Turnul Londrei-partea a II-a

 

TURNUL LONDREI -

PARTEA a II -a

 

 

 

Va prezint partea a II-a a articolului despre Turnul Londrei (Parapetii si turnurile lor).

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Turnul Londrei, partea I istoricul Turnului Londrei si Turnul Alb), le gasiti aici.

 

Am urcat sus si ne-am plimbat in jurul Parapetilor Turnului Londrei, unde am vazut turnurile lor. Se intra din turn in turn si plimbarea dureaza cam doua ore. Privelistea este foarte frumoasa!

 

Atac si aparare

 

O plimbare prin curtea interioara a Turnului Londrei, unde sunt apararile sale si o urcare sus, in jurul parapetilor grandiosi este un mod de a explora diferitele functiuni ale acestuia ca fortareata, palat si inchisoare.

 

Intrarea impresionanta de vest a fost construita de Eduard I (1272 - 1307) si facea parte din  apararile exterioare, elaborate ale Turnului. Vederea din Dealul Turnului era magnifica: turnul din piatra se inalta deasupra cladirilor inconjuratoare din lemn si noul zid cortina exterior al lui Eduard se reflecta in santul cu apa, care proteja cele trei parti de pe coasta ale castelului.

 

Intrarea Turnului Londrei

 

Intrarea de vest a Turnului Londrei a fost construita intre anii 1275 si 1281. A constat dintr-un complex de trei drunuri pietruite si doua poduri basculante, un turn de paza defensiv exterior, care a fosat numit mai tarziu Turnul Leu (nu mai exista astazi) si doua porti fortificate cu turnuri gemene, Turnul Mijlociu si Turnul Byward, care se pot vedea inca. Acest complex intreg era inconjurat de o extensie a santului cu apa.

 

Turnul Leu

 

Vizitatorii trec o parte din sant pe primul drum pietruit via un pod basculant la Turnul Leu, care si-a luat numele de la animalele salbatice tinute acolo, la Menajerie. Se poate vedea inca fundatia podului basculant al Turnului Leu, excavata in anii 1930. Pe acest loc se afla o familie de lei sculptata, care evoca animalele care urlau inainte la vizitatori, adaugand Turnului primele impresii deosebite. Sculptura, facuta de Kendra Haste, este una dintre cele cateva sculpturi ale artistei care pot fi vazute in Turn, reamintind de animalele salbatice tinute captive aici odata.  

 

Turnul Mijlociu

 

Dupa ce se trece primul pod basculant, urmeaza al doilea drum pietruit si un alt pod mobil care duceau la portile fortificate, cunoscute acum sub denumirea de Turnul Mijlociu. Cu toate ca forma turnului este din secolul al XIII-lea, el a fost refacut in anul 1717 si emblema regala a lui George I impodobeste acum arcada turnului. Acest turn-poarta a fost protejat odata de arcasi, care tinteau prin gaurile turnului abundente de sageti. Turnul a avut doua porti de porticul si se pot vedea inca santurile acestora in pasaj.

 

Turnul Mijlociu, in urmatoarele doua fotografii.

 

 

 

Turnul Byward (1280)

 

Un ultim drum pietruit duce catre cel mai puternic dintre turnurile de poarta ale lui Eduard I, Turnul Byward. Pasajul de intrare al Turnului Byward este protejat de doua turnuri cilindrice imense din secolul al XIII-lea, perforat de gauri pentru aruncarea sagetilor. Turnul de nord are, de asemenea, o serie de deschideri pentru arme mari, care reflecta dezvoltarea tehnicilor armelor si defensivelor.

 

Daca vreun atacator ar fi reusit sa evite ploaia de sageti (si mai tarziu gloantele) si sa ajunga pana aici, ar fi trebuit totusi sa sparga cele doua porti de porticul. O poarta a supravietiut si poate fi vazuta inca deasupra capului, la fel ca gaurile de "crima" care erau menite sa permita soldatilor sa stinga focurile aprinse de intrusi (sau unii spuneau ca le turnau ulei fierbinte in cap). O canelura pentru al doilea porticulis arata unde se afla acesta inainte.

