Germania-Valea Rinului-Catedrala din Mainz

 

GERMANIA -

ATRACTIILE TURISTICE DIN VALEA RINULUI -

CATEDRALA DIN MAINZ

 

 

In acest articol va prezint Catedrala din Mainz.

 

 

Dupa ce am vizitat Catedralele din Worms si Speyer, am plecat spre Mainz.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Worms, le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Catedrala din Speyer, le gasiti aici.

 

Am mers cu trenul din Speyer pana la Mainz si am facut 1 ora si 50 de minute. Mainz este un oras din Germania, resedinta landului Renania - Palatinat, aflat pe malul stang al Rinului.

 

Catedrala din Speyer se afla in Markt 10, 55116 Mainz. Programul de vizitare al Catedralei din Mainz este de luni - sambata, intre orele 11.00 - 16.00, iar duminica intre orele 13.00 - 16.00. Intrarea in catedrala este libera. Din pacate, noi am ajuns la catedrala pe la orele 19.00 si nu am mai gasit deschis. Am luat tramvaiul 50 de la gara din Mainz pana la Catedrala si am facut 9 minute. Se poate merge si pe jos, cam 16 minute (sunt 1,3 kilometri), dar noi eram presati de timp, speram sa mai prindem deschis la catedrala, ceea ce nu s-a intamplat.

 

Catedrala din Mainz sau Catedrala Sfantului Stefan (in germana: Mainzer Dom Martinsdom, sau oficial Der Hohe Dom zu Mains), este localizata langa centrul istoric si piata pietonala a orasului Mainz. Aceasta catedrala romano-catolica veche de 1.000 de ani este locul resedintei episcopale a Episcopului de Mainz.

 

Catedrala din Mainz are stilul predominant romanic, dar adaugirile exterioare de mai tarziu, de-a lungul multor secole, au dus la infatisarea ei de astazi, cu multe influente arhitecturale. Catedrala are trei nave si se afla sub patronatul Sfantului Martin de Tours. Corul de est este dedicat Sfantului Stefan.

 

Interiorul catedralei gazduieste morminte si monumente funerare ale arhiepiscopilor-printi-electori din trecut (in germana: Kurfürst-Erzbischöfe) ai diocezei si contin lucrari religioase de arta dintr-un interval de timp de un mileniu. Catedrala are, de asemenea, o curte interioara centrala si statuile Sfantului Bonifaciu si a Fecioarei Maria.

 

In timpul Arhiepiscopului de Mainz, Willigis (975 - 1011), orasul a inflorit din punct de vedere economic si Willigis a devenit unul dintre politicienii cei mai influenti ai timpului, avansand la rangul de regent al imperiului intre anii 991 si 994. In perioada 975 - 976, la scurt timp dupa instalarea sa, el a comandat sa se construiasca o catedrala noua in stilul arhitecturii ottoniene pre-romanica (stilul ottonian a fost stilul dezvoltat in timpul Imparatului Otto cel Mare). Aceasta cladire noua si impresionanta a facut parte din viziunea conducatorilor orasului de a-l face "a doua Roma".

 

Noua catedrala a preluat functiile a doua biserci existente deja la acea vreme: catedrala veche si Biserica Sf.Alban, care a fost cea mai mare din zona, a apartinut de o manastire benedictina si a servit ca loc de veci pentru episcopi si alti nobili, printre care Fastrada, una dintrde sotiile lui Carol cel Mare. In Manastirea Sf.Alban s-au tinut cele mai multe sinoduri si alte adunari bisericesti importante.

 

Noua catedrala a constat dintre-un cor dublu cu doua transepturi. Sala principala a fost construita dupa modelul tipic de cruce latina, cu trei nave. Asa cum se practica la acea vreme, nu a fost inclusa nicio bolta in plan, din cauza dificultatilor structurale legate de dimensiunea cladirii. Biserica a avut sase turnuri. In structura cladirii a mai fost inclusa o manastitre si o biserica mica de sine statatoare, Biserica Sfanta Maria, care a fost conectata printr-o colonada. Aceasta biserica mica s-a transformat mai tarziu in Biserica Colegiu Sfanta Maria ad Gradus.

