Germania-Valea Rinului-Catedrala din Speyer

GERMANIA -

ATRACTIILE TURISTICE DIN VALEA RINULUI -

CATEDRALA DIN SPEYER

In acest articol va prezint Catedrala din Speyer.

In a treia zi de sedere pe Valea Rinului, ne-am propus sa vizitam catedralele din Speyer, Worms si Mainz. Ne-am trezit insa cam tarziu in acea zi, pe la ora 08.00 si nu am reusit sa vizitam Catedrala din Mainz in interior, deoarece era inchisa la ora la care am ajuns noi. Am mers mai intai cu trenul din Koblenz pana la Speyer si am facut 2 ore si 38 de minute.

Daca doriti mai multe informatii despre atractiile turistice din Koblenz, le gasiti aici.

Catedrala din Speyer se afla in Domplatz, 67346 Speyer. Programul de vizitare al Catedralei din Speyer este de luni - sambata, intre orele 09.00 - 17.00, iar duminica intre orele 11.30 - 17.00. Intrarea in catedrala este gratuita, dar se plateste bilet pentru urmatoarele obiective: cripta + mormintele regilor, 3,80 EURO/persoana; audioghid, 8,50 EURO/persoana; cripta + mormintele regilor + turn + Sala Imparatilor + audioghid, 12 EURO/persoana.

Timpul de vizitare al catedralei este de o ora. Noi am vizitat numai catedrala, nu am coborat in cripta si nu am urcat nici in turn, din lipsa de timp.

De la gara din Speyer am luat autobuzul, nu mai tin mimte ce numar avea, deoarece am intrebat in gara, la informatii, cum se ajunge la Catedrala din Speyer. De la statia de autobuz pana la catedrala am mers pe jos cam 5 minute, dar se vedea oricum catedrala din statia de autobuz. Cred ca puteam sa mergem si pe jos de la gara la catedrala, dar eram presati de timp.

Catedrala din Speyer, oficial Bazilica Catedrala Imperiala a Adormirii Maicii Domnului si Sfantului Stefan (in latina Domus sanctae Mariae Spirae) este locul Episcopiei Romano-Catolice de Speyer si sediul Arhidiocezei Romano-Catolice Bamberg. Dupa distrugerea Abatiei de Cluny din timpul Revolutiei Franceze, Catedrala din Speyer este cea mai mare biserica romanica din lume.

Catedrala, care este dedicata Sfintei Maria, Sfanta Patroana a orasului Speyer si Sfantului Stefan, este cunoscuta sub denumirea de Catedrala Imperiala din Speyer. Papa Pius al XI-lea a ridicat Catedrala din Speyer la rangul de Bazilica Minor a Bisericii Romano-Catolice, in anul 1925.

Inceputa in anul 1030 sub Conrad al II-lea, cu capatul estic si si bolta inalta din 1090 - 1103, impunatoarea bazilica boltita cu trei nave, din piatra rosie, este "punctul culminant al unui proiect care a fost extrem de influent in dezvoltarea ulterioara a arhitecturii romanice in timpul secolelor XI si XII". Fiind locul de inmormantare al imparatilor si regilor din dinastiile Saliana, Staufer si Habsburg, Catedrala din Speyer este privita ca simbol al puterii imperiale.

Avand Manastirea Cluny in ruinele sale, Catedrala din Speyer ramane cea mai mare biserica romanica. Este considerata a fi "un punct de cotitura in arhitectura europeana", unul dintre cele mai importante monumente arhitectonice a timpurilor sale si unul dintre cele mai frumoase monumente romanice.

In anul 1981, Catedrala din Speyer a fosat adaugata pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a locurilor culturale importante, ca "monument major al artei romanice in Imperiul German".

Istoria si arhitectura Catedralei din Speyer

In anul 1025, Conrad al II-lea, Imparat al Sfantului Imperiu Roman, a ordonat construirea celei mai mari biserici crestine din lume, in Speyer, biserica care trebuia sa fie si ultimul sau loc de odihna. Constructia catedralei a inceput in anul 1030, pe locul unei bazilici vechi, care era pe un platou inaltat chiar langa Rin, dar ferit de inundatii. Pe langa Catedrala Santiago de Compostela (inceputa in anul 1075), Manastirea Cluny (Cluny III, inceputa in anul 1085) si Catedrala Durham (inceputa in anul 1093), Catedrala din Speyer a fost cel mai ambitios proiect al acelor vremuri.