 

Turnul Byward, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Pasajul de apa

 

Aceasta parte a fortaretei a fost odata sub raul Tamisa. In perioada 1275 - 1285, Regele Eduard I a realizat o mare isprava inginereasca si a recuperat acest pamant. Construindu-se pe sute de gramezi de lemn, el a impins raul inapoi si a creat Curtea Exterioara, inconjurata de un nou zid cortina exterior.

 

Pe langa strada Monetariei, unde erau facute pana in anul 1810 majoritatea monedelor din aur si argint ale natiunii, se poate vedea expozitia interactiva "Turnul si Monetaria: Monede si Regi".

 

Turnul Clopotului (Clopotnita) - 1190

 

Vechea clopotnita, poligonala, inconjurata initial de apele Tamisei, este al doilea cel mai vechi turn din castel, dupa Turnul Alb. Construita in secolul al XII-lea, probabil pentru Richard Inima de Leu, Clopotnita a fost denumita asa din cauza clopotului de alama care a atarnat in el cel putin 500 de ani si batea sa anunte inchiderea portilor Turnului Londrei, cu toate ca cel actual dateaza din anul 1651.

 

Timp de secole, acest turn a fost inchisoare. Episcopul John Fisher si Sir Thomas More au fost tinuti probabil aici de catre Regele Henric al VIII-lea inainte de a fi executati pentru tradare in anul 1535.

 

Clpotnita, in urmatoarele doua fotografii.

 

Clpotnita si Turnul Beauchamp

 

 

Ecluza lui Henric al III-lea

 

Ecluza Turnului Sangeros a fost construita la inceputul anilor 1120 si reprezenta intrarea de la rau a Regelui Henric al III-lea, protejata cu arcasi si soldati care stateau in camera inferioara a Turnului Wakefield de langa aceasta. Ca Rege, Henric a avut o intrare mica privata pe cealalta parte a Turnului Wakefield, care ii permitea sa ajunga discret si sa se duca direct in apartamentele sale regale de deasupra. Se pot vedea inca urmele scarii.

 

In jurul anului 1280, cand tarmul inundabil a fost indiguit, pentru a se crea Curtea Exterioara, poarta a devenit o intrare pe pamant in Curtea interioara. Ecluza a fost extinsa si si dezvoltata de regii ulteriori si a devenit cunoscuta mai tarziu ca Turnul Sangeros. Poarta porticulis poate fi zarita de sus.

 

Parapetii

 

Aceasta incercuire imensa, din piatra, aparata de zece turnuri murale, a facut parte din fortificatiile lui Henric al III-lea ale castelului, de la mijlocul secolului al XIII-lea. Noua dintre aceste turnuri sunt deschise publicului si pot fi explorate daca te plimbi in jurul parapetilor, incepand de la Turnul Sarii.

 

Domnia lul Henric a fost tumultoasa si regele avea nevoie ca Turnul Londrei sa fie puternic pentru protectia sa proprie si pentru a crea o impresie de putere inamicilor sai. Intre anii 1238 si 1241 s-au cheltuit peste 5.000 de Lire sterline (peste 77 milioane de Lire in banii de astazi) pentru construirea zidului cortina si a turnurilor, a unei porti mari la apa si pentru drenarea santului. Pana in anul 1285 acestea au fost inconjurate de Curtea Exterioara a lui Eduard I, de zidul cortina exterior si de un sant mai bun.

 

Zidul cortina interior

 

Acest zid imens a transformat apararea Turnului Londrei. Arcasii si tunurile pozitionate de-a lungul zidurilor si in interiorul turnurilor murale aveau un control bun asupra terenului din jurul castelului si puteau trimite proiectile impotriva unui atac in orice moment. Daca inamicul reusea sa intre pe portile zidului sau sa sara peste el, el era expus la proiectilele aruncate de la turnurile murale si de la Turnul Alb.

 

Curtea interioara

 

Parapetii de pe partea de sud au fost construiti in cea mai mare parte in anii 1800, distrugandu-se resturile de locuinte ale lui Henric al III-lea. In anii 1200, acestea constau din mult mai mult decat Turnurile Sfantul Toma si Wakefield. Acesti parapeti ofera o vedere buna in jos, asupra zonei inchise din fara Turnului Alb, cunoscuta sub denumirea de Curtea Interioara. Aceasta zona a fost ocupata odata de un complex de cladiri care era in serviciul regal. Aceste cladiri includeau bucatarii si o sala mare.

