Turnul Londrei-partea a III-a

 

TURNUL LONDREI

PARTEA a III-a

 

 

 

Va prezint partea a III-a a articolului despre Turnul Londrei (Bijuteriile Coroanei si Palatul medieval).

 

 

Daca doriti mai multe informatii despre Turnul Londrei, partea I (istoricul Turnului Londrei si Turnul Alb), le gasiti aici.

 

Daca doriti mai multe informatii despre Turnul Londrei, partea a II-a (Parapetii si turnurile lor), le gasiti aici.

 

 

Bijuteriile Coroanei

Cufarul cu comori

 

Fiind o fortareata sigura, Turnul Londrei a fost un loc ideal pentru pastrarea obiectelor pretioase si pentru a tine dusmanii in afara lui. Fiind considerat "Cufarul cu comori" al natiunii, Turnul Londrei a fost locul unde-si tineau regii si reginele posesiunile personale de valoare si unde au fost depozitate valorile de importanta nationala.

 

Comorile regale

 

Monarhii au avut nevoie sa-si proiecteze o imagine publica tot timpul. Ei se imbracau in matasuri si blanuri, au purtat coroane din aur si ornamente incrustate cu bijuterii si au cautat sa conduca cu intelepciune si justitie din tronuri impresionante, aflate in camere decorate bogat. Peretii erau acoperiti cu tapiserii din tesaturi bogate, flori din faianta colorata luminos si mancarea era servita pe platouri din aur.

 

Provocarea pentru servitorii lor era sa sa mentina aceasta splendoare cand calatoreau regii. Regii si reginele au petrecut mult timp pe drum, sa vada tara lor si sa fie vazuti de popor. De aceea, a trebuit sa se infiinteze un departament dedicat acestui scop, numit Garderoba si o multime de spatii de stocare, pentru a se asigura ca hainele, bijuteriile, mancarea, armurile si mobilierul lor sunt disponibile oriunde statea suveranul.

 

Garderoba

 

In timpul domniei lui Eduard I (1272 - 1307), Garderoba a fost cel mai puternic departamnet de la Curtea Regala si era insarcinat cu inregistrarea si pastrarea celei mai mari avutii personale a regelui, de la haine si armuri la mobilier si hrana.

 

Departamentul Garderoba se muta cu monarhul, dar avea doua depozite permanente la Turnul Londrei si la Palatul Westminster. Oricum, toate bunurile de valoare au fost mutate intr-un loc mai sigur la Turnul Londrei, dupa un jaf de la Westminster din anul 1303. Regalia sacra si simbolica a stat sub protectia calugarilor de la Abatia Westminster.

 

La sfarsitul anilor 1300, s-a dezvoltat un departament special numit Garderoba Privata, in afara Garderobei. Scopul sau era sa produca, sa depoziteze si sa furnizeze arme si armuri pentru campaniile militare, cat si armura personala a Regelui. La sfarsitul anilor 1600, acest departament s-a divizat in departamentele Arme si Artilerie, care au ramas la Turnul Londrei pana la mijlocul anilor 1800.

 

Trezoreria in sine

 

Peste timp, alte sectiuni ale Departamentului Garderoba au devenit departamente de sine statatoare, cu drepturi. Trezoreria a avut grija de obiecte de mare valoare cum ar fi bijuterii, coroane, vesela din metale pretioase si bineinteles banii personali ai monarhului.

 

Bijuteriile Coroanei sunt la Turnul Londrei astazi deoarece rolul istoric al Turnului a fost si de Trezorerie si deoarece ramane o fortareata sigura care poate sa adaposteasca Regalia de incoronare in siguranta.

 

Bijuteriile Coroanei

 

Nicio vizita la Turnul Londrei nu este completa daca nu se viziteaza aceasta colectie faimoasa in lume.

