturile corului, in urmatoarele doua fotografii.

 

Altarul Sfantului Gheorghe, din anul 1590, din capela cu acelasi nume, in urmatoarele doua fotografii. Deasupra: Sfantul Gheorghe ucugand balaurul. Dedesubt: Relief cu Invierea lui Hristos.

 

Macheta catedralei, in dreapta fotografiei

 

Capela Doamnei Noastre, cu statuia gotica veche a Fecioarei Maria, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Monumentul funerar al preotului Eberhard de Heppenheim (mort in anul 1559)

 

 

Relieful Radacina lui Jesse (1488), din fosta catedrala, in urmatoarele doua fotografii. Donatorul, Episcopul Johann von Dalberg, poate fi vazut in stanga.

 

Alte reliefuri gotice, in urmatoarele 5 fotografii.

 

 

Corul de vest

 

Corul de vest este iluminat ca o scena, de doua ferestre mari laterale. Cinci ferestre circulare (cele doua de dedesubt sunt oarbe si au fost initial pictate) inconjura fereastra rozeta mare. Nisele oarbe, adanci (care au fost renovate la un unghi mare) ca un portal, au avut odata un fundal circular decorativ. Fresca din bolta cu nervuri, de opt parti, il infatiseaza pe Patronului corului de vest, Sfantul Laurentiu, cu o cronograma (din anul 1711), in maini, care ne spune anul restaurarii catedralei dupa catastrofa din anul 1689.

 

Turnul corului octogonal proiectat elaborat se deschide peste traveea abrupta a corului (zidurile au fost inchise din cauza turnurilor circulare). Ferestrele care duc la galeria pitica sunt incorporate in bolta nervurata a domului. In plus, este strapunsa de ferestre mai mici care iau lumina din ferestrele de fronton.

Corul de vest, in urmatoarele doua fotografii.

 

Nava centrala si corul de vest

 

Orga Catedralei din Worms (din anul 1985), in urmatoarea fotografie.

 

 

 

 

Recomand vizitarea Catedralei din Worms!