 

Curtea Interioara era protejata de un zid mare (ramasitele sale se pot vedea inca in spatele custilor corbilor) si de enorma Poarta Coldharbour. Fundatiile acestui complex de cladiri se afla in spatele Turnului Alb.

 

 

Turnul Sarii - 1240

 

Acest turn a fost initial cu fata spre Tamisa si in timpuri de razboi arcasii aflati la parter puteau sa-l protejeze tragand sageti prin gaurile de sageti ale turnului. In timp de pace, parterul turnului era magazie de azotat de potasiu (de unde vine numele turnului), folosita pentru a face praf de pusca.

 

Camera de la primul etaj are gauri pentru sageti, dar hornul semineului, original din secolul al XIII-lea si o fereastra decorativa mare dau impresia unui spatiu mult mai luxos. Aici ar fi fost tinut prizonierul lui Eduard, regele scotian destituit, John Baliol, in cei trei ani in care a fost inchis (1296 - 1299). Garderoba (toaleta) era si ea luxoasa.

 

Turnul Sarii, in urmatoarele 5 fotografii.

 

 

Prizonieri la Turnul Sarii (din timpul Dinastiei Tudor)

 

Potentialul Turnului Sarii ca inchisoare a fost exploatat de monarhia Tudor. Graffiti facute de prizonieri sunt sculptate pe peretii din piatra moale ai turnului. O harta astrologica a lui Hew Draper din Bristol, intemnitat sub acuzatia de vrajitorie in anul 1561, este una dintre cele mai elaborate.

 

Multi preoti catolici au fost intemnitati in acest turn in timpul domniei Reginei Elisabeta I (1558 - 1603), cum ar fi iezuitul Henry Walpole, care si-a inscris numele pe peretii Turnului Sarii.

 

Interiorul Turnului Sarii, in urmatoarele 3 fotogtafii.

 

 

Privelistea care se vede de pe parapeti, in urmatoarele 3 fotografii.

 

London Bridge vazut din Turnul Londrei

 

 

Turnul Sagetii cu varful lat - 1240

 

Acest turn a fost denumit dupa simbolul "Sagetii cu varful lat" care era stampliat pe marfuri, pentru a arata apartenenta regala a acestora. Aceasta parte a Parapetilor demonstreaza rolul Turnului Londrei de aparare si pazire a valorilor materiale si umane din interiorul zidurilor sale. Prezentarile audio-vizuale din acest turn si din Turnul Conetabilului spun istoria Revoltei Taranilor din anul 1381, cand atacatorii au reusit sa penetreze defensivele Turnului Londrei.

 

Din anii 1300, Turnul Sagetii cu varful lat a apartinut Departamentului guvernamental responsabil pentru aprovizionarea Curtii Regale, numit Garderoba. Din timpul domniei Regelui Henric al VIII-lea, acest turn a fost legat de Turnul Garderoba din apropiere printr-un depozit lung, care nu mai exista astazi. Acest depozit facea parte din Marea Garderoba, si aici erau depozitate vesmintele regale si mobilierul valoros.

 

Turnul Sagetii cu varful lat, in urmatoarele 5 fotografii.

 

 

Turnul Conetabilului, din 1240 reconstruit in secolul al XIX-lea

 

In absenta monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului, care avea o putere mare in perioada medievala, cand erau numiti in acest post oameni de incredere ai regelui.

 

Turnul actual al Conetabilului, din secolul al XIX-lea, a fost construit pe locul unuia dintre turnurile murale ale Regelui Henric al III-lea. Acest turn contine un model care arata cum ar fi trebuit vazut Turnul Londrei in anii 1300, cand Regele Eduard I a extins masiv apararile tatalui sau. Imaginile din camera acest turn si din turnul anterior exporeaza povestea Revoltei Taranilor din anul 1381.