 

Materialul principal de constructie folosit pentru catedrala a fost piatra. Interiorul catedralei a fost tencuit in alb in timpul Arhiepiscopului Bardo, probabil la mijlocul secolului al X-lea. In timpul renovarilor comandate de Henric al IV-lea, de la sfarsitul secolului al XI-lea, o mare parte din exteriorul catedralei a fost, de asemenea tencuit, dar cornisele au fost lasate cele originale, in rosu si galben. Se crede ca  afost schimbata culoarea catedralei de mai multe ori, dar nu exista nicio documentatie in acest sens, pana la inregistrarea lucrarilor baroce.

 

Catedrala a suferit avarii mari de la incendiul produs in ziua inaugurarii, in anul 1009. Arhiepiscopul Bardo (Bardo de Oppershofen) a insistat sa se finalizeze catedrala inceputa de Arhiepiscopul Willigis. Pana in anul 1037, au fost finalizate principalelele parti din corpul Catedralei din Mainz. Willigis a fost inmormantat in a doua biserica pe care a sfintit-o el in anul 1011, Biserica Sfantul Stefan.

 

Cele doua coruri ale catedralei

 

Motivul pentru care exista doua coruri in biserica nu este clar in totalitate. Multi cercetatori au sugerat ca ar avea o semnificatie simbolica, cum ar fi imperiul si biserica sau trupul si spiritul, dar nu exista nicio dovada scrisa a acestei teorii. Altii motiveaza ca biserica a avut un scop functional, pentru procesiuni. Oricare ar fi fost scopul initial al celor doua coruri, corul de est a servit ca locatie pentru liturghii, iar corul de vest a fost rezervat pentru episcopi si pontifi.

 

Corul de vest al lui Bardo

 

In multe catedrale construite la acea vreme, corul principal era situat pe partea de est. Oricum, Willigis a proiectat aceasta catedrala cu corul principal in vest, luand probabil modelul bazilicilor mari din Roma, care erau construite astfel (designul lui Willigis a avut o asemanare izbitoare cu vechea Bazilica Sfantul Petru).

 

Corul a fost avariat grav in incendiul din anul 1009 si a ramas asa in timpul arhiepiscopilor Erkanbald si Aribo. Corul a fost in sfarsit reconstruit in timpul lui Bardo. Apoi, Bardo l-a inmormantat aici pe predecesorul sau Aribo, inainte ca celelalte parti ale catedralei sa fie finalizate (ramasitele lui Willigis nu sunt, asa cum se credea adesea, in Catedrala din Mainz; el a fost inmormantat in a doua constructie, Biserica Sf.Stefan).  

 

Corul de est al lui Henric al IV-lea

 

In anul 1081, un incendiu a devastat din nou catredrala, de aceea configuratia capatului vestic salian nu este cunoscuta. Henric al IV-lea a ordonat reconstructia cladirii in vechiul stil lombard. Capatul vechiului cor plat de pe partea de est a fost inlocuit cu o absida mare, a carei galerie exterioara cu arcada ingusta, sustinuta de coloane scurte, incununa zidul semicircular cu o pseudo arcada larga si pilastri inalti, pe ambele parti.

 

Noul cor a avut o cripta cu trei nave. Turnul patrat avariat a fost inlocuit cu un dom octogonal, deasupra caruia a fost adaugat mai tarziu un turn octogonal. Din prima catedrala au ramas turlele flancate de scari. Aceste schimbari seamana foarte mult cu cu renovarile pe care le-a facut Henric al IV-lea la Catedrala din Speyer, cu cativa ani inainte.

