Romania-Abatia cisterciana din Carta

ROMANIA -

ABATIA CISTERCIANA DIN CARTA

In acest articol va prezint Abatia cisterciana din Carta, Romania.

Dupa ce am vizitat Cetatea Cisnadioara si localitatea Cisnadie, am dorit sa vizitam Abatia cisterciana din Carta. Asa ca am plecat intr-o dimineata spre Carta, din Paltinis. Distanta dintre Paltinis si Carta este de 77,5 kilometri (1 ora si jumatate de mers cu masina), dar drumul a fost aglomerat, asa ca am facut mai mult.

Daca doriti mai multe informatii despre Cetatea Cisnadioara, le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre localitatea Cisnadie, le gasiti aici.

Daca doriti mai multe informatii despre statiunea Paltinis, le gasiti aici.

Carta se afla la 45 kilometri de Sibiu, langa DN1, in directia Fagaras-Brasov, se face stanga la indicatorul spre Carta cca 3 kilometri pana in centrul satului, apoi se face dreapta: dupa 200 de metri se vad in dreapta Biserica Evanghelica/ruinele abatiei, iar in stanga parcarea, cu un parc in fata.

Programul de vizitare al abatiei este zilnic, intre orele 11.00 - 20.00. Un bilet de intrare la abatie costa 5 lei pentru adulti si 2,5 lei pentru copii si studenti.

Timpul de vizitare al abatiei este de minim 1 ora.

In fost casa a invatatorului, in stanga bisericii au fost amenajate un muzeu mic si un Infokiosk. Aici se pot servi sucuri naturale, bauturi si o gustare cu produse de Albota: carnati, branza, pastrav afumat, afinata si altele. Albota administreaza Pastravaria Albota, detine restaurante, ferma si ateliere de productie. Daca va este foame, cel mai bine este sa serviti ceva la bufetul abatiei, pentru ca in sat nu este niciun restaurant si nici prin apropiere.

Abatia din Carta nu este o biserica fortificata saseasca, este unica manastire cisterciana din Romania, construita in jurul anului 1202. Manastirea Carta a fost construita de calugarii Cistercieni din Burgundia. In ruinele bisericii se poate vedea unicul cimitir al soldatilor germani cazuti in septembrie 1916. Carta este prima biserica care imbina stilul romanic cu stilul gotic timpuriu. Manastirea a fost renovata in anul 2013 cu fonduri UE si ofera traseu turistic cu indicatoare.

Manastirea a fost devastata in mod repetat de catre turci si tatari. Biserica evanghelica de astazi a restaurat si mentinut doar absida si corul fostei bazilici in care se tin slujbe si in prezent.

Cistercienii si contributia lor in istoria universala

Cistercienii au fost calugari catolici de origine franceza (din Burgundia) si erau o ramura a ordinului calugaresc al Benedictinilor. Capitala lor a fost Citeaux in Franta-Burgundia, construita in trestii (cistercium), de unde au preluat si numele de Cistercieni (cei de la trestie). Cistercienii si-au construit abatiile cu preferinta in zone nepopulate, mlastinoase, cu trestie si le era strict interzis sa aibe zid de aparare si turn (aveau clopotnita minuscula).

Cistercienii au impus alegerea a trei Papi, cu influente majore in istorie: Eugene III, Benedict XII si Leon II. In secolele XI-XIV, cistercienii au cucerit toata Europa catolica avand peste 1.400 de abatii din Portugalia, in Vest pana la Carta, in Est, fiind cunoscuti si sub denumirea de "calugarii albi".

Cistercienii erau calugari "muncitori", prin obligativitatea de a se hrani numai cu roadele muncii lor (carnea era interzisa, exceptie facand pestele) si se imbracau numai cu haine facute de ei. Cistercienii au introdus vita de vie (in Carta, dealul peste Olt) si rotatia culturilor in agricultura. In secolele XII-XIV, cistercienii au fost "campioni" in cresterea si consumul de peste si vin.

Denumiti si "calugarii tarani", cistercienii s-au desprins de stilul aristocrat al calugarilor din Cluny pentru a trai conform valorilor propiei munci, conform lui Benedikt: "Ora et labora", adica "Roaga-te si lucreaza".