 

Cele mai multe dintre obiectele fabuloase din aur si a giuvaierurilor incrustate expuse in Casa Giuvaierurilor sunt acele obiecte folosite la incoronarea monarhilor si care sunt cunoscute impreuna sub denumirea de Regalia Incoronarii. Acestea includ sabii de stat, trompete si toiage ceremoniale, cat si robe de incoronare, dar probabil cele mai faimoase obiecte sunt coroanele extraordinare, cateva dintre ele fiind folosite si astazi.

 

Dupa executia lui Carol I din anul 1649, Regalia Incoronarii a fost distrusa aproape in totalitate la ordinele razbunatorului Oliver Cromwell. Singurele obiecte care au supravietuit sunt trei sabii ceremoniale din secolul al XVII-lea si o lingura de incoronare din secolul al XII-lea, folosita pentru ungerea monarhului cu ulei sfant.

 

Dupa restaurarea monarhiei din anul 1660, Carol al II-lea a comandat un set nou de bijuterii splendide. Cele mai recente obiecte pe care le putem vedea astazi au fost facute in anul 1953, cu ocazia incoronarii Reginei Elisabeta a II-a.

 

Trimise la Turn

 

Pana in anul 1649, obiectele speciale si sacre ale Regaliei de Incoronare au fost tinute la Abatia Westminster, in timp ce coroanele "de toata ziua", bijuteriile regale si trezoreriile au calatorit cu monarhii medievali si au fost tinute in camerele din palatele lor.

 

Oricum, in timpul domniei Regelui Eduard I (1272 - 1307) hotii au patruns in Abatia Westminster si au furat un depozit intreg de comori regale, din fericire Regalia nu era acolo. S-a decis ca valorile regale vor fi depozitate mai sigur daca sunt incuiate in Turnul Londrei, asa ca ele au fost mutate in subsolul Turnului Alb, chiar daca calugarii de la Abatie au insistat ca obiectele sacre de incoronare sa ramana la Abatia Westminster.

 

Noua Regalia facuta de Carol al II-lea in anul 1661 a fost tinuta la Turnul Londrei dupa incoronarea lui. Bijuteriile Coroanei au fost expuse publicului in anul 1669 in Turnul Martin, cand, in mod uimitor, li se permitea vizitatorilor sa le atinga, in schimbul unei taxe mici catre Supraveghetorul Casei Giuvaierurilor. Nu este de mirare ca ele au fost aproape furate in anul 1671.

 

Astazi, Bijuteriile Coroanei sunt gazduite in siguranta in Baraca Waterloo, construita in secolul al XIX-lea pe locul Marelui Depozit, care a fost distrus in incendiul din anul 1841.

 

Diamante orbitoare

 

Bijuteriile Coroanei contin cateva pietre pretioase spectaculoase, dintre care doua diamante: Cullian I (Prima Stea a Africii), incrustat in Sceptrul Monarhului cu Cruce, este cel mai mare diamant taiat de calitate superioara din lume, cantarind putin peste 530 carate. Legendarul diamant Koh-i-Nur ("Muntele Luminii") din India este incruatat in Coroana Reginei Elisabeta, Regina Mama.

 

Inelele regale

 

In timpul partii finale a ceremoniei de incoronare se pune un inel pe al patrulea deget al monarhului, pe mana dreapta. Inelul Suveranului, din anul 1831, a fost facut pentru incoronarea lui William al IV-lea, din anul 1831 si are rubine care formeaza Crucea Sfantului Gheorghe (Sfantul Patron al Angliei) pe un safir mare. Inelul Reginei Consoarte, din anul 1831, a apartinut consoartei lui William al IV-lea, Regina Adelaide.

 

Coroane laborioase

 

Regina Elisabeta a II-a a fost incoronata cu Coroana Sfantul Eduard, care a fost facuta in anul 1661, dar a fost modelata dupa Coroana medievala pierduta a Regilor Englezi, denumita dupa Regele Eduard Confesorul (1042 - 1066). La sfarsitul ceremoniei de incoronare, coroana este schimbata in mod traditional cu Coroana Imperiala a Statului, care este incrustata cu unele dintre cele mai faimoase diamante si pietre pretioase.