Piatra rosie a cladirii catedralei a venit din muntii Padurii Palatine si se crede ca a fost expediata pe Canalul Speyerbach, care curge din munti in Rin, la Speyer. Nici Conrad al II-lea si nici fiul sau, Henric al III-lea nu au vazut catedrala terminata in timpul vietii. Conrad al II-lea a murit in anul 1039 si a fost inmormantat in catedrala, care era inca in constructie, iar Henric al III-lea a fost asezat langa el, in anul 1056. Mormintele lor au fost asezate in nava centrala, in fata altarului.

Fiind aproape finalizata, catedrala a fost sfintita in anul 1061. Faza aceasta a consatructiei, numita Speyer I, a constat din "Westwerk", o nava cu doua nave laterale si un transept alaturat. Corul era flancat de doua turnuri. Absida originala era rotunda in interior si dreptunghiulara in exterior. Nava era acoperita cu un tavan plat, din lemn, dar navele laterale erau boltite, facand Catedrala din Speyer sa se claseze a doua cea mai mare cladire boltita la nord de Alpi (dupa Catedrala din Aachen).

Acest fapt este considerat a fi cea mai mare realizare a arhitecturii Saliene timpurii si "punctul culminant al unui proiect care a fost extrem de influent in dezvoltarea ulterioara a arhitecturii romanice din secolele XI si XII".

In jurul anului 1090, nepotul lui Conrad, Imparatul Henric al IV-lea a facut o reconstructie ambitioasa pentru a mari catedrala. El a demolat sectiunile de est si a intarit fundatiile pana la o adancime de opt metri. Doar etajele inferioare si cripta catedralei Speyer I au ramas intacte. Nava a fost inaltata cu cinci metri, iar tavanul plat din lemn a fost inlocuit cu o bolta inghinala de travee, una dintre realizarile remarcabile ale arhitecturii romanice.

Fiecare bolta se intinde peste doua travee ale elevatiei. Fiecare al doilea stalp a fost marit prin adaugarea unui pilastru larg sau dosseret, care a format un sistem de sprijin interior.

Singurul alt exemplu contemporan al unui astfel de sistem de travee este in Biserica Sant Vicenç din Cordoba, Spania. "Sistemul dublu de travee" din Speyer, care functioneaza ca suport pentru boltile din piatra, a fost copiat in multe monumente aflate de-a lingul Rinului. Adaugarea boltilor inghinale a facut posibila incorporarea ferestrelor clerestoriului, fara a slabi structura catedralei. "Rezultatul este un interior al puterii monumentale, desi puternic si prismatic in comparatie cu cladirile franceze contemporane, dar care transmite o impresie a gravitasului roman, o impresie extrem de potrivita pentru un conducator cu pretentiile politice ale lui Henric al IV-lea".

In cursul acestor modificari, Catedrala din Speyer a fost echipata cu o galerie externa pitica, o galerie cu arcade incastrata in grosimea zidurilor si care este o dezvoltare naturala a arcadei oarbe. Astfel de arcade orabe au fost folosite in mod extins ca decoratii, aliniind peretii externi si interni ai multor catedrale romanice. La capatul de est al Catedralei Speyer, galeria pitica si arcadele oarbe erau compuse in "una dintre cele mai memorabile piese ale designului romanic".

Galeria pitica inconjura partea superioara a absidei, subliniindu-i forma rotunjita si se desfasoara in jurul structurii de sub linia acoperisului. Aceasta caracteristica a devenit curand un element fundamental in bisericile romanice si a fost adoptata la Catedrala Worms si Catedrala Mainz si pe fatadele multor bisrici din Italia.

Catedrala extinsa, Speyer II, a fost finalizata in anul 1106, anul mortii lui Henric al IV-lea. Avand o lungime de 134 metri si o latime de 43 metri, Catedrala Speyer a fost una dintre cele mai mari cladiri ale timpurilor sale. Cladirea a devenit o problema politica: extinderea catedralei din micul sat Speyer, cu doar aproximativ 500 de locuitori a fost o provocare contondenta pentru Papalitate.