Cistercienii au fost ingineri constructori, avand drepturi unice si exclusive in Transilavania pentru: morarit si fierarit (aveau mori performante pe apa si forja mecanica cu ciocan de circa 80 kg); constructie si sfintire de biserici si cimitire (Prejmer, BV-Bartholomae, etc); constructii hidrografice si piscicole (desecari, canale, morarit, iazuri cu peste).

Scurt istoric al Abatiei din Carta

Aparitia manastirii din Carta se datoreaza continuitatii mariajelor de orientare franceza ale regilor Arpadieni. Prima manastire cisterciana din regatul Ungariei a fost Aabatia din Cikador, infiintata curand dupa inceputul domniei lui Géza al II-lea Árpád al Ungariei (1141 - 1162). La insistenta Annei de Châtillon, prima sotie a lui Béla al III-lea s-a infiintat abatia Igris pe Muresul inferior, in anul 1179.

A doua casatorie a lui Béla al III-lea cu Margareta, fiica lui Ludovic al VII-lea, a insemnat o adevarata expansiune a ordinului ciscercian pentru Ungaria. Au fost infiintate, sub patronaj regal, cateva filiaturi directe ale manastirilor din Franta: Zirc de la Clairvaux, in anul 1182, Szentgotthar de la Triosfontaines, in anul 1183 si Pilis din Acey, in anul 1184.

Inca din anul 1183, cu ocazia vizitei abatelui Pierre din Citeaux, regele Béla al III-lea, desi era orientat mai degraba spre Bizant, le-a conferit cistercienilor toate drepturile de care se bucurau in Franta. S-au infiintat si alte filiaturi sub patronaj regal: Topuszko de la Clairvaux, in anul 1205 si Belakut de la Triosfontaines, in anul 1235, iar bisericile manastirilor din Pilis si din Igris au fost alese drept necropole regale.

Prima casatorie a lui Andrei al II-lea (1205 - 1235) cu Gertrud de Andechs-Meran, sotia de neam german, a favorizat inflentele artistice ale Renaniei de nord asupra manastirii din Carta, prin intermediul santierelor regale. Initiativa chemarii Cavalerilor Teutoni in Tara Barsei i-a apartinut fratelui reginei. Gertrud l-a facut pe tanarul Berthold arhiepiscop de Kalocsa si ban al Croatiei. Un alt frate al reginei, Eckbert, episcop de Bamberg, a mijlocit in acelasi an, 1211, logodna Elisabetei, fiica lui Andrei al II-lea (sanctificata in anul 1235) cu Ludwig, fiul contelui de Turingia.

A doua casatorie a lui Andrei al II-lea din anul 1215 a insemnat din nou intarirea elementului valon din cadrul politicii dinastice: Jolanthe de Courtenay era fiica lui Pierre al II-lea de Courtenay, conte de Auxerre, Tonnere si Namur, care a ajuns imparat "latin" al Constantinopolului in anul 1216. Regina Jolanthe a copilarit la Auxerre, in imediata apropiere a comunei Pontigny. Prin intermediul ei, personalitati ca Villard de Honnecourt si-au exercitat influenta asupra Ungariei si datorita aceleiasi protectii regale au ajuns pe tronurile episcopale Berthold la Pecs si Raynaldus din Normandia in Alba Iulia.

Unul dintre celebrii sai predecesori, francezul Adrianus (1181 - 1202) a fost inainte protopop la Buda si in calitatea sa de protonotar al Cancelariei regale a introdus scriptologia in demersurile juridice. In decursul a 100 de ani aceasta functie a fost detinuta de valoni, romani, francezi, unii dintre acestia proveneau din dieceza de la Liège.

Magistrul Gocelinus a apartinut acestei elite influente pe plan politic si cultural si a fost unul dintre familiarii casei regale si sustinatorul cistercienilor din Pontigny. Plecarea lui de la Igris la Carta a prilejuit prima atestare documentara a abatiei, in anul 1223. In acest document, regele Andrei al II-lea a atestat pe data de 30 noiembrie 1223 donatia bisericii Sfantul Mihail din partea clericului Gocelinus catre abatia din Carta.