 

Coroana Imperiala a Statului este coroana pe care o poarta Regina la Deschiderea de Stat a Parlamentului. Ea contine: 2.868 diamante, 17 safire, 11 smaralde, 5 rubine si 273 perle.

 

"Stop, hotul!"

 

Pe data de 9 mai 1671, dimineata devreme, Thomas Blood, un soldat irlandez, a ajuns la Turnul Londrei insotit de trei tovarasi: fiul sau, Thomas, Robert Perot si un cutitar numit Ricard Halliwell. Toti erau inarmati in secret cu cutite, pistoale de buzunar si sabii mici. Ei l-au legat si i-au pus calus lui Talbot Edwards, Supraveghetorul Bijuteriilor Coroanei, apoi l-au injunghiat si l-au batut in cap cand acesta se zbatea.

 

Dupa ce l-au imobilizat pe Edwards, barbatii au furat coroane, orbul si sceptrul, dar chiar cand se pregateau sa paraseasca Turnul Londrei, soarta a intervenit prin fiul lui Talbot Edwards. Fiind plecat in strainatate de cativa ani, acesta s-a intors acasa pe neasteptate si a tras alarma la Turn. Hotii au incercat sa scape, dar dupa o incaierare scurta, in care s-au tras focuri de arma, au fost coplesiti si capturati.

 

 Blood a avut un caracter ciudat si complex. El a fost un nechibzuit, aventurier violent, care facuse putin serviciu militar, dar rangul sau de "Colonel" a fost clar o inventie de-a lui. Nu este clar de ce a vrut sa fure Bijuteriile Coroanei. Oricare ar fi fost motivele lui, care au fost remarcabile, Carol al II-lea l-a iertat.

 

Din pacate, fotografiatul Bijuteriilor Coroanei este interzis. Se trece pe o banda rulanta, pentru a vedea coroanle, care iti taie respiratia. Coroanele regale sunt inchise in vitrine si la o distanta destul de mare de banda rulanta. Dupa ce am coborat de pe banda rulanta, am mai vazut si alte vitrine cu bijuterii.

 

Baraca Waterloo, in urmatoarele 4 fotografii.

 

 

Garda de la Baraca Waterloo, in urmatoarele doua fotografii.

 

Schimbarea garzii la Baraca Waterloo

 

Tun din fata Baracii Waterloo, in urmatoarele doua fotografii.

 

Intrarea in Baraca Waterloo, in urmatoarele doua fotografii.

 

Turnul Londrei ca palat

 

Vazut din afara, Turnul Londrei pare sa fie numai o fortareata austera si interzisa. In mod surprinzator, a fost de asemenea, un palat regal, folosit odata de regi si regine, care s-au bucurat de standardele lui inalte de confort si lux, echivalent cu cel al altor palate ale lor.

 

Incepand din timpul domniei lui Henric al III-lea (domnie: 1216 - 1272) pana in timpul lui Henric al VIII-lea (domnie: 1509 - 1547), monarhii si-au construit locuinte decorate frumos, mobilate bogat, pentru ei si familiile lor, in interiorul zidurilor protectoare din piatra ale Turnului Londrei. Camerele erau confortabile, impresionante si proiectate astfel incat sa arate puterea si rangul monarhilor. Chiar atunci cand regii si reginele erau in alta parte, aceste camere erau folosite de oficialii regali care guvernau in locul lor.

 

Turnurile Sfantul Toma, Wakefield si Lanthorn au format un palat interconectat; astazi, spatiile recreaza viata regala din timpul domniilor regilor Eduard I (domnie: 1272 - 1307) si a tatalui sau, Henric al III-lea. O caracteristica a magnificului si grandorii este sugerata de tesaturile luxuriante si picturile din dormitorul lui Eduard si de decoratia din Camera tronului lui Henric si din Capela Mica.

 

Capelele regale au facut parte integranta din palatele regale folosite de regi, regine si comunitatea Turnului: Sfantul Petru ad Vincula este este biserica parohiala a Turnului Londrei si locul de veci a catorva prizonieri faimosi care au fost executati aici, inclusiv doua dintre sotiile lui Henric al VIII-lea.