 

Turnul Conetabilului, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Macheta Turnului Londrei

 

 

Turnul Martin (1240)

 

Aceasta parte a Turnului Londrei este strans legata de Bijuteriile Coroanei. Astazi, bijuteriile sunt tinute in Baracile Waterloo, dar din 1669 pana in 1841 ele au fost tinute in Turnul Martin.

 

Astazi, Turnul Martin gazduieste expozitia "Coroanele de-a lungul istoriei" care ne spune povestea coroanei regale istorice care nu mai este in folosinta astazi. Pe o perioada de 200 de ani, cand acest turn era cunoscut sub denumirea de Turnul Bijuteriilor, administratorul Regalia si familia sa locuiau la etajele superioare ale acestui turn, iar bijuteriile erau expuse la parter, unde este acum magazinul "Casa Bijuteriilor".

 

Turnul Martin si privelistea care se vede din acesta, in urmatoarele 4 fotografii.

 

Turnul Alb, in fundal

 

 

 

Turnul de caramida

 

Parapetii de nord erau folositi sa apere Turnul Londrei, armele garzilor si soldatii. Turnul de caramida, Turnul Bowyer si Turnul Cremene sunt mai inalte decat celelalte turnuri, astfel incat sa controleze terenul de dincolo de cetate.  In interiorul Turnului de caramida este o expozitie care prezinta animalele de la Menajerie care au fost tinute inainte in Turnul Londrei.

 

Turnul de caramida, in urmatorele doua fotografii.

 

Turnul Bowyer

 

Acest turn a devenit locatia pentru verificarea si finisarea componentelor armelor mici, dupa ce au fost inchise Atelierele Wharf. Un incendiu a izbucnit in acest turn in anul 1841, intinzandu-se in intregul Depozit Mare al Turnului Londrei, (unde sunt acum Baracile Waterloo), amenintamd intreaga fortareata.

 

O instalatie video ne spune aceasta poveste si alte povesti despre Ducele de Wellington, care a fost Conetabilul Turnului Londrei in acea perioada.

 

Turnul Bowyer, in urmatoarea fotografie.

 

 

Turnul Cremene

 

Ultimul turn din plimbarea pe Parapeti a fost initial un turn mural din secolul al XIII-lea, in zidul cortina interior. Prezentul Turn Cremene a fost reconstruit dupa incendiul de la Marele Depozit, din anul 1841. In acest turn este o prezentare despre rolul Turnului Londrei in timpul Primului Razboi Mondial.

 

Turnul Cremene, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Am continuat plimbarea pe Parapeti.

 

 

Anarhie la Turnul Londrei

 

Scene incredibile s-au petrecut in apartamentele regale din Turnul Londrei in iunie 1381, cand 400 de rebeli au atacat fortareata, in timpul Revoltei Taranilor.

 

Turnul Alb al lui William Cuceritorul si zidurile cortina imense si turnurile lui Henric al III-lea si ale lui Eduard I aruncau asupra Londrei o umbra de putere regala inexpugnabila. In ciuda puterii fortificatiilor, succesul a depins mai mult de loialitatea si eficienta garnizooanelor sale, de stocul sau de arme si de camarile cu mancare.

 

Asa ca, atunci cand Turnul Londrei "a cazut" in iunie 1381, el nu a avut o armata bine organizata de cavaleri arcasi si oameni calificati, cu tehnica de asediu, ci a avut o clasa inferioara de rebeli. Aceasta multime inarmata sarac nu a folosit armamentul de asediu sofisticat al Turnului, penru a inchide fortareata masiva, ci au fugit de la portile Turnului, lasandu-le deschise.

 

Revolta Taranilor

 

Revolta Taranilor a izbucnit de la o noua taxa pe care trebuia sa o plateasca populatia peste 14 ani, aceasta fiind a treia taxa noua introdusa in decurs de patru ani. Rebeliunea a inceput din sud-estul Angliei si s-a raspandit repede. 10.000 de oameni, formati din fermieri, mesteri calificati si muncitori au marsaluit in Londra pentru a cere conducatorilor acesteia sa ridice taxa.