La o suta de ani de la aparitia sa in Franta, a patruns in Transilvania stilul gotic timpuriu burgund, prin Ordinul Cistercian si a fost adus prima data la Igris, pe malul Oltului. Analogiile cu manastirile cisterciene din Europa centrala, dar si renumele de care se bucura manastirea deja la mijlocul secolului al XIII-lea, au dus la inceperea construirii curand dupa infiintarea ordinului.

Dupa ce prima constructie de la Carta a fost distrusa in urma invaziei tatare din anul 1241, pe la 1250 cistercienii si-au recladit abatia in stilul gotic tarziu, acesta influentand, atat in forma constructiva cat si ca decor arhitectural, o serie de lacasuri de cult ale Transilvaniei.

Lucrarile la biserica au fost incheiate spre sfarsitul secolului al XIII-lea, cu portalul de vest, a carui friza de capiteluri si timpan decorativ sunt in stilul gotic matur.

In anul 1418, regele Sigismund al Ungariei a mentionat faptul ca biserica din Carta ar fi servit drept necropola unuia din inaintasii sai regali. In secolul al XIX-lea, cercetarile arheologice facute de Victor Roth nu au mai gasit urme de morminte, deoarece in anul 1852 biserica fusese pardosita si cu aceasta ocazie au fost "desafectate" toate mormintele din spatiul liturgic.

Sapaturile arheologice mai recente au scos la lumina fundatiile primei biserici, care nu a fost terminata, dar a fost folosita vreme indelungata (dovada o aduce mormintele din cor). Biserica actuala este deplasata spre sud, astfel incat capetele din nord se aseaza pe fundatiile bisericii vechi, care a fost demolata cu grija, refolosindu-se materialul.

Indicatii despre cromatica exterioara a manastirii se gasesc in articolul publicat de Hermann Phleps, in anul 1929: pe suprafetele albe de tencuiala au fot desenate cu galben bosaje ale ancadramentelor ferestrelor, lesenele, friza cornisei, acoperirea si fata contraforturilor, asemanatoare cu cele ale cladirilor cistercienilor din Renania.

Istoria Abatiei din Carta mai aduce inca 12 confirmari regale intre anii 1264 si 1464. Amenintarea asupra bisericii nu a fost numai din partea turcilor navalitori. Schisma a produs tensiuni in raportul fata de vecinii orientati spre Bizant, din ale caror domenii, situate dincolo de Olt au fost desprinse cele pentru construirea manastirii.

Spre sfarsitul secolului al XIV-lea s-au inregistrat violari tot mai dese ale drepturilor taranilor de catre abatie. Pe la 1418, regele a somat abatele sa nu-i mai impovareze pe colonisti. Trei sate si-au ales reprezentatnti pentru a-i sustine in instanta impotriva abatiei. Atunci a iesit la iveala tot mai clar contradictia dintre dreptul de patronaj decernat si cel de libertas Cibiniensis, reconfirmata de aceiasi regi si de care se bucurau locuitorii acestor sate (printre care se numara si Carta).

Igisul, abatia-mama a celei din Carta, situata pe ruta turcilor, a fost cel mai probabil rasa de pe fata pamantului, curand dupa prima atestare documentara, de la 1440. (Klein).

Prin abatele Raymund Barentuß, atat abatia cat si locuitorii satelor au ajuns foarte pagubiti, la care s-au mai adaugat si navalirilre repetate ale turcilor, chiar aliati cu "schismaticii". In aceste conditii, regele Matei Corvin a subordonat abatia administratiei celor Sapte Scaune in anul 1469, iar dupa ce aceasta masura s-a dovedit a fi prea slaba, a desfiintat abatia in anul 1474 si a dat toate drepturile ei Bisericii Sfinta Maria din Sibiu.

Dupa batalia de la Mohacs din anul 1526, care a insemnat inceputul vasalitatii fata de turci pentru Transilvania, reprezentanta saseasca Universitas saxoniae, sub influenta reformatorului umanist Johannes Honterus al Brasovului impreuna cu toata populata saseasca a infaptuit Reforma, intre anii 1543 - 1547.

Declinul Abatiei din Carta s-a datorat desigur factorilor de criza interni si externi, insa desfiintarea ei nu poate fi vazuta decat pe fondul contradictiei juridice intre drepturile de patronaj decernat si libertas Cibiniensis.