Imparatul a pretins nu numai puterea laica, ci si puterea ecleziastica si, cu maretia si splendoarea acestei catedrale a subliniat aceasta cerere indrazneata. Scopul cladirii, care era deja un motiv puternic pentru Conrad, a fost "pretentia imparatului de a avea o arhitectura imperiala romana reprezentativa", in lumina luptei continue cu Papa Grigorie al VII-lea. Astfel, Catedrala Speyer este vazuta, de asemenea, ca un simbol al Controversei privind Investitura. Abia la cinci ani de la moartea sa, excomunicarea lui Henric al IV-lea a fost revocata si trupul sau a fost pus spre odihna in catedrala sa, in anul 1111.

In urmatoarele secole, catedrala a ramas relativ neschimbata. Intr-un desen din anul 1610 a fost adaugata o capela gotica pe nava laterala nordica, iar intr-un desen din jurul anului 1650 este o alta fereastra gotica in partea de nord a Westwerk. Intr-un desen din anul 1750, care descrie catedrala cu sectiunea mijlocie distrusa, ultima fereastra nu apare.

Ultimul conducator a fost inmormantat in catedrala in anul 1308, completand o lista de opt imparati si regi, si cateva din nevestele lor, astfel: Conrad al II-lea (mort in anul 1039) si sotia sa Gisela (moarta in anul 1043); Henric al III-lea (mort in anul 1056), fiul lui Conrad al II-lea; Henric al IV-lea (mort in anul 1106), fiul lui Henric al III-lea si sotia sa Bertha (moarta in anul 1087); Henric al V-lea (mort in anul 1125), fiul lui Henric al IV-lea; Beatrice I (moarta in anul 1184), a doua sotie a lui Frederic Barbarossa si fiica lor Agnes; Regele Filip de Svabia (mort in anul 1208), fiul lui Frederic Barbarossa; Regele Rudolf de Habsburg (mort in anul 1291); Regele Adolf de Nassau (mort in anul 1298) si Regele Albert I al Germaniei (mort in anul 1308), fiul lui Rudolf de Habsburg.

Toti cei opt conducatori au fost regii Germaniei. Oricum, pentru a primi titlul de Imparat al Sfantului Imperiu Roman, ei trebuiau sa fie incoronati de Papa. Cand relatiile dintre Papa si regii germani erau bune, ei erau incoronati ca " Imperator Romanum" sau Imparat Roman Sfant. Cand relatiile erau tensioante, Papii refuzau sa incoroneze regele ca imparat. Deci, in esenta, acestia erau toti opt Imparati ai Sfantului Imperiu Roman, dar patru dintre ei au fost "necoronati".

In Catedrala din Speyer mai sunt inmormantate cateva dintre nevestele conducatorilor si multi episcopi de Speyer.

Era moderna

Desi au fost ocupate si jefuite in mod repetat, orasul si catedrala au supravietuit Razboiului de Treizeci de Ani (1618 - 1648), cu daune putine. In timpul Razboiului de Noua Ani (Razboiul de Succesiune din Palatinat, 1688 - 1697), oamenii din Speyer si-au adus mobilierul si bunurile in catedrala, stivuind totul la cativa metri inaltime, sperand sa le salveze de trupele franceze ale lui Ludovic al XIV-lea, care jefuiau orasul.

Dar pe data de 31 mai 1689, soldatii au patruns in catedrala, au jefuit mormintele imperiale si au scos totul la lumina. In acea zi, aproape tot orasul Speyer a fost ars. In valvataia incendiului, partea de vest a navei catedralei s-a prabusit si elementele gotice tarzii au fost distruse.

In marele incendiu, Episcopii - Printi de Speyer si-au pierdut rezidentele si a fost facut un plan pentru a construi unele noi in stilul unui castel baroc in locul catedralei. Datorita ostilitatii oamenilor din Speyer fata de episcop, s-a decis sa se construiasca palatul in Bruchsal.

Pentru aproape un secol, numai partea de est a catedralei a fost securizata si folosita pentru servicii. Sub indrumarea lui Franz Ignaz M. Neumann, fiul renumitului arhitect baroc Balthasar Neumann, cladirea a fost restaurata din anul 1748 pana in anul 1772. Nava romanica a fost reconstruita, dar vestul catedralei a fost reconstruit in stil baroc pe sectiunea inferioara ramasa. Fondurile nu au fost suficiente pentru a reconstrui intreaga catedrala in stilul vremurilor de atunci.