 

Capela normanda a Sfantului Ioan din Turnul Alb, care iti taie respiratia, a fost folosita odata de familia regala pentru rugaciune, iar monarhul statea pe un tron in timpul slujbei religioase.

 

Monarhii si-a demonstrat rangul prin consumuri excesive de bunuri scumpe, cateva dintre cele mai bizare. O menajerie de lei, tigri, elefanti si alte salbaticiuni, inclusiv un urs polar, au trait putin si fara confort in Turnul Londrei. Multe dintre aceste animale au fost date ca daruri exotice monarhilor englezi.

 

Din pacate, cel mai somptuos dintre apartamentele regale ale Turnului Londrei a disparut in secolul al XVIII-lea.

 

Acum, doar faimosii corbi umbla prin iarba sub care se afla ramasitele magnificului palat Tudor Henric al VIII-lea. Inainte de casatoria sa cu Anne Boleyn, regele indragostit a aruncat bani pe cladirile regale de moda veche existente pentru a oferi cazare de lux inainte de incoronarea noii sale regine.

 

Asa cum au facut toti monarhii sute de ani inaintea ei, Anne a pornit triumfal de la Turnul Londrei la Abatia Westminster inainte de incoronarea ei, dar a fost inchisa in aceleasi camere doar trei ani mai tarziu, inainte de executia ei. Acum, domurile in forma de ceapa de pe varful Turnului Alb sunt ultimele vestigii ramase ale uriasei cheltuieli a lui Henric si a le fericirii de scurta durata cu Anne.  

 

Dar, dupa sute de ani, ceremoniile si traditiile unice care sunt inca respectate, cum ar fi Ceremonia Cheilor, Cotizatiile Conetabililor Turnului si saluturile obisnuite cu salve de tun de pe Debarcader subliniaza importanta Turnului Londrei ca palat si locul ideal pentru a demonstra puterea regala.

 

Palatul pierdut

 

Sub pajistea din fata Turnului Alb sunt ramasitele Palatului Regal unde Henric al VIII-lea (domnie: 1509 - 1547) si Anne Boleyn (domnie: 1533 - 1536), unde au sarbatorit incoronarea si unde Anne si-a petrecut ultimele sale zile din viata, in inchisoare.

 

Zona din sudul Turnului Alb a fost folosita mult timp de regii Angliei pentru palatele lor. Apartamentele regale au existat, probabil aici de la inceputul domniei lui Henric al III-lea (1216 - 1272), dar el le-a reconstruit si le-a extins in anii 1120 si 1230. Acest complex de cladiri a fost inclus in spatele unui nou turn-poarta, Poarta Coldharbour, care asigura securitate si izolare de restul castelului. Astazi, langa ruinele Portii Coldharbour se vede veranda din Marea Sala si curtea deschisa.

 

Aceste cladiri au format centrul palatului dinastiei Tudor, unde Henric al VIII-lea si noua sa sotie, Catherine de Aragon au stat prima data, in noaptea dinaintea procesiunii de incoronare a lor din anul 1509.

 

Pe la inceputul anilor 1530, Henric al VIII-lea s-a saturat de Catherine de Aragon si a fost hotarat sa aibe o noua regina care sa-i daruiasca un fiu mult dorit. Echipele de constructori si mesteri au inceput din nou sa lucreze la Turn in vara anului 1532, astfel incat palatul si-a putut juca din nou rolul sau intr-un moment de importanta nationala, incoronarea celei de a doua sotii a lui Henric, Anne Boleyn, in anul 1533.

 

Camerele vechi ale lui Henric au fost modernizate si reconditionate. In acelasi timp, acoperisul Marii Sali a fost reparat si intreaga cladire a fost vopsita in galben. In partea de sus a Turnului Alb, au fost construite cele patru domuri emblematice in forma de ceapa, pentru a inlocui acoperisurile mai vechi, darapanate, in forma de con, care incoronasera Turnul Alb de cand a fost construit prima data.