 

Henric a facut, de asemenea, alte cateva schimbari minore, cum ar fi inaltarea transeptului de pe partea de est si adaugarea deschiderilor la nivelul coloanelor. Aceste portaluri la nivel de coloane au fost printre primele care s-au construit vreodata. Henric a murit in anul 1106, inainte sa fie finalizate schimbarile pe care a intentionat el sa le faca. Odata cu moartea sa, fondurile pentru renovarea catedralei s-au cheltuit si astfel constructia ramasa a fost abandonata.

 

Catedrala din Mainz este considerata una dintre cele trei "Catedrale Imperiale (Kaiserdome) ale Sfantului Imperiu Roman" (din Germania), alaturi de Catedrala Worms si Catedrala Speyer.

 

Nava centrala

 

Arhiepiscopul de Mainz, Adalbert I von Saarbrücken (1110 - 1137) a avut o capela cu doua etaje numita Capela Gotthard, construita langa catedrala pe post de capela - palat oficiala. S-a crezut ca el a comandat si renovarea corpului principal al catedralei, mai ales din cauza asemanarilor dintre sala principala a catedralei si bolta noii capele.

 

Conceptia pentru renovarea catedralei a fost luata din nou de la Catedrala romanica Speyer. De data aceasta insa, fara bani de la imparat, constructorii nu au avut resurse pentru a dobandi piatra de inalta calitate, care a fost folosita in completarile lui Henric. Ei au folosit in schimb piatra de calcar, care era mai ieftina. Celelalte aspecte ale renovarilor au fost, de asemenea, mult mai ieftine, iar stilul extravagant al Catedralei Speyer a fost evitat in mare masura.

 

Nava centrala a fost construita la o inaltime impresionanta, de 28 de metri, cu cinci metri mai mica decat cea din Catedrala Speyer, care are 33 de metri. Se pare ca s-a intentionat ca arcele oarbe sa cuprinda ferestrele, ca in Catedrala Speyer, dar inaltimea acoperisului nu a permis acest lucru. Rezultatul efectului de trei niveluri, datorita arcelor care se termina inaintea ferestrelor, a fost o tehnica nemaivazuta inainte in arhitectura. Sala principala a catedralei a fost renovata de-a lungul intregului secol al XII-lea.

 

Intreaga structura a peretelui exterior a fost pana la urma inlocuita. In jurul anului 1200, tavanul a fost inlocuit cu o bolta cu nervuri, o tehnica noua pentru acea vreme.

 

Renovarile aditionale

 

In jurul datei la care a fost instalata bolta cu nervuri, s-a decis sa se renoveze jumatatea de vest a catedralei, care a ramas relativ neschimbata de la constructia facuta de Willigis. In contrast cu renovarile din est facute inainte, care au fost in stilul romanic inalt, aceste schimbari noi au fost facute in stilul romanic tarziu. A fost adaugata o noua bolta, pentru a acoperi bratele de nord si de sud ale transeptului. Au fost adaugate ferestre mari peretelui care separa transeptul de sala principala.

 

Domul nou care conecteaza transeptul cu sala principala a fost decorat cu frize si pilastri. Au fost adaugate trei abside mici si doi pilastri foarte mari, pentru a sustine turnurile mici din extremitati. Au fost adaugate frontoane pe cele trei laturi deschise ale corului. In general, sectiunea vestica a catedralei a fost decorata extensiv pentru a tine pasul cu sectiunea estica renovata inaintea ei.

 

Cladirea post-romanica si renovarea

 

La vremea renovarilor partii de vest a catedralei, fusesera deja introduse noi stiluri arhiturale. Acestea au inclus completari gotice, cat si piese baroce, mai tarziu.

 

Completarile gotice

Prima completare post-romanica a fost catapeteasma cu cruce din vestul catedralei. Aceasta a fost facuta in stilul gotic in timpul renovarilor partii de vest a catedralei. Urmand acest exemplu, zona de trecere a fost renovata masiv in stilul gotic, in secolele urmatoare.