In anul 1792, Speyer a fost ocupat din nou, de data aceasta de catre trupele revolutionare franceze si catedrala a fost inca odata jefuita. In timpul Razboaielor Napoleoniene (din 1803 pana in 1815), catedrala a fost folosita ca depozit stabil pentru furaje si alte materiale. In anul 1806, francezii aveau in minte sa darame cladirea si sa o foloseasca drept cariera, fapt care a fost impiedicat numai de catre Episcopul de Mainz, Joseph Ludwig Colmar.

Dupa victoriile lui Napoleon asupra armatelor prusace si rusesti, in bataliile de la Grossgörschen si Lützen din anul 1813, aproximativ 4.000 de soldati raniti au venit la Speyer. Dupa Batalia de la Leipzig au fost si mai multi si catedrala a fost folosita ca spital al armatei.

Ca rezultat al Congresului de la Viena (1815), Speyer si landul Palatinat au trecut la Bavaria. La ordinul Regelui Ludwig I al Bavariei, Johann von Schraudolph and Joseph Schwarzmann au decorat peretii interiori ai catedralei cu fresce in stil nazarinean (1846 - 1853). Din anul 1854 pana in anul 1858, succesorul lui Ludwig, Regele Maximilian al II-lea, a inlocuit lucrarile baroce din vestul catedralei cu o lucrare neo-romanica, cu cele doua turnuri inalte si cupola octogonala asemanatoare cu cele pierdute, restabilind astfel aspectul romanic general al catedralei. Acoperisul a fost coborat si invelit cu cupru. Numai sacristia gotica si-a pastrat acoperisul din ardezie. Eduard Rottmanner a fost organist la catedrala in perioada 1839 - 1843.

Pe data de 24 septembrie 1861, Printul de Wales al Regatului Unit de atunci, Printul Albert Edward, care a devenit mai tarziu Regele Edward al VII-lea, si-a intalnit prima data sotia, nascuta in Danemarca, Printesa Alexandra, care a devenit apoi Regina Alexandra, la Catedrala Speyer.

In proiectarea fatadei de vest, Heinrich Hübsch, un arhitect al Istoricismului timpuriu, a creat un design neo-romanic care s-a bazat pe caracteristicile lucrarilor de vest originale si pe cele ale altor cateva cladiri romanice. El a razuit diferit ferestrele si a introdus un fronton de fatada, un sir de statui deasupra portalului principal si zidarie policroma in piatra galbena si rugina.

Aceste restaurari au coincis cu dezvoltarea Romantismului si nationalismului german, in timpul carora au fost restaurate multe cladiri in stilul romanic si gotic ale Sfantului Imperiu Roman. Astfel, Catedrala din Speyer a fost ridicata la nivelul unui monument national.

Decoratiunile interioare si noua lucrare de vest au fost considerate o isprava majora a secolului al XIX-lea. Ludwig I a fost de parere ca nu s-a creat nimic mai maret decat picturile interioare ale catedralei. Cu toate acestea, la inceputul secolului al XX-lea, starea de spirit s-a schimbat. In anul 1916, Georg Dehio, istoric de arta german, a fost convins ca printre toate nenorocirile care au avut loc asupra catedralei, modificarile secolului al XIX-lea nu au fost cele mai mici.

Mormintele imparatilor si regilor au fost plasate initial in nava centrala, in fata altarului. In decursul secolelor, s-au pierdut informatiile despre locatia exacta a lor. In marea campanie de excavare din anul 1900 au fost descoperite mormintele, au fost deschise si s-a facut identificarea conducatorilor. O parte din continutul mormintelor, de exemplu imbracamintea, pot fi vazute la Muzeul de Istorie Palatinat, de langa catedrala. Sicriele restaurate au fost mutate intr-o cripta construita recent, deschisa publicului in anul 1906, care se afla sub altarul principal.

Restaurarea catedralei, care a inceput in anul 1957, a fost directionata atat spre securizarea structurii cat si pentru improspatarea atmosferei originale din interior. O parte din tencuiala si picturile din secolul al XIX-lea de pe pereti au fost indepartate. A fost pastrat numai ciclul de 24 de scene din viata Fecioarei, dintre ferestrele navei. Frontoanele care fusesera scoase din transept si cor in timpul epocii baroce au fost inlocuite cu gravuri si exemple din cladirile conexe. Modificarile din trecere au fost, de asemenea, anulate, dar intaritura din baroc a fost lasata la locul ei, din motive structurale. De asemenea, a ramas si acoperisul curbat, in stil baroc, de pe cupola de est.