 

In gradinile regelui si ale reginei au fost au fost construite poduri noi, ornamentale, impodobite cu giruete si statui care reprezentau fiarele heraldice regale.

 

Sfarsitul unei epoci

 

Prin anii 1660, palatul a fost scos complet din uz si s-a obtinut printr-un decret autorizatia de demolare si de construire a noilor depozite si a noilor cladiri, care au fost si ele demolate ulterior si s-au facut lucrari de reconstructie de-a lungul secolelor XVIII si XIX.

 

Turnul Lanthorn, care a gazduit Dormitorul Regelui, a fost distrus intr-un incendiu in anul 1774. Actualul Turn Lanthorn a fost reconstruit pe acelasi loc in anul 1883. Astazi, toate ramasitele magnificului palat pierdut al dinastiei Tudor, sunt fragmente arheologice sub pajiste.

 

Anne Boleyn si Turnul

 

Anne Boleyn avea aproape 33 de ani cand a devenit a doua sotie a lui Henric al VIII-lea si consoarta regina in anul 1536 si era deja insarcinata cu copilul lui Henric. Copilul a fost fata, care a crescut si adevenit Regina Elisabeta I (domnie: 1558 - 1603). Henric si Anne s-au casatorit, in sfarsit, in secret, la Palatul Whitehall in ianuarie 1533 si ea a fost recunoscuta oficial regina pe data de 12 aprilie a aceluiasi an. Sase saptamani mai tarziu, Anne a fost incoronata regina la Abatia Westminster.

 

Incoronarea

 

Sarbatorirea oficiala a incoronarii Annei a durat patru zile si au avut loc turniruri si carnavaluri. Festivitatile au inceput intr-o zi de joi, pe data de 29 mai, cu un carnaval pe apa. Anne a fost adusa de la Greenwich la Turnul Londrei de o flotila de barci si barje. In capul flotilei se afla barja Primarului Londrei, pe puntea careia s-a construit un model de dragon "care se misca continuu si varsa flacari".

 

La bord erau trompetistii care cantau in fanfara si tunerii care trageau salve de tun in semn de sarbatoare. Carnavalul pe apa a escortat-o pe Anne pana la pontonul Turnului Londrei, unde a fost debarcata din barja ei. Henric a asteptat-o la mal si a sarutat-o. Ei au intrat impreuna in Turnul Londrei pentru petrecerea de seara si pentru cea de a doua zi.

 

Vineri, Henric si Anne s-au ospatat in noul palat stralucitor. In dimineata urmatoare, Anne a strabatut City of London pana la Salonul Westminster, urmarita de multimile de londonezi care o aplaudau (unii huiduisu) in timp ce trecea in caleasca ei trasa de cai. Anne a fost distrata de-a lungul traseului cu piese de teatru, concursuri si coruri de scolari.

 

Intemnitarea si judecata

 

Sarbatorile nu au durat mult timp. Prin anul 1536, Henric a devenit din nou frustrat. Anne nu i-a daruit un urmas baiat. Henric pusese deja ochii pe urmatoarea lui sotie, Jane Seymour si fiind incurajat de barbatii puternici dintre consilierii sai, cu care insasi Anne avusese conflicte, regele a hotarat sa scape de ea.

 

Anne a fost arestata si dusa cu barja la Turnul Londrei pe data de 2 mai 1536. Acuzatia impotriva ei a fost de tradare bazata pe fapte de adulter si incest. Asa cum a facut cu trei ani inainte, Anne a tras la mal la ponton si a intrat in Turnul Londrei. Dar de aceasta data, ea a fot intampinata de Conetabilul Turnului, Sir William Kingston.

 

Anne a fost tinuta doua saptamani in Turn inainte de executia ei din data de 19 mai 1536. Aceste doua saptamani au fost marcate de runde de chestionari tinute de judecatorii ei, pana pe data de 15 mai, cand a fost dusa la judecata in Marea Sala a Turnului, care a fost amenajata in graba ca sala de judecata.