 

Incepand cu anul 1279, au fost construite in catedrala capele gotice cu ferestre mari decorative. In anul 1418 a fost construita Capela Nassauer, o capela de sine statatoare, de inmormantare, in nava de mijloc, la solicitarea Arhiepiscopului Ioan al II-lea de Nassau. Constructia acestei capele a fost facuta de Madern Gerthener, care a facut si Capela Memoriala, construita in sala de intrare a aripei de vest a zonei de trecere.

 

Turnurile au fost renovate tot in aceasta perioada. Au fost adaugate clopotnite la cele doua turnuri de la trecere, pe turnul de est in anul 1361 si pe turnul de vest in anul 1418. Aceste turnuri au fost incununate cu acoperisuri piramidale in stilul gotic. Ele s-au dovedit a fi prea grele si astfel a trebuit sa se sustina turnul de est cu un pilastru, care a fost ridicat in anul 1430.

 

Corul a fost renovat masiv si Biserica Liebfrauenkirche a fost inlocuita complet atunci, marcand ultimele renovari gotice ale cladirii. Acoperisul turnului de est a fost inlocuit in anul 1579 cu un acoperis plat, datorita ingrijorarilor privind greutatea sa. Dupa aceea, nu au mai fost facute modificari majore catedralei timp de doua secole.

 

Completarile baroce

 

In anul 1767, turnul de vest a fost lovit de fulgere si acoperisul sau a fost distrus. In anul 1769, inginerul Franz Ignaz Michael Neumann a proiectat un acoperis cu mai multe etaje pentru turn. Toate turnurile din aripa de vest au fost acoperite cu acest nou design baroc, din piatra, desi s-a avut grija sa se pastreze si stilurile anterioare. Culmile frontoanelor de pe capele au fost inlocuite cu structuri asemanatoare urnei. Tot atunci a fost adaugata si celebra girueta numita Domsgickel.

 

Interiorul catedralei a fost varuit intens. Pe acoperisul corului vestic a fost ridicata, in anul 1769, o statuie a Sfantului Martin si a Cersetorului.

 

Reconstructia din secolul al XIX-lea

 

Arhiepiscopia din Mainz a suferit grav la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Ca urmare a invaziei trupelor revolutionare franceze din anul 1792, Mainz a fost atacat de trupele prusace in anul 1793 in asediul care a dus la sfarsitul Republicii Mainz. Acest atac a avariat portiuni mari ale catedralei, in special aripa de est, corul si Liebfrauenkirche, care a fost demolata in anul 1803 (anul dupa care Mainz si-a pierdut arhiepiscopia si a devenit dioceza obisnuita). Catedrala Mainz a fost folosita ca tabara a armatei timp de cativa ani si prin urmare s-au vandut cantitati mari de artefacte ale catedralei, iar interiorul din lemn a fost ars pentru incalzire.

 

Episcopul Joseph Ludwig Colmar (1802 - 1818), cu sprijinul lui Napoleon, a demarat lucrarile de restaurare ale catedralei. Aceste lucrari au fost intrerupte de nevoile de divizare ale armatei franceze din anul 1813, iar catedrala a fost folosita ca biserica in anul 1814, pentru prima data dupa 11 ani. Pana in anul 1831, reparatiile au fost finalizate in mare parte. Schimbarea majora la cladire a fost o cupola cu armatura din otel pe turnul principal de est, construita de arhitectul Georg Moller. Dar aceasta cupola a fost demontata in anul 1870, deoarece era prea grea.

 

Dupa aceea, Pierre Cuypers a intreprins o lucrare mare de restaurare. Pilastrul de sustinere din turnul de trecere de est a fost indepartat, deoarece clopotnita grea nu mai statea dreapta. Cripta din corul estic a fost reconstruita, dar nu conform specificatiilor originale ale celei construite de Henric al IV-lea. La incheierea acestor reconstructii, in anul 1875, a fost ridicat un turn neo-romanic in locul turnului estic de trecere.