Starea actuala a catedralei

Catedrala din Speyer a pastrat forma si dimensiunile generale ale structurii din secolul al XI-lea si, in ciuda pierderilor substantiale ale structurii originale si a restaurarilor succesive, prezinta o cladire romanica completa si unificata. Proiectul urmeaza in linii mari planul care a fost stabilit la Biserica Sfantul Mihail din Hildesheim si a stabilit standardul care urma sa fie adoptat in general in Renania. Acest plan cuprindea o nava boltita inalta, cu nave laterale, cu o trecere cupolata spre est, care se termina intr-un cor absidal. Orientarea orizontala indica deja dezvoltarea arhitecturii gotice.

Capatul vestic se termina intr-o structura elaborata cunoscuta sub numele de "Westwerk", care include portalul principal, o caracteristica tipica multor biserici romanice. Alte biserici romanice germane, cum ar fi Catedrala Worms, au cate o absida la ambele capete.

In exterior, silueta cladirii este echilibrata de doua perechi de turnuri inalte, care incadreaza nava la capatul vestic, si corul spre est si formeaza o masa sculpturala cu cupola, la fiecare capat, creand un "echilibru intre blocurile de est si de vest". Majoritatea caracteristicilor catedralei sunt inca aceleasi in exterior, dar interiorul a suferit multe renovari care sustin fundatia, dar care l-au schimbat foarte mult.

Aspectul exterior al catedralei este unificat de regularitatea marimilor deschiderilor sale. Speyer are cel mai vechi exemplu din Germania a unei galerii pitice cu coloane, care inconjura intreaga cladire, chiar sub linia acoperisului. Acelasi tip de galerie impodobeste si cupolele din est si din vest. Deschiderile din galerie se potrivesc cu dimensiunile ferestrelor imperechiate din turnuri. Cupolele sunt ambele octogonale, acoperisul celei din est fiind usor ovoidal.

Turnurile sunt surmontate de spirele "acoperisului turla renan". Nava, turnurile si cupolele sunt acoperite toate cu cupru, care s-a degradat pana la verde pal, spre deosebire de rosul roziu al pietrei cladirii si de policromul din Westwerk.

Catedrala din Speyer are 9 clopote, dintre care cele 4 clopote mai mari au fost turnate in anul 1822 de catre Peter Lindemann (in Zweibrücken) si cele cinci clopote mai mici in anul 1963, de catre Friedrich Wilhelm Schilling (in Heidelberg). Toatre clopotele se afla in clopotnita catedralei, situata in cupola de vest.

Exteriorul Catedralei din Speyer, in urmatoarele 8 fotografii.

Noile lucrari de vest facute de Heinrich Hübsch (1854–1858)

Galeria externa pitica, in urmatoarele doua fotografii.

Usa de intrare in catedrala, in urmatoarea fotografie.

Interiorul Catedralei din Speyer

In interior, nava catedralei are doua etaje deschise, cu deschideri romanice semi-circulare simple. Arcada are stalpi de forma simpla, fiecare cu un arbore lat atasat, iar arborii alternativi poarta un arc de piatra a boltii inalte. Traveele patrate formate astfel sunt boltite inghinal si tencuite.

Desi majoritatea tencuielilor din secolul al XIX-lea au fost indepartate de pe suprafetele peretilor, intinderea larga a zidariei dintre arcada si clerestoriu contine o serie de picturi murale care infatiseaza Viata Fecioarei.

Catedrala a suferit recent restaurari fundamentale, care au costat aproximativ 26 milioane EURO. In plus, frescele lui Johann Schraudolph, care au fost eliminate in anii 1950, au fost restaurate si sunt expuse acum in "Kaisersaal" a catedralei.

Pe latura sudica a catedralei se afla capela dubla a Sfantului Martin si Sintei Ecaterina, inceputa in jurul anului 1050. Astazi, Capela Sfantului Martin este baptiseriu.