 

Executia

 

Anne a fost gasita vinovata si condamnata la moarte. Patru zile mai tarziu, i s-a taiat capul de sabia unui calau francez, pe esafodul ridicat in afara Turnului Verde. Trupul ei nu a parasit niciodata Turnul Londrei, dar a fost ingropat sub altar in Capela Sfantul Petru.

 

Palatul medieval

 

Aici sunt toate locuintele potrivite pentru un rege, surprinzator de confortabile si prezentate pentru a da stralucire perioadei din timpul regimurilor monarhilor medievali Henric al III-lea si a fiului sau, Eduard I.

 

Turnul Sfantul Toma, Turnul Wakefield si Turnul Lanthorn sunt astazi numite impreuna Palatul medieval si se afla in centrul a ceea ce a fost pe vremuri zona rezidentiala a Turnului Londrei, decorata bogat si cu camere confortabile, suficient de mari pentru orice monarh medieval.

 

Construie de Henric al III-lea (1216 - 1272) si de fiul sau, Eduard I (1272 - 1307), ele au fost reamenajate pentru vizitatorul zilelor noastre, pentru a evoca o imagine vie a vietii secolului al XIII-lea.

 

Sederi scurte

 

Monarhii medievali nu au stat niciodata prea mult la Turnul Londrei, si sederea lor a fost mai degraba in alt scop decat de placere, cu toate ca palatul a trebuit sa fie amenajat potrivit pentru regalitate, chiar si penru vizite scurte. De exemplu, Eduard I a stat aici numai 53 de zile in cei 35 de ani de domnie.

 

Turnul Sfantul Toma

 

Turnul Sfantul Toma a fost construit de catre fiul lui Henric al III-lea, Eduard I, intre anii 1275 si 1279. Pontonul care separa acum acest turn de Tamisa nu a fost construit in secolul al XIII-lea, asa ca aceasta cladire avea vedere la rau. Fatada sa impresionanta se poate vedea de catre cei care calatoresc pe rau si arata puterea acestui rege razboinic.

 

Prima camera mare din cele doua (care mai tarziu a fost descrisa "o sala cu o camera") a fost lasata nerestaurata. Aici regele lua cina si dadea petreceri. Au locuit multi oameni in Turnul Sfantul Toma, incepand din zilele Regelui Eduard si dovezile arheologice ca grinda din lemn, casa scarii si tapetul sunt pastrate in acesta camera. Ramasite ale semineului original al salii, din secolul al XIII-lea, un perete al garderobei (closetului) si un foisor boltit colorat supravietuiesc inca.

 

Un film scurt ne arata cum au folosit Turnul Londrei regii Henric al III-lea si Eduard I. Eduard a stat mai mult sa supervizeze lucrarile de constructie ale cladirii si sa se pregateasca de razboi, in timp ce tatal sau, Henric, a cautat adapost in spatele zidurilor puternice, fugind de baronii rebeli. Ambii regi au extins considerabil apararile Turnului Londrei.

 

Un dormitor al Regelui

 

Dormitorul lui Eduard I poate parea un pic luminos pentru ochiul modern. Mobilierul sau a fost reconstruit pe baza dovezilor din inventare si contabilitate, din manuscrisele iluminate, operele de arta medievale si desenele anticare. Camera arata patul Regelui, aproape de semineul pentru incalzire, dar permitandu-i o vedere asupra micutei "Capele de deasupra apei", mentionata in documentele din secolul al XIII-lea. Picturile de pe pereti sunt florale, descrise in contabilitate pentru camera mamei lui Eduard din Turnul Londrei.

 

Garderoba de calatorie

 

Deoarece Curtea Regala se muta frecvent in tara, tot mobilierul trebuia sa fie usor de desfacut si de transportat, facand parte din garderoba de calatorie a Regelui. Textilele sunt din tesaturi, cu desene bazate pe armele regale ale Angliei si ale Castiliei, de unde era prima sotie a lui Eduard, Eleonora a Castiliei.