 

Tot atunci, catedrala a fost repictata inca odata. Pentru a decora interiorul catedralei, au fost facute picturi murale mari si colorate, unele dintre ele fiind facute de Philipp Veit.

 

Restaurarile din secolul al XX-lea

 

In anii 1900, s-au facut eforturi pentru conservarea catedralei, pentru a o slava de la eventualele avarieri. Corectia Rinului (se refera la construirea sistemului de canalizare a Rinului Alpin de la granita dintre Austria si Elvetia) a dus la scaderea apei subterane si ca urmare substructurile din lemn ale catedralei au putrezit, iar fundatiile au inceput sa cedeze si au trebuit sa fie inlocuite. Incepand cu anul 1909, fundatiile vechi au fost consolidate. Lucrarile de reparatii la catedrala au fost oprite in anul 1916, datorita Primului Razboi Mondial.

 

Intre anii 1924 si 1928, fundatiile catedralei au fost armate complet, cu o fundatie noua facuta din beton. Turnurile si bolta principala au fost ancorate, folosindu-se beton si armaturi din fier. In aceasta perioada a fost construita o podea noua din marmura rosie.

 

Arhitrctul Paul Meyer-Speer a proiectat un sistem pentru a modifica peretii interiori, cu piatra, indepartand astfel cele mai multe dintre picturile lui Veit si dand catedralei un aspect similar celui original, facut pe vremea Willigis - Bardo. Din pacate, acest sistem nu a rezistat eforturilor continue de restaurare si pana in naul 1959 cea mai mare parte a culorii s-a decolorat.

 

In al Doilea Razboi Mondial, Mainz a fost tinta bombardamentelor Aliatilor de multe ori. Catedrala a fost lovita de bombe de mai multe ori in august 1942. Cele mai multe acoperisuri ale catedralei au ars si nivelul superior al corului a fost distrus. Oricum, bolta a rezistat atacurilor si a ramas intacta. Elementele deteriorate ale catedralei au fost restaurate cat mai autentic posibil, iar acest proces a continuat bine pana in anii 1970. In plus, multe dintre ferestrele din catedrala au fost inlocuite.

 

Exteriorul catedralei a fost colorat in rosu pentru a corespunde cu cladirile istorice din Mainz. In plus, s-au depus eforturi pentru curatirea la scara larga si resturarea catedralei, care s-au finalizat in naul 1975. In acel an s-au sarbatorit 1.000 de ani de la inceputul constructiei catedralei. In anul 2001 a inceput o restaurare noua  a catedralei, atat in interior cat si in exterior. S-a preconizat ca aceasta restaurare va dura intre 10 si 15 ani. In anul 2004 au fost instalate doua ferestre mari, facute de renumitul artist Johannes Schreiter.

 

Imparatii si Catedrala din Mainz

 

Cand Mainz a fost arhiepiscopie, catedrala a fost sediul oficial al acesteia. In anul 1184, Imparatul Barbarossa a sarbatorit premiul fiilor sai in catedrala. Sarbatoarea din anul 1184 de pe Maaraue, Dieta Rusaliilor, a devenit legendara in istorie ca cea mai mare sarbatoare din Evul Mediu. Din aceasta catedrala, Frederic Barbarossa, Imparatul Sfantului Imperiu Roman de atunci si-a anuntat sprijinul pentru A Treia Cruciada (Cruciada Regilor) din 27 martie 1188.

 

 

In timpul Evului Mediu, dreptul de a incorona regii (si reginele) germani a fost dat Arhiepiscopului de Mainz. Incoronarea din Mainz i-a acordat monarhului regatul Germaniei, iar un urmas din Roma i-a acordat Sfantul Imperiu Roman (doar o diferenta nominala). Deoarece Catedrala din Mainz a fost avariata de cateva ori, multe incoronari nu au fost tinute acolo.