Ruinele Abatiei din Carta cuprind: corul si o parte din transept, care au fost consacrate ca spatiu liturgic in anul 1721, nava principala, care este astazi cimitir al eroilor din Primul Razboi Mondial, lapidariul, apoi zidul corpului din est si casa parohiala, construita in aripa claustrului.

Abatia cisterciana din carta, in urmatoarele fotografii.

Corul bisericii din Carta, cu ferestre si rozete tipice stilului gotic, sprijinite pe contraforti supli din gresie, in urmatoarele doua fotografii.

Curtea abatiei, in urmatoarea fotografie.

Iazul cu peste aflat in vecinatatea abatiei, in urmatoarele 3 fotografii.

Dormitorul comun, care era alcatuit din zece travee acoperite cu bolti nervurate in diagonala, avea ferestre inguste, dreptunghiulare. Inconsecventa axelor compozitionale dintre parter si etaj arata schimbarea planului de constructie.

Ruinele salii capitulare (fatada vestica), a bibliotecii si a dormitorului comun, in urmatoarele doua fotografii.

Fatada vestica, in urmatoarele doua fotografii. Turnul clopotnita a fost construit in secolul al XV-lea de catre un constructor sibian. In vreme de razboi, acesta era folosit ca post de observatie.

Portalul vestic in stil gotic, construit conic de maistrii pietrari in fatada de vest dupa distrugerea mongola din anul 1241. Fereastra polilobata (rozeta), tipica pentru constructiile cisterciene

Cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial (fosta nava principala a bazilicii), in urmatoarele 4 fotografii.

Morminte de soldati germani cazuti in Primul Razboi Mondial la Porumbacu (septembrie 1916), mutate in biserica in anul 1928 pentru a fi protejate

Statuia lui Roland, erou si paladin al lui Carol cel Mare, simbol al libertatii si dreptatii, cazut in razboi cu necredinciosii (secolul al VIII-lea)

Exteriorul bisericii, in urmatoarea fotografie.

Sala capitulara a bisrericii, in urmatoarele doua fotografii.

Capitel din sala capitulara

Interiorul bisericii

Bazilica cu trei nave de la Carta a fost conceputa in sistem legat, al carui etalon pentru dimensiunile in plan este careul central, care se prelungeste spre nord si sud in bratele transeptului, iar spre vest in cele 4 travee patrate ale navei principale, carora le corespund 8 travee ale navelor secundare, la jumatatea marimii celorlalte. Planul in sistem legat, care apartine romanicului, este acoperit cu o bolta sexpartita in nava principala si transept, iar careul si navele laterale sunt acoperite in bolta cu nervuri in cruce.

S-a dovedit ca in timp ultimele doua travee, care au ramas intacte pana in anul 1420, au suferit ulterior mai multe avarieri, iar zidurile au fost reconstruite din caramida, cu bolti cu tot, incepand de la inaltimea de 4 metri.

In stilul arhitectural de la Carta se gasesc caracteristici romanice burgunde si elemente timide din stilul gotic timpuriu. Exista o legatura intre corul poligonal de la Carta si biserica Sf.Maria din Gelnhausen: elementele caracteristice sunt careul si inchiderea poligonala a corului cu ferestrele rotunde, care indica stilul burgund. Inchiderea poligonala a corului, marcata de arcele frante arata influenta goticului timpuriu si leaga arhitectura abatiei cu cea a Frantei, tara de origine a cistercienilor.

Pe de alta parte, ferestrele rotunde hexalobate pot fi asemuite si cu cele din biserica Sf.Severin din Koln. Sunt remarcabile si ornamentele in forma de frunze ale capitelelor, care arata influenta romanica.

Interiorul bisericii, in urmatoarele fotografii.

Altarul baroc, unde Sf.Petru si Sf.Pavel strajuiesc icoana crucificarii

Bolta bisericii, in urmatoarele doua fotografii.

Atat in faze timpurii cat si mai tarziu, cheile de bolta au avut ca motiv decorativ floarea de maces, simbolul Fecioarei. Cheia de bolta a careului altarului o infatiseaza pe Fecioara Maria in chip de Imparateasa a cerurilor.

Cheie de bolta (cercul mic din mijloc) cu chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea cistecrienilor si cheie de bolta cu floarea de maces (in partea de sus a fotografiei)