 

In acesta camera sunt simulate sunetele conversatiilor din sala si pocniturile focului, in timp ce rugaciunile in latina din oratoriu ne amintesc ca aceasta a fost o camera pentru rugaciunea privata a Regelui. Bazinul din piatra din secolul al XIII-lea, pentru spalarea vaselor pentru Liturghie, mai exista inca.

 

Ca Rege, Eduard ar fi avut mobilier frumos, dar la ocazii ar fi condus afacerile private in dormitor si manca la o masa simpla, mica, insotit numai de cei mai apropiati asociati.

 

Un pod acoperit, construit in secolul al XIX-lea, pe locul unuia mai vechi, leaga Turnul Toma al lui Eduard de Turnul Wakefield, construit de tatal sau, Henric al III-lea.

 

Poarta Tradatorilor (Turnul medieval Sfantul Toma)

 

Aceasta este cea mai faimoasa dintre toate intrarile Turnului Londrei. Nu este greu de imaginat teama acelor prizonieri nefericiti precum Thomas More si poate Anne Boleyn, acuzati de tradare, care au ajuns aici, la Turn. Oricum, nu toata istoria acestei porti, care este cea mai mare intrare a Turnului Londrei, este asa de crunta.

 

Lemnul cadrului de deasupra arcului, facut de mesterul tamplar James Nedeham, din vremea Regeleui Henric al VIII-lea, in anul 1532, este o amintire a timpurilor fericite pentru Anne Boleyn; el a facut parte din lucrarile facute in graba pentru a pregati Turnul pentru noua regina a lui Henric. Structura din lemn a fost intarita pentru a sprijini tunurile mari care urmau sa fie trase cu ocazia sarbatoririi incoronarii Annei in iunie 1533.

 

Aceasta ecluza, denumita apoi Turnul Sfantul Toma a fost construita initial de catre Regele Eduard I, intre anii 1275 si 1279. A fost o variatie indrazneata a turnului-poarta defensiv. Deschiderile pentru sageti sunt discrete si cladirea a avut cercevele aurite la ferestre si sculpturi pictate pe exterior.

 

Barja regala de lux a lui Eduard putea sa fie ancorata sub arcada mare a turnului. Noi nu am vazut Poarta Tradatorilor, cere este spre rau.

 

Turnul Sfantul Toma (dreapta) si Turnul Wakefield (stanga), in urmatoarea fotografie.

 

Am urcat cateva trepte pe parapetii de sud, pentru a ajunge la Palatul medieval, ca in urmatoarea fotografie.

 

Turnul Sfantul Toma, in urmatoarele 9 fotografii.

 

Ramasite ale semineului original al salii, din secolul al XIII-lea

 

Sala Regelui Eduard  I, in urmatoarea fotografie.

 

Dormitorul Regelui Eduard  I, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Trecerea in Turnul Wakefield, in urmatoarele doua fotografii.

 

Turnul Wakefield

 

Turnul Wakefield a fost construit de Henric al III-lea intre anii 1220 si 1240 ca rezidenta regala si a fost initial pe malul raului. Henric putea ajunge la castel cu barca pe rau si intra in camerele sale pe o scara privata, care venea de la o poarta cu intrare secreta.

 

Camera principala a fost, probabil o camera privata de audiente. Replica tronului si baldachinului sunt facute dupa alte modele asemanatoare din secolul al XIII-lea. Modelul de pe baldachin si perne infatiseaza leul Plantagenet, simbolul familiei regale. Pictura de pe cosul semineului infatiseaza armele regale.

 

Tavanul boltit este o reconstructie din secolul al XIX-lea. Semineul si Capela au fost restaurate, paravanul Capelei a fost facut dupa cel descris intr-o comanda detaliata data de insusi Regele Henric: "...si pentru realizarea unui paravan bun si potrivit, din lemn, intre camera si capela noului turnulet cu fata la Tamisa...16 lire, 3 silingi si 8 pence".