In partea de nord a catedralei se afla Capela Sfintei Afra, denumita dupa o martira crestina timpurie. Henric al IV-lea a construit capela in cinstea ei, pentru ca s-a nascut in ziua comemorarii ei. Ramasitele Sfintei Afra fusesera descoperite la Augsburg in jurul anului 1064. Henric al IV-lea a fost inmormantat in aceasta capela nesfintita intre anii 1106 si 1111, cand Papa Paschalis al II-lea a revocat interdictia, care era in vigoare inca din anul 1088. In timpul lucrarilor de restaurare din anul 1971 a fost gasita in capela o pagina de pergament, care face parte dintr-o Biblie Wulfila scrisa in jurul anului 500. Astazi, Capela Sfintei Afra este un tabernaclu.

Initial, in partea de nord a catedralei erau alte cinci capele: Sfantul Pavel, Sfanta Agnes, Sfantul Bernhard, Sfantul Henric si Sfanta Maria. Capela Sfanta Maria a fost adaugata in partea de nord a catedralei de catre Episcopul Matthias von Rammung, in anul 1475. Ruinele acestor capele au fost indepartate in secolul al XVIII-lea.

Interiorul Catedralei din Speyer vazut din est (cu nava centrala), in urmatoarele trei fotografii.

Altarul Catedralei din Speyer, in urmatoarele 3 fotografii.

Corul Catedralei din Speyer, in urmatoarele 3 fotografii.

Detaliu din nava centrala si din nava laterala (in spate), in urmatoarea fotografie.

Detaliile arhitecturale ale navei si picturile murale ale lui Johann Schraudolph

Sculpturi cu scene religioase, aflate pe peretii navelor laterale, in urmatoarele 6 fotografii.

Nava centrala, navele laterale si sculpturile de pe peretii navelor laterale, in urmatoarele 5 fotografii.

Orga corului, in urmatoarele 3 fotografii.

Orga corului si statuia Fecioarei cu pruncul

Picturi murale din nava centrala, in urmatoarele doua fotografii.

Nava centrala, tavanul catedralei si orga catedralei, in urmatoarele 3 fotografii.

Imprejurimile Catedralei din Speyer

Initial, catedrala a fost inconjurata de numeroase cladiri. La sud era o manastire cu o sculptura a Muntelui Maslinilor in centru. Pe partea de nord se afla resedinta-palat a episcopului. Alte cladiri din apropiere au fost Sala Capitoliului, Rectoratul, Arhivele, Capela Sfantul Nikolaus, fortificatiile orasului si altele. Majoritatea cladirilor au disparut dupa Revolutia Franceza. Conturul fostei manastiri poate fi vazut ca pavaj.

Sculptura Muntelui Maslinilor a fost distrusa in marele incendiu din anul 1689 si lasata in ruina dupa ce daramaturile manastirii au fost indepartate in anul 1820, pentru a crea un spatiu deschis. A fost prevazut apoi un acoperis, pentru a preveni deteriorarea ulterioara a sculpturii. Sculpturile au fost completate de un sculptor local, Gottfried Renn. In interiorul muntelui se afla o capela dedicata Arhanghelului Mihail.

In piata de la capatul vestic al catedralei se afla un castron mare, cunoscut sub denumirea de Domnapf , care inseamna "Castronul Catedralei". Acesta marca in trecut granita dintre teritoriile episcopale si municipale. Fiecare episcop nou trebuia sa umple vasul cu vin, imediat dupa ce era ales, in timp ce burghezii il goleau pentru sanatatea sa.

Turnul Heath (Heidentürmchen)

Heidentürmchen este o ramasita a fortificatiilor orasului medieval, un turn si o sectiune a zidului, situata putin la est de catedrala. Turnul se afla odata chiar langa Rin, la marginea platoului, invecinat de o zona mlstinoasa numita "heath".

Sala Antichitatilor (Antikenhalle)

Sala Antichitatilor a fost construita in nordul catedralei pentru a adaposti descoperirile romane din zona catedralei. Sala a fost construita in stilul neo-clasic si s-a dovedit a fi prea mica pentru scopul dorit. Ulterior au fost expuse cateva tunuri capturate in Razboiul Franco-Prusac din anii 1870 - 1871. Astazi sala este un memorial inchinat victimelor celor doua razboaie mondiale.

Imprejurimile Catedralei din Speyer, in urmatoarele 6 fotografii.