 

Au fost incoronati in Catedrala din Mainz urmatorii monarhi: Agnes de Poitou, in anul 1043, de catre Arhiepiscopul Bardo; Rudolf de Rheinfelden (anti-rege) pe 26 martie sau 7 aprilie 1077, de catre Siegfried I; Matilda (sotia lui Henric al V-lea, pe 25 iulie 1110, de catre Frederic I, Arhiepiscop de Köln; Filip de Svabia, pe 8 septembrie 1198, de Episcopul Bishop Aimo of Tarantaise; Frederic al II-lea, pe 9 decembrie 1212, de Siegfried al II-lea de Eppstein si Heinrich Raspe, pe 22 mai 1246, de Siegfried al III-lea de Eppstein.

 

Exteriorul Catedralei din Mainz, in urmatoarele 18 fotografii.

Catedrala din Mainz vazuta din Piata Liebfrauenplatz

 

Intrarea in Catedrala din Mainz

 

Turnurile Catedralei din Mainz

 

Capela Gotthard, in urmatoarele doua fotografii.

 

Statuia Sfantului Bonifaciu (675 - 754) din fata Capelei Gotthard, in urmatoarea fotografie.

 

Macheta Catedralei din Mainz, in urmatoarea fotografie.

 

Turnurile Catedralei din Mainz

 

Imprejurimile Catedralei din Mainz

Piata Liebfrauenplatz

 

Piata Liebfrauenplatz este cea mai estica dintre cele patru piete din jurul Catedralei Mainz. Piata a gazduit initial Liebfrauenkirche (Biserica Doamnei Noastre), care a fost demolata la inceputul secolului al XIX-lea si a carei contur se poate vedea astazi in piata si marcheaza granita dintre catedrala si Rin in directia Fischtor, una dintre portile orasului dinspre est.

 

Scurt istoric al Pietei Liebfrauenplatz

 

In Piata Liebfrauenplatz, la est de Liebfrauenkirche, a fost initial Heumarkt (Piata de Fan), mai tarziu " Marché aux foins" (Piata de fan, in limba franceza). Liebfrauenkirche, care a dominat inainte piata, a fost construita in anul 1069 de catre Arhiepiscopul Siegfried I si a fost reconstruita de cateva ori, dupa incendiile din perioada 1285 - 1793. In timpul asediului orasului Mainz (1793), biserica va fost bombardata de artileria prusaca si austriaca.

 

Noul episcop Joseph Ludwig Colmar nu a putut sa salveze toate cladirile religioase din Mainz, astfel incat pietrele Bisericii Liebfrauenkirche au fost vandute. Dupa demolarea bisericii din anul 1807, prezenta piata mult mai mare, a fost construita la est de catedrala. Materialul de piatra al vechii biserici a fost folosit la constructia fortaretei Kastel si pentru imbunatatirea autostrazii Finthen.

 

In anul 1829, pietei i s-a dat un contur clar cand a fost construita Camera de Garda Principala Prusaca, pe marginea sudica a sa. Camera de Garda si-a pierdut functia militara in anul 1902. Astazi a ramas numai fatada din cladirea originala, care a fost restaurata in anul 2002. Karl Gottelmann era Lord Primar in Mainz, in anul 1906, cand a fost ridicata Coloana Cui in Liebfrauenplatz.

 

Dupa bombardamentele orasului Mainz din cel de Al Doilea Razboi Mondial, careva cladiri de la marginea pietei lipseau, ceea ce a dus la o largire a pietei. Casa Zum Römischen Kaiser, din care a ramas numai cateva parti, a fost reconstruita cu o fatada noua. Locul unde era vechea Casa Zum Englischen König a ramas gol, ceea ce a marit suprafata pietei.

 

La acea vreme, istoricul de arhitectura Karl Gruber a recomandat delimitarea pietei prin construirea a doua cladiri joase. Atat timp cat acest plan nu a fost fezabil, datorita faptului ca exista deja garnizoana Camera de Garda Principala, Gruber a dezvoltat un concept alternativ, cu plantare de copaci. Pana in anul 1963, tramvaiele din Minz traversau Piata Liebfrauenplatz.