 

In secolul urmator, Turnul Wakefield a devenit unul dintre locurile de depozitare a garderobei regale si rezidenta regala s-a mutat in estul castelului. Din 1870 pana in 1967, Bijuteriile Coroanei au fost expuse in acest turn.

 

In secolul al XIII-lea, ceea ce se numeste acum Palatul medieval a continut mai multe cladiri in afara de turnurile Sfantul Toma si Wakefield. Zona din fata Turnului Alb este denumita Curtea Interioara. In anii 1200, aici  a fost un complex cu multe cladiri care deserveau rezidenta regala. Acestea includeau bucatarii si o sala mare. Curtea Interioara era protejata de un zid mare si de Turnul Poarta Coldharbour. Fundatiile sale sunt in stanga Turnului Alb, orientate spre nord.

 

Interiorul Turnului Wakefield, in urmatoarele 8 fotografii.

Camera de audiente, in urmatoarele 11 fotografii.

 

Tronul cu baldachin

 

Capela Privata a Regelui din Turnului Wakefield, in urmatoarele 3 fotografii.

 

 

Se iese afara din Turnul Wakefield, pentru a intra in Turnul Lanthorn. Privelistea de pe Parapeti este superba, se vede Tower Bridge.

 

Privelistea de pe Parapet, la iesirea din Turnul Wakefield, in urmatoarele 3 fotografii.

 

Turnul Lanthorn, construit in perioada 1120-1238, demolat in 1774 si reconstruit in secolul al XIX-lea

 

Turnul Lanthorn, construit ca parte a rezidentei reginei lui Henric al III-lea, a fost devastat de un incendiu in anul 1774. Turnul actual este din secolul al XIX-lea.

 

In interiorul turnului sunt expuse o serie de obiecte din secolul al XIII-lea care ilustreaza stilul de viata de la curtile regilor Henric si Eduard.

 

Fiul lui Eduard I, Eduard al II-lea (1307 - 1327) a stat in aceasta parte de est a castelului cand a avut rezidenta la Turnul Londrei. Turnul Lanthorn a fost in cele din urma adaptat pentru camerele regelui.

 

Turnul Lanthorn, in urmatoarele 6 fotografii.

 

 

Tun din bronz, aflat langa Turnul Alb, in urmatoarele 3 fotografii. Cantareste 5.842 kg si a fost adus din Malta in Anglia in jurul anului 1800 si transferat din Arsenalul Regal Woolwich la Turnul Londrei in anul 1962. Tunul este probabil flamand si dateaza din anul 1607. Carul este britanic, din anul 1827.

 

 

Corbii Turnului Londrei

 

Legenda spune ca regatul si Turnul Londrei vor cadea daca cei sase corbi rezidenti vor parasi vreodata fortareata. Conform legendei, Regele Carol I a insistat prima data sa fie protejati corbii Turnului Londrei. Corbii sunt domesticiti si li se taie aripile ca sa nu poata sa plece.

 

De fapt, regatul nu a cazut cand corbii au fost luati temporar de la Turnul Londrei, in timpul distrugerilor din Al Doilea Razboi Mondial.

 

Astazi, cei sapte corbi de la Turnul Londrei (unul este de rezerva) sunt ingrijiti cu mare atentie de catre Ingrijitorul Corbilor.

 

Ei mananca 170 de grame de carne cruda pe zi, plus biscuiti pentru pasari, inmuiati in sange. Ei mai mananca un ou pe saptamana, ocazional iepuri (cu tot cu blana) si bucati de paine prajita. Unii dintre ei sunt pasionati de chipsuri, dar hranirea lor de catre turisti este interzisa.

 

Corbii Turnului Londrei, in urmatorele 3 fotografii.

 

 

Turnul Londrei este unul dintre atractiile turistice preferate ale mele. Am vazut palatul medieval, am mers pe parapetii Turnului cam doua ore, cea mai mare parte din timp in aer liber, de unde se vedea o priveliste minunata si la urma am vazut Bijuteriile Coroanei, care mi-au taiat respiratia.

 

 

 

 

Recomand vizitarea Turnului Londrei!