 

In mod ciudat, ei nu il acuzau pe Rege, Richard al II-lea, pentru suferinta lor, ba chiar isi aratau loialitatea fata de el, cerand moartea "tradatorilor" care guvernau in numele Regelui. Richard, care avea 14 ani, mama sa si familia regala au fugit in Turn, in timp ce rebelii au jefuit si au ars capitala timp de doua zile.

 

In cele din urma, cetatea a intrat in vizorul rebelilor. Regele s-a dus calare sa se intalneasca cu rebelii la Mile End, chiar la est de Londra. Podurile basculante si portile porticulis nu au fost inchise dupa el si cel putin vreo 400 de oameni au asaltat castelul. "Oamenii de arme" care pazeau Turnul Londrei nu au opus nicio rezistenta si taranii le-au strans mainile frateste si si-au mangaiat barbile intr-un mod diabolic.

 

Rebelii s-au separat in grupuri si alergau prin Turnul Londrei, cautand "tradatorii'. Printesa Joan, cunoscuta ca "Fecioara frumoasa din Kent" a lesinat la o asemenea familiaritate si a fost dusa intr-un loc sigur de catre servitorii ei.

 

Este cunoscut faptul ca victima planuita a rebelilor, Arhiepiscopul de Canterbury, Simon Sudbury a fost prins la Turnul Londrei. Fiind Cancelarul Regelui si colectorul de taxe, el a fost ostil. Realizand ca sunt sperante mici sa scape, el a ales sa-si petreaca ultimele clipe din viata pregatindu-se pentru moartea timpurie.

 

A fost prins in timp ce se ruga in Capela si a fosat tarat afara din castel, pe Dealul Turnului. Acolo a fost decapitat pe un bustean de lemn. Calaului i-au trebuit opt lovituri sa-l decapiteze si capul "tradatorului" a fost pus intr-o teapa care a fost infipta in London Bridge.

 

"Nu veti avea alt capitan in afara de mine!"

 

Regele a acceptat rebelilor "cererile radicale pentru egalitate". Cu toate acestea, situatia tensionata a degenerat rapid si liderul lor, Wat Tyler a fost ucis in confuzia generala. Aratand un curaj remarcabil, monarhul adolescent a intrat calare in multime si a strigat: "Nu veti avea alt capitan in afara de mine!".

 

Rebelii au crezut ca cererile lor vor fi solutionate de noul lor campion si s-au dispersat. Curajul tineresc al lui Richard a triumfat asupra esecului Turnului. A fost o alta poveste 18 ani mai tarziu, cand Richard s-a intors ca prizonier la Turn, inainte de a-si pierde coroana in favoarea viitorului Rege Henric al IV-lea.

 

Sufrageta Turnului Londrei

 

La secole dupa Revolta Taranilor, povestea Leonorei Cohen se afla printre izbucnirile de rebeliune si proteste de la Turnul Londrei. Leonora a fost membra sufrageta a Uniunii Politice si Sociale a Femeilor, un grup militant fondat de Emmeline Pankhurst. Mottoul lor a fost: "Fapte, nu vorbe".

 

Leonora a atacat Turnul Londrei pe data de 1 februarie 1913, ca protest impotriva incapacitatii femeilor de a vota si a legii Parlamentului care permitea hranirea fortata a femeilor care faceau greva foamei in semn de protest.

 

Turnul Londrei, a fost un simbol al guvernarii si puterii monarhiei (si fara indoiala, privilegiu masculin), pana sa fie un loc semnificativ pentru atac. Leonora a ascuns o bara din fier sub haina si a obtinut acces la Bijuteriile Coroanei, care erau gazduite la acea vreme la Turnul Wakefield. Se spune ca o profesoara insotea copiii in vizita la muzeu, cand Leonora a aruncat bara in vitrina, zdrobind carcasa care continea insignele Ordinului de Merit.

 

Ea a fost arestata de Yeoman Warders si dusa la Tribunal, unde s-a reprezentat cu succes si a fost eliberata fara acuzatii. Leonora a ramas o feminista convinsa pana la moartea sa, la varsta de 108 ani, in anul 1978. Necrologul ei din ziarul The Times s-a referit cu drag la ea, numind-o "Sufrageta Turnului".

 

 

 

 

Va urma...