 

Cu ocazia sarbatoririi a 1.000 de ani de la inceperea constructiei Catedralei din Mainz, care a avut loc in anul 1975, Piata Liebfrauenplatz a fost transformata intr-o zona pietonala. O parte din piata este folosita ca zona verde publica, cu plantatii de flori care se schimba, iar restul este dedicata publicului pentru plimbari si ciclism.

 

In partea de est a pietei, Muzeul Gutenberg, fondat in anul 1901 in alta locatie, a fost relocat aici, pana in anii 1920. Incepand de la Casa Zum Römischen Kaiser, muzeul a fost extins in anul 1962 cu o cladire noua, proiectata de arhitectul Rainer Schell. A fost planificata constructia unei cladiri mari in piata, asa-numita Bibelturm (Turnul Bibel), in anul 2016. Pe 15 aprilie 2018, la primul referendum din istoria orasului, 77% din votanti au fost impotriva realizarii acestui plan.

 

Monumentele culturale din Piata Liebfrauenplatz

 

Piata Liebfrauenplatz face parte din zonele monument ale Orasului Vechi de Sud-Est si a strazii Domstrasse. In plus fata de Coloana Cui (finalizata in anul 1916) sunt monumente individuale cu stiluri din epoci difertite, cum ar fi stilul romanic, gotic, renascentist tarziu/baroc timpuriu si clasicism, care se remarca la cladirile de la periferia pietei.

 

Piata Liebfrauenplatz, in urmatorele doua fotografii.

 

Fantana Pietei (Marktbrunnen)

 

Fantana Pietei (in germana: Marktbrunnen) este o fantana renascentista situata in Piata din Mainz. Fantana  a fost donata de electorul Albert de Mainz si realizata in atelierul sculptorului Hans Backoffen, din Mainz. Fantana Pietei este una dintre primele fantani arhitecturale decorate ale Renasterii.

 

Scurt istoric al Fantanei Pietei

 

Motivatia pentru donarea fantanii catre comunitatea din Mainz a fost legata de doua evenimente. Pe de o parte, donatorul, printul elector si cardinal Albert, a sarbatorit sfarsitul Razboiului Taranesc german in resedinta sa electorala. In aprilie 1525 au avut loc tulburari in Mainz si adoptarea a 31 de articole de catre populatia razvratita din Mainz. Administratia municipala si Adunarea de Canonici a Catedralei trebuiau sa fie de acord cu aceste articole, in absenta electorului. Dupa infrangerea militara a Razboiului Taranesc, Mainzerul si-a subjugat din nou, pana la 1 iulie 1525, fara alte actiuni, conducatorii populatiei razvratite.

 

Pe de alta parte, pe inscriptia de pe fantana reprezentativa a pietei, Albert l-a venerat pe Imparatul Carol al V-lea si victoria sa in batalia de la Pavia asupra Regelui Francisc I al Frantei.

 

Fantana pe care Albaert de Mainz a donat-o populatiei din Mainz a fost conceputa mai intai ca un put. A devenit o sursa importanta de apa dulce in centrul orasului si in anul 1767 au transformat-o intr-o fantana de pompare. In anul 1889, Fantana Pietei a fost mai intai transferata in partea de nord-est a pietei si mai tarziu completata cu o statuie a Madonnei (Sfanta Fecioara), la capatul ei superior.

 

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, piata a fost zidita si a supravietuit bombardamentelor de la Mainz, fara pagube majore. Fiind inclusa in proiectul de reproiectare a imprejurimilor catedralei  si a infiintarii unei zone pietonale mari, in anul 1975, fantana a fost mutata la locul sau original, langa casele catedralei.

 

Arhitectura Fantanei Pietei

 

Structura acestei fantani este alcatuita din trei coloane din piatra rosie. Corpul fantanii rotune, care cuprinde doua trepte de adancime mica, este impartita la cele trei piedestale de stalpi de relief mici. Acestia au un cadru triunghiular pe care se afla inscriptia donatorului. Deasupra antablamentului se afla o coroana figurativa ajurata si ornamentata, din piatra usoara.

 

Deasupra fantanii este un pilon baldachin. Acesta a fost numit initial "standardul pietei", deoarece reprezenta bratele suveranului care actiona ca un lord protector al pietei. Astazi, deasupra fantanii se afla o statuie a Madonnei. Aceasta a fost creata in anul 1890 de catre sculptorul Valentin Barth din Mainz si plasata pe fantana dupa prima dislocare a ei.

 

Fantana Pietei a fost creata, probabil de sculptorul Peter Schro, studentul faimosului Hans Backoffen, in anul 1519. Backoffen a creat, printre multe alte lucrari in stil renascentist, si monumentul mormant al lui Albert de Brandenburg, aflat si astazi in Catedrala din Mainz.

 

Fantana Pietei, in urmatoarele doua fotografii.

Monumentul Cui

 

Monumentul Cui este un stalp din lemn de stejar, de sapte metri inaltime, incoronat cu o cruce din fier si o inscriptie. Monumentul are reliefuri, suprafete cu cuie, texte si placi fondatoare, inconjurate de trei coloane din piatra legate de balustarda din fier forjat. Coloana este decorata in patru inele discrete, fiecare set constand din trei reliefuri mari si trei reliefuri intermediare, mai mici. Reliefurile prezinta scene de razboi.

 

Partea inferioara este zona decorata cu cuie, care reprezinta donatiile. Cetatenii orasului puteau sa cumpoere cuie, variind de la unul singur pentru 1 marca (1 marca = 5 EURO in zillele noastre), pana la unul cu cap din aur, pentru 20 de marci si le puteau fixa in stalpul de stejar. De aici provine si numele monumentului.

 

Cele trei statui de pe coloanele exterioare sunt: Caritatea, reprezentata de o femeie care da paine unui copil; Puterea, reprezentata de un barbat cu o sabie si Unitatea, reprezentata de un barbat cu un scut.

 

Monumentul Cui, in urmtoarele 4 fotografii.

 

Teatrul de stat din Mainz

 

Teatrul de Stat din Mainz (in germana: Staatstheater Mainz) este detinut si operat de landul Renania - Palatinat. Fiind situat in Piata Gutenberg (Gutenbergplatz), complexul contine doua teatre care sunt conectatae de un pasaj subteran. In teatru se tin spectacole de opera, drame si balet. Numele teatrului a fost Teatrul Municipal Mainz (Stadttheater Mainz) pana in anul 1989.

 

Cladirea principala a teatrului a fost construita intre anii 1829 si 1833 de catre Georg Moller in stilul neoclasic. Constructia teatrului fusese solicitata de catre burghezii orasului Mainz de zeci de ani si a costat 280.000 de guldeni (bugetul orasului era de 300.000 de guldeni la acea vreme). Sala mare a teatrului (Großes Haus) a fost distrusa de bombardamentele din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Friedrich Meyer-Oertel a devenit directorul teatrului in anul 1977.

 

In anul 1997 a fost construita Sala Mica (Kleines Haus). Dieter Oesterlen a intreprins lucrari de restaurare din anul 1976 pana in naul 1977, care au vizat refacerea rotondei lui Moller. Orchestra care canta in teatru este Orchestra Filarmonica de Stat Mainz.

 

Teatrul de Stat din Mainz, in urmatoarele doua fotografii.

 

Tot in Piata Gutenberg (Gutenbergplatz) se afla statuia lui Johannes Gutenberg (tipograf german), dezvelita prima data in anul 1837.

 

Statuia lui Johannes Gutenberg, in urmatoarea fotografie.

 

Statuia lui Schiller din Piata Schillerplaz, in urmatoarea fotografie.

 

 

Recomand vizitarea Catedralei din